Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

FACTORII FIZICI AI AERULUI SI INFLUENTA LOR ASUPRA SANATATII PUBLICE

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ADOLESCENTA FARA TUTUN
Imunitate scazuta - retete naturiste de imbunatatire a imunitatii
AGLUTINAREA COLULUI
Vasculitele prin hipersensibilizare
Alergiile oculare
Polipoza rectocolonica
Unguente- preparate farmaceutice
Tulburarile de absorbtie a nutrientilor
LEUCOCITELE
FIZIOLOGIA MUCOASEI NAZALE SI A SINUSURILOR PARANAZALE

FACTORII FIZICI AI AERULUI SI INFLUENTA LOR ASUPRA SANATATII PUBLICE



In cadrul relatiei interactive dintre organism si mediu, factorii fizici ai aerului joaca un rol important. Atmosfera include constituentii de baza ai biosferei fara de care viata pe Pamant este imposibila. In acord cu acest concept, stratul atmosferic al Pamantului este format dintr-o mixtura de substante: solide, lichide si gazoase. Este un sistem dinamic si complicat, caracterizat printr-o permanenta mobilitate si schimbare a raportului dintre constituenti si care, in final, mentin in limite conditiile necesare vietii pe Pamant. Conceptia despre adaptarea organismului la factorii de mediu isi are originea in trecutul indepartat si este situata la acelasi nivel cu momentele de inceput ale dezvoltarii stiintei. Evolutia urmata ulterior, precum si metodele recent abordate in cunoasterea mediului au dus la sporirea observatiilor privind reactiile organismului la variatiile factorilor de mediu.

Igiena, prin studiul factorilor fizici ai aerului si al influentei lor asupra organismului, ofera o serie importanta de fapte. In acest sens, intelegerea corecta a proceselor de adaptare, necesita masuratori si interpretari statistice atat asupra unor procese biologice cat si asupra factorilor de mediu.

Factorii fizici ai aerului pot fi grupati dupa:

- modul de actiune asupra organismului, vom intalni factori cu actiune: directa si influentei cu manifestara distincta, succesiva sau simultana (de exemplu miscarea aerului influenteaza direct neuroreceptorii si indirect produce pierderea de caldura a organismului);

- locul de manifestare: care poate fi in atmosfera libera, exterioara, acestia formeaza clima sau in spatii inchise si definesc criptoclimatul;

- apartenenta la structura aerului sau actiunea prin indirect aerului factorii fizici pot fi: intrinseci (temperatura, umiditatea, viteza etc.), ce reflecta procesele care au loc in aer si extrinseci (radiatiile solare, variatiile campului magnetic) care actioneaza asupra organismului prin intermediul aerului. Indiferent de criteriile de clasificare, actiunea aerului asupra organismului este unanim acceptata. Vom discuta cativa dintre factorii fizici caracteristici ai aerului cu implicatii majore asupra confortului si sanatatii umane.

TEMPERATURA AERULUI

Este un factor fizic intrinsec si este determinata de o serie de elemente ale mediului, cum ar fi, intensitatea radiatiei solare si intensitatea radiatiilor solului. In mod general prezinta cateva caracteristici distincte si specifice planetei noastre, astfel:

- temperatura aerului la nivel global prezinta diferente si variatii importante conditionate de: altitudine, latitudine, configuratia si natura solului, prezenta suprafetelor de apa, existenta vegetatiei, existenta agentilor poluanti. Cele mai mici temperaturi se inregistreaza dimineata, inaintea aparitiei Soarelui, iar cele mai mari sunt inregistrate dupa amiaza. Temperaturile mai mari sunt inregistrate in straturile inferioare ale atmosferei iar temperaturile mai scazute sunt inregistrate in straturile inalte ale atmosferei. Deci exista o relatie invers proportionala intre temperatura si altitudine. De asemenea, se inregistreaza variatii diurne, sezoniere si anuale. Temperatura aerului conditioneaza un segment important al existentei regnului biologic care traieste pe Pamant, astfel:

- are efecte asupra echilibrului termic al organismelor homeoterme;

- produce efecte asupra atmosferei prin favorizarea sau nu a fenomenelor de autopurificare (aparitia curentilor orizontali si verticali);

- poate conditiona interactiunea dintre diversi factori poluanti ducand la scaderea poluarii dar si la accentuarea acesteia, uneori; de ex. reactiile fotochimice in poluarea cu NO2;

- are efecte asupra celorlalti factori fizici ai atmosferei: umiditate, presiune, miscarea aerului etc.

UMIDITATEA AERULUI

Este determinata de cantitatea de vapori de apa din atmosfera. Vaporii de apa atmosferici pot proveni din mai multe surse, cum ar fi din: evaporarea apelor de suprafata, evaporarea apelor de pe plante, procesul de respiratie, unele procese tehnologice. Ea poate fi exprimata in doua moduri distincte:

- umiditate absoluta - cantitatea de vapori de apa aflati la momentul x in aer;

- umiditate relativa - cantitatea de vapori de apa aflati in atmosfera, raportata la cantitatea maxima de vapori pe care ar putea sa o aiba aerul la o temperatura si presiune data (ex. umiditatea relativa la t-x, p-y este de 20 %, deci numai a 5-a parte a aerului este saturata in vapori).

Umiditatea aerului isi exercita efectele asupra: termoreglarii organismului, mai ales asupra pierderilor de caldura realizate prin evaporarea apei interne, poluarii aerului si fenomenelor meteoroclimatice.

MISCAREA AERULUI

Consta in deplasarea in spatiu a maselor de aer si este determinata de diferentele de temperatura si presiune intre diferite zone atmosferice. Miscarea aerului creeaza curentii de aer. Acestia pot fi:

- verticali - datorati diferentelor de temperatura ce se manifesta la diferite paliere de altitudine si care ajuta la autopurificarea aerului;

- orizontali - determinati de diferentele de temperatura si presiune ale aerului intre zonele adiacente ale planetei.

Importanta sanitara pentru determinarea curentilor de aer consta in stabilirea amplasamentelor diferitelor obiective: spitale, stadioane, unitati pentru copii, fabrici, gari etc. Curentii de aer actioneaza asupra pierderilor de caldura ale organismului si asupra concentrarii sau diluarii poluantilor din aer.

PRESIUNEA ATMOSFERICA

Radiatia solara si miscarea de rotatie a Pamantului determina masele de aer sa fie in continua miscare, creandu-se astfel nu numai diferente de temperatura, umiditate si concentratia aerului in timp si spatiu, ci si diferente de presiune, situatie care la randul ei favorizeaza deplasarea aerului din zonele cu presiune mai mare spre cele cu presiune mai mica.

O caracteristica fizica a atmosferei planetei este aceea ca asupra tuturor corpurilor de pe suprafata Pamantului, deci si asupra omului, apasa o forta de circa 1 kg/cmp. Omul nu percepe aceasta presiune exterioara, deoarece ea este echilibrata de o presiune interna egala. Unitatea uzuala de masura pentru presiunea atmosferica este atmosfera care, reprezinta greutatea coloanei de mercur cu inaltimea de 760 mm ce actioneaza pe o suprafata de 1 cmp. Unitatea internationala folosita in sistemul de masura este barrul (1 barr=750 mm Hg; 3mm=Hg-4mbari). Variatiile presiunii atmosferice influenteaza conditiile meteorologice generale si in acest context, metabolismul fiintelor v Modificarile valorilor presiunii atmosferice sunt de regula de 1-2 mm Hg/ 24 h.

Datele privind influenta biologica a presiunii asupra organismului uman si tulburarile semnalate (disbaritmii) sunt studiate de medicina muncii, intrucat sunt inregistrate cel mai frecvent ca tulburari profesionale (scafandri, aviatori, aeronauti etc.).

FENOMENELE ELECTRICE DIN ATMOSFERA JOASA

Acestea reprezinta un complex de manifestari fizice cu o arie geografica relativ limitata si cu o perioada de existenta determinata strict de conditiile de mediu. Ele sunt generate de: campul electric terestru care are la baza si particulele de materie ce sunt purtatoare de sarcini electrice (aeroionii care pot fi pozitivi sau negativi).

Aeroionii au o serie de caracteristici specifice care se refera la:

- semnul sarcinii electrice (+) sau (-);

- substratul material (natura particulelor purtatoare de sarcini);

- starea de agregare: solizi, lichizi, gazosi;

- dimensiunea: mici, mijlocii, grei, ultragrei;

- numarul sarcinilor electrice pe o particula, acesta conferindu-le greutatea, mobilitatea si durata de viata.

Fenomenele de formare si evolutie a particulelor incarcate electric, cat si spectrul ionic dintr-un loc dat, constituie aeroionizarea. Calitatea aerului poate defini:

- zone cu atmosfera nepoluata, curata (de regula la munte si in vecinatatea caderilor de apa), incarcata cu ionii mici, 3-4.000/ml aer, fata de x sute/ml aer de ioni grei;

- zone poluate, unde domina ionii grei, ioni de condensare.

Actiunea aerului ionizat asupra organismului este nespecifica, fiind emise urmatoarele ipoteze:

- este posibil sa se realizeze un transfer de sarcini electrice de la aeroioni la particulele coloidale din plasma sau din globulele rosii, avand, ca rezultat cresterea consecutiva a stabilitatii acestora;

- se mai presupune crearea unui mecanism neuro-reflex prin interventia lor asupra secretiilor hormonale si asupra neurosecretiilor;

- pot interveni in metabolismul serotoninei.

Locurile de actiune prioritara ale acestor fenomene il reprezinta pielea si plaman Tratamentele profilactice cu anioni au dat bune rezultate, la diverse categorii de persoane cu afectiuni sau predispozitii la disfunctionalitati, mai ales endocrine, cum ar fi: mineri, muncitori industriali cu risc respirator, bolnavi operati pentru diverse afectiuni, in vederea reducerii riscului trombo-embolic, sportivi (in scopul ameliorarii performantelor).

Tratamente curative au fost aplicate cu bune rezultate la: bolnavii cu afectiuni respiratorii (bronsita, astm), bolnavii cu afectiuni ale aparatului circulator (hipertensiune), bolnavii cu tulburari neuropsihice (neurastenie, insomnie, cefalee, stari depresive, reactii anxioase, instabilitate neuro-motorie etc.), bolnavii cu ulcer gastro-duodenal, unele tulburari endocrine, arsuri etc.

Se afirma, pe baza rezultatelor observate, ca zonele favorabil ionizate sunt sanogene. Acum, cand practica medicala este dominata de medicamente, se impune protejarea sanitara a acestor zone natural ionizate (ionizarea se poate realiza si artificial) prin delimitarea si educarea populatiei pentru folosirea lor in scop sanogenetic (profilactic si curativ). Inca din 1952, prof. Cupcea a initiat, la Cluj, cercetari privind ionizarea aerului si influenta profilactica a acestuia. Prof. Cupcea si colaboratorii sai au obtinut rezultate privind legatura dintre ionizarea aerului si influenta asupra diferitelor functiuni ale organismului, influenta asupra exercitiului si randamentului fizic.

Intre ionii cu sarcini (+) si (-), de la suprafata scoartei terestre si cei din vecinatatea ei, se creeaza o diferenta de potential care creste proportional cu altitudinea realizand campul electric terestru. In marea majoritate a timpului, si la nivelul unor intinse spatii geografice, campul electric terestru (CET) este dirijat de sus in jos, constituind un camp pozitiv, insa, uneori acesta se poate inversa devenind negativ in vecinatatea solului. In incaperi si locuri acoperite nu exista camp electric terestru. Influenta (CET) asupra organismului este putin cunoscuta, dar sunt descrise fenomene ce nu pot fi neglijate cum ar fi: reactivitatea unor plante si animale la variatiile campului electric terestru, tulburari ce survin la oamenii obligati sa suporte relativa claustrare impusa de apartamentele de bloc, atunci cand au fost obisnuiti sa traiasca in aer liber, alterarea starii generale a metabolismului la unii oameni pe timpul furtunilor.

Diferente majore de potential electric se pot produce, atat intre norii aflati la altitudini diferite (fulgere) cat si, intre nori si obiectele de pe sol (trasnete). Trasnetul poate produce asupra fiintelor vii electrocutarea care este urmata de arsuri si uneori de deces. El se poate manifesta direct sau indirect prin propagare sau prin conductie a electricitatii la nivelul solului, si poate afecta uneori vietuitoarele aflate pana la 10 m in jurul punctului de impact. Cladirile izolate, mai ales cele cu schelet metalic precum turlele bisericilor, clopotnitele, edificiile prevazute cu paratrasnete, corpurile umede (rauri, turme, pomi - in special stejarul), sunt frecvent tinta descarcarilor electrice. In cazul in care omul este surprins de furtuna in spatii deschise, nu trebuie sa se apropie sau sa se adaposteasca cu obiecte care atrag descarcarile electrice, de asemenea nu trebuie sa tina in mana obiecte metalice iar cea mai buna protectie ar constitui-o adoptarea unei pozitii orizontale la nivelul solului, pe terenuri cu constituenta predominant siliconica (nisip sau pietris) datorita conductibilitatii electrice reduse a acestora.

In buna parte, ca urmare a umiditatii relativ ridicate, vaile adanci, defileele si prapastiile constituie locuri predilecte pentru producerea descarcarilor electrice. De asemenea zonele urbane sau industriale cu constructii inalte sunt locuri care favorizeaza producerea trasnetelor. Pe timp de furtuna se recomanda inchiderea geamurilor si a usilor. Desi nu a fost dovedita stiintific s-a emis ipoteza aparitiei si propagarii fulgerului globular, ca fenomen atmosferic particular.

Alaturi de electricitate, Pamantul, ca oricare alt corp ceresc este caracterizat si de magnetism. Terra este considerata un magnet urias cu o intensitate mica, in medie 0,5 Oersted. Scaderea intensitatii campului geomagnetic este foarte mica.

In interior exista acelasi camp ca si in exterior. Pamantul, in general, se caracterizeaza prin calm magnetic. Aceasta stare consta in variatii ritmice de tensiune magnetica (in general < 1 %), cu periodicitati diurne si lunare - 27 zile).

Urmare a activitatii solare pot apare influente asupra campului magnetic terestru. Activitatea solara se intensifica odata la 11 ani si influenteaza variatiile campului geomagnetic dand nastere furtunilor magnetice de diferite grade. Acestea sunt masurate cu ajutorul declinografului.

Despre influenta campului magnetic terestru asupra organismului uman s-a spus, pe baza observatiilor epidemiologice, ca in timpul marilor furtuni geomagnetice, frecventa accidentelor cardio-vasculare, tulburarilor neuropsihice, sinuciderilor, accidentelor auto etc. ar fi mai mare; de asemenea s-a incercat sa se realizeze o corelatie cu scaderea numarului limfocitelor, deci cu scaderea rezistentei imunitare.

Experimental, prin campuri geomagnetice create artificial s-a obtinut influentarea unor procese biologice precum: inhibarea dezvoltarii tumorilor, modificarea reactiilor imunologice etc. Exista si observatia ca persoanele care lucreaza in campuri magnetice intense, industriale fac mai rar cancer. Baza acestor schimbari biologice ar consta in modificarea unor reactii chimice de precipitare, aspect observat si in structura apei supusa unor variatii mari de camp geomagnetic.

Nucleii de condensare (NDC) sunt particule solide, aflate in suspensie. Cand numarul lor este mare in atmosfera se realizeaza binecunoscutul fenomen de ceata. De regula ei sunt incarcati electric. In aerul curat sunt in jur de 1000-2000/ml, pentru ca in aerul poluat sa ajunga la cateva sute de mii/ml. Ei pot servi ca indicatori de puritate. Asupra organismului pot avea rol: iritant mecanic, afectand aparatul respirator unde sunt retinuti in proportie de 60-70 %, toxic/alergic prin continutul chimic al particulelor. In acest sens studii importante au fost facute de Institutul de Igiena din Cluj.

Reteaua HARTMAN a fost descrisa de medicul german Ernst Hartman, in anii 1950, dupa al doilea razboi mondial. Avand la baza cunostintele radiesteziei (stiinta care se ocupa cu perceperea campurilor) dr. Hartman a elaborat o teorie conform careia toata scoarta terestra e acoperita de benzi de radiatii care se intersecteaza la o anumita distanta, locul intersectarii purtand numele de Nod Hartman sau punct geopatogen dupa cum e denumit in radiestezie.





  NOD HARTMAN


                                  2m


                                                            2.5m

In aceste benzi de radiatii, liniile Hartman sunt dispuse pe directia Nord-Sud si Est-Vest, sunt alternative, sunt incarcate pozitiv si negativ astfel incat la intersectia lor e posibil sa se produca, fie un dublu efect pozitiv, fie un dublu efect negativ, fie un efect pozitiv si negativ in acelasi timp.


Reteaua Hartman apare ca o structura de radiatii ce se ridica vertical din Pamant ca niste pereti radioactivi. Liniile sunt orientate magnetic de la Nord la Sud si de la Est la Vest la intervale de 2,5 m. Intre aceste linii exista o zona neutra, un microclimat imperturbabil.


La intersectia liniilor se formeaza Nodurile Hartman, din 2 in 2 metri pe directia Nord-Sud si din 2,5 in 2,5 metri pe directia Est-Vest. Suprapunerea nodurilor e foarte nociva iar efectele radiatiilor sunt mult amplificate noaptea. Reteaua Hartman a fost descrisa folosind termenii chinezesti YIN si YANG. Yin (liniile orientate pe directia Nord-Sud) este numita energia rece care actioneaza incet, corespunzatoare iernii si e corelata cu umiditatea si bolile reumatice. Yang (liniile orientate pe directia Est-Vest) este numita energia calda, uscata, care actioneaza rapid si e corelata cu focul si afectiunile inflamator Conform teoriei radiestezice, totul, orice forma de existenta are un camp al sau care, cu Universul, realizeaza un impact energetic exprimat in timp.

Plecand de la aceasta conceptie, dr. Hartman sustinea ca influenta acestor radiatii (undele Hartman) asupra campului energetic uman determina aparitia multor boli. «Este putin probabil ca o persoana sa se imbolnaveasca daca nu e supusa radiatiilor terestre, cu exceptia bolilor produse de virusuri sau bacterii». Studiind un lot de pacienti a observat ca acestia nu raspundeau tratamentelor prescrise, desi erau corecte. Varietatea simptomatica era foarte mare. Pe plan fizic, era vorba de afectiuni neurologice si cardiace, tumori, ulcere, reumatisme, disfunctii organice. Pe plan emotional s-au observat: anxietate, depresie, crize maniacale. S-a observat, de asemenea, ca la unii dintre acesti pacienti boala s-a agravat desi tratamentul a fost corect instituit si corect insusit. Studiindu-le habitatul s-a descoperit faptul ca toti pacientii dormeau pe locuri iradiate (noduri Hartman) deci radiatiile terestre erau cauza declansarii si agravarii bol Aceste radiatii pot duce la depolarizarea celulara grava cu repercursiuni majore pe functionalitatea organelor, aparatelor dar si a organismului in intregul lui. Depolarizarea, de fapt, elimina magnetismul specific celular absolut necesar mentinerii sanatat Prin acelasi mecanism al depolarizarii celulare o persoana care doarme pe un nod Hartman se poate imbolnavi de leucemie. De asemenea, scleroza e consecinta expunerii indelungate a coloanei vertebrale la nivelul unui nod Hartman. Boala Alzheimer se produce in acelasi mod daca radiatiile actioneaza la nivelul craniului. In aparitia migrenei si accidentelor vasculare e incriminata suprapunerea nodurilor Hartman. Declansarea bolilor e strans legata de cantitatea de radiatii, de timpul de actiune si de starea de sanatate a organismului.

In 30 de ani de practica, dr. Hartman nu a avut nici un bolnav de cancer care sa nu fi dormit pe un nod energetic. Concluzia la care a ajuns impreuna cu Hager de Stetin (presedinte al Asociatiei Stiintifice a Doctorilor in Medicina) a confirmat teoria dr. Hartman in totalitate, teorie care a fost demonstrata pe 1538 de cazuri de cancer. In sprijinul acestei teorii un medic oncolog, F.S.Anderson, impreuna cu un radiestezist, au masurat campurile energetice a 300 de pacienti constatand ca absolut toti au dormit, mai mult sau mai putin timp, expusi unor puternice radiatii terestre.

Pornind de la teoria dr. Hartman s-a ajuns la concluzia ca habitatul uman ar trebui sa fie construit pe ideea de linii curbe (armonia-stilpii, sala de la Karnas) si orice obiect cu colturi drepte da perturbatii energetice nocive vietii (de exemplu: coltul sifonierului in dreptul inimii sau capului).

Henry Chretien spunea ca “stiinta descopera mereu orizonturi noi, dar cu cat descopera mai multe lucruri cu atat mai mult isi da seama ca Lumea a fost creata de Dumnezeu, organizata prin Legi Divine, ca totul isi are utilitatea si armonia sa si se indreapta spre o ordine universala.”

Primul care a atras atentia asupra faptului ca boala ar putea fi cauzata de amplasamentul locuintei a fost Dr. Haviland - cu peste 100 de ani in urma. Dr. Peyre, H. Chretien, si apoi Curry - in 1952, au reluat aceasta observatie. Inconjurat de fizicieni si de medici, Ernst Hartman - descopera insa, in prima jumatate a secolului XX - o vasta retea cosmo-telurica, retea care-i va purta numele. Nodurile acesteia sunt date de zonele unde benzile retelei se incruciseaza. Sunt adevarate ziduri vibratorii - radioactive si invizibile, care se inalta din pamant si care urca in biosfera. Pe directia N-S benzile se gasesc la 2 m departare iar pe directia E-V se gasesc la 2,5 m departare. Intre ochiurile retelei de 2/2,5 m exista o retea secundara care, se pare ca nu are efecte nocive. Efectele retelei Hartman au fost verificate prin studiul rezistivitatii suprafetei cutanate a corpului omenesc. S-a constatat astfel ca, daca subiectul se afla intr-o zona neutra - curba rezistivitatii cutanate este calma iar daca se afla pe noduri - curba rezistivitatii devine haotica. Sederea o perioada mai mare pe nod, sau repetat (dormitul, scaunul de lucru, lucrul la aragaz etc.) duce la imbolnavirea organismului prin tulburarea energeticii acestuia (cancer, boli cronice, tulburari ale somnului). Institutul de cercetari din Eberbach (RFG) a conceput un sistem simplificat de detectare cu ajutorul unei antene portative in forma de lob arcuit confectionata dintr-un aliaj foarte bun conducator de electricitate. Ea intra in circuit prin diferenta de potential electromagnetic existent intre mainile operatorului si functioneaza ca un adevarat galvanometru. Aceste efecte sunt interesant de urmarit atat la plante cat si animalele. Ele pot sa nu creasca la fel cu surorile lor, se pot imbolnavii sau chiar pot muri - daca sunt cultivate sau asezate pe nodurile retelei.

Este amplu confirmat ca pe axa magnetica N-S a Pamantului exista un camp uniform longitudinal. Acesta este traversat, oblic fata de poli, de un camp magnetic datorat magnetismului nucleului profund al pamantului. Globul terestru constituie o armatura negativa a unui imens condensator, cealalta armatura fiind insusi cosmosul - incarcat cu electricitate pozitiva. Ca in orice condensator au loc o serie de scurgeri, deci fara incetare Pamantul se descarca spre Cosmos care il reincarca cu ajutorul celor 2000-5000 de fulgere care explodeaza in fiecare secunda si din care cel putin 100 il ating. Acest camp geomagnetic este influentat de temperatura terestra, de cursurile de ape, de fazele Lunii etc. Toate acestea sunt cunoscute de mii de ani - numai ca in perioada de evolutie materialista a lumii - au fost neglijate, negate - pana au ajuns sa fie total uitate. Acest aspect se datoreaza si faptului ca medicii neglijeaza total corpul energetic, luand in considerare, in procesul terapeutic, numai corpul fizic.

RADIATIILE

Reprezinta un factor permanent al mediului inconjurator, care actioneaza prin intermediul atmosferei exercitand efecte sanogene sau patogene in functie de:

- caracterul radiatiei: frecventa si lungime de unda;

- caracterul organismului: varsta, stare fiziologica, organ iradiat;

- timpul de actiune.

Din punct de vedere fizic, radiatiile sunt unde sau particule care se propaga in spatiu sub forma de raze (de unde si numele de radiatie) si induc modificari energetice pe corpurile pe care cad. Aceste modificari energetice sunt exprimate clinic imediat sau mai tarziu, acut sau cronic, localizat sau generalizat in functie de diversi parametri care tin de organism sau de factorul de mediu.

Radiatiile au fost descoperite in data de 9 nov. 1895 in laboratorul de fizica al Universitatii din Wurzburg de catre Röntgen. In 22 dec. 1895 el reusea prima fotografie din istorie. Aceasta reprezenta mana sotiei sale. In 1910, cu ocazia implinirii a 50 de ani de la obtinerea doctoratului de catre Röntgen, descoperirea sa era astfel apreciata: “niciodata un adevar pornit din linistea laboratorului savantului nu s-a afirmat si raspandit atat de repede, pe tot globul pamantesc ca descoperirea miraculoaselor dumneavoastra raze”. Bergonie si Tribaudeau au formulat legea, care le poarta numele, punand astfel bazele radioprotectiei si radioterapiei: “razele X actioneaza asupra celulelor cu o intensitate cu atat mai mare cu cat viitorul lor cariochinetic este mai lung si cu cat morfologia si fiziologia lor este mai putin fixata”. Röntgen a murit in 10 feb. 1923 (avea daltonism) cu cancer de colon.

Clasificarea radiatiilor se face in functie de:

- modul de producere (electromagnetice si nucleare);

- efectul produs asupra materialului biologic (ionizante si neionizante);

- sursa de emisie (naturale si artificiale). Radiatiile naturale sunt determinate de surse terestre si extraterestre. Radiatiile artificiale sunt produse prin ionizarea secundara a aerului de catre radiatia cosmica primara si prin activitatea umana cu specific in domeniu: defectoscopie, diagnostic, tratament. Iradierea medicala reprezinta cea mai importanta sursa de iradiere artificiala a populatiei in intregul ei. Importanta radiodiagnosticului a marcat excese de indicatie medicala. In vederea evitarii riscului pentru sanatate este important de subliniat: numarul examenelor, felul expunerilor, felul radiatiei primite, organul expus, varsta pacientului, starea fiziologica a acestuia etc.

CLIMA SI VREMEA

Denumirea de clima deriva de la cuvantul grecesc - Klima - care inseamna deviatie, inclinatie a radiatiilor solare. Clima - defineste un regim al vremii caracteristic pentru un timp indelungat si pentru o anumita regiune. Regimul climatic se caracterizeaza printr-o stabilitate relativa pentru lungi perioade de timp. Conditiile climatice, fiind componente importante ale oricarei zone luate in discutie, influenteaza: caracterul activitatilor economice, caracterul solului, prezenta surselor de apa, cantitatea de precipitatii, flora si fauna, caracterul cultivarii plantelor agricole, alimentatia populatiei, imbracamintea, locuinta, desfasurarea proceselor fiziologice din organisme si prin acestea influenteaza morbiditatea populatiei din zona respectiva.

Igiena si climatologia medicala sunt interesate in studiul climei, aceasta fiind unul dintre factorii principali de mediu care definesc calitatea viet Medicina profilactica, curativa si recuperatorie - foloseste factorii naturali de mediu - deci si clima - in ameliorarea sanatatii publice.

Vremea - este o imbinare complexa si dinamica a factorilor meteorologici si reprezinta starea mediului pentru un interval scurt de timp. Factorii ce definesc vremea se pot schimba chiar si in cursul unei zile si sunt reprezentati de: radiatiile solare, temperatura, umiditate, directia si viteza de miscare a aerului, presiunea atmosferei, ionizarea aerului, campul electric, vizibilitatea atmosferei, caracterul norilor, prezenta precipitatiilor etc. Modificarile vremii pot fi:

- periodice - se produc treptat si nu actioneaza acut asupra organismului. Actiunea lor se manifesta clinic prin impunerea unor ritmuri in buna functionare a organismului (secretiilor glandelor SR (suprarenale), gonadice, hipofiziei, cresterea si dezvoltarea sistemului osos, cresterea masei musculare etc.);

- neperiodice - se produc prin miscarea unor mari mase de aer pe zone foarte intinse, pe perioade de timp mai lungi sau mai scurte.

Clima si microclimatul sunt conditionate partial atat de conditiile naturale ale zonei cat si de activitatea umana. Climatologia nu se ocupa numai cu constatarea faptelor, ea contribuind substantial la elaborarea metodelor de modificare a tipurilor de clima intr-o directie impusa de dorinta ameliorarii conditiilor de viata. Prin activitatea sa (dezvoltarea urbana, impaduriri, lacuri artificiale, tuneluri, poluare etc.) omul intervine in modificarea climei. Mai mult, omul si-a creat, prin locuire familiala, un climat intim, propriu, ce poarta numele de microclimat si care are caracteristici pentru fiecare familie (in sensul ca unii indivizi suporta mai bine temperatura scazuta/ridicata decat altii, unii se pot adapta la o cantitate de lumina mai redusa fata de altii etc., bineinteles in anumite limite). Imbracamintea si incaltamintea ofera la randul lor posibilitatea pastrarii unui microclimat individual confortabil la iesirea din casa. Rezulta ca, in ansamblu, clima nu mai constituie un factor major de disconfort in existenta umana contemporana. S-a dovedit ca in centrul marilor orase temperatura este mai mare decat in imprejurimi - ceea ce face ca aerul rece de la periferie sa se deplaseze spre centru, iar aerul cald urban sa se ridice si sa permita astfel aparitia fenomenului de inversiune termica si implicit de autopurificare sau de acumularea a poluantilor - fenomen ce depinde de sistematizare (dispunerea zonelor poluante in relatie cu zonele rezidentiale). Un rol deosebit in pastrarea unei clime urbane blande il au plantatiile de paduri din apropierea oraselor. Acestea favorizeaza: variatii pozitive ale temperaturii aerului in functie de anotimp, cresterea umiditatii, oprirea vanturilor, autopurificarea atmosferei, protectia populatiei impotriva diferitelor intemperii si impotriva poluar

In functie de zona clima poate fi: polara, temperata, tropicala. In functie de actiunea asupra organismului climatul se poate imparti in:

- climat excitant sau specific (climatul alpin si de stepa);

- climat indiferent sau nespecific (climatul subalpin si de coline)

- climatul marin - are pozitie intermediara (el cuprinde atat elemente excitante cat si indiferente).

Factorii excitanti sunt reprezentati in special de: variatii de presiune atmosferica, diferente mari de temperatura, curenti puternici, radiatii intense.

Influenta diferitelor tipuri de clima asupra organismului:

- climatul alpin (peste 1000 m) caracterizat prin: presiune, temperatura, umiditate, C%, O2, - scazute, radiatii ultraviolete si luminoase, curenti de aer - crescute, provoaca: cresterea numarului de hematii, a volumului respirator, a frecventei pulsului si a tensiunii arteriale, a debitului cardiac si a metabolismului, scaderea proceselor de adaptare etc.;

- climatul subalpin (intre 500-1000 m) se caracterizeaza prin scaderea factorilor fizici fata de climatul alpin - si are efecte usor stimulante asupra organismului;

- climatul de ses - se caracterizeaza prin temperatura, presiune si radiatii relativ uniforme, zone mai mult sau mai putin umede dominate sau nu de curenti de aer, este in general un climat indiferent, un climat de crutare, favorabil pentru bolnavi si convalescenti;




- climatul marin - se caracterizeaza prin: presiune atmosferica constanta, umiditate ridicata, radiatia solara (in special ultraviolete) abundenta, aeroioni salini cu continut mare de iod - ce imprima climatului marin un caracter excitant in sezonul estival (creste metabolismul bazal, numarul de hematii, amplitudinea respiratorie etc.) si indiferent in extrasezon;

- climatul polar - se caracterizeaza prin modificari de temperatura si luminozitate si are efecte cu manifestari sezoniere asupra organismului uman.

1.2. ACLIMATIZAREA

Aclimatizarea reprezinta adaptarea mecanismelor fiziologice ale omului (dar si ale animalelor sau plantelor) la noile conditii de existenta. Este un fenomen complex socio-biologic in care individul are o participare activa de creare a unei ambiante social-organizatorice de munca si viata. Adaptarea fiziologica consta in elaborarea reactiilor adaptative care duc la cresterea capacitatii de lucru si amelioreaza starea generala a individului. Ea este perturbata in etapa de schimbare a conditiilor de mediu. Termenul de aclimatizare se aplica pentru denumirea caracterului global al modificarilor fiziologice de adaptare si trebuie diferentiat de termenii de adaptare si antrenament. Adaptarea este o notiune mai larga si se refera la compartimente variate (munca, invatatura) cuprinzand si procesul de aclimatizare (notiune care se refera numai la adaptarea organismului la factorii de mediu).

In acceptiunea climatologiei medicale, aclimatizarea reprezinta, pe langa dezvoltarea reactiilor fiziologice de adaptare la conditiile noi de mediu si crearea de conditii noi climatice care sa nu actioneze brusc si acut asupra organismului. Cu cat posibilitatile economice si tehnice sunt mai mari - in colectivitatea respectiva - cu atat mai mult se vor stabili, pe baze stiintifice, masuri de modificare, in bine, a factorilor de mediu in vederea aclimatizar In procesul aclimatizarii acelasi rol important il au factorii psihologici, sub care trebuie intelesi, in primul rand, raportarea omului la viata si activitatea sa in noile conditii de mediu. Acelasi rol il are influenta colectivului si posibilitatea de satisfacere a unor necesitati casnice si culturale, caracterul legaturilor cu vechiul domiciliu si cu noul colectiv. In mecanismul aclimatizarii trebuie luat in seama de asemenea sindromul de adaptare a lui Selye.

Omul este o entitate infinitezimala care suporta actiunile unor complexitati de factori exo si endogeni - „infinitezimali ai mediului“. Conditiile naturale ale mediului dar si o mai mare varietate de noxe cu etiologii fizice, chimice, biologice, psihice sunt potential generatoare ale unor situatii critice, adevarate stari de soc din punct de vedere medical. Terminologia conflictelor organismului uman cu elementele nisei sale ecologice nu este inca standardizata. In relatia sa cu mediul extern, ca si in cadrul optimal al functionalitatii mediului sau intern, organismul uman se confrunta cu numeroase 'surprize' care pot fi numite: stres, agresiune, soc, trauma. Intre acesti patru termeni exista suprapuneri, dar si multiple deosebiri, care nu permit desfiintarea nici unuia dintre ei. Se impune, deci, o corecta utilizare a fiecaruia, cu atat mai mult cu cat ei pot defini bine evolutia aceluiasi caz.

O prima notiune, folosita in prezent mult peste granitele medicale, este aceea de stres si reprezinta global, o “stare de solicitare energetica”, treptat epuizanta. Tensiunile dintre organism si mediu se pot instala insidios, incepand cu o perioada de adaptare, urmeaza apoi o suprasolicitare a pivotului vegetativ-endocrin (axa hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenala). Este ceea ce s-a numit “stres cronic prin repetitie”, adica o tensiune de durata cu doua efecte: spolierea energetica a axului neuroendocrin si epuizarea psihica prin efortul emotional de adaptare. Stresul trebuie considerat ca un termen de maxima generalitate care sugereaza un dezechilibru organism-mediu, avand obligatoriu elemente de epuizare emotional - motivationala si o suprasolicitare a axei endocrine.

Un alt termen nespecific este acela de agresiune in sens biologic. Organismul uman functioneaza ca un sistem energetic deschis, efectuand continuu schimburi cu mediul extern. Cand calitatea sau intensitatea schimburilor energetice capata un caracter agresiv, ce depaseste capacitatea de reactivitate a organismului, apare tulburarea integritatii fiziologice sau/si anatomice a sistemului ca ansamblu, deci apare leziunea. Trauma - ca notiune, se adreseaza unui registru foarte larg de leziuni. Folosit initial pentru plagi si contuzii, termenul s-a extins si la leziunile generate prin agresiuni termice, chimice, electrice, modificari ale presiunii sau gravitatiei. Cand sunt extinse leziunile traumatice au raspuns sistemic sever - dezvoltand „starea de soc“ (descrisa admirabil de Celsius acum 2000 de ani).

Reactivitatea este capacitatea organismului de a raspunde actiunii unor agenti din mediul natural. Acest “raspuns” se dovedeste a fi specific, propriu fiecarui individ luat separat, depinzand de terenul acestuia. In concluzie, efectul, uneori nefavorabil al mediului asupra organismului este recunoscut si acceptat, dovedit si supravegheat, tratat preventiv si uneori curativ. Un rol important pentru aclimatizarea unei populatii il au conditiile igienico-sanitare referitoare la: imbracaminte, locuinta, sistematizarea centrelor populate, alimentatie, organizarea activitatilor etc., astfel: in constructii - orientarea buna este spre sud, sud-est, sud-vest - trebuiesc evitate orientarile vest, nord, aerisirea in curent, excesul de lumina, pierderea caldurii prin materiale de constructii, zugravirea in culori inchise (este indicata „risipa de alb“ si de „suprafete de apa“ la nord), trebuie realizata protectia impotriva vantului, asezarea incaperilor auxiliare - in partea expusa la vant, vopsirea in culori pastelate dar si mai „spre inchis“ etc.

Temperatura - optima din incapere - este de 21-230C fara sa existe diferente pe verticala mai mari de 3-40C. Iluminatul artificial se recomanda a fi imbunatatit cu radiatii ultraviolete (lumina apropiata de cea naturala, rece).

Imbracamintea trebuie sa realizeze niste exigente privind aerisirea stratului de aer subvestimentar si protectia fata de excesul de insorire pentru zonele foarte insorite si trebuie sa satisfaca minim trei cerinte in zonele reci: sa fie suficient de calda, sa protejeze impotriva vantului, sa aiba greutate minima si elasticitate maxima (cea mai buna este blana de ren).

Alimentatia - joaca rol foarte important in procesul de aclimatizare, la nord - necesarul caloric al ratiei trebuie sa fie cu 15-24 % mai mare decat in zonele temperate. Scaderea vitaminei C din urina, sange si laptele matern indica “foamea de vitamine“, fenomen ce trebuie compensat medical. Se observa de asemenea scaderea eliminarii vitaminei B1, N-1-metilnicotinamidei, a riboflavinei, concomitent cu cresterea activitatii fosfatazei alcaline (ceea ce indica o carenta a vitaminei D2). La sud, pierderile mari de lichide, electroliti si vitamine, trebuie suplinite, altfel, apar rapid tulburari in functionarea sistemului cardiovascular, renal, nervos etc. Necesarul energetic este mai redus, trebuiesc evitate alimentele bogat energizante. Regimul de activitate - are rol foarte important in conditiile noptilor si zilelor polare, cand este alterata alternanta ritmica a zilelor si noptilor. Acest lucru duce la alterarea bioritmului uman, tradusa clinic prin oboseala, insomnii, iritabilitate, scaderea randamentului. Toate acestea sunt numai cateva aspecte pe care le genereaza conflictul permanent dintre mediu si organism

1.3. CURA DE AER SI EXERCITIUL FIZIC

,,Pentru a avea un sange bun, trebuie sa avem o buna respiratie. Respiratia profunda de aer curat, care umple plamanii cu oxigen, curata sangele. Aceasta va da sangelui o culoare vie si-l va raspandi ca pe un curent datator de viata, in orice parte a trupului. O respiratie buna linisteste nervii, trezeste apetitul, favorizeaza digestia si aduce un somn sanatos si inviorator“

G. White, Sfaturi pentru sanatate, pag. 44.

Cei mai multi dintre oameni sunt suficient de rigurosi adesea in ceea ce priveste hrana si starea tubului digestiv, in ceea ce priveste calitatea alimentelor, satisfacerea gustului dar si a necesitatilor plastice si energetice ale organismului. Cand sunt pusi sa aleaga, sigur, oamenii nu aleg alimente alterate, ba mai mult sunt din ce in ce mai atenti la termenele de garantie, la aspect, la culoare, la miros dar si la structura - afisata - a acestora. Cand vorbim de hrana imediat ne gandim la alimentatie si arareori si foarte putini dintre noi - la aer, la respiratie! Tehnicizarea, urbanizarea a adus multe beneficii omului - dar i-a otravit alimentele, apa si aerul - si daca trecem in contabilitatea acestea - oare ce ramane - o fi de ajuns pentru ca omul si specia din care face parte sa traiasca linistit?

Cu 150 de ani in urma Ellen G. White scria: „plamanii vostri lipsiti de aer vor fi tocmai ca o persoana flamanda si lipsita de hrana. Intr-adevar, putem trai mai mult timp fara hrana decat fara aer, hrana prevazuta de Dumnezeu pentru plamani. De aceea priviti aerul ca pe o binecuvantare si nu ca pe un vrajmas.“

Dar de cate ori, din inconstienta sau din nepasare (care-o fi diferenta?) nu ne poluam singuri hrana plamanilor prin fumat, lipsa de igiena a spatiilor, efectuarea unei curatenii lipsite de normele elementare ce obliga la astfel de operatii, coabitarea cu animalele etc.?

Aerul, din punct de vedere chimic, are in structura lui intima doua feluri de elemente: unele care se gasesc in mod constant si altele care se afla in mod accidental. Elementele constante ale aerului sunt reprezentate de: oxigen (20,95%), bioxid de carbon (0,03%) si azot (78,09%), pe cand ozonul (1-2 mg la mc), vaporii de apa, gazele rare (heliu, argon, neon, xenon etc.), amoniacul, oxidul de carbon (1-15 mg la mc) se gasesc in proportii variabile. Alaturi de acestea trebuie luate in consideratie fumul, particulele de praf, germenii - de felurite tipuri etc. Cercetatorii din domeniu sustin ca oxigenul, ozonul si ionii negativii influenteaza intr-un mod deosebit starea de sanatate si longevitatea. Vigurozitatea si longevitatea matusalemica a primelor generatii de oameni a fost conditionata, printre altele, de valoarea si de calitatea aerului inspirat. Cele 16-18 mici mese fractionate, luate minut de minut, toata viata noastra nu este un lucru intamplator, ci sunt lucruri stabilite minunat de Creator.

In contextul vietii urbanizate, al vietii trepidante, al vietii in care lipsa de timp este o dominanta, al vietii petrecute majoritar in spatii inchise - este necesar sa acordam 10-15 min. de 3-5 ori pe zi gimnasticii respiratorii sistematice in aer mai putin poluat. Gimnastica respiratorie se poate adresa numai aparatului respirator dar si intregului corp.

1.4. BIORITMURILE

Inca din antichitate exista observatii despre periodicitatea fenomenelor vitale. Medicina chineza si medicina antica descrie unele tulburari ce apar in sincronism cu anotimpurile. Avicena vorbeste despre “Temperamentul anotimpurilor si legatura lor cu starile morbide ale organismului”. Cu peste 300 de ani in urma au fost aplicate modele fizice in compararea organismului. Astfel, acesta a fost comparat cu un ceasornic de Rene Descartes (1596-1650), iar G. Galilei (1564-1642) compara pulsul cu oscilatiile unui pendul (in medicina chineza, pulsul este un element important de diagnostic, de stabilire a tratamentului si de urmarire a vindecarii). Observatii sistematice in ceea ce priveste desfasurarea activitatilor umane au fost facute si de botanisti si zoologi. Astfel, in anul 1729 apare la Paris, sub semnatura lui De Maisau, cartea intitulata “Observation botanique“ in care sunt descrise o serie de modificari din lumea plantelor aflate intr-o relatie foarte stransa cu: lumina, vremea, clima etc. In functie de sursa de substanta si energie, organismele se impart in: autotrofe (fotosintetice) - care isi bazeaza existenta si activitatea pe radiatia solara si heterotrofe (chimiosintetice) - care utilizeaza energia chimica inclusa in anumiti compusi chimici de natura organica si anorganica. In urma biotransformarilor care au loc in organismele vii, se formeaza constituentii structurali si functionali proprii asigurandu-se o reinnoire permanenta prin procesele de morfogeneza. Cercetarile experimentale privind existenta ritmurilor au fost incepute in 1894 de Kiesel si au vizat pigmentarea artropodelor in timpul zilei. Astazi se poate vorbi despre o disciplina bine profilata si consolidata. Prima Conferinta Internationala despre Ritmuri a avut loc la Romeby, in Suedia in 1937.

Prin bioritm se intelege o desfasurare in timp a fiecarui proces sau fenomen biologic, care se repeta relativ in ceea ce priveste insusirile sale cantitative si calitative, la intervale de timp, aproximativ egale. Au natura dubla: exo si endogena, ca expresie a evolutiei ritmice, transmisa din ontogenie in filogenie. Didactic spus, bioritmurile sunt un vast complex de perechi de contrarii (excitatie-inhibitie, asimilatie-dezasimilatie, inspir-expir, sistola-diastola etc.) dintre organism si mediu, constituind izvorul aparitiei si dezvoltarii lor. Pe componenta genetica a oricarei celule intervine factorul de mediu cu rol sincronizator. Oscilatiile biologice constituie un sistem biunivoc de relatii interactive intre doua variabile, una din ele actionand asupra celeilalte printr-un fenomen de retroreactie (feed-back). Acest principiu al autoreglarii imprima caracterul cibernetic al reglajului, caracter care comporta prezenta a doua axe: una de comanda si conducere si o a doua, de reglaj, in functie de o valoare de referinta. Fenomenele ce se produc pot fi reprezentate sub forma unor ondulatii cu amplitudini diferite.

In momentul in care notiunea de bioritm a fost acceptata si folosita pentru determinarea comportamentului speciilor, au fost propuse diverse clasificari dupa diferite criter Astfel, dupa:

- nivelul de organizare al materiei vii (vegetale, animale, umane);

- activitatea organismelor vii (individuale, de grup);

- particularitatile morfofunctionale (celulare, tisulare, organice, sistemice);

- principalele functii vitale (metabolice, ale cresterii, ale reproducerii);

- lungimea perioadei (microritmuri - cunoscute de fiziologia clasica: excitabilitatea celulei nervoase, bataile inimii, potentialele electrice ale creierului, miscarile respirator Ele au periodicitati de miimi de secunda si macroritmuri, cuprind ritmuri cu perioada de ore, zile, luni, ani. Cel mai important este ritmul circadian, termen propus de Haldberg si care traduce manifestarea ritmului biologic in aproximativ 24 ore (de la latinul circa diene - aproape o zi). Bioritmul lunar are o perioada mai mica decat luna calendaristica. De regula cuprinde 29,5 zile, si corespunde succesiunii complete a fazelor lun Frecvent este denumit si bioritm selenar, corespunzand mai ales periodicitatilor morfofunctionale ovariene. Bioritmurile se pot extinde pe un domeniu de timp extrem de mare, de la miimi de secunde la cateva zeci de secunde (pornind de la ritmul de excitatie neuronal, de la peristaltismul intestinal, de la ritmul inimii la frecventa respiratorie, si astfel exemplele pot continua gandindu-ne ca fiecare structura a materiei functioneaza, se supune unui ritm - stabilit de Creator.

Dereglarea ritmului inseamna boala - in stare nedeclarata clinic si care urmeaza sa se declare. Se poate considera ca bioritmurile sunt expresie a unitatii si diversitatii materiei in natura, a actiunii factorilor de mediu asupra materiei in cadrul evolutiei filo si ontogenetice. Ele apar ca o consecinta a adaptarii la conditiile de mediu. Pe masura evolutiei materiei vii, in relatie cu conditiile de mediu, a crescut capacitatea acesteia de a retine, sedimenta, integra si transmite genetic informatiile. In acest mod s-a creat o autonomie relativa fata de mediu. Reglarea bioritmurilor este cu atat mai complexa cu cat urcam pe scara filogenetica. Se pune astfel, in evidenta drumul firesc al evolutiei materiei vii (celulara, tisulara etc.). Biotransformarile produse in organismele vii - de o maniera continua, interrelationala, reversibila si/sau non-reversibila, stau la baza asa numitelor caracteristici dinamice ale proceselor biologice: metabolismul, cronobiochimia si homeostazia. Pentru acelasi proces biologic exista variatii biochimice regulate, periodice si previzibile avand trasaturile de ritm. Aceasta observatie a dus la acreditarea si consacrarea notiunii de 'ritm biologic'.

A. Emme compara interrelatiile care se creeaza in organism in cadrul procesului complex al conditionarii reciproce a bioritmurilor cu o simfonie, in care: centrii nervosi sunt executantii orchestrei, hormonii sunt instrumentele, alternanta dintre lumina si intuneric precum si celelalte conditii de mediu preiau rolul dirijorului. Din comparatia lui Emme, lipsesc partiturile - informatia Divina!

Factorul principal de care se leaga desfasurarea fenomenelor bioritmice este succesiunea zilelor si a noptilor. In acest sens, ritmurile circadiene sunt considerate un raspuns al organismelor la ciclul mediului. Lucrarile lui F.Haldberg si S. Trump au sintetizat un numar impresionant de date asupra evolutiilor circadiene ale unor bioritmuri. Ele cuprind “ghiduri de valori normale” ale unor indicatori fiziologici. Yoshimura si Nashimoto au aratat ca exista o sezonalitate a metabolismului bazal legata de temperatura mediului si de regimul alimentar.

Demonstrarea, fara tagada, a bioritmicitatii materiei, a permis observatii si asupra perturbarii ei de catre diferiti factori de mediu. Notiunea a fost definita de Haldberg si poarta numele de “cronopatologie”. Cel mai mare interes medical il prezinta cronobiochimia si cronofarmacologia, termeni introdusi prin studiile efectuate de Reinberg. Pentru organismul uman, problemele de cronobiochimie prezinta un interes aparte sub aspect nutritional (nutritie enterala, nutritie parenterala) si terapeutic. Experimental s-a aratat ca rezistenta organismului fata de un agent patogen nu este constanta, ea variaza dupa un ritm circadian, lunar si anual dar, previzibil. Intervalul, intre care ritmurile sunt mai bine studiate si contabilizate, este cuprins intre 21-28 ore, interval datorat 'individualitatii biochimice'. Aceasta individualitate este inclusa sub forma unui program in patrimoniul genetic al fiecarui organism.

Variatiile cronobiochimice circadiene, privite in relatie cu metabolismul, releva faptul ca, sub aspect metabolic, noaptea este dominata de anabolism, iar ziua de catabolism. Experimental, pe animale de laborator afirmatiile de mai sus au fost concretizate in cantitatea de ADN si proteine serice secretate (Mayerhof, 1977; Garban, 1989). Aceste observatii trebuiesc folosite mai ales in chimioterapie. Este interesant ca pentru animalele de noapte fazele metabolismului functioneaza invers decat pentru cele care au activitate diurna. Prolactina, hormonul de crestere si melatonina sunt secretate in cantitati mai mari in cursul nopt

Sub raportul cronobiochimiei, in organismul uman, se disting modificari importante si in ontogeneza. Astfel, evaluarea nivelului hormonal arata diferente importante in diferite etape de dezvoltare a organismului. Intrucat hormonii sexuali sunt si hormoni anabolici ei intervin in procesul de senescenta ce debuteaza cu modificarile gonosomale (45-50 de ani pentru femeie si 55-60 de ani pentru barbat). Valorile diferitilor parametrii (Ca, K, Mg etc.) sunt frecvent raportate numai la greutate si la varsta, fara a se tine seama de momentul zilei in care s-a facut determinarea.

Raspunsul organismului, conditionat de ritm, presupune reconsiderarea notiunii de stres, doza letala etc. Un scop important al cronofarmacologiei este acela de a rezolva problema de optimizare a administrarii medicamentelor, pentru a le marii gradul de eficienta. Mortalitatea legata de administrarea de substante toxice si toxine microbiene inregistreaza rate foarte variate, de la 10 la 80%, in functie de ora administrar Reactivitatea imunologica prezinta si ea variatii in functie de faza ritmului circadian. Experimental, imunogeneza cea mai ridicata se obtine dimineata, inainte de rasaritul soarelui. Bioritmul maxim, de regula se inregistreaza atunci cand diviziunea celulara este minima, invocandu-se chiar principiul general al corelatiei inverse dintre diviziunea si functionalitatea celulara, fapt foarte important, de care ar trebui sa se tina seama in interventiile chirurgicale si mai ales in transplantul de organe. Faust in “Biometeorologia - influenta vremii si a climatului” si Trump in “Medical Biometeorology”, redau statistic corelatiile evidente dintre morbiditatea cardio-vasculara si anumite perioade ale anului exprimata printr-o curba bimodala. Aceasta are o valoare mare in lunile de iarna si mica, vara. In acelasi mod au fost analizate si evidentiate relatiile de reactivitate dintre mediu si morbiditatea in bolile respiratorii, reumatismale etc.



Efectele cronobiochimice nu se limiteaza doar la variatii circadiene, ele extinzandu-se si la nivel selenian (lunar) si circanual (sezonier). In acest sens este demonstrat ca, in cadrul metabolismului hidroelectrolitic - apa - mediul tuturor reactiilor biochimice, prezinta la om si animale o variatie sezoniera (creste vara si scade iarna) cu efecte evidente asupra hemoconcentratiei si a nivelului unor parametrii biologici, astfel: K se excreta in cantitati mari primavara, iar Cl vara, I creste vara si scade iarna, Calciul creste mult in luna august pentru ca in februarie-martie sa inregistreze minimul curbei, aceeasi variatie a curbei inregistreaza si Mg. Clinic, aceste variatii se traduc prin cresterea excitabilitatii neuro-musculare cu aparitia fenomenelor de tetanie latenta sau manifesta etc.

Omul este definit ca o entitate biologica dar si sociala. Factorii sociali sunt determinanti in stabilirea raporturilor dintre organismul uman si mediul sau de viata. Manifestarea bioritmurilor este conditionata de originea proceselor metabolice (intrinseca si extrinseca). Componenta intrinseca este determinata de factorii interni inscrisi in genom si transmisi ereditar (activitatea cordului, ciclul oestral, activitatea respiratorie etc.), pe cand componenta extrinseca este determinata de factorii de mediu (termoreglarea, diureza etc.) - majoritatea cu determinism circadian.

In evolutia speciei umane, in decursul epocilor, omul s-a adaptat la activitatea diurna. Organismul are capacitatea de a-si ajusta ritmul in functie de periodicitatea exterioara (ex. procesele metabolice) utilizand diverse semnale din mediu. Astfel, o serie de factori naturali sau artificiali cum ar fi: variatiile intensitatii luminoase (noapte, zi, lumina crepusculara), variatiile temperaturii, modificarile de presiune, modificarile nivelului zgomotului etc. pot stimula sau perturba buna functionalitate a organismului uman. Acesti factori ce actioneaza asupra bioritmului sunt denumiti sincronizatori. Ei pot fi manipulati sub raportul duratei de actiune, necesara ajustarii bioritmului: lumina-intuneric; temperatura etc. In existenta umana, sincronizatorii pot pune probleme atat in cadrul activitatii cat si in cadrul deplasarilor rapide (transmeridiane) si chiar schimbarea orei oficiale (practicat astazi de peste 20 de tari europene). Se poate vorbi de o componenta socio-ecologica a bioperiodicitat In acest sens, prelungirea duratei de munca si organizarea activitatii pe schimburi alternante, a dus la perturbari de adaptare. Acestea, la randul lor, sunt conditionate de sex, varsta etc. Activitatea sistematica desfasurata de catre individ pe timpul noptii reprezinta un factor desincronizator al mai multor bioritmuri cum ar fi:

- ritmul veghe - somn - ritm de comanda al activitatii circadiene;

- ritmul activitate - repaus;

- metabolismul general etc. Riscurile muncii alternante trebuie cunoscute si puse in evidenta de medicina in vederea evitarii unei patologii a ritmurilor. Acomodarea pare a fi mai rapida in activitatile care solicita forta fizica fata de cele care implica mobilizarea capacitatii de concentrare, supraveghere si control si care, prin caracterul lor monoton, scad posibilitatile functionale ale proceselor nervoase, influentand nefavorabil adaptarea. In mecanismul adaptarii, o serie de factori joaca un rol deosebit de important. Astfel, varsta, personalitatea, vechimea in munca etc., sunt elemente care conditioneaza major reactia individului fata de solicitarile externe (subiectii cu tensiuni psihosomatice, impulsivi si cu varsta de peste 45 ani sunt dificil adaptabili in cazul unor schimbari bruste de mediu sau activitate). Studiile medicale si sociale asupra indivizilor care desfasoara activitati profesionale in schimburi alternative de lucru au pus in evidenta si au incercat sa demonstreze ca exista o eficienta scazuta a activitatii si a ritmului biologic de noapte, ca apare o scaderea marcata a T.A. si a pulsului in jurul orei 2, ca este semnificativa relatia dintre randamentul muncii, ora 2 si numarul accidentelor de munca. Toate aceste observatii se cer analizate cu atentie atat de catre personalul medical responsabil cu medicina muncii cat si de factorii de decizie din sectoarele de activitate cu foc continuu si impun o organizare cat mai corecta a muncii in schimburi.

Importanta studierii bioritmurilor in igiena decurge din faptul ca omul este componentul unui ecosistem in care elementul geofizic ii asigura habitatul, iar componenta biotica ii asigura energia si hrana. In viata umana nimic nu este mai important ca ritmul: deplasarea se face ritmic, inima bate ritmic, exista un ritm al tuturor proceselor metabolice precum si un ritm al proceselor din scoarta cerebrala. Respectarea ritmului este foarte importanta. Dezordinea, lipsa cadrului organizat de munca si de viata conduce la o oboseala rapida, produce surmenaj si in final cauzeaza uzura prematura a organismului. Un proverb chinez spune: “Cand totul e facut la timp, faci intr-o zi cat in trei”. Experienta socio-umana a pus in evidenta formula celor trei 8, adica - 8 ore de odihna, 8 ore de munca, 8 ore de somn. Aceasta a fost formulata de G. W. Hufeland si constituie regula de baza in igiena. Ea a fost un deziderat firesc al speciei umane timp de sute de ani, capatand la un moment dat, un cadru normal de materializare, insa in momentul de fata, datorita vietii trepidante impuse de societatea moderna, acest concept igienic devine din nou deziderat.

Studierea bioritmurilor deschide un camp larg de cercetare individuala (scoala, universitate, medicina muncii etc.). Caracterul indispensabil al activitatii, pe de o parte si obosirea organismului pe de alta parte, explica, alaturi de fenomenele ritmice din mediul extern, de ce viata are un caracter ritmic. Acesta este, in principal, marcat de alternanta celor doua stari fundamentale ale organismelor vii, activitatea si repausul.

La inceputul acestui secol, Fliess a pus in evidenta, in mod empiric prezenta unor biocicluri circalunare la om. Conform acestei teze, omul traieste sub trei ritmuri diferite care au ca punct de plecare ziua lui de nastere. Exista astfel: un ritm fizic, subdivizat pe o perioada de 23 de zile, un ritm de sensibilitate de 28 de zile, un ritm intelectual de 33 de zile. Ciclul fizic are perioada de 23 de zile, respectiv faza pozitiva de 11,5 zile, caracterizata prin performante fizice maxime si faza negativa tot de 11,5 zile caracterizata printr-un randament fizic foarte scazut. Ciclul emotional cu perioada de 28 de zile are faza pozitiva in a 14-a zi caracterizata prin optimism, voiciune, afectivitate si faza negativa in a 14-a zi manifestata prin pesimism, neincredere, indispozitie. Ciclul intelectual - cu perioada de 33 de zile are faza pozitiva de 16,5 zile cand disponibilitatea privind gandirea, perceptia si memorarea sunt maxime iar faza negativa de 16,5 zile caracterizata printr-un potential afectiv si intelectual scazut. O problema centrala a acestor cicluri o constituie punctul lor de referinta, adica data inceperii, terminarii si reluar Daca fiecare dintre noi avem, fara tagada - prestabilit de astre, perioade bune si rele, este bine sa le cunoastem pentru a putea sa ne imbunatatim starea de raspuns si de economie energetica. Punctul de referinta este, dupa multi autori, ziua de nastere - conditionata de ora de nastere (dupa unii). Putem astfel sa ne calculam caracterul momentan al bioritmului folosind formula:

                          

 Nr. zile de la nastere pana la ziua h

Ziua de ciclu = -------------------------------------------------

                                          23, 28 sau 33

Formula este valabila daca subiectul este sanatos, boala constituind un factor de dereglare a oscilatiilor ritmice. Reprezentarea grafica este o sinusoida. Conform teoriei bioritmului, ziua cea mai periculoasa este cea in care toate cele trei ritmuri trec instantaneu prin zero.

Aplicand teza lui Fliess, profesorul japonez de igiena, K. Tatai a incercat sa introduca constient, ritmurile in viata, creand o noua notiune aceea de biotact. Prima aplicatie practica a biotactului a condus la scaderea numarului de accidente la companiile de transporturi. Rezultate asemanatoare au fost obtinute de Reinhold, care, studiind 479 accidente de munca le gaseste crescute in zilele critice si subcritice ale subiectilor. La noi, prof. Straus de la IMF Cluj a gasit o corelatie intre ritm si mortalitatea prin boli cardiovasculare, de unde s-a impus indicatia, ca in zilele critice sa se respecte un regim igieno-dietetic de crutare. In prezent, multe societati, asociatii (sportivi, soferi, mecanici de locomotiva, piloti, cosmonauti etc.) lucreaza in functie de bioritm si sunt oameni de afaceri care evita incheierea afacerilor in zilele cu faza negativa a bioritmului.

Bioritmometria si-a gasit aplicare in tratarea si prognosticul bolilor psihice, avand ca rezultat scaderea tentativelor de suicid. In unele afectiuni s-au realizat corelatii pozitive pentru bioritmul somatic (boli cardiovasculare), in altele, pentru cel senzitiv (bolile psihice), iar in altele pentru cel intelectual. Cercetatorii cehoslovaci au urmarit performantele educationale si sportive la doua loturi de eleve aflate in timpi diferiti ai ciclului menstrual. Rezultatele au semnificatii statistice in sensul “caderii” performantelor pentru faza premenstruala a ciclului. Trebuie sa avem in vedere si faptul ca ritmurile sunt influentate de medicatie, de lumina naturala, de alimentatie si de sezon, astfel:

-   ritmul cardiac este mai crescut vara si mai scazut iarna;

-   cresterea parului este mai crescuta vara si mai scazuta iarna;

-   temperatura corpului este mai crescuta vara si mai scazuta iarna;

-   concentratia hormonilor in organism este mai crescuta vara si mai scazuta iarna;

-   crizele maniaco-depresive sunt mai frecvente primavara si toamna etc.

Deplasarile rapide dintr-un continent intr-altul, schimbarea meridianelor si chiar zborurile cosmice pun probleme deosebite pentru adaptare si sanatatea publica. La cosmonauti, persistenta ritmurilor adaptative corespunzatoare locului unde si-au desfasurat activitatea anterioara misiunii spatiale este de 2 zile, dupa care urmeaza dependenta fata de regimul de activitate de la bordul mijlocului spatial.

Alcatuirea unui regim echilibrat de viata si activitate, sanogeneza mediului, sistematizarea centrelor populate, confortul igienic in locuinte si la locul de munca fac posibila mentinerea echilibrului functional al bioritmicitatii organismului. Concluzionand, putem spune ca organismul si mediul sau de viata nu pot fi separate. Raportul lor definesc sanatatea - ca pe o capacitate adaptativa la imprejurarile si riscurile mediului inconjurator. La definirea notiunii de sanatate ca bunastare fizica, psihica si sociala, trebuie inclusa si manifestarea bioritmurilor ca factor important al reactiei omului la mediu, si, in consecinta, a perfectionarii starii lui de sanatate.

1.5. INFLUENTA MUZICII ASUPRA STARII DE SANATATE

Cantul a fost, pentru primii oameni, un act prin care era invinsa frica, a fost o incantatie de invocare a zeilor. Un rol foarte important in acest sens, ca de altfel si mai tarziu - in muzica, l-a avut calitatea voc Ea depinde de calitatea laringelui - dar dincolo de acesta ea depinde de echilibrul vibrator al individului, echilibru ce tine de Corpul Subtil.

Privita din punct de vedere medical, muzica modifica starea tymica, adica starea de spirit, afectivitatea de baza. Fenomenele de rezonanta induc cu adevarat efecte de sugestie pe plan emotional. Ele au avantajul de a nu fi exprimate prin cuvinte, de a nu trezi spiritul de contradictie si de a te stapani - fara stire. Efectul repetativ modeleaza sentimentele care se integreaza caracterului. Are un rol deosebit in vindecare.

Filozofii au recunoscut dintotdeauna influenta muzic Platon scria intr-un capitol din Republica: trebuie evitata introducerea unui fel nou de muzica (inclusiv dansul si poezia), caci aceasta poate primejdui Statul in intregime. Nu poate fi alterat stilul muzical fara a afecta institutiile politice cele mai importante.

Aristotel impartasea aceleasi idei: ritmul si melodia determina emotiile de tot felul. Prin muzica te obisnuiesti sa ai sentimente juste, muzica are darul de a forma caractere. Un anumit gen de muzica determina melancolia, altul incurajeaza renuntarea, altul - controlul de sine iar celalalt trezeste entuziasmul si asa mai departe…

Muzica pura si subtila nu poate atinge decat partile subtile ale lum Pentru a disocia gandurile sordide si grosolane se face apel la muzica disonanta deoarece acestea nu pot fi penetrate de muzica pura. Ritmul muzicii trezeste energii adormite. Jazzul este muzica raselor primitive si face apel la senzatiile corpului fizic, evolueaza intr-o alternanta de tensiuni si destinderi astfel ca ea dinamizeaza energiile, expulzeaza continutul emotional refulat in muschi. Poate slabi fortele de concentrare ale gandirii si autocontrolul dar totul depinde de circumstantele in care ea este executata ca si de calitatea publicului care o asculta. Spus altfel, fiinta umana este muzica, culoare si istorie. Se poate afirma ca religia unei persoane, a unui popor, poate fi influentata de muzica. Pana la Sfantul Ambrozie, anul 374 dupa Hristos, muzica nu a facut parte din biserica. Dupa aceasta data, muzica a fost introdusa in biserica - un anumit gen de cantare in timpul slujbelor. La inceput a fost introdusa repetarea constanta a notelor simple, usor modulate, care au dat nastere unei cantari inrudite cu mantrele. Acestea actioneaza direct asupra spiritului, ordonand mai bine gandirea. In timp ce cantul Sfantului Ambrozie cuprindea patru moduri, Sfantul Grigorie cel Mare a gasit de cuviinta sa-l mareasca la opt, ceea ce a dat nastere deplinului cant gregorian care avea sa faciliteze cucernicia si sa creasca mai mult concentrarea gandirii credinciosilor. In plan psihic, aceasta cantare tindea sa asigure un mai mare control al starii emotionale (emotia si pasiunea, oricat de turbulenta, fiind calmata pentru un timp). Din anul 951 se foloseste orga - prima a fost construita la Winchester. Influenta spirituala a acesteia a fost covarsitoare. Sunetul ei a dezvoltat respectul si demnitatea. In 990 s-a nascut Guido D.Arezzo, cel care avea sa dea o viata noua muzic El a introdus armoniile intre mai multe voci, dezvoltand simtul coordonarii, al conjugarii actiunilor. Acest gen de muzica a avut efect favorabil asupra relatiilor armonioase dintre oameni, a consolidat prietenii, a dezvoltat relatiile sociale pe fondul cimentarii unitatii individuale.

In secolele X-XIII, in plin feudalism apar trubadurii si gratioasele lor melodii preaslavind eroismul si placerea de a trai. Muzica bisericeasca este si ea influentata. Laolalta dezvolta spiritul de grup, este incurajat spiritul de aventura ceea ce va duce la aparitia Cruciadelor. In secolul XIV, trei compozitori vor influenta profund facultatile emotionale si spirituale ale timpului, ale fiecarui individ aflat in cautare intelectuala si/sau spirituala. Acestia au fost: Roland de Lassus, Palestrina si Monteverdi. Ei au utilizat un limbaj mai clar pentru natura emotiva a celor receptivi la aceasta incat, dupa ce ascultau, ei nu mai aspirau decat la bucuria devotiunii pure in contemplarea interioara a dragostei divine. In Europa, Wagner a mai avut o astfel de tentativa.

Elanul divin, la hindusi, s-a produs prin intermediul mentalului. Purcell (1659-1695) in Anglia, Mozart (1756-1791) - au dezvoltat la timpul lor muzica spirituala. Victima a unei civilizatii occidentale de care este prea legat, clerul este alcatuit mai mult din oameni instruiti decat din oameni initiati. Ei au pierdut comunicarea cu Lumea de Dincolo si contribuie la decaderea Bisericii, intocmai ca si in vechiul Egipt candva. Bisericile se umplu cand apare muzica frumoasa si marii muzicieni. Marele solist se substituie mediocrului diriguitor de constiinta. El are darul de a-l conduce la idealul despre Sine al celui care-l asculta, mai mult decat toate cuvintele insirate in cadrul predicii academice.

Puterea cuvantului este evocata de Traditie. Silaba mistica OM este cea mai cunoscuta, este mantra universala. Este un suport pentru toate expresiile multiplicitat Intocmai cum se ingramadesc toate frunzele insirate pe o tulpina care le traverseaza, tot astfel fiecare cant se contopeste in sunetul OM (Upanishade). Mantra OM simbolizeaza esenta vorbir Ea detine o tripla putere: de veghe, de intrare in stare onirica si de instalare a somnului profund. O a patra stare contine - totul, Necuprinsul in cuvant, tacutul, neconditionatul, incorporalul, matricea tuturor lucrurilor, fericirea. Asigura accesul direct la verticalitate pentru occidentali ceea ce pentru orientali este foarte simplu. Mantra este utilizata ca o formula sacra, dar nu numai, in timpul actelor rituale. Este rostita in acelasi timp cu desfasurarea ritualului. Exercita o actiune de constrangere asupra energiilor unui obiect sau asupra unei persoane, este activa, determina o alta organizare interna a substratului pe care actioneaza, este manipulatoare de energie, de informatie, dezvolta o stare vibrationala ce se poate intretine o perioada determinata prin prestabilire.

In practica cotidiana cuvantul reprezinta o Energie umana cu caracter sugestiv, capabila sa atinga o alta Energie umana - uneori in mod foarte profund - si ale carei tinte preferentiale sunt - planul emotional si intelectual. Un corp energetic poate fi foarte usor dezorganizat printr-o agresiune lingvistica, ce-si ia drept tinta planul emotional. Tehnicile sofrologice si de regularizare energetica desfiinteaza, din fericire, potentialul malefic al acestui mod de agresiune. Ele ii permit subiectului agresat sa-si recupereze rapid ordinea sa energetica si sa faca fata situatiei, sa-i aprecieze consecintele cu calm. Pacea transmisa pe cale chimica risca sa intunece intelectul subiectului, sa-i perturbe claritatea gandirii, sa-l incomodeze in alegerea atitudinii pe care ar trebui s-o adopte.

Cuvantul are cea mai mare forta de rezonanta! In acest sens cartea - Energia Cuvantului - a lui Andre Padoux - sunt aduse date extraordinare.

Nota Do este legata de Saturn, Re este legata de Jupiter, Mi este legata de Marte, Fa este legata de Soare, Sol este legata de Venus, La este legata de Mercur, Si este legata de Luna. Planetele canta in spatiu iar noi ne scaldam in aceasta muzica numita muzica sferelor. Fiecare ora este caracterizata de alta culoare si dominanta de alt sunet (Omraan Mikhael Aivanhov - Zodiacul cheie a omului si a universului).









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4121
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site