LEUCOCITELE

LEUCOCITELE

- sunt in numar de 6-8 mii/mm3

-se impart in

- mononucleare (monocite 5% si limfocite 27%) si

polinucleare sau granulocite ( neutrofile 60-70%, eozinofile1-3%,bazofile0,5-1%).

-numarul lor creste : spre seara,in perioada de graviditate, efort fizic, boli infectioase.

-membrana leucocitara este foarte plastica si poate forma prelungiri citoplasmatice (pseudopode) cu roluri multiple.

-leucocitele inglobeaza corpi straini prin fagocitoza

-parasesc torentul sangvin prin diapedeza indreptandu-se spre agentii nocivi care au patruns in organism (chimiotaxie pozitiva)

Leucocitele se sintetizeaza in tesutul limfoid si in maduva osoasa. Prezinta numeroase functii:
1)mobilitate;
2)marginatie;
3)diapedeza;
4)fagocitoza;
5)imunitara;

Cele mai active leucocite(viteza mare de deplasare 3mm/ora)sunt polimorfonuclearele neutrofile ( PMN )

Neutrofilele au rol in fagocitoza agentilor patogeni. Datorita vitezei de diapedeza si deplasarii rapide prin pseudopode , PMN-urile nu stau in sange mai mult de cateva ore. Ele ajung primele la locul infectiei , unde fagociteaza microbii, distrugandu-i. Numarul lor creste mult in infectii acute

Iesirea leucocitelor din vas este favorizata de incetinirea curgerii la nivelul focarului inflamator ( datorita vasodilatatiei ), precum si alipirii acestora de endoteliul capilar, fenomen denumit marginatie.

Marginatia, diapedeza si deplasarea prin pseudopode a leucocitelor spre focarul inflamator sunt favorizate de atractia leucocitelor de catre unele substante locale fenomen cunoscut sub denumirea de chimotactism pozitiv. Ajunse in apropierea microbilor , neutrofilele emit pseudopode si cu ajutorul lor ii inglobeaza , formand vacuole citoplasmatice, numite fagozomi.

Ulterior, lizozomii neutrofilelor se contopesc cu fagozomul.

In interiorul fago-lizozomului, microbul este digerat sub actiunea enzimelor lizozomale. Cand leucocitele fagociteaza un numar prea mare de microbi, ele sufera efectele toxice ale unor substante eliberate din acestia si mor.

Amestecul de microbi, leucocite moarte si lichid exudat din vase formeaza puroiul.

Eozinofilele sunt crescute in afectiunile alergice sau in parazitozele intestinale. Au rol in reactiile alergice. Granulatiile lor contin histamina

Bazofilele au rol in coagularea sangelui, prin intermediul unei substante numita heparina , continuta in granulatii. Tot datorita heparinei, leucocitele bazofile au rol in metabolismul lipidelor,heparina favorizand dizolvarea chilomicronilor si dispersia lor in particule fine ce pot fi mai usor utilizate de catre tesuturi

Limfocitele au rol in reparare putandu-se transforma in celule conjunctive(fibrocite).Sunt crescute in infectiile cronice-TBC si sifilis.

Exista 3 tipuri de limfocite:
-T (originea in timus) care dau imunitatea celulara;
     -B (origine in maduva osoasa) si dau imunitate umorala, mediata prin anticorpi;
     -nonT, nonB[ killer(K) si nonkiller(NK)]

Apelativul T sau B provine de la organele limfoide centrale in care se petrece " instructajul diferentiat al limfocitelor : timusul ( T ) si bursa limfatica ( B).

Toate limfocitele se dezvolta dintr-o celula cap de serie mica, celula stem unipotenta limfopoetica. Dupa formare, o parte din limfocite se fixeaza in timus, altele in maduva hematogena ( organ omolog cu bursa limfatica prezenta la embrionul de pasari ). Aici are loc un proces de diferentiere si specializare a limfocitelor.

In timus, se vor forma limfocitele T , capabile sa lupte direct cu antigenele, iar in maduva osoasa se vor forma limfocitele B, capabile sa lupte indirect cu antigenele prin secretia de anticorpi specifici.

Dupa nastere, limfocitele T si B migreaza din organele limfoide centrale in ganglionii limfatici unde vor genera limfocitele necesare apararii specifice a organismului.

Monocitele inglobeaza elemente de dimensiuni mari si formeaza tesut de granulatie si cicatriceal.

Monocitele sunt leucocite capabile de fagocitoza atat direct, cat si in urma transformarii lor in macrofage, proces care are loc dupa iesirea monocitelor din vase in tesuturi.
Monocitele si macrofagele formeaza un singur sistem celular care fagociteaza atat microbii cat si, mai ales, resturile celulare
( leucocite, hematii )si prin aceasta contribuie la curatirea si vindecarea focarului inflamator.
Limfocitele au rol considerabil in reactia de aparare specifica

Reglarea leucopoezei

- se face prin mecanisme neuroumorale complexe

- centrii leucopoiezei sunt situati in hipotalamus

- activitatea acestor centri se intensifica atunci cand in sange creste concentratia acizilor nucleici rezultati din distrugerea leucocitelor batrane.

- in cazul patrunderii in organism a unor agenti patogeni, are loc de asemenea o stimulare prin antigene a leucopoiezei , urmata de cresterea peste normal a leucocitelor, fenomen denumit leucocitoza.

- leucopoieza medulara se poate intensifica atat sub influenta stimulilor nervosi plecati de la centrii de reglare cat si a unor substante chimice numite leucopoietine.

- cresterea numarului de leucocite circulante poate avea loc si fara o crestere prealabila a leucopoiezei, numai prin mobilizarea rezervorului medular de leucocite. Acest mecanism asigura un raspuns precoce al organismului fata de invazia agentilor straini.

IMUNITATEA
ALERGIA

Imunitatea -stare de rezistenta a organismului fata de factori patogeni.
-confera organismului capacitatea sa reziste microorganismelor si toxinelor ce au tendinta sa distruga tesuturile si organele.

Imunitatea innascuta -parte a imunitatii ce rezulta din procese generale.
-include urmatoarele:
-fagocitarea de catre leucocite si celulele sistemului de macrofage tisulare a bacteriilor
si a altor agenti patogeni
-distrugerea microorganismelor patrunse in stomac de catre secretiile acide ale stomacului si de catre enzimele digestive.
-rolul de bariera antiinfectioasa a pielii.
-prezenta in sange a anumitor compusi chimici, care se ataseaza de microorganismele straine sau toxine, care sunt distruse.

Imunitatea castigata
-capacitatea org. de a dezvolta mecanisme de aparare puternice impotriva unor bacterii inalt patogene, virusuri, toxine, tesuturi straine de specie.
-acorda o protectie foarte mare( imunitate fata de toxina botulinica,toxina tetanizanta obtinute prin vaccinare).

Cele doua tipuri fundamentale ale imunitatii castigate

IMUNITATE UMORALA(imunit. cu celule B)
organismul produce anticorpi circulanti=molecule globulinice ce ataca microorganismele patogene.

IMUNITATE MEDIATA CECULAR(imunit. cu celule T)
Formarea unui numar mare de limfocite activate, destinate sa distruga specific ag. patogeni straini.

Antigenele
-imunitatea castigata apare dupa ce organismul vine in contact cu microorganisme straine sau toxine
-fiecare toxina sau fiecare tip de organism contine intotdeauna unul sau mai multi compusi chimici specifici in structura lor, care sunt diferiti de toti ceilalti compusi; acestia sunt proteine sau polizaharide mari si sunt cei care initiaza imunitatea castigata=ANTIGENE
-o substanta sa fie antigenica: greutate moleculara mare; antigenitatea depinde de grupuri care se repeta regulat pe suprafata moleculei mari si care se numesc EPITOPI.

Rolul limfocitelor in imunitatea castigata
-limfocitele sunt localizate in ggl. limfatici, dar si in splina, reg. submucoasa a tractului intestinal si maduva osoasa.
-tesutul limfoid din tractul intestinal este imediat expus antigenelor ce patrund in intestin.
-tesutul limfoid din naso-faringe(tonsilele si corpii adenoizi) intercepteaza Ag. ce patrund pe calea tractului respirator.
-tesutul limfoid din ggl. limfatici vine in contact cu Ag. ce patrund prin tesuturile periferice.
-tesutul limfoid al splinei si maduvei osoase intercepteaza Ag. din sangele circulant.

LIMFOCITELE T si B
-aceste doua tipuri de limfocite provin, la embrion, din celula stem hematopoetica pluripotenta, care se diferentiaza si devine celula limfoida.
-ele sunt diferentiate mai departe sau sunt preprocesate in urmatoarele moduri:
-unele sunt procesate in timus si se numesc Ly.T-responsabile de imunitatea celulara
-unele sunt preprocesate in ficat in perioada fetala si in maduva osoasa in perioada tarzie a vietii fetale si dupa nastere-se numesc Ly.B-responsabile de imunitatea umorala.

Instruirea Ly.T si B
-rolul timusului in instruirea Ly.T apare putin inainte de nastere si cateva luni dupa aceasta, de aceea indepartarea timusului dupa aceasta perioada nu va afecta serios sistemul imun al limfocitelor.
-hormonul timic creste activitatea Ly.T si determina proliferarea acestora dupa ce au parasit timusul.
-instructajul Ly.B are loc in mijlocul perioadei fetale in ficat si continua dupa nastere in maduva osoasa.

Rolul clonelor limfocitare
-cand in tesutul limfoid un Ag. vine in contact cu Ly.B sau T,unele Ly.T se transforma in celule T, iar Ly.B formeaza anticorpi.
-exista un numar egal, cel putin cate un milion de tipuri diferite de Ly.B si T preformate care, atunci cand sunt stimulate de un Ag. corespunzator devin capabile de a forma anticorpi si cel.T
-cand limfocitul specific este activat de Ag. sau, el se multiplica cu o rata mare formand un numar enorm de Ly. identice.
-fiecare grupare de limfocite capabile sa formeze celule de aparare sunt clone limfocitare.

Originea clonelor limfocitare
-genele formeaza molecule mari de ARN ce contin multiple segmente functionale mici, fiecare din acestea codificand anumite portiuni ale unui Ac. sau ale unei portiuni din markerul celulei T
-moleculele de ARN sunt taiate de unele enzime in segmente mai mici fiecare codificand segmente multiple de anticorpi sau markeri celulari dand nastere la milioane de combinatii posibile.

SISTEMUL LIMFOCITELOR B-IMUNITATEA UMORALA SI ANTICORPII
-inainte de a fi expuse antigenului specific, clonele de Ly.B se gasesc dormante in tesutul limfoid.
-Ag. strain va fi fagocitat de macrofagele tisulare si prezentat apoi Ly.B
-Ag. Va fi prezentat si celulelor T "helper" activate
-Ly.B se maresc si iau aspectul de limfoblasti, unele se diferentiaza in continuare si se transforma in plasmocite.
-celulele se divid cu o rata de diviziune la 10 ore, timp de noua diviziuni dand nastere la o populatie de 500 de plsmocite in 4 zile.
-plasmocitele mature produc anticorpi(gamaglobuline) cu o rata de 2000 molec./s pentru fiecare plasmocit.

FORMAREA CELULELOR CU MEMORIE-RASPUNS IMUN PRIMAR SI SECUNDAR

-unii limfoblasti nu vor forma plasmocite ci Ly.B noi, astfel populatia de clone creste foarte mult.
-din punct de vedere imunologic ele raman dormante pana vor fi activate inca o data de o noua cantitate din acelasi Ag. Sunt numite celule cu memorie.
-expunerea ulterioara la acelasi Ag. determina un raspuns mult mai rapid si mai puternic raspuns secundar.
-vaccinarea explica acest fenomen.

NATURA ANTICORPILOR

-Ac. sunt gamaglobuline compuse din lanturi polipeptidice usoare (L-light) si grele(H-heavy), cate doua lanturi din fiecare.
-un lant greu are in paralel un lant usor la unul din capete reprezentand portiunea variabila.
-ceea ce ramane din fiecare lant este portiunea constanta
-portiunea variabila este cea specifica fiecaruia si se fixeaza de un tip particular de Ag.
-portiunea constanta determina difuzibilitatea anticorpului in tesuturi, aderenta, usurinta cu care trec prin membrane.
-fiecare Ac. este specific unui tip particular de Ag.
-cand Ac. este foarte specific exista mai multe situsuri de legare, cuplajul Ac.-Ag. devenind extrem de puternic.

MECANISMUL DE ACTIUNE AL ANTICORPILOR

A. atacul direct al Ac. asupra Ag. strain:
1.aglutinare-sunt adunate intr-un complex mai multe particule mari(bacterii, eritrocite)
2.precipitare-complexul Ag.-Ac. este mare insolubil si va precipita(toxina tetanica)
3.neutralizare-acoperirea locusurilor toxice ale Ag.
4.liza-atacarea directa a membranelor Ag.

B. activarea sistemului complement.
-Complement=sistem de 20 proteine diferite(precursori enzimatici)
-actorii principali sunt 11 proteine notate cu C1 pana la C9,B si D.
-cand un Ac. se fixeaza de Ag. un locus reactiv specific din portiunea constanta a Ac. se activeaza, se leaga direct de molecula C1, declansandu-se cascada de reactii secventiale, C1 activand mai departe alte enzime.

EFECTELE ACTIVARII CASCADEI COMPLEMENTULUI

-opsonizarea si fagocitoza-unul din produsii cascadei C3b activeaza fagocitoza facuta de neutrofile si macrofage
-liza-cel mai important produs al cascadei este complexul litic ce rupe membranele bacteriene
-aglutinarea-aderarea microorganismelor unul de celalalt.
-neutralizarea virusurilor-virusurile isi pierd virulenta prin alterarea structurii.
-activarea mastocitelor si a bazofilelor-fragmentele C3a, C4a si C5a au acest rol. Celulele activate elibereaza histamina crescand fluxul sg. local, producand reactii tisulare locale ce ajuta la imobilizarea Ag.

SISTEMUL LIMFOCITELOR T-IMUNITATEA CELULARA

-Ly.T raspund prin activare, celulele activate trecand in circulatie ajungand in spatiile tisulare.
-celulele T cu memorie determina un raspuns ulterior la acelasi Ag. mult mai rapid
-Ag. se leaga de molecule receptor de pe suprafata cel.T.
-pe suprafata unei singure cel. T exista cel putin 100.000 de situsuri receptoare.
-tipuri de cel.T- 1.cel. T helper, 2. cel. T citotoxice, 3. cel. T supresoare

CELULELE T

1-cel. T helper
-cele mai numeroase(3/4), sunt reglatoare a functiilor imune, rol indeplinit cu ajutorul limfokinelor(mediatori proteici)
-rolurile lor: -stimularea cresterii si proliferarii cel.T citotoxice si supresoare
-activarea macrofagelor in tot organismul
2-cel. T citotoxice
-numite cel. Killer atacand direct microorganismele dar si celule din propriul organism
-elibereaza perforine ce produc orificii mari in membrana celulelor atacate, apoi elibereaza substante citotoxice in interiorul celulei atacate. Pot ataca cel. canceroase, cel. miocardice transplantate si orice cel. straina.

3-cel. T supresoare
-deprima functia cel.T citotoxice si helper, se evita reactii imune excesive.

TOLERANTA SISTEMULUI IMUNITATII DOBANDITE FATA DE PROPRIILE TESUTURI

-mecanismul imun local recunoaste propriile tesuturi
-sunt formati cativa Ac. impotriva propriilor Ag.=TOLERANTA AUTOIMUNA
-fenomenul se creaza in timpul instructajului Ly.T si Ly.B, toate clonele de limfocite specifice tesuturilor proprii organismului distrugandu-se din cauza expunerii lor continue la antigenele proprii.
-Autoimunitate=pierderea tolerantei fata de propriile tesuturi
-bolile care apar in aceasta situatie :
1.febra reumatica(dupa expunerea la toxina streptococului, organismul face Ac. impotriva tes. din articulatii si inima);
2.glomerulonefrita;
3.miastenia gravis(impotriva receptorilor de acetilcolina=paralizie);
4.lupus eritematos sistemic(imunizare impotriva mai multor tesuturi)

VACCINAREA
-determina imunitate castigata
-vaccinul contine microorganisme moarte ce inca mai au Ag. chimici
-se face impotriva :febrei tifoide, tusei convulsive, difteriei etc.
-imunitatea se poate obtine si impotriva toxinelor, dar cu toxine tratate chimic ptr. a li se inlatura toxicitatea:
tetanos, botulism
-se mai poate face prin infectarea unei pers. cu un microorganism viu dar atenuat: poliomelita, febra galbena, rujeola, rubeola, variola, etc.

ALERGIA(urticaria, febra fanului, astmul)

-se transmite genetic, prezenta unei cantitati mari de anticorpi Ig.E=reagine
-are loc reactie alergen-reagina
-se pun in libertate mastocite si bazofile atasate de Ig.E.
-substante eliberate: 1.histamina, 2.SRSA-subst. anafilactoida cu reactivitate lenta,amestec de leucotriene, 3.subst. chemotactica ptr. eozinofile,ptr. neutrofile, 4.heparina