Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Definitia, preocuparile, istoricul si organizarea medicinei legale in romania

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Explorarea ecografica a micului bazin
MENINGITA STAFILOCOCICA
BOLI CONGENITALE: Tipuri de anomalii congenitale (TERATOGENEZA SI MUTAGENEZA)
Prostata carcinoma -Metastaza multipla (Cancerul de prostata - tratament)
TERAPIA COMUNICARII LA POLIHANDICAPATI - COMUNICAREA NONVERBALA
CANCERUL MAMAR
Placenta praevia
MORFOLOGIA CIUPERCILOR APARTINAND GENULUI CANDIDA
EFECTELE FIZIOLOGICE ALE MASAJULUI
TETRACICLINELE

DEFINITIA, PREOCUPARILE, ISTORICUL SI    

             ORGANIZAREA  MEDICINEI  LEGALE IN ROMANIA    



                          [AT1] 1.1. Definitie si preocupari

Medicina legala este o specialitate de granita intre stiintele medico-biologice in general concrete si cele juridice, in general abstracte, care s-a nascut si evoluat datorita unei profunde necesitati sociale si anume necesitatea slujirii ideii de obiectivitate si dreptate.

Obiectivul medicinei legale consta in aplicarea notiunilor (specifice) medico- biologice la nevoile justitiei si societatii.

Medicina legala se poate defini ca o disciplina medicala care isi pune cunostiintele sale in slujba justitiei, ori de cate ori pentru lamurirea unei cauze judiciare sunt necesare anumite precizari cu caracter medico-biologic. In acest context se poate afirma ca medicina legala este o specialitate medicala indispensabila justitiei.       Pentru medicina legala se foloseste si o alta denumire si anume medicina judiciara, deosebirile de termen neducand la controverse deoarece continutul care il exprima ambele denumiri este acelasi. Denumirile specialitatii difera in diferite zone geografice: in tarile de limba germana se utilizeaza denumirea de medicina judiciara,  in tarile de limba engleza se folosesc ambele denumiri, iar in tarile latine (Franta, Italia, Spania) se foloseste in mod preponderent denumirea de medicina legala. In Franta unii autori adopta o denumire compusa si anume aceea de medicina legala judiciara. In tara noastra pana in anul 1953 s-a utilizat denumirea de medicina legala atat pe linie didactica cat si in reteaua de specialitate. Din anul 1953 prin transformarea vechiului Institut medico-legal in Institutul de cercetari stiintifice medico-judiciare, a fost adoptata denumirea de medicina judiciara, considerandu-se ca acest termen este mai adecvat preocuparilor si rolului specialitatii. Incepand insa din anul 1965 s-a revenit la denumirea de medicina legala pe linie didactica, iar pe linie de retea Decretul 446/1966 introduce aceasta denumire.

Preocuparile medicinei legale se concretizeaza in doua domenii distincte si anume:
                        - un domeniu al cercetarii stiintifice preocupat de lamurirea unor aspecte teoretice cu caracter fundamental sau aplicativ si elaborarea unor metode de investigatie menite sa contribuie la rezolvarea practica a unor probleme juridice cu implicatii medico-biologice;

              - un domeniu al aplicarii rezultatelor ale acestor cercetari siintifice in activitatea practica in scopul precizarii unor aspecte cu caracter medico-biologic, in vederea stabilirii adevarului in anumite cauze judiciare.

Medicina legala este o stiinta cu vechi traditii, etapele de dezvoltare fiind legate de doua aspecte principale:

              -   dezvoltarea stiintelor biologice in general si a medicinei in special;                       - evolutia normelor procedurale care reglementeaza activitatea de probatiune judiciara.

                          1.2. Istoricul medicinei legale

          Una din cele mai vechi dovezi care atesta colaborarea medicilor cu justitia il gasim in codul lui Hammurabi (rege al Babilonului intre 1728-1686 i.H.). Acesta contine o serie de articole referitoare la raspunderea medicilor prevazand si sanctiuni pentru greseli in interventiile terapeutice.

          La vechii evrei, in cartile biblice se gasesc o serie de referiri la unele aspecte medico-legale cum ar fi: ranirile, omuciderile, sinuciderile, sarcina, constatarea mortii, perversiunile sexuale, semnele virginitatii, violul, etc.

          La vechii egipteni, era prevazuta necesitatea examinarii de catre moase a femeilor condamnate la moarte, amanandu-se executia pana dupa nastere in caz de graviditate.
          Prima scoala medicala importanta a antichitatii a fost cea din Kos, avand ca reprezentant de frunte pe Hipocrate. In 'Corpus Hipocraticum' desi nu gasim preocupari medico-legale in sensul actual sunt tratate totusi unele aspecte care fac parte din problematica medico-legala cum ar fi: descrierea leziunilor craniene, semnele agoniei, descrierea fracturilor, observatii privind sterilitatea, etc.

          Medicina greaca post hipocratica reprezentata de scoala empirica a lui Heracleidos din Tarent, inlatura orice element speculativ din gandirea medicala considerand ca numai practica poate contribui la dezvoltarea medicinei si ca aceasta trebuie sa se sprijine pe obsevatie proprie, inclusiv pe autopsie.

          In Roma antica a existat o categorie profesionala a medicilor. Unul dintre reprezentantii de seama este Galenus, care a formulat principiul conform careia oricarei alterari functionale ii corespunde o leziune organica si invers. Din punct de vedere medico-legal sunt interesante conceptiile lui despre simulare precum si descrierea caracteristicilor plamanului respirat fata de cel al nou-nascutului mort.         Atat medicina greaca cat si cea romana fac referiri la bolile psihice, aratand felul

in care pot fi trasi la raspundere bolnavii psihici.

          Documente din istoria medicinei chineze indica existenta in Extremul Orient a unor preocupari sistematice de medicina legala. Tratatul lui Sun-Ti (1248) cuprinde unele notiuni referitoare la: simulare, leziuni traumatice, avort, identificare, moarte prin strangulare si inec, intoxicatii.

          In vechile legi germanice era tratata problema responsabilitatii in stabilirea ei tinandu-se cont de bolile psihice si de minoritate.

          Universitatiile italiene din Evul Mediu, precum si vechea scoala de la Salerno, au contribuit la formarea medicinei legale; unul din reprezentantii universitatii din Bologna era autorizat sa dea referinte medico-legale asupra activitatii medicilor municipali. De asemenea, in Franta medievala existau chirurgi de a caror parere tinea cont justitia.                     Medicina legala a cunoscut o ampla dezvoltare in secolele al XIV-lea - al XV-lea. In aceasta perioada au aparut primele tratate de toxicologie. De mare interes medico-legal este lucrarea lui Barzizio aparuta la Pavia in 1434 care contine norme de deontologie medicala.



          Primele elemente de organizare practica a expertizei medico-legale au aparut in Constitutiile din Bamberg si in Legile Caroline precum si in perioada renasterii italiene. 'Constitutio criminalis Carolinae' din 1532 acorda o mare importanta medicinei legale precizand atributiile sale. Erau tratate probleme referitoare la: infanticid, rani, otraviri, avort, precum si mijloacele de constatare a acestor infractiuni, inclusiv reguli privind redactarea rapoartelor medico-legale.

          In secolul al XVI-lea Ambroise Pare a publicat unele din primele tratate de medicina legala care trateaza aspecte legate de ranile mortale, asfixii, morti subite, intoxicatii.
          In secolul al XVII-lea medicina legala a cunoscut o dezvoltare deosebita datorita operei lui Paulo Zacchia ce cuprind 10 volume.

          O alta opera remarcabila a fost cea a lui Roderico Da Castro, care se ocupa pe

larg de functiile medicului expert.

          In Germania, Bohn a aratat felul in care trebuie examinate ranile mortale si a descris tehnica autopsiilor medico-legale.

          In Rusia in 1700 apar primele legiferari privind efectuarea expertizelor medico-legale si responsabilitatea medicilor, fiind legiferata totodata obligativitatea necropsiilor in mortile prin lovire si raniri.

          In secolul al XVIII-lea pregresele anatomiei patologice au impulsionat dezvoltarea medicinei legale, dezvoltare concretizata in numeroase lucrari cu caracter medico-legal.
          In secolul al XIX-lea au aparut ample tratate de medicina legala cum sunt cele ale lui Tardieu si Bronardel in Franta si Vensovici si Gromov in Rusia.In secolul al XX-lea in medicina legala au fost incluse noi domenii, in special ereditatea la om si serologia. Apar numeroase lucrari dintre care amintim tratatele lui Mueller, Prokop in Germania, Simonin in Franta, Popov si Raiski in Rusia, tratatul lui Mina Minovici in Romania.

          Incepand cu secolul al XX-lea au aparut noi si importante Institute de medicina legala in intreaga lume si a crescut autoritatea stiintifica a probelor medico-legale administrate justitiei.


                                
1.3. Istoricul medicinei legale in Romania

          Primele elemente de medicina legala in tara noastra le gasim in legiuirile lui Matei Basarab si Vasile Lupu. In 'Cartea romaneasca de invatatura de la pravilele imparatesti' - tiparita la Iasi in 1646 si in 'Indreptarea legii' aparuta la Targoviste in 1652, se fac referiri cu privire la: expertiza in caz de: otraviri, ranire, nebunie, deflorare, sodomie. Sunt indicati medicii care puteau face expertize precum si modul in care trebuiau executate. Sunt enumerate o serie de infractiuni, ca: pruncuciderea, atentatele la pudoare, sodomia, violul, sugrumarea, ranirile, otravirile.

          Se considera importante in medicina legala unele acte datand din perioada lui Ipsilante, referitoare la constatarea virginitatii. Primul certificat medico-legal eliberat spre a fi folosit in fata autoritatilor dateaza din 1812. Din aceeasi perioada dateaza si alte cateva documente cu caracter medico-legal in care este impusa cercetarea cauzelor de morti subite si morti violente.

          Prima autopsie cu caracter medico-legal dateaza din 1832, intocmindu-se cu acasta ocazie si un raport cuprinzand tehnica autopsiei, descrierea organelor si concluzii cu privire la cauza mortii.

          In anii urmatori se efectueaza si primele analize toxicologice intr-o serie de cazuri de otravire.

          In anul 1856 Carol Davila infiinteaza Scoala de chirurgie devenita ulterior Scoala Nationala de Medicina si Farmacie. Aici s-a predat pentru prima data si medicina legala.
          Interesante sub aspect medico-legal sunt Condica criminala a lui Barbu Stirbei si Sturdza, care prevad sanctiuni in raport cu gravitatea leziunilor in cazurile de ranire si lovire.
          In anul 1865 odata cu aparitia Codului Penal si de instructie criminala a fost stabilit rolul medicului legist intr-o serie de cauze judiciare. Concomitent au aparut o serie de lucrari cu caracter juridic care stabilesc situatiile cand este necesara expertiza medico-legala.

          Primul profesor de medicina legala a fost Gheorghe Atanasovici, numit in acest post in 1861. In anul urmator el a devenit medic legist al capitalei.

          In anul 1879 a fost numit profesor de psihiatrie si medicina legala Alexandru Sutzu.
          In anul 1890, postul de medic legist al capitalei a fost ocupat de Mina Minovici care in 1899 a primit numirea de profesor de medicina legala. Profesorul Mina Minovici a creat si organizat medicina legala din Romania pe baze stiintifice. Cursurile sale erau ilustrate printr-un bogat material cazuistic. El a sprijinit construirea si a inaugurat in 1892 Morga din Bucuresti, considerata ca fiind corespunzatoare unui adevarat institut de medicina legala. Lucrarile sale au avut un deosebit rasunet in lumea medicala, iar tratatul sau complet de medicina legala a fost premiat de Academia Romana.

          Contributii de seama in dezvoltarea medicinei legale in tara noastra le-a adus si Nicolae Minovici. Acesta a fost profesor de medicina legala la Cluj in perioada 1919-1932, apoi din 1933 a fost profesor la Catedra de medicina legala din Bucuresti. A elaborat o serie de lucrari valoroase cum sunt: 'Studiul asupra spanzurarii', 'Manual tehnic de medicina legala', 'Osteologia medico-legala'.




          Profesorul G.Bogdan de la facultatea din Iasi a publicat lucrari de un deosebit interes teoretic si practic in primele decenii ale secolului nostru.

          Mentionam de asemenea activitatea profesorului M.Kernbach care a fost seful catedrelor de medicina legala la Cluj si apoi la Iasi. In anul 1953 a elaborat tratatul de 'Medicina judiciara', in mare parte valabil inca si astazi.

                          1.4. Organizarea medicinei legale in Romania

          In Romania organizarea activitatii de medicina legala este reglemantata de Decretul 446/1966 si de regulamentul sau de aplicare aprobat prin HCM nr.1085/1966, inca in vigoare. Fata de aceste prevederi legale cadrul organizatoric al retelei de medicina legala este urmatorul:

          * Institutul de medicina legala 'Prof.dr.Mina Minovici' cu sediul in Bucuresti. In afara de tematica de cercetari stiintifice, institutului ii revine sarcina de a efectua expertize solicitate de organele superioare de stat, precum si de a efectua examinari de laborator: toxicologice, histopatologice, serologice, biocriminalistice, antropologice, etc. Pe langa institut functioneaza comisia superioara medico-legala cu sarcina de a aviza si verifica actele medico-legale prevazute de regulamentul de aplicare a Decretului.

          * In centrele universitare traditionale de invatamant medical superior functioneaza laboratoare exterioare de medicina legala ca filiale ale Institutului medico-legal Bucuresti si anume la Cluj-Napoca, Iasi, Targu-Mures, Timisoara si Craiova. In cadrul acestor institutii se efectueaza lucrari medico-legale la cererea organelor judiciare si de urmarire penala, precum si examinari de laborator: toxicologice, histopatologice, biocriminalistice si serologice. Pe langa aceste institutii functioneaza cate o Comisie de avizare si control a actelor medicale, comisie care are sarcina de a verifica si aviza actele medico-legale din judetele arondate.

          * In fiecare centru de judet exista un serviciu medico-legal judetean condus de un medic legist sef. Laboratoarele judetene de medicina legala efectueaza lucrari medico-legale la cererea organelor in drept (certificate medico-legale, constatari, expertize).
          * In orasele cu o cazuistica medico-legala foarte variata si bogata functioneaza cabinete de medicina legala subordonate metodologic de laboratoarele judetene.
          Comisiile de control si avizare a actelor medico-legale de pe langa Institutul medico-legal Bucuresti si laboratoarele sale exterioare au sarcina de a examina si aviza urmatoarele acte medico-legale: actele de constatare sau de expertiza medico-legala efectuate de laboratoarele medico-legale in cazurile de omor, lovire sau vatamare cauzatoare de moarte, moarte suspecta, in cele cu deficiente in acordarea asistentei medicale, precum si in orice alte cazuri in care avizarea este prevazuta in mod obligatoriu de lege. Aceste comisii pot dispune in cazul in care socotesc necesar, refacerea totala sau partiala a lucrarii examinate dand  in acelasi timp si indicatiile necesare.
          In cadrul Institutului medico-legal si al laboratoarelor exterioare functioneaza urmatoarele departamente:

                        - serviciul de prosectura si clinica medico-legala; cu atributii identice unui laborator judetean de medicina legala;

                        - serviciul de histopatologie;

            - serviciul de toxicologie;

            - serviciul de genetica si identificare medico-legala.

          Reteaua de medicina legala are urmatoarele atributii:

a).  Ajuta organele de urmarire penala si instantele de judecata in stabilirea adevarului prin efectuarea de expertize si noi expertize cand exista indoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza precum si constatari si alte lucrari cu caracter medico-legal.

b).  Efectueaza cercetari stiintifice in probleme de medicina legala.

c). Contribuie la ridicarea nivelului calitativ al asistentei medicale prin sesizarea deficientelor constatate in activitatea unitatilor sanitare cu ocazia efectuarii lucrarilor medico-legale.


 [AT1]








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 579
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site