Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Cateva consideratii privind protectia psihologica in caz de dezastre din perspectiva managementului situatiilor de urgenta

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Hepatita cronica virala
SIDA (Sindromul Imunodeficientei Dobandite)
EVOLUTIE SI COMPLICATII - CIROZE
PENICILINA V - Prezentarea produsului.Variante tehnologice
SPLINA
Insulina semnalizeaza hiperglicemia
MANAGEMENTUL COMPORTAMETAL IN MEDICINA DENTARA PEDIATRICA
Tiroida si ochii bulbucati
VACCINURI VII ATENUATE
Ingrijirea danturii nou-nascutului si sugarului

Cateva consideratii privind protectia psihologica in caz de dezastre din perspectiva managementului situatiilor de urgenta



          Cu toate ca ne-am astepta ca oamenii sa se comporte complet diferit in situatii de dezastru diferite, studiile stiintifice au descoperit un numar ridicat de similitudini comportamentale.

De exemplu, una dintre acestea se refera la existenta unei perioade de „neincredere”, asociata, de obicei, perioadei de timp imediat urmatoare declansarii unui dezastru.

          Astfel, in medie, la cei 900 supravietuitori ai atacului terorist de la World Trade Center au trebuit sa treaca 6 minute pana cand au reactionat intr-un fel sau altul. Dar au existat si cazuri in care reactia a aparut si la ½ de ora dupa atac.

          Reactiile au fost diverse: de la inchiderea, mai intai, a calculatorului, la urmarirea reactia sefului, pana la chemarea rudelor la telefon (circa 70% din supravietuitori au facut asta).

          Iar cel putin 135 persoane, care aveau acces sigur la scarile de evacuare, nici nu s-au gandit la aceasta forma de protectie individuala.     

De ce ?

Pentru ca, atunci cand nimic nu mai este normal, regulile de fiecare zi, rutiniere, nu se mai aplica asa cum am fost obisnuiti.

                   De exemplu, din punct de vedere fiziologic, in conditii normale, creierul are nevoie de 8-10 secunde pentru a prelucra o informatie complexa primita.

                   Cu cat creste stresul, cu atat timpul de reactie se lungeste mai mult. Astfel ca, in mod paradoxal, in situatii de dezastru, cu cat creste nevoia de a decide mai repede, cu atat capacitatea de raspuns a creierului scade.

                   O alta reactie tipica este cea de neincredere, rezumata in expresia „Asta nu mi se poate intampla mie”.

                   Din aceasta cauza, circa 2 din 4 persoane raman lipsite de reactie imediata intr-o situatie de urgenta.

                   In astfel de situatii, contrar parerii ca instinctul de conservare actioneaza rapid, majoritatea subiectilor dezastrelor au reactii neadaptate situatie. Dar nu toti. Cei care au mai trecut prin astfel de experiente sau cei care au fost antrenati privind modul de comportare in astfel de situatii se adapteaza mult mai bine.

                   Specialistii cred ca acest lucru se datoreaza faptului ca, la nivel mintal, exista un set de informatii care sunt accesate imediat si pot da o solutie. Pentru ceilalti, creierul trebuie sa caute o solutie, cea ce face sa reactioneze mai lent sau de loc (in cazul in care nu au gasit o solutie).

          Din aceste scurte considerente reiese importanta instruirii oamenilor      privind respectarea normelor de comportament in caz de dezastru si a    exersarii acestora in mod periodic. Se pot evita situatii, ca cele de la         World Trade Center, cand 45% din cei evacuati au aflat ulterior ca existau   trei scari de evacuare a cladirii iar 50% dintre acestia nu intrasera          niciodata pe acestea.   

          Dar, care ar putea fi factorii de stres specifici situatiilor de urgenta ?

Sa enumeram pe cei mai importanti dintre acestia:

- presiunea timpului;
          - lipsa de informatii veridice;
          - existenta unor stari conflictuale;
          - diferite nivele ale suferintei umane;
          - riscul la care sunt supusi colegii.

          Pentru factorilor de stres mai sus mentionati, corespund mai multe       modalitati de a reactiona, dupa cum urmeaza – a nu se uita ca aceste        reactii trebuie considerate reactii normale in situatii anormale -:

         

- apatie
          - confuzie mentala
          - reactii negandite
          - durere de cap, diaree, palpitatii
          - senzatia de teama sau cea de vinovatie
          - somnolenta sau lipsa somnului
          - paralizia, iritarea
          - dificultati in conducerea miscarilor

         

          Din punct de vedere operativ, reactiile de mai sus se pot clasifica si      in modul urmator:

·        10-30 % reactioneaza calm si pot ajuta;

·         50-75 % apatici si confuzi;

·         10-25 % necesita tratament medical;

·         1-3 % panica sau caderi psihice complete.

          Putem avea acum o imagine clara si asupra mecanismelor de       aparare individuala care actioneaza in mod instinctiv.

          Acestea pot fi: 

·        izolarea;

·        negarea;

·        rationalizarea;




·        proiectia;

·        identificarea cu atacatorul;

·        descarcarea emotionala.

                  

          Ca o prima concluzie a celor prezentate mai sus, putem afirma ca         tipurile de stres sunt de 3 feluri:

          - de baza (cel de zi cu zi);
                    - cumulativ;
                    - de incidente critice (majore).

          Din aceasta perspectiva, fazele caracteristice stresului, generat de o      situatie de urgenta, prin care poate trece o persoana sunt:

          - Faza I = de pre – incident;
                    - Faza II = de avertizare;
                    - Faza III = de desfasurare a incidentului;
                    - Faza IV = intermediara;
                    - Faza V = post-incident.

          Sa incheiem cu cateva recomandari practice  modul de acordare al       prim – ajutorului psihologic persoanelor afectate. Deoarece nu sunt un        specialist, am sa enumar cateva recomandari, in domeniu, ale Biroului de       Coordonare a Ajutorului Umanitar care functioneaza pe langa Organizatia    Natiunilor Unite.

          Specialistii acestuia considera ca persoana care acorda acest tip de      ajutor trebuie sa respecte, in mod minimal, urmatoarele norme de lucru:

         
                   1. Ia initiativa discutiei;
                   2. Rememoreaza faptele prin dialog;
                   3. Controleaza-ti emotiile;
                   4. Asculta mai mult decat vorbesti;
                   5. Fi onest;
                   6. Concentreaza discutia pe termenii “acum” si “aici”;
                  
7. Accepta-ti limitele in acordarea ajutorului.

          De asemenea, se considera ca, dupa depasirea fazei a IV,    prim – ajutorul psihologic (debriefing-ul), trebuie sa se desfasoara la doua       nivele caracteristice: colectiv si individual.

          Scopul prim – ajutorului colectiv este de a identifica persoanele care     au inca un nivel de stres cumulativ peste normal.

          Si aici trebuie respectate catea reguli elementare de acordare a     acestuia, astfel:

           - se desfasoara ca o discutie libera in max. 3 zile de la revenirea               din misiune;
           - activitate condusa de 1 psiholog si seful colectivului;
           - grupul sa nu depaseasca 15 persoane;
           - prezenta obligatorie a tuturor persoanelor implicate;
           - toti vor fi incurajati sa vorbeasca de misiune
           - nu se cauta vinovati (se discuta eficienta actiunilor, nu a                     oamenilor)
           - intrebari ajutatoare: Care crezi ca a fost momentul cel                            mai dificil ? Cum te simti acum ? Ai mai simtit asta ? Crezi ca      se putea mai mult ? Cum ? Ce te-a impresionat ?

        

In ceea ce priveste acordarea prim-ajutorului psihologic individual, acesta este obligatoriu a fi acordat numai de personal calificat in domeniu. Aici,este momentul dea u uita ca, traumele psihice raman definitive daca nu dispar in max. 6 luni.

             „ Pilonii” care stau la baza acordarii prim ajutorului psihologic       individual pot fi enumerati dupa cum urmeaza:

    
- introducere;
     - relatare fapte;
     - emotii;
     - invataminte.

          Ca o concluzie finala, putem afirma ca acestei activitati ar trebui sa i     se acorde mai multa atentie, mai ales acum, cand exista specialisti in domeniu.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 665
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site