Date anatomofiziologice si biomecanice ale genunchiului

Date anatomofiziologice si biomecanice ale genunchiului

Reprezentand cea mai mare articulatie a corpului, genunchiul are o structura complicata, ca urmare a unei fiziologii complexe, ale carei mecanisme fine nu sunt cunoscute inca in totalitate. Asezat la mijlocul levierului membrului inferior, el controleaza distanta corpului fata de sol. Din punct de vedere mecanic, genuchiul trebuie sa faca fata la doua imperative contradictorii :

mare stabilitate in extensie, pozite in care genunchiul lucreaza

predominant prin compresie, sub actiunea greutatii corpului;

mare mobilitate, care, de la un anumit grad de flexie, sa asigure

cursa si orientarea necesara piciorului pentru a se adapta la neregularitatile terenului. In realitate, genunchiul trebuie sa aiba o mare stabilitate nu numai in extensie, ci si in diverse grade de flexie, pentru a face fata tuturor imprejurarilor, atat ale unei vieti normale (urcatul si coboratul scarilor, de exemplu), cat si celor mai complexe si violente miscari din timpul sportului (fotbal, rugbi, schi etc.).

Structura fiziologica a genunchiului

Aparut dintr-un conglomerat de celule mezenchimatoase,asezat intre machetele cartilaginoase ale femurului si tibiei, genunchiul se va dezvolta sub actiunea fortelor mecanice, initial prin aparitia unei cavitati, apoi prin modelarea suprafetelor articulare ca urmare a miscarii. Nivelul de insertie a muschilor periarticulari are un rol important in aceasta modelare a suprafetelor articulare;

Curburile femurului si ale tibiei sunt explicate astfel:in plan frontal tibia poate fi considerata ca o coloana incarcata, fixata la ambele extremitati, ceea ce determina aparitia unei curburi situate in cele doua patrimi medii ale coloanei (fig. 1). Femurul a fost comparat cu o coloana incarcata excentric, fixa la extremitatea sa inferioara si mobila la cea superioara, ceea ce, potrivit teoriei coloanelor, determina aparitia unei curburi care cuprinde doua treimi superioare din lungimea osului (fig. 2). In plan sagital, lunga curbura a femurului, cu convexitatea anterioara, este asemanata cu o coloana mobila la ambele extremitati (fig. 3). Tibia are in plan sagital trei tipuri de unghiulari, (fig. 4

retrotorsiunea (T), adica proiectarea posterioara a extremitatii

sale superioare ;

Fig1. - Fig. 2 Fig. 3.

retroversiunea (v), care inclina suprafata superioara a platoului tibial cu 5 - 6^C fata de orizontala ;

retroflexiunea (F), prin care se realizeaza incovoierea posterioara a diafizei. In plan sagital, aceasta retroflexie reprezinta o coloana mobila la ambele extremitati, curbura cuprinzand intreaga lungime a diafizei. In cursul flexiei, curburile cu concavitatea posterioara ale femurului si tibiei realizeaza un spatiu disponibil pentru voluminoasa masa musculara (fig. 5).

Axa condililor femurali ramanand in plan frontal, femurul si tibia vor -suferi in cursul dezvoltarii o serie de torsiuni, realizindu-se anteversia colului femural si rotatia in afara a axului articulatiei tibio-tarsiene. Esalonate in lungul membrului inferior, aceste torsiuni se anuleaza reciproc, astfel incat axul articulatiei gleznei se gaseste aproape in aceeasi directie cu axul colului femural. In timpul mersului, inaintarea membrului oscilant duce soldul omolog inainte, bazinul pivoteaza, astfel incat axul piciorului este dirijat direct anteroposterior, ceea ce permite derularea optima a pasului.

Fig. i. - Tibia in plan sagital poate fi asimilata unei coloane mobile la ambele extremitati

Fig. 5 - In cursul flexiei curburile cu concavitatea posterioara ale tibiei si femurului realizeaza un spatiu disponibil pentru vo-luminoasele mase musculare