Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

INFECTIILE CHIRURGICALE

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
INGRIJIREA BOLNAVILOR CU CANDIDOZE INVAZIVE
Notiuni de micologie
Discopatia lombara
MASAJUL GATULUI (ANTERIOR)
Rolul biopsiei endomiocardice in managementul bolilor cardiovasculare
VACCINURI: DEFINITIE SI CLASIFICARE
CANCERUL COLORECTAL
PROFILAXIA GUTEI AVIARE
NEOPLASMUL TIROIDIAN
LIMFANGITA SANULUI

Infectiile  Chirurgicale

Generalitati: Infectiile chirurgicale reprezinta reactiile organismului fata de patrunderea de germeni si multiplicarea lor. Ele se datoresc contaminarii cu germeni proveniti din mediul extern sau cu germeni saprofiti aflati pe tegumente, mucoase, cai respiratorii, cai urinare, si cavitati naturale (nas, gat, urechi, gura). Termenul de infectie provine din cuvantul latin “inficere”, care inseamna a murdari.



Patrunderea germenilor in organism poarta numele de inoculare.

Portile de intrare cele mai frecvente pentru microbi sunt: tegumentele, caile respiratorii si aparatul digestiv.

Contaminarea reprezinta prezenta germenilor vii in organism si precede aparitia semnelor (manifestarilor) de infectie.

Incubatia reprezinta timpul scurs de la momentul inocularii si pana la aparitia primelor semene de boala.

Microbii au caractere variate de virulenta, de toxicitate si conditii de viata aeroba sau anaeroba.

Infectiile chirurgicala se deosebesc de infectiile din bolile interne si din bolile contagioase prin faptul ca ele impun un tratament chirurgical.

Manifestarile locale, la locul de patrundere a microbilor poarta numele de inflamatie.

Cauzele acestora au fost confuze, pana in anul 1878, cand Louis Pasteur prezinta in fata Academiei de Chirurgie din Paris, microbii.

Este de remarcat faptul ca Pasteur nu a fost chirurg, nici medic ci a fost chimist si biolog.

Descoperire microbilor reprezinta un moment epocal ca si prepararea primului vaccine antirabic. Pentru aceasta descoperire socotim pe Pasteur drept” parintele asepsiei”.

Pana atunci, desi infectiile existau, ele erau atribuite altor cauze. Astfel, Hipocrate (460- 375) le atribuia unor ”miasme” plecand de la constatarea mirosului fetid al unor rani “infectate”.

Liebig (1803- 1873) considera ca inflamatia este cauzata de procesele fermentative din tesuturi.

Ignac Semmelweiss (1818- 1865) plecand de la constatarea ca infectiile care apareau in maternitate erau influentate de catre studentii care veneau de la autopsie, de la morga spitalului, introduce obligatoriu pentru prima data, spalarea pe maini.

Virchow (1821- 1902), care a fost socotit parintele anatomiei patologice face eroarea de a contesta valoarea microbilor in aparitia inflamatiilor considerand ca ele au la baza iritatia celulelor prin factorii iritativi externi enuntand dictonul “omnis cellula e cellula”, adica celula iritata va da nastere unor celule cu aspect asemanator.




Conheim descrie pentru prima data fenomenul de diapedeza care consta in iesirea din vase a celulelor albe, in focarul inflamator.

Metchnikof (1845- 1816), elaboreaza  teoria celulara a fagogitozei pe care o va dezvolta Menkin care descrie si mecanismul acestei fagocitoze, chimiotactismul si biotactismul leucocitelor care fac fagocitoza microbilor.

Ambroise Pare (1517- 1590), care a fost “barbierul chirurg” a patru regi  ai Frantei, descrie contagiunea ranilor de razboi si practica arderea cu fierul rosu a plagilor pentru a preveni gangrene lor.

La noi in tara, Ion Severeanu introduce asepsia si antisepsia ca metode de combatere a microbilor. Ion Cantacuzino (1863- 1934), venind de la Institutul Pasteur din Franta, infiinteaza catedra de microbiologie si imunologie, publicand” Marea experinta romaneasca in lupta cu “holera”, in 1913.

Microb, in limba greaca, se numeste”sepsis”. De la acest cuvant deriva Asepsie care insemna fara microb si Antisepsie care reprezinta metodele de indepartare a microbiilor patrunsi in plagi sau pe obiecte.

Daca asepsia este o metoda de profolaxie (prevenire), antisepsia este metoda curativa. ”Printele antisepsiei” este Lister (1827- 1912), primul chirurg  care luand in consideratie descoperirea lui Pasteur, incerca sa sterilizeze plagile infectate cu solutii de acid fenic si de sublimat  coroziv.

Aceste antiseptice folosite de el, fiind citocaustice, odata cu omorarea microbilor, distrugeau si tesuturile. Urmarea era obtinerea de cicatrici urate inestetice.

Dezinfectia (provine din cuvantul francez”disinfection”, reprezinta medode prin care distugem microbii, formele lor vegetative si sporii acestora care pot sa produca infectii chirurgicale sau boli transmisibile.

Contaminarea chirurgicala poate fi:

- directa, prin tegumente, maini murdare, puroi, urina, fecala, etc.

- indirecta (mediate), din aer (aeroflora), haine, instumente siu obiecte diverse.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 699
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site