SCOALA
POSTLICEALA SANITARA „CHRISTIANA”
PITESTI
ASISTENT
MEDICAL GENERALIST
NURSINGUL PACIENTULUI CU CONSTIPATIE
Memoriu Explicativ
Eliminarea,
reprezinta necesitatea organismului de a se debarasa substantele
nefolositoare, vatamatoare, rezultate din metabolism.
Am ales lucrarea
de diploma cu tema 'Constipatia' in dorinta de a
aprofunda cunostintele pe parcursul efectuarii stagiilor de
practicaa si la sala de demonstratie.
Constipatia este un sindrom caracterizat prin
eliminarea la interval de 2-3 zile a unui scaun, de obicei de volum redus si
consistenta crescuta, ca urmare a incetinirii tranzitului
intestinal.
Doresc ca prin cunostintele aprofundate si
realizarea acestei lucrari sa stiu sa educ preventiv
persoanele si dupa externare .
Pentru documentare am consultat o bibliografie mai
ampla, am facut uz de cunostintele acumulate la orele de nursing, la
sala d demonstratie si in timpul practicii efectuate in
Unitatile spitalicesti din Pitesti.
DACA DESCOPEREIM CA VIATA NU ARE NICI UN INTELES,
NU
NE RAMINE ALTCEVA DE FACUT
DECAT SA-I DAM UN INTELES
(Lucian Blaga)
CAPITOLUL I
PARTEA TEORETICA
1.1. NEVOIA DE A ELIMINA
Definitie:
Eliminarea reprezinta
necesitatea organismului de a se debarasa de substantele nefolositoare,
vatamatoare, rezultate din metabolism.
Excretia deseurilor se
realizeaza prin mai multe cai:
- aparat renal - urina
- piele - transpiratie -
perspiratie
- aparat respirator
- aparat digestiv - scaun
- aparat genital feminin -
menstruatie
- in stari patologice,
apar eliminari pe cale digestiva, sub forma de
varsaturi si pe cale respiratorie – sputa
Organismul trebuie deasemenea
sa se debaraseze de deseurile rezultate in urma digestiei (fibre
celulozice, pigmenti biliari, celule descuamate de la nivelul tubuluidigestiv)
si alte substante nefolositoare trebuie eliminate.
Scaunul = reprezinta resturile alimentare
supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin actul
defecatiei.
Scaunul este alcatuit din : reziduuri
ramase in urma digestiei alimentelor, celulele descuamate de pe
suprafata tubului digestiv si a glandelor digestive, produsele de
excretie a tubului digestiv si a glandelor anexe, numar mare de
microbi. Scaunul este, pana la
un punct, un indicator al starii de sanatate a unei persoane.
Manifestari
de independenta
|
frecventa
|
- normal la adult – 1-2/zi sau unul la doua zile
- 1-2 scaune pe zi la nou-nascut
|
|
orarul
|
- ritmic, la aceeasi ora a zilei,
dimineata dupa trezire
|
|
cantitatea
|
- zilnic 150-200 g materii fecale
|
|
consistenta
|
- pastoasa, omogena
|
|
forma
|
- cilindrica, cu diametrul de 3-5 cm, lungime
variabila
|
|
culoarea
|
- bruna, la adult, data de stercobilina
In functie de alimentatie:
- deschis-galben = regim lactat
- brun-inchis = regim carnat
- negru = alimente preparate care contin sange
- verde = legume verzi
- culoarea caracteristica alimentului = mure,
ciocolata, afine.
Modificarea culorii in functie de medicamente:
- brun-negru = bismut
- negru-verzui = fier
- alb = bariu
- negru-mat = carbune
|
|
mirosul
|
- fecaloid – difera de la un individ la altul
|
La copilul mic
|
culoarea
|
- in primele 2-3 zile dupa nastere =
verde-brun inchis (meconiu)
- La sugari:
Aspectul si culoarea se modifica in
functie de felul alimentatiei.
Astfel:
- galben-auriu = sugar alimentat la san, in contact cu
aerul, prin oxidarea bilirubinei – devine verzui sau verde
- galben-deschis = sugar alimentat artificial
- brun = dupa introducerea fainii in
alimentatie
|
|
numarul
|
- 3-4 pe zi pana in luna a VI – a cand se reduce
la 2-3 pe zi
Daca sugarul este alimentat pe cale
artificiala, numarul scaunelor este de 1-2 pe zi.
|
|
mirosul
|
- usor acru, reactie acida = sugar
alimentat la san.
- fad, reactie alcalina sau neutra =
alimentatie artificiala.
|
Factorii care influenteaza
satisfacerea nevoii
1. Factori biologici
- Alimentatia – cantitatea si calitatea alimentelor ingerate de individ
influenteaza satisfacerea nevoii de eliminare.
- o buna hidratare si o
alimentatie bogata in reziduuri (legume, fructe, cereale)
faciliteaza eliminarea intestinala si vezicala.
- mesele luate la ore fixe
favorizeaza ritmul eliminarilor.
- Exercitiile
– activitatea fizica amelioreaza randamentul muscular
- fortifica musculatura
abdominala si cea pelviana, care au un rol important in
eliminarea intestinala.
- Varsta
– are rol important in satisfacerea nevoii daca tinem seama de
controlul sfincterelor.
- la copii, controlul se obtine in 2-3
ani.
- la persoanele varstnice, diminuarea
tonusului musculaturii abdominale poate provoca lipsa de control a eliminarii.
- la barbati, hipertrofia prostatei
determina tulburari de mictiune.
- Programul
de eliminare intestinala – regularitatea programului de eliminare este
un factor ce influenteaza satisfacerea acestei nevoi.
- momentul ales pentru defecare poate varia de
la un individ la altul.
2. Factori psihologici
- Stresul
- Anxietatea
- Emotiile
puternice – pot modifica frecventa, cantitatea si calitatea
eliminarii urinare si intestinale.
3. Factori sociologici
- Normele sociale – fiecare societate isi stabileste masuri de igiena,
astfel incat indivizii sa respecte salubritatea locurilor publice. - Educatia -
Cultura
1.2 ANATOMIA SI FIZIOLOGIA
APARATULUI DIGESTIV
Notiuni de anatomie si
fiziologie
Tubul digestiv este
alcatuit din urmatoarele segmente: gura, faringe (cu dubla
apartenenta), esofag, stomac, intestinul subtire si
intestinul gros.
Gura
este portiunea initiala a aparatului digestiv,
alcatuita din organe si diverse tesuturi. Superior este
limitata de bolta paltina, inferior de planseul bucal, lateral
de obraji, anterior de buze si posterior se continua cu faringele.
Cavitatea bucala este captusita cu mucoasa bucala.
Functiile pe care le
indeplineste gura sunt: functia de masticatie pentru formarea
bolului alimentar, inceputul digestiei glucidelor sub actiunea ptialinei
salivare, functia de fonatie, functia receptoare, functia
de aparare si functia fizionomica.
Faringele
este un organ care apartine atat aparatului digestiv, cat si
aparatului respirator. El se afla situat in partea posterioara a
cavitatii bucale si se continua cu esofagul.
Captusit cu o mucoasa, este bogat in tesut limfoid. In
faringe se gasesc amigdalele palatine, amigdala faringiana pe
peretele posterior si amigdala linguala la radacina limbii,
legate intre ele prin numeroase vase limfatice si formand inelul limfatic
Waldeyer.
Esofagul
este un organ musculo-membranos, tubular, care face legatura intre faringe
si stomac. El incepe la nivelul vertebrei a 7-a cervicala (C7)
in dreptul cartilajului cricoid, si se termina in dreptul vertebrei a
11-a toracale la cardia; este lung de 25 – 32 cm si are un calibru care
variaza intre 10 si 22 cm. Are trei stramtori fiziologice:
stramtoarea cricoidiana, stramtoarea de la nivelul incrucisarii
cu artera aorta si cea de la nivelul cardiei.
Fiziologic, esofagul reprezinta
un organ menit sa faca legatura dintre faringe si stomac.
Prin reflexul de deglutitie, bolul alimentar trece din faringe in esofag;
prin coordonare nervoasa, musculatura formeaza unde contractile care
imping bolul spre esofag.
Stomacul,
organ cavitar musculo-glandular, este segmentul tubului digestiv situat intre
esofag si intestinul subtire. Forma lui este asemanatoare
cu a unei pere, cu varful usor indoit si indreptat in sus: la
examenul radiologic apare ca litera „J” sau ca un carlig. Forma lui este
variabila in functie de : continut, tonicitatea
musculaturii proprii, tonicitatea peretului abdominal, pozitia individului
si volumul organelor vecine.
Structural, stomacul este
alcatuit din patru paturi : la interior se afla mucoasa,
apoi submucoasa, musculoasa, iar la exterior este invelit de seroasa
peritoneala. Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu cilindric,
care secreta mucus, si din glandele stomacului : glandele
fundice, secretoare de acid clorhidric si pepsina, glandele pilorice
si celulele mucipare, ambele secretoare de mucus.
Din punct de vedere fiziologic,
stomacul primeste alimentele si, datorita functiei sale
motorii, le framanta, le amesteca cu sucul gastric si apoi
le evacueaza in duoden.
Intestinul subtire incepe
la pilor si se termina la nivelul valvulei ileo-cecale. El are trei
segmente : duoden, jejun si ileon. Duodenul are forma unei potcoave.
I se descriu patru portiuni : prima portiune, bulbul duodenal,
urmeaza imediat dupa pilor si este usor mobila ;
portiunea a doua, descendenta, este situata in dreapta coloanei
vertebrale si in ea se varsa secretia biliara si cea
pancreatica ; portiunea a treia este orizontala, iar
portiunea a patra este ascendenta si se continua cu
jejunul, formand unghiul duodeno-jejunal.
Fiziologic, duodenul are doua
functii principale : motorie si secretorie. Motilitatea
duodenala impinge chimul alimentar foarte repede in jejun (in cateva
secunde). Secretia duodenala elaboreaza secretina (cu rol
in stimularea pancreasului si a intestinului), enterokinaza (care
transforma tripsinogenul in tripsina) si mucus.
Jejuno-ileonul are un calibru mai
mic si umple cea mai mare parte a cavitatii peritoneale. Este
alcatuit tot din patru straturi : mucoasa, submucoasa, musculoasa
si seroasa. Spre deosebire de duoden, seroasa inveleste intreaga
circumferinta a jejuno-ileonului.
Intestinul
gros este segmentul terminal al tubului digestiv ; el incepe de la
valva ileo-cecala si se termina cu anusul. Se distinge de
intestinul subtire prin volumul lui mult mai mare si prin cele trei
benzi musculare longitudinale taenia coli. Lungimea lui variaza intre1,5
si 3 metri. Intestinul gros este impartit in urmatoarele
segmente : cecul, colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent,
colonul sigmoid si rectul.
Cecul este situat in fosa
iliaca dreapta ; legatura dintre ileon si cec se
realizeaza prin sfincterul ileo-cecal (formatiune musculara). Pe
partea interna a cecului se afla apendicele, a carui
pozitie este variabila. Cecul are un grad de mobilitate.
Colonul ascendent este situat in
flancul drept si continua cecul, urcand vertical la fata
inferioara a ficatului, prin unghiul hepatic (unghiul drept), se
continua cu colonul transvers. Este fixat de peretele posterior al abdomenului
prin peritoneu.
Colonul transvers se intinde de la
unghiul hepatic pana la unghiul splenic (unghiul stang) si este
situat orizontal sau in forma literei « V ».
Colonul descendent este situat in
flancul stang si se intinde de la unghiul splenic pana la nivelul
crestei iliace, unde se continua prin colonul sigmoid.
Colonul sigmoid, in continuarea
precedentului, situat in fosa iliaca stanga si in pelvis, are
forma unui « S “ si se intinde pana la unghiul
recto-sigmoidian.
Rectul este portiunea terminala :
se intinde de la unghiul
recto-sigmoidian pana la anus si este situat in pelvis. Rectul
comunica cu exteriorul prin canalul anal, care, continua ampula
rectala.
Structural, intestinul gros este
alcatuit din patru straturi : mucoasa, submucoasa,
musculoasa si seroasa.
Fiziologic, intestinul gros are
functii de motricitate, secretie si absorbtie. Motricitatea
asigura progresia bolului fecal prin contractii peristaltice,
segmentare, si prin contractii masive. Bolul fecal se aduna in
sigmoid ; trecerea materiilor fecale in rect duce la expulzarea lor prin
actul fiziologic al defecatiei.
Secretia intestinului gros se
rezuma la mucus. Functia de absorbtie este mai redusa
si se exercita, mai ales, la nivelul cecului si al ascendentului ;
se absorb apa, sarurile, vitaminele, glucoza.
SEMIOLOGIA INTESTINULUI
Interogatoriul : varsta si sexul sunt primele elemente care trebuie vute in vedere.
Ocupatia si modul de viata pot influenta patologia
intestinala: sedentarismul, schimbarea modului de viata, profesiile
cu tensiune nervoasa sau cu noxe toxice (plumb, mercur etc.). Felul
alimentatiei, orarul dezordonat al meselor, abuzul de cruditati
sau creme, abuzul de alcool sau de tutun, starea danturii pot orienta
directia investigatiilor. Nu trebuie pierdut din vedere faptul
ca se fac abuzuri de medicamente, care pot fi responsabile de
tulburari intestinale: laxative, antibiotice (mai ales cele din grupa „ciclinelor”).
Simptomele functionale sunt
reprezentate de dureri, tulburari ale tranzitului, cu modificari ale
scaunului si tulburari in emisia gazelor.
Durerile intestinale sunt frecvente,
insa nu obligatorii. De multe ori, durerile au caracterul unor crampe,
torsiuni sau sfasieri si sunt numite colici intestinale. Apar de
obicei spontan si, spre deosebire de durerile peritoneale, nu se
exarcebeaza la presiune. Pe de alta parte, sunt insotite de
fenomene care indica originea lor : diaree, constipatie,
meteorism, ghioraituri. Alteori, durerile pot fi vagi sau sa aiba
grade de intensitate variabila – de la simpla jena, pana la
colica.
Tenesmele constau intr-o
senzatie imperioasa de defecare, insotita de arsura
si tensiune dureroasa la nivelul rectului. Sunt caracteristice bolilor
recto-sigmoidiene sau proceselor inflamatorii care intereseaza regiunea
perirectala.
Caracterul
scaunelor trebuie analizat cu mare atentie: numar,
frecventa, orar, volum, consistenta, miros.
Constipatia este
un sindrom caracterizat printr-o eliminare intarziata a scaunelor, la 2 –
3 zile si mai mult dupa ingerarea pranzului respectiv. Scaunele sunt
de obicei dure si in cantitate mica. In caz de constipatie,
bolnavul poate sa nu aiba nici un simptom sau sa prezinte o
serie de tulburari : cefalee, indispozitie, astenie,
inapetenta. De multe ori constipatia este de natura
functionala (constipatie habituala), dar poate avea si
cauze organice : cancer, stenoza, megacolon, afectiuni pelviene,
boli gastro-intestinale, boli endocrine. Exista si
constipatii provocate de unele medicamente.
Examenul
obiectiv. Inspectia generala poate arata o toleranta
buna a afectiunii sau, dimpotriva, o alterare a starii
generale. Se vor cerceta constitutia pacientului, faciesul, culoarea
tegumentelor, starea tesutului adipos subcutanat, temperature, aspectul
limbii. Se va proceda apoi la inspectia abdomenului, urmarindu-se
volumul, forma, aspectul, precum si faptul daca se observa
miscari peristaltice ale intestinului.
Palparea va depista sensibilitatea
abdominala, punctele dureroase (duodenal, apendicular, sigmoidian,
mezenteric) si se va executa superficial si profund.
Examene
complementare. Examenul coprologic
are o importanta covarsitoare pentru diagnosticul
tulburarilor de ordin digestiv. Examinarea materiilor fecale se face din
punctele de vedere : macroscopic, microscopic, chimic, bacteriologic,
parazitologic, precum si din acela al vitezei tranzitului intestinal.
Examenul se face din scaunul
obisnuit al bolnavului, insa pentru a capata
informatii exacte asupra digestiei este necesar ca acesta sa fie
precedat de un regim alimentar de proba. In acest scop se foloseste
regimul Schmidt-Strass-burger, care se da timp de 3 zile, bolnavul
ingerand obligatoriu, in fiecare zi, 250 g carne de vita, fiarta sau
fripta, 50 – 80 g unt si 400 g fainoase (paine, macaroane,
cartofi) ; in plus, se mai pot lua supe, ceaiuri, cafea, un ou, evitand
alimentele bogate in celuloza. Pentru examen vom folosi scaunele eliminate
in zilele a III-a si a IV-a.
Examenul
macroscopic cerceteaza cantitatea, consistenta, forma, culoarea,
mirosul si prezenta elementelor patologice : mucus, puroi,
sange, paraziti.
Sangele de culoare rosie, care
preceda sau urmeaza scaunul fara sa se amestece cu el,
are originea rectala (hemoroizi, rectite, polipi, cancere). Sangele
rosu amestecat cu fecale provine din portiunea colon transvers –
sigmoid. Cand sangerarea are o cauza superioara (de la colonul
ascendent in sus), apare melena. Pentru sangerarile in cantitati
mai mici se cerceteaza prezenta sangelui prin reactii
chimice : Adler, Weber, Gregersen.
Puroiul este gasit in scaun in
afectiunile organice ale segmentului terminal : rectosigmoidite,
rectocolita ulceroasa, cancer sau in cazul deschiderii unui abces in
intestin (de origine perigenitala la femei, apendiculara).
Examenul
chimic poate decela modificari ale reactiei : reactie
intens alcalina, in putrefactia exagerata ; reactie
acida, in fermentatia amilolitica foarte pronuntata.
Examenul
microscopic poate arata cum au fost digerate grasimile, fibrele
musculare, tesutul conjunctiv, amidonul, celuloza.
Examenul
bacteriologic se face cu ajutorul coproculturilor si poate pune in
evidenta prezenta diferitelor bacterii.
Examenul
radiologic al intestinului se face cu ajutorul sulfatului de bariu. Pentru
intestinul subtire se practica metoda Pansdorf, cu pranz baritat
fractionat in cantitati mici si cu examinari repetate
in faza de umplere, de semievacuare si de evacuare.
Pentru examenul radiologic al
intestinului gros sunt preferate irigoscopia si irigografia prin
clisma si bariu, dupa ce s-a facut o clisma
evacuatoare.
Rectosigmoidoscopia
este o metoda foarte utila, care permite explorarea rectului si
a sigmoidului pana la 30 – 35 cm departare de orificiul anal. Se foloseste
rectoscopul, aparat care permite si efectuarea unor biopsii. Bolnavul va
fi pregatit pentru examen prin evacuarea intestinului cu ajutorul
laxativelor si al clismei. Examinarea cu rectoscopul va fi
neaparat precedata de tactul rectal.
1.3.CONSTIPATIA
Fiziologia constipatiei
Constipatia
este una dintre cele mai frecvente tulburari, care apare la un numar
mare de pacienti, in special la varstnici. In Franta, aproximativ 10
milioane de persoane sufera de constipatie, iar in Germania
aproximativ 30 % din populatie.
In ultimii ani, medicii au raportat
o crestere a numarului persoanelor suferind de constipatie.
Convingerea ca este necesara eliminarea scaunului in fiecare zi este
inradacinata in mintea oamenilor inca din antichitate. Din
aceasta cauza, unele persoane complet sanatoase, incep
tratamente pentru constipatie si abuzeaza de laxative deoarece
nu au o eliminare zilnica a bolului fecal. Totusi frecventa
scaunelor la pacientii sanatosi poate fi foarte
variata. O eliminare zilnica a bolului fecal nu este obligatoriu o
dovada a bunei functionari a intestinului. In prezent este larg
acceptat ca frecventa normala a defecatiei variaza de la de
3 ori/zi la de 3 ori/saptamana.
Constipatia este definita
ca eliminarea mult prea lenta a scaunului (defecatiei cu dificultate
sau cantitati sistematic insuficiente).
Pentru majoritatea populatiei,
imposibilitatea de a elimina scaunul pentru mai mult de 24 de ore, este
considerata constipatie. Cantitati mici de scaun, duritate
si uscaciune excesiva si de asemenea senzatie de
eliminare incompleta a bolului, sunt elemente tipice ale constipatiei.
Toate aceste simptome sunt prezente la majoritatea pacientilor care
sufera de constipatie. Totusi, uneori lipsesc unele simptome.
Prezenta unui singur simptom este o dovada a constipatiei.
Modificari ale obiceiurilor proprii fiecarei persoane (privind frecventa
si ritmul eliminarii bolului fecal) constituie de asemenea o
dovada a constipatiei.
Cauzele constipatiei
Constipatia este cauzata
de tulburari in formarea scaunului si in tranzitul bolului. Cauzele
principale sunt tulburari ale motilitatii bolului, slabirea
reflexului de defecatie, modificari in structura intestinului sau ale
organelor invecinate, care pot modifica transferul continutului bolului
catre rect.
Cauzele constipatiei in detaliu
In general, intestinul este divizat
in doua parti – intestinul subtire si intestinul gros.
Intestinul gros are urmatoarele segmente:
1.
cecum-ul si apendicele vermiform
2.
colonul (care este divizat in ascendent,
transversal si descendent)
3.
sigmoidul (parte a intestinului gros
denumita astfel datorita formei de litera „S”
4.
rectul
In conditii normale, o medie de 1-2 litri/zi de continut lichid
intra in primaparte a intestinului gros (cecum si colon ascendent)
unde este amestecat pentru a se asigura contactul optim intre continutul
intestinal si suprafata mucoasei intestinale. Astfel, excesul de
apa si anumite substante chimice (saruri anorganice) poate
fi reabsorbit. Colonul este in principal un container in care scaunul este
stocat, format si eventual eliminat, si prin absorbtia excesului
de apa din scaun previne pierderea acesteia prin tractul gastrointestinal.
Intestinul, antrenat cu stimuli electrici, executa miscari
periodice. Se observa doua tipuri principale de
miscari :
·
segmentare
·
peristaltice
Miscarile segmentare (segmentarea) sunt contractii
intermitente ale segmentelor invecinate ale intestinului, care contribuie la o
mai buna amestecare a continutului intestinal, permite absorbtia
apei, care duce la formarea scaunului.
Peristaltismul reprezinta contractiile segmentelor consecutive
adiacente ale intestinului care deplaseaza continutul intestinal in
directia rectului si apoi in afara organismului.
Necesitatea defecatiei apare cand fecalele intra in rect,
intinzand peretii acestora si stimuland receptorii (terminatile
nervoase) ale mucoasei. Odata cu varsta, sensibilitatea acestor receptori
scade si este necesara o contributie mai mare a muschilor
din peretele abdominal, pentru eliminarea scaunului.
Defecatia este o functie care partial nu este
dependenta de vointa, dar totusi, partial, poate fi
constient controlata. In general, dimineata, in momentul
trecerii la pozitia ortostatica, fecalele acumulate in timpul
noptii incep sa preseze segmentele inferioare ale intestinului, ceea
ce duce la necesitatea defecatiei. Acesta este cel mai fiziologic
ritm al miscarilor intestinale.
Tulburarile in motilitatea intestinului, care duc la constipatie,
pot avea la randul lor mai multe cauze. Cea mai comuna include :
dieta, stilul de viata si diferiti factori de stres.
Acestia tulbura asa numitul sistem nervos vegetativ, responsabil
pentru functionarea organelor interne. Acest lucru este influentat de
mai multe situatii psihologice dificile : conflicte, depresii,
anxietate, orar neregulat de munca si odihna, dieta
nesanatoasa si altele.
Reflexele cu origine in diferite organe (stomacul si sistemul biliar)
sunt printre factorii care contribuie la dezvoltarea constipatiei
bazata pe mecanism nervos.
Tulburarile endocrine (cele care intereseaza glanda tiroida,
suprarenalele si altele), care pot fie slabi, fie stimula influenta
hormonilor asupra intestinului, duc de asemenea la constipatie.
Tulburarile fluxului sanguin, in vasele intestinale, datorate
aterosclerozei si altor tulburari vasculare, afecteaza de
asemenea peristaltismul intestinal si pot duce la constipatie.
Activitatea fizica redusa inhiba motilitatea
intestinala si cauzeaza constipatie, in special la
varstnici.
Medicamentele administrate pacientilor sunt un factor independent, de
mare influenta asupra miscarilor intestinale : unele
pot cauza constipatie, in special administrate pe termen lung. Aceasta se
refera in special la atropina si la medicamentele cu activitate
similara, diferite narcotice, unele spasmolitice, bicarbonatul de sodiu.
Medicamentele psihotrope (tranchilizantele, diureticele, componentele de fier
si hidroxidul de aluminiu, pot de asemenea determina constipatie.
Trezirea tarziu, graba dimineata, activitatea in ture neregulate,
modificari in stilul de viata si munca obisnuita,
pot contribui de asemenea la constipatie. Necesitatea defecatiei este
inhibata de conditiile neigienice din toalete si uneori de rusine
si altele.
Constipatia poate fi, de asemenea tulburata de tulburari
organice ale intestinului, care duc la ingustarea lumenului.
Substantele organice implicate in aparitia constipatiei
Continutul intestinal este influentat de dieta,
continutul de substante nedigerabile si capacitatea de
absorbtie a apei si sarurilor minerale la nivel intestinal.
Substantele organice pot fi clasificate grosier in compusi
hidrocarbonati si restul. Prima categorie include celuloza (fibre),
mucus (polizaharide solubile i napa, continute in plante
subtropicale), polimeri naturali continand pectine si altele. Cea mai
importanta caracteristica este ca aceste plante nu constituie o
sursa importanta de energie.
O dieta care contine cantitati mari de produse bogate
in substantele mentionate mai sus are ca efect marirea volumului
si a masei scaunului, ceea ce stimuleaza peristaltismul intestinal.
Schimbari ale dietei obisnuite, ingerarea de cantitati mari
de alimente prelucrate, cu continut mic de substante organice, sunt
considerate cauze ale constipatiei.
1.4. CLASIFICAREA
CONSTIPATIEI
Constipatia
poate sa fie :
1. Simptomatica.
2. Primitiva.
1.
Constipatia simptomatica
O intalnim in nenumarate afectiuni in cadrul carora
ocupa un loc mai mult sau mai putin intins.
a) Obstacole mecanice pe intestinul gros dau fenomene de obstructie,
din tabloul careia face parte si constipatia.
b) inflamatiile abdominale sunt aproape intotdeauna insotite de
constipatie. Astfel : colecistitele, afectiuni genitale
feminine, veziculitele etc. produc constipatie fie prin compresie
mecanica, reflex sau prin intermediul temperaturii.
c) afectiunile sistemului nervos, central (tulburari psihice) sau
periferic (hemiplegii nevrite) sunt insotite de constipatii.
d) in starile de denutritie si casexie putem avea si
constipatii. Aceasta este data de lipsa alimentelor in intestine,
care sunt cel mai important excitant al peretelui intestinal si de
comprimarea tesuturilor si in special a muschilor abdominali.
e) in afectiunile tubului digestiv intalnim constipatia destul de
des.
f) afectiuni cardio-renale cu staza abdominala precum
si cirozele cu sindrom de hipertensiune totala, dau de cele mai multe
ori constipatie.
g) parazitii intestinali dau constipatie sau alternative de
constipatie si diaree.
h) intoxicatii cronice opiu saturnism, tabagism sunt cauze de
constipatie.
i) in afectiunile glandelor cu secretie interna intalnim
destul de des constipatia.
2.
Constipatia primitiva
numita si constipatie obisnuita, este considerata
in general, de natura functionala.
a)
ereditatea se pare ca joaca un
rol important faptul ca apare mai ales la femei si dupa varsta
de 20 ani ;
b)
viciile alimentare sunt cauze destul de
dese ale constipatiei. Regimurile prea sarace in celuloza cu
putine lichide, regimurile de subnutritie (fainos sau numai cu
carne si lapte), painea prea alba sau din contra,
alimentatia prea abundenta cu supraincarcarea intestinului gros
de materii fecale, sunt la originea celor mai multe cazuri de constipatii.
c)
ocupatiile sedentare, nerespectarea
obisnuita a orei de defecatie, lipsa de miscari
corporale, preocuparile psihice, necazurile, pot fi invocate de asemeni
drept cauze ale constipatiei.
d)
atonia musculaturii la batrani
si la femeile ce au avut multe sarcini, slabirea muschilor
perineali, pot fi cauza constipatiei obisnuite.
1.5. SIMPTOME
Simptomele care acompaniaza constipatia sunt variabile si
depind intr-o mare masura de afectiunea de baza. In unele
cazuri, constipatia este singurul simptom, in alte cazuri pacientii
au si alte simptome.
Frecventa miscarilor intestinale poate fi
variabila : de la una la fiecare 2-3 zile, pana la de 2
ori/saptamana sau chiar mai rar. Scaunul este foarte tare,
uscat, separat in mai multe fragmente lipite, asemanator cu cel al
ovinelor. Uneori poate fi separat ca o pastaie de fasole sau o franghie
sau alta impletitura.
Unii pacienti au asa numita constipatie diareica, care
apare dupa o lunga perioada de constipatie, cand scaunul
este in sfarsit dizolvat in mucus secretat de peretele intestinal ca
urmare a iritarii acestuia.
Uneori pacientii se plang de durere si senzatia de prea
plin, care dispar odata cu eliminarea fecalelor sau a gazelor.
Distensia abdominala este un alt simptom suparator, cauzat
de acumularea de gaze, produse de bacteriile intestinale si care nu pot fi
eliminate datorita obstruarii intestinului prin fecale.
Pacientii cu constipatie pot prezenta si o scadere a
apetitului sau regurgitatii si greata. Durerile de cap
apar, uneori, impreuna cu iritabilitate, proasta dispozitie si
modificari de somn.
Constipatiile cronice pot da modificari la nivelul tegumentelor –
acestea devin palide, uneori chiar cu otenta galbuie, flasce,
fara elasticitate. Unul din cinci pacienti cu ileita
terminala sufera de constipatie si jumatate din
pacientii cu colita ulcerativa au si constipatie.
·
Simptomatologia generala
In descrierea noastra vom avea in vedere mai ales constipatia
primitiva, deoarece putem separa simptomele ce tin numai de ea. In
formele simptomatice, fenomenele morbide se amesteca cu simptomele bolii
cauzale.
Inceputul constipatiei obisnuite poate fi situat in
adolescenta ; am vazut ca la femei incepe in jurul
varstei de 20 ani. Uneori ea apare chiar de la sugar ca o consecinta
a unei alimentatii necorespunzatoare si poate continua
toata viata sau sa dispara o data cu alimentatia mixta.
Alteori, constipatia apare in varstele inaintate fara o
cauza bine determinata ; instalarea ei se face progresiv.
1.
Semne subiective
Multi dintre constipati nu se plang de nici un fel de
neplacere. Singurul lucru ce-l pot spune este ca materiile fecale
sunt prea dure.
Alteori, bolnavii sunt mult mai ingrijorati de scaun decat sa
poata spune ca au un fel de tulburare. Astfel, vedem indivizi, care
ani de-a randul se servesc de diferite purgative si duc o viata
absolut normala.
Semnele subiective le putem imparti in :
a) semne locale ;
b)
semne generale.
Semnele locale sunt datorate evacuarii unor materii fecale intarite. Defecarea
din cauza aceasta este dureroasa, se pot produce plesnituri anale, se pot
rupe hemoroizii preexistenti pot lua nastere mai ales la copii,
prolapsuri rectale. Din cauza efortului prea mare pe care il necesita
evacuarea unor materii prea dure, cardiacii, hipertensivii, emfizematosii
pot avea accidente uneori mortale. Dupa scaun, mucoasa rectala
ramane iritata si musculatura peretelui excitata, incat
timp de o jumatate de ora pacientul are senzatia ca nu
si-a golit complet rectul. Uneori, bolnavii au senzatia de
plenitudine rectala sau tensiune abdominala.
Multi se plang de gaze abdominale mai ales in formele de
constipatie dreapta. Alteori, colonul este sediul unor dureri foarte
vii.
Semnele generale difera foarte mult de la un bolnav la altul. Cum vom vedea, scaunele
constipatilor nu sunt nici de putrefactie nici de
fermentatie ; reactia lor este neutra. Starea generala
a bolnavilor poate fi foarte buna, unii sunt obezi. Alteori avem
slabiciune mare cu anemie, oboseala.
In multe cazuri sistemul nervos prezinta o serie de tulburari
care uneori sunt datorita autointoxicatiei intestinale, alteori sunt
de origine reflexa care variaza paralel cu constipatia. Astfel
putem avea oboseala permanenta si in special dimineata,
cefalee, ameteli, aprinderi la fata, maini reci, stari
lipotimice. La batrani scaunul este o necessitate mai mult psihica
decat fizica.
2.
Semne obiective
Scaunele sunt de consistenta dura-constipatie
calitativa-in cantitate mica-constipatie cantitativa-sunt
eliminate rar-constipatie orara. Vom vedea la formele clinice cum
uneori materiile fecale sunt retinute in rect timp indelungat ;
aceasta se intampla cateodata cand avem evacuari zilnice,
insa insuficiente. Cantitatea materiilor fecale din 24 ore este
scazuta din cauza supradigestiei alimentare in intestin sau din cauza
retentiei lor prea indelungate in colon cu resorbtia prea mare a
apei.
Suprafata materiilor
fecale poate fi acoperita cu mucus. Acesta trebuie interpretat cao
reactie mecanica a organismului pentru a apara mucoasa la
evacuarea scaunului si nu ca o iritatie a acestei mucoase. Cand
exista iritatie atunci este mai repede cauzata de
intrebuintarea excesiva a purgativelor si clismelor.
Forme clinice
Dupa cum am vazut la patogenie, deosebim trei forme clinice de
constipatie:
§
Dischenezia sau staza
pelvi-rectala ;
§
Constipatia dreapta sau staza
ceco-ascendenta ;
§
Constipatia stanga sau
hipochinetica.
Constipatia rectala
Constipatia rectala se
recunoaste prin tactul rectal. Rectul contine in permanenta
materii fecale si nu intermitent ca in mod normal. Prin examenul
radioscopic constatam un tranzit normal sau accelerat in intreg colonul
pana la sigmoid. La acest nivel si in rect, materiile fecale se
acumuleaza. Bolnavul poate sa nu aiba scaun cu
saptamanile sau sa aiba zilnic in cantitati mici.
Masa de materii fecale adunate in rect si ansa sigmoida se poate simti
la palparea abdominala cao tumora in fosa iliaca stanga. Uneori
bolnavii se plang de o stare de plenitudine cu apasare in regiunea
perineala. Durerile pot sa iradieze in coapsa stanga in fosa
iliaca si in vezica urinara, dand tenesme vezicale. Cand
evacuarile sunt foarte rare, se pot forma tumori fecale sau fecaloame.
Materiile fecale pot lua cu timpul o
consistenta pietroasa. Cauza acestei constipatii este
slabirea reflexului defecatiei care are punct de plecare in mucoasa
rectala.
Constipatia
colonului drept
Intre constipatia colonului
drept care reprezinta forma toxica si dureroasa si
intre cea a colonului stang care este mai mult mecanica exista
nenumarate varietati ce difera de la individ la individ.
Constipatia poate fi mai mult dreapta sau mai mult stanga,
dupa cum poate fi mai mult prin atonie sau prin spasme, prin hiper sau
hipokinezie. De obicei constipatia dreapta si stanga sunt
rare.
Constipatia colonului drept a
fost izolata de autorii englezi in frunte cu Herty si de catre
Stierlin. Acesta a gasit la radioscopie staza ce merge de la 24-48 ore
si care cuprinde cecul, colonul ascendent si treimea dreapta a
transversului (colonul priximal embriologic). Staza in colonul drept poate fi
data de atonia acestui segment intestinal sau de spazmele prelungite ale
transversului si descendentului.
La inceput colonul drept lupta
contra acestui obstacol functional, cu timpul el slabeste,
devine aton si se lasa destins.
Simptomatologia este
determinata de fenomenele de auto intoxicatie, date de resorbtia
prelungita a continutului cecoascendentului.
Am vazut cat de activa
este flora microbiana la acest nivel. Din cauza aceasta, bolnavii se plang
de dureri de cap, migrene, gura amara cu miros fetid, limba
incarcata, stare de depresiune sau excitatie, tulburari psihice,
maini reci, transpiratii urat mirositoare, stare de anemie ; uneori
avem perioade febrile. Acesta este tabloul auto intoxicatiei intestinale a
lui Pauchet.
Scaunele pot fi numai tari sau
sa se prezinte ca o falsa diaree. Aceasta din urma coincide cu
perioadele febrile si este data de o stare de inflamatie a
mucoasei colonului drept. Diareea falsa este produsa, cum am
vazut la examenul coprologic, de colonul stang, in special de ansa
sigmoida. Aceasta inseamna, ca pe langa staza dreapta
avem si una stanga. Cand scaunele sunt tari reactia lor este
neutra ;
Uneori aceasta forma de
constipatie este insotita de dureri. Ele sunt localizate in fosa
iliaca, pe colonul drept si la unghiul splenic. Cand durerile sunt la
nivelul cecului, este greu sa le deosebim de durerea apendiculara. Durerile
in constipatie se pot exagera in picioare, la eforturi si uneori
dupa miezul noptii.
Constipatia
colonului stang
Ea
este vechea constipatie atona. Stim de la examenul coprologic,
ca la acest nivel resorbtia este determinata si flora
microbiana foarte mult redusa. Din cauza aceasta in constipatia
colonului stang nu vom observa fenomene de intoxicatie. Starea
generala a acestor bolnavi este foarte buna. Fenomenele nervoase care
se pot observa in astfel de cazuri sunt datorita unei stari
nervoase concomitente, sau
participari intr-o masura mai mica a unei atoni a colonului
drept. Bolnavul, in general nu se plange decat de lipsa
scaunelor. La palpare putem simti colonulca o coarda.
In acest caz se adauga spasme intestinale. Cum am vazut la examenul
radiologic, trecerea pastei baritate este mult incetinita in colonul
descendent, iar materiile fecale ne par segmentate.
1.6.
COMPLICATIILE CONSTIPATIEI
Ele
sunt datorate resorbtiilor toxice, fenomenelor mecanice si
reactiei mucoasei intestinului gros.
1. Am vorbit despre
autointoxicatia intestinala a lui Pauchet, din cauza careia am
avea depresii, stari nervoase, pierderea memoriei, gera amara,
stare generala proasta, migrene cefalee, maini reci.
Sindromul entero-renal al lui
Heitz-Boyer este de foarte multe ori datorat constipatiei. Microbi din
colonul drept, in special colibacilul si mai rar enterocolul, din cauza
stazei prelungite, patrund prin epiteliul intestinal si sunt
eliminati pe cale renala, unde au loc fenomenele de pielo-nefrita
si de cistita.
Aceeasi
microbi sunt eliminati prin ficat, unde pot da o serie de leziuni ce
constituie sindromul enterohepatic. Astfel putem avea colecistite, angiocolite,
stari de subicter.
Masa
de materii fecale poate fi uneori de consistenta dura chiar
pietroasa si atunci poarta numele de copriliti. Ei sunt de
dimensiuni mai mici decat fecaloamele de la o nuca pana la un ou.
Unele medicamente ca bismutul,
bariul etc. pot de asemeni da astfel de tumori. Bolnavii se plang de
senzatie de corps train in corp, uneori efortul de defecatie
apare in anus. Destul de des ei sunt mobili in rect si se pot ridica in
sigmoid.
Din cauza stazei prelungite, mucoasa
intestinului gros se inflameaza si avem colite. Este foarte important
sa ne dam seama daca a fost intai constipatia si
inflamatia este secundara, sau constipatia este urmare a
inflamatiei. Masele fecale pot eroda mucoasa intestinala si duce
la abces al peretelui, gangrena lui, inflamatia intregului perete
intestinal cu colite ulceroase. Chiar colitele mai usoare pot da
diaree ; aceasta este uneori mai trecatoare si urmeaza o
noua perioada de constipatie. In fine putem avea falsa diaree (Mathieu).
Persoanele care abuzeaza de clisme pot avea colite mucoase sau chiar
muco-membranoase. Inainte, cand clismele se intrebuintau pe o scara
mai mare, aceasta afectiune era mult mai des intalnita.
Diagnosticul
De cele mai multe ori diagnosticul
de constipatie nu pune probleme deosebite el impunandu-se evident.
Intr-adevar din anamneza se afla ca pacientul are scaune la
2-3 zile, de obicei in cantitate mica si dura. Aceasta
forma, numita de Rachet si Busson constipatie orara,
este cea mai frecventa si totodata cea mai evidenta.
Aceiasi autori denumesc constipatie cantitativa aceea in care
bolnavul are 1-2 scaune pe zi, insa in cantitate mica si
uscata. Aceste cazuri necesita ca, in afara de anamneza,
diagnosticul de constipatie sa fie completat prin examen coprologic
si un studiu al tranzitului intestinal (tranzit baritat). Diagnosticul de
simptom trebuie facut in special la indivizii anxiosi, preocupati
si obsedati de evacuarile lor intestinale, ca si la
persoanele cu un regim alimentar defectuos.
Falsa diaree este in fond singura
problema diagnostica a constipatiei. Diagnosticul acesta se face
pe caracterul heterogen al scaunului – portiuni dure, sciabile, in
mijlocul unei evacuari lichide. Scaunul de falsa diaree apare de
obicei dupa 2, 3 zile de constipatie ; staza materiilor in
colonul distal determina o iritatie locala cu raspuns
secretol – care duce la o redisolutie a scaunului – si motor in
sensul unui peristaltism violent, dureros, cu evacuare brusca. Rareori in
scaunul de falsa diaree se mai observa si mucus in cantitate
crescuta. In cazul acestei false diaree omogene, diagnosticul nu este
posibil decat prin examene complementare : studiul coprologic (care
arata o hiperdigestie) si tranzitul intestinal.
Studiul tranzitului intestinal se
poate face :
- administrand la o anumita
ora, preferabil l masa de pranz, un caset de carmin si se
urmareste aparitia coloratiei caracteristice in scaun, care
in mod normal se produce aproximativ la 24 ore ;
- examenul radiologic prin pranz
baritat, care in plus permite urmarirea tranzitului in diferite segmente
ale colonului, permitand precizarea asa numitelor constipatii
segmentale.
Constipatia cronica obisnuita « constipatia – boala » va trebui deosebita
de « constipatia – simptom » in cursul unei afectiuni
digestive sau extradigestive.
Constipatia
obisnuita rezulta dintr-o tulburare functionala
care duce la intarzierea tranzitului si la evacuarea insuficienta a
intestinului gros. Din punct de vedere clinic aceasta afectiune se
poate manifesta doar prin tulburarea evacuarii colonului, constipatia
compensata sau la aceasta se adauga o serie de fenomene patologice locale
si generale, constipatia decompensata.
Constipatia obisnuita
are in special la femei si dateaza de cele mai multe ori din
copilarie. Perfect tolerata mult timp, uneori zeci de ani ea nu este
in constiinta bolnavei decat prin faptul ca are un scaun la 2 -3
zile si in cantitate insuficienta, obtinut dupa un efort de
defecare. Din cauza scaunului dur, nu rareori atentia este atrasa de
complicatiile locale : dureri la defecatie, hemoroizi,
fisura anala. Toate aceste tulburari dispar odata cu
evacuarea materiilor fecale si a gazelor. Dupa un timp variabil,
constipatia cronica obisnuita devine din ce in ce mai prost
tolerata.
La examenul obiectiv se
constata un miros rau al gurii, limba, limba saburala,
abdomen balonat, colonul se palpeaza uneori plin cu materii fecale.
Palparea unui fecalom poate crea confuzia cu o formatiune tumorala,
care insa dispare dupa clisma.
Examenul coprologic are rolul de a
afirma diagnosticul de constipatie, precizand o falsa diaree, de a
aduce informatii in diagnosticul diferential al constipatiei
simptomatice, cat si rolul de a descoperi eventualele elemente
inflamatoare, expresie a unei colite, complicatie a constipatiei
cronice.
Anamneza va pune in
evidenta eventualele greseli de regim alimentar. Persoanele a
caror alimentatie este saraca in resturi nedigerabile –
provenite mai ales din zarzavaturi, fructe, paine neagra – sunt predispuse
la constipatie cronica, in special cand acest regim se
prelungeste pe perioade indelungate. Tot prin anamneza se pot scoate
in evidenta retinerile repetate de la defecatie, atat de
frecvente in conditiile vietii moderne, acestea ducand cu timpul la
stergerea reflexului de defecatie.
O forma clinica
deosebita a constipatiei cronice o constituie diskezia sau constipatia
proctogena. Constipatia din diskezie este in general bine tolerata,
dupa o perioada mai indelungata bolnavii avand doar o
senzatie de distensie, care rareori merge pana la durere in pelvis.
Cao particularitate se noteaza reactii ale organelor de
vecinatate : tulburari de mictiune, congestii uteroanexiale
sau prostatice : de asemenea, episoade hemoroidale acute, fisuri anale
etc. Un examen pretios il
constituie si determinarea sensibilitatii la presiune a mucoasei
rectale.
Diagnosticul
etiologic se face prin tact rectal, ca si prin rectesigmoidoscopie
si radiologic, care vor preciza tulburari in redresarea unghiului
recto-sigmoidian determinate de o ginecopatie sau o cauza
sigmoidiana. Diskezia functionala va fi luata in
considerare numai dupa eliminarea unei cauze organice ano-rectale sau
neurologice.
Constipatia simptomatica se poate intalni, fie in cadrul unei afectiuni digestive sau generale
cu un tablou clinic bine caracterizat, in care tulburarea de tranzit apare pe
planul al doilea, fie in cadrul unui tablou clinic dominat de constipatie,
celelalte semne trebuind sa fie cautate.
Afectiunile sau starile
care duc la o slabire a musculaturii abdominale cum sunt slabirea
accentuata, obezitatea, emfizemul pulmonar insotesc constipatia.
Constipatia
din boala ulceroasa este citata clasic printre simptomele
acestei boli.
Administrarea indelungata a
unor medicamente, ca : beladona si derivatele sale, opiacee,
pansamente gastrice, bismuth, fier, determina constipatia care va
trebui combatuta din vreme.
Intr-un numar de cazuri
constipatia este primul simptom care apare si care domina
tabloul clinic. Cauza, boala de baza, declansatoare a sindromului
ramane pe planul al doilea. Tulburarea de tranzit poate aparea mult
inaintea oricarei manifestari generale sau chiar locale la examenul
fizic. Tumorile abdominale paracolice pot duce la constipatie, fie prin
reflex inhibitor al motilitatii intestinului gros, fie prin
compresiune. De cele mai multe ori aceste tumori tin de organele
genitale : cancer sau fibrom uterin, cancer de prostata care sunt descoperite
de tactul vaginal, respectiv rectal.
Stenozele intestinale, in special
cele tuberculoase, pot sta la baza unor constipatii tenace. Tratamentele
cu strptomicina care duc la vindecarea rapida a leziunilor
tuberculoase intestinale, cu formarea de cicatrice retractile, au facut ca
numarul acestora sa fie ceva mai mare in ultimii ani.
La examenul radiologic al tubului
digestiv urmarirea tranzitului barital va trebui sa se faca la
intervalle apropiate pentru a sesiza locul obstacolului.
1.7. TRATAMENT
Constipatia
simptomatica impune in primul rand un tratament al
bolii cauzale. In unele boli purgativele sunt periculoase (apendicitele,
strangularile intestinale, febra tifoida etc). Alteori
purgativele sunt un bun ajutor al tratamentului bolii ce produce constipatia.
La copii unele stari febrile pot fi scurtate printr-un pergativ.
Constipatia obisnuita ,vom cauta sa modificam starea
functionala a intestinului gros prin :
a)
Igieno- dietetic regim alimentar ;
b)
tratament cu agenti fizici,
fizioterapic ;
c)
tratament medicamentos ;
d)
tratament chirurgical ;
e)
tratament hidro-mineral ;
f)
psihoterapie.
Tratamentul igieno-dietetic.Regimul
alimentar bine conceput este de multe ori suficient pentru a
modifica starea de constipatie. Am vazut la capitolul
alimentatie ca din punct de vedere al actiunii asupra
tranzitului asupra intestinului gros, alimentele se impart in constipante
si laxative.
In constipatia colonului
stang regimul va cuprinde alimente cu multe resturi
celulozice ca : paine neagra, mamaliga, legume verzi,
iaurt din ziua a doua, cartofi, untdelemn si in salate, multe fructe,
carne putina.
In diskezia rectala vom da alimente bogate in celuloza.
Tratamentul prin agenti
chimici , fizioterapic :
a) masajul abdominal va fi
facut de un om experimentat. El trebuie prelungit 4 – 6
saptamani si fiecare sedinta va dura 10-20
minute, nu vom recomanda masaj in formele dureroase decat in formele atone. Va
fi inceput din fosa iliaca dreapta pe traiectul colonului si in
directia normala de evacuare.
b) hidroterapia este
intrebuintata in toate formele de constipatie.
c) electroterapia o vom folosi in
aplicatiuni de curenti galvanici si faradici.
d) clismele produc
contractii intestinale in mod reflex prin distensia rectului si
asimoidului.
Tratament medicamentos : supozitoare cu glicerina si ulei de parafina, dulcolax
papaverina suprima spasmul fibrelor musculare netede, magneziu
si potasiu,Vit. B12,Vit. A
Tratamentul chirurgical este inevitabil in
starile generatoare de constipatii rebele la orice tratament
conservator, de exemplu ocluzie intestinala, perforatii ale tubului
digestiv, peritonite, apendicita ori colecistita supuratia,
tumori, neoplasme, aderente, stenoze foarte stranse si in orice caz
de obstacol mecanic in tranzitul intestinal.
Psihoterapia, aceasta este o metoda care are efecte bune in constipatie
si este din ce in ce mai mult intrebuintata. Psihoterapia se
face in grup sau individual.
Ingrijiri acordate pacientului cu constipatie
·
Pacientul sa aiba tranzit intestinal in limite fiziologice
- In
constiptie determin pacientul sa ingere o cantitate
suficienta de lichide
- recomand alimente bogate in
reziduuri
- stabilirea impreuna cu pacientul a unui orar regulat de
eliminari in functie de activitatile sale;
- determina pacientul sa faca exercitii fizice cu
regularitate
- urmareste si noteaza in foaia de observatie
consistenta si frecventa scaunelor
- efectueaza ,la nevoie ,clisma evacuatoare simpla sau
uleioasa
- administreaza la indicatie, laxative
·
Pacientul sa fie echilibrat psihic
- da
dovada de intelegere si rabdare, menajind puduare pacientului
- il linisteste si
il incurajeaza sa-si exprime emotiile ai
sentimentele in legatura cu starea sa.
Rolul
Asistentei In EducaTia pentru
SanAtate
O persoana
sanatoasa are control liber asupra mediului inconjurator,
sau se poate indeparta, sau schimba daca devine periculos. Boala il
poate priva de aceasta libertate. Ignoranta poate fi de asemenea
cauza fricii nejustificate atat in caz de boala dar si in caz de
sanatate. Pacientul poate avea anumite tabuuri pe care personalul
sanitar nu le cunoaste si acestea il pot face sa sufere teribil.
In functie de casta, obiceiuri sau crez religios, unele persoane pot
face uz de anumite obiecte pe care altii nu le folosesc. In final, sunt
persoane de o extrema delicatete ce traiesc intr-un mediu
inconjurator ce-i protejeaza. Aceste persoane nu vor accepta cu
bucurie orice forma de coabitare in comun.
In
cazul persoanelor cu delir, sau psihopate, problema protectiei devine o
problema majora. Prevenirea suicidului si protejarea pacientului
de a se autodistruge, prevenirea lezarii celor din jur, reprezinta
exemple care scot in evidenta aceasta functie protectoare
cu rol esential in ingrijirile de baza. Cand pacientul sufera de
o boala foarte contagioasa, atat protectia celor din jur cat
si a acestuia consuma un numar important de ore, ceea ce se
intampla in serviciile de boli contagioase.
Protejarea
pacientului de lezare de natura mecanica cum este caderea, de
pericolele de natura fizica, ca focul, de substante chimice, toxice,
de animale si insecte periculoase, de microbii prezenti continuu in
mediul inconjurator intr-un serviciu de pacienti, face parte din
ingrijirile de baza.
Predarea
masurilor de prevenire si de securitate trebuie sa faca
parte din programul de pregatire al oricarei asistente medicale.
Indiferent ca ea lucreaza la domiciliu, in scoli sau in servicii
de sanatate, ea se afla in masura de a contribui la
prevenirea accidentelor. Programul de prevenire a accidentelor de la domiciliu,
a fost mai eficient cand asistentele au conlucrat in acest sens cu ingineri,
educatori si cu publicul.
Conducatorii
administrativi competenti reduc substantial pericolul de accidente in
institutiile respective. Totodata, chiar si in serviciile care
dispun de cele mai bune servicii de mecanici, de intretinere, o mare parte
din responsabilitate in ceea ce priveste asigurarea securitatii,
revine asistentei medicale. De fapt, asistentele medicale sunt cel mai mult
timp in preajma pacientilor. O mare parte din observatiile acestora sunt
utilizate de medici pentru prescrierea masurilor de protectie, a
mijloacelor de constrangere sau supraveghere constanta a pacientului cu
tentativa de suicid. Cu cat mai mult vor fi acordate ingrijiri de
calitate, cu atat va fi nevoie in mai mica masura de recurgerea
la mijloace de contentie, lucru care de altfel trebuie evitat la maximum.
Asistenta
medicala se afla adesea in postura de a participa la constructia
cladirilor, achizitionarea materialelor si organizarea
serviciului de intretinere ce vizeaza reducerea la minim a riscului
de accidente. Asistentele medicale vad in aprovizionarea, pastrarea
medicamentelor si cooperarea cu alti membrii ai echipei din care fac
parte, modul de a controla infectiile.
In
multe tari, asistenta medicala initiaza punerea in
aplicare, daca nu chiar stabilirea masurilor de sanitatie
si a procesului de sterilizare, ceea ce asigura inlaturarea
pericolului de infectare a tuturor celor care inconjoara pacientul si
care il servesc. Fiind convinse de superioritatea procedeelor fizice asupra
mijloacelor chimice de dezinfectie si sterilizare, persoanele
informate in acest sens se asteapta ca vesela, articolele de
toaleta, rufaria oferita, sa fie expuse in prealabil
temperaturilor ridicate sau radiatiilor. Ele pot, de asemenea, sa
solicite ca orice vine in contact cu o plaga sa fie sterilizat
prin vapori sub presiune, expuse la o caldura intensa si
prelungita, sau la radiatii, cu exceptia anumitor
circumstante.
In
toate comunitatile, fiecare persoana reprezinta mai mult
sau mai putin un pericol latent. Spalarea pe maini a asistentei
medicale, utilizarea mastii, a manusilor, a halatului, cand
este necesar un material dezinfectant, steril sau cu utilizare unica,
reprezinta aspecte ale protectiei pacientului.
CAPITOLUL II
FISE TEHNOLOGICE
2.1 EFECTUAREA CLISMEI
Clisma =introducerea
prin anus in rect si in colon a unor
lichide pentru
indepartareamateriilor fecale sau efectuarea unor tratamente.
Clismele pot fi: evacuatoare, medicamentoase sau
alimentare
Scop: -evacuator:
pregatirea bolnavului pentru anumite examinari(rectoscopie,
irigoscopie) sau interventii
chirurgicale asupra rectului sau terapeutic
in introducerea de medicamente sau
alimente.
Materiale
necesare :
·
irigator Esdmarch cu untub de cauciuc cu
calibrul de 10 mm si 1,5-2 cm lungime, prevazut cu robinet sau
pensa Mohr
·
canula rectala din ebonit sterilizata
·
tavita renala
·
bazinet
·
musama si traversa
·
invelitoare de flanela sau cearceaf
pentru acoperirea bolnavului
·
substanta
lubrifianta(vaselina boricata)
·
casoleta cu comprese sterile
·
stativ
pentru irigator
·
apa calda 35-37 grade
C(500-1000ml pentru adulti, 250ml pentru adolescenti, 150 ml pentru
copii, 50-60 ml pentru sugari)
·
sare( o lingurita la un
litru de apa) sau ulei(4 linguri la
1 l) sau glicerina(40g la 500 ml),sapun(1 lingurita
rasa la un litru)
|
ETAPE
DE EXECUTIE
|
TIMPI
DE EXECUTIE
|
|
1.
Pregatirea instrumentelor si materialelor necesare.
|
1.1
Se pregatesc materialele si instrumentele
necesare.
1.2
Se racordeza tubul de cauciuc la
irigator, se fixeaza canula rectala pe tubul irigatorului si
se inchide robinetul.
1.3
Se aseata irigatorul pe
stativ la o inaltime de 0,5m.
1.4
Se verifica temperatura
solutiei sau substantei medicamentoase prescrise de medic(35-37 °C)si
se umple irigatorul.
1.5
Se verifica permeabilitatea canulei
si se evacueaza aerul si prima coloana de apa
captand-o intr-o tavita renala.
1.6
Se lubrifiaza canula folosind o compresa
sterila.
1.7
Se fixeaza extremitatea tubului
de cauciuc impreuna cu canula pe stativ, fara sa se
atinga de obiectele din jur.
|
|
2. Pregatirea psihica
si fizica a bolnavului
|
2.1
Se anunta bolnabvul si i se explica in ce consta
tehnica.
2.2
daca in momentul introducerii canulei in rect bolnabvul are
senzatia necesitatii de defecatie, va fi solicitat,
sa inpiedice miscarile reflexe de contractie ale rectului
prin inspiratii adanci pe gura si relaxarea musculaturii
peretelui abdominal si sa nu evacueze sonda.
2.3
Se izoleaza patul cu un paravan de restul salonului.
2.4
Se inpatureste patura si se aseaza la
picioarele bolnavului, apoi acesta se dezbraca si se
aseaza in decubit lateral stang cu membrul inferior stang intins
si dreptul flectat.
2.5
Se aseaza sub bazinul bolnavului traversa si musamaua.In
situatia de decubit dorsal se flecteaza usor membrele
inferioare.
2.6
Se aseaza bazinetul sub regiunea sacrala si se
acopera bolnavul cu o invelitoare.
|
|
3. Efectuarea tehnicii
|
3.1 Spalare pe maini
cu apa curenta si sapun.
3.2 Se
indeparteaza fesele bolnavului cu mana stanga, si se
introduce canula prin anus in rect, perpendicular pe suprafasa subiacenta,
cu varful indreptat putin inainte, in directia vezicii urinare,
prin miscari de rotatie, pana se invinge rezistenta
sfincterului.
3.3 Se ridica
extremitatea externa a canulei, imediat cev varful a trecut prin sfinter
si se indreapta varful in axa ampulei rectale.
3.4
Se introduce canula pana la o distanta de 10-12 cm.
3.5 Se deschide robinetul
si se regleaza viteza de
scurgere a apei din irigator in colon prin ridicarea irigatorului cu mana
stanga la aproximativ 50 cm deasupra patului bolnavului.
3.6
Se indica bolnavului sa inspire adanc.
3.7
Se inchide robinetul in momentul cand nivelul apei din irigator se apropie de
nivelul tubului de scurgere.
3.8
Se indeparteaza canula si se aseaza in
tavita renala.
3.9 Se solicita
bolnavului sa retina solutia timp de 10-15 min.
3.10 Bolnavul este adus in
decubit lateral drept si peste cateva min in decubit dorsal .
3.11
Daca bolnavul se poate deplasa va merge la toaleta, in caz contrar
scaunul se capteaza la pat.
3.12Spalarea
pe maini cu apa curenta si sapun.
|
|
b.Clisma inalta
|
3.2
Se introduce o canula flexibila la 30-40 cm inaltime, in
colon.
3.3
Se ridica irigatorul la 1,5 m pentru a realiza o presiune mai mare a apei.In rest se procedeaza ca la
clisma evacuatoare.
|
|
c. Clisma
medicamentoasa(terapeutica)
|
Se pt administra
medicamente ( digitala, clorura de calciu, tnctura de opiu,
chinina), care se absorb prin mucoasa rectala, sau cele cu efect
local(solutii izotonice) in microclisme sau clisme picatura cu
picatura(la 1-1,5 ora dupa clisma evacuatoare), cu un ritm
de 60 picaturi pe minut.
|
|
-microclisma
|
10-15 ml apa, ser
fiziologic, solutie izotonica de glucoza sau
substanta medicamentoasa, care se introduc cu o seringa
adaptata la canula rectala.
|
|
-clisma picatura cu picatura
|
Pentru mentinerea
temperaturii solutiei de introdus se intrebuinteaza rezerve
termostat; irigatorul se inveleste intr-un material moale sau vata,
perna electrica.
|
|
d.Clisme uleioase
|
200ml ulei vegetal
incalzit la 37°C in baie de apa se
injecteaza profund.Se indica in constipatii cronice, fecalom.
|
|
4.Ingrijirea bolnavului dupa tehnica
|
4.1
Se efectuiaza toaleta regiunii anale pe un bazinet curat.
4.2
Se indeparteaza bazinetul, musamaua si traversa.
4.3 Se aseaza
lenjeria de pat in ordine, bolnavul in piozitie comoda,se
acopera si se indeparteaza paravanul.
4.6
Se deschid ferestrele pentru aerisirea salonului.
|
|
5.Reorganizarea locului de munca
|
5.1 Se indeparteaza
materialele cu care s-a efectuat tehnica
5.2
Se spala instrumentele utilizate, se dezinfecteaza si se
folosesc pentru sterilizare.
5.3
Efectuarea clismei se noteaza in foaia de observatie.
|
Incidente :
·
canula intampina
rezistenta – in acest caz se retrage cativa cm sau se va da
drumul la apa din irigator pentru ca
aceasta sa permita inaintarea canulei in continuare, prin
intinderea si largirea rectului precum si prin
dizolvarea si dislocarea materiilor fecale
·
daca in fata canulei se
aseaza schibale care
ingreuneaza trecerea apei se va ridica
irigatorul care va mari presiunea de scurgere, restabiland curentul
normal.
Accidente
·
dureri,crampe intestinale – in acest
caz se opreste curentul de apa
pentru cateva minute pana ce se linisteste musculatura
colonului.
2.2. PERFUZIA INTRAVENOASA
Perfuzie = introducerea pe cale parenterala
(intravenoasa), picatura cu picatura, a solutiilor
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionica si volumica a
organismului. Introducerea
lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct in vena, prin
canule de material plastic ce se introduc transcutant prin lumenul acelor
(acestea apoi se retrag) sau chirurgical, prin evidentierea venei in care
se fixeaza o canula de plastic ce se mentine chiar cateva
saptamani (denudare venoasa).
Scop : hidratarea si mineralizarea
organismului; administrarea medicamentelor la care se urmareste un
efect prelungit; depurativ-diluand si favorizand excretia din
organism a produsilor toxici; completarea proteinelor sau a altor
componente sanguine; alimentatie pe cale parenterala.
Materiale necesare :
tava medicala acoperita cu un camp steril; trusa pentru
perfuzat solutii ambalata steril; solutiile hidratante in sticle
RCT inchise cu dop de cauciuc si armatura metalica sau in
pungi originale din material plastic, riguros sterilizate si
incalzite la temperatura corpului; garou de cauciuc; tavita
renala; stativ prevazut cu bratari si cleme
pentru fixarea flacoanelor; 1-2 seringi Record sau Luer de 5-10 cm cu ace
pentru injectii intravenoase si intramuscular sterilizate (seringile
si acele Record nu se mai utilizeaza); o perna tare,
musama; 1-2 perne sterile; o perna hemostatica; casoleta cu
campuri sterile; casoleta cu comprese sterile; substante
dezinfectante : alcool, tinctura de iod, benzina iodata,
romplast, foarfece, vata.
|
Etape de executie
|
Timpi de executie
|
|
1. Pregatirea
materialelor, instrumentelor si aparatului de perfuzie
|
1.1 se pregatesc
instrumentele si materialele necesare;
1.2 se scoate tifonul
sau celofanul steril de pe flacon, se desprinde sau se topeste la
flacara parafina de pe suprafata dopului care se
dezinfecteaza cu alcool;
1.3 se desface
aparatul de perfuzie si se inchide prestubul;
1.4 se
indeparteaza teaca protectoare de pe trocar si se
patrunde cu el prin dop in flacon;
1.5 se inchide cu
pensa hemostatica imediat sub ac, tubul de aer, se
indeparteaza teaca protectoare de pe ac si se patrunde cu
acesta in flacon, prin dopul de cauciuc, fara sa se
atinga trocarul;
1.6 se suspenda
flaconul pe suport;
1.7 se fixeaza
tubul de aer la baza flaconului cu o banda de romplast avand grija
sa depaseasca nivelul solutiei sau a substantei
medicamentoase;
1.8 se
indeparteaza pensa hemostatica, deschizand drumul aerului in
flacon;
1.9 se
indeparteaza teaca protectoare de pe capatul portac al
tubului, se ridica deasupra nivelului substantei medicamentoase din
flacon si se deschide usor prestubul, lasand sa
curga lichidul in dispozitivul de perfuzie, picuratorul fiind
orizontal;
1.10 se coboara
progresiv portacul, pana cand tubul se umple cu lichid fiind eliminate
complet bulele de aer;
1.11 se ridica
picuratorul in pozitie verticala si se inchide prestubul,
aparatul ramanand atarnat pe stativ;
Amboul nu trebuie
sa se atinga de nimic din jur (pentru a nu se desteriliza).
|
|
2. Pregatirea
fizica si psihica a bolnavului
|
2.1 se
anunta bolnavul convingandu-l de importanta tehnicii;
2.2 se
aseaza bolnavul in pat, in decubit dorsal cat mai comod cu
antebratul in extensie si pronatie;
2.3 subratul ales
se aseaza o perna tare, acoperita cu musama si
un camp steril;
2.4 se acopera
bolnavul cu o invelitoare de flanela.
|
|
3. Efectuarea
perfuziei
|
3.1 spalarea pe
maini cu apa curenta si sapun; se examineaza
calitatea si starea venelor;
3.2 se aplica
garoul de cauciuc la nivelul bratului;
3.3 se
dezinfecteaza plica cotului cu alcool, se badijoneaza cu
tinctura de iod; se cere bolnavului sa inchida pumnul si
se efectueaza punctia venei alese; de preferinta se
incepe cat mai periferic;
3.4 se verifica
pozitia acului in vena, se indeparteaza amboul aparatului
de perfuzie;
3.5 se deschide
imediat prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in vena si
se regleaza viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul
prestubului la 60 picaturi/min sau in functie de necesitate;
3.6 se fixeaza cu
benzile de leocoplast acul si portiunea tubului invecinata
acestuia, pe pielea bolnavului;
3.7 se
supravegheaza permanent starea bolnavului si modul de
functionare a aparatului;
3.8 se
pregateste (daca este necesar) cel de-al doilea flacon cu
substanta medicamentoasa, incalzindu-l la temperatura
corpului;
3.9 inainte ca
flaconul sa se goleasca complet, se inchide prestubul pentru a
impiedica patrunderea aerului in perfuzor si se racordeaza
aparatul la noul flacon;
3.10 se deschide
imediat prestubul pentru a permite sa curga; operatia trebuie
sa se petreaca cat mai repede, pentru ca sangele regulat prin ac
sa nu se cuaguleze si se regleaza din nou viteza de scurgere a
lichidului de perfuzat (la 60 picaturi pe minut, de exemplu);
3.11 inainte ca flaconul
sa se goleasca, se inchide prestubul, se aplica o pensa
hemostatica intre ambou si tubul de control, se exercita o
presiune asupra venei punctionate cu un tampon imbibat intr-o
solutie dezinfectanta si printr-o miscare brusca, in
directia axului vasului, se extrage acul din vena;
3.12 se
dezinfecteaza locul punctiei cu tinctura de iod, se
aplica un pansament steril si se fixeaza cu un plasture.
|
|
4. Ingrijirea
bolnavului dupa tehnica
|
4.1 se
aseaza bolnavul confortabil in patul sau;
4.2 se
administreaza bolnavului lichide caldute (daca este
permis);
4.3 se
supravegheaza bolnavul.
|
|
5. Reorganizarea
locului de munca
|
5.1 se spala
imediat la jet de apa rece seringa, acele (aparatul de perfuzat din
material plastic se arunca), se dezinfecteaza si se
pregateste pentru sterilizare;
5.2 se noteaza in
foaia de temperatura data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a
efectuat perfuzia.
|
Accidente
hiperhidratarea prin
perfuzie in exces, la cardiaci poate determina edem pulmonar acut : tuse,
expectoratie, polipnee, cresterea TA. Se reduce ritmul perfuziei sau
chiar se intrerupe complet, se injecteaza cardiatorice.
embolie gazoasa prin patrunderea aerului prin curentul circular.
Se previne prin eliminarea aerului din tub inainte de instalarea perfuziei
si intreruperea ei inainte de golirea completa a flaconului si
prin neutralizarea perfuziilor cu presiune
Atentie!
nerespectarea
regulilor de asepsie poate determina infectarea si aparitia de
frisoane. Instalarea perfuziei se face in conditii de asepsie
completa.
Inlocuirea rezervorului sau intreruperea perfuziei se va
face ca aceasta sa se goleasca complet, pentru a impiedica
patrunderea aerului in perfuzor. De obicei aerul nu patrunde in
vena (fara pompare cu para) in afara unor defecte ale
perfuzorului.
2.3 PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU
GASTROSCOPIE
Gastroscopia presupune
vizualizarea directa a mucoasei gastrice, cu ajutorul unui instrument
opric, numit gastrofibroscop.
Scop
|
- diagnoctic;
- terapeutic (polipectomie, tratament
endoscopic pentru hemoragiile digestive, tratament cu laser);
|
|
Pregatirea instrumentelor si a
materialelor necesare
|
- se
pregatesc materialele necesare in functie de scopul instrumentelor
investigatiei: manusi sterile, sorturi de cauciuc,
tavita renala, pipa Guedel, substante anestezice,
manusi sterile, porttampoane, recipiente cu substante
dezinfectante, ochelari de protectie;
- medicamente:
atropina, scobutil, midazepam, diazepam, adrenalina -–fiole (trusa
antisoc);
- seringa
de 2 ml de unica folosinta;
-
glicerina sterila sau Silicon, pentru lubrifierea tubului
gastroscopului, sondelor;
- periute
de citologie, pensa pentru prelevat biopsie si pensa
anatomica, recipient cu formol, pentru tesutul prelevat;
- solutie
si recipiente pentru testul ireazei, in vederea determinarii
prezentei Helicobacterului pylori;
|
|
Pregatirea psihica si
fizica a pacientului
|
- orice
pacient ce urmeaza a fi supus acestei investigatii sau altor
examinari endoscopice, este ingrijorat in privinta procedurii
si a diagnosticului, iar in unele cazuri anxietatea este foarte accentuata.
Astfel se impune calmarea pacientului;
- pentru
linistirea pacientului, asistenta trebuie sa-l incurajeze, sa
comunice, sa favorizeze “relatia de la fiinta umana
la alta fiinta umana”, astfel incat sa-l determine
sa-si exprime sentimentele. In cadrul acestei comunicari
(discutie, observatie), asistenta incearca sa:
-
evalueze gradul anxietatii pacientului, cauza anxietatii
(frica de investigatie, frica de diagnostic grav, frica de durere); in
functie de aceste probleme identificabile aplica interventiile
autonome corepunzatoare;
- asigura un climat calm de
caldura;
-printr-o comunicare eficace, verbala
si nonverbala ii demostreaza pacientului ca ii
intelege problemele (climat de intelegere empatica);
-ii explica efectele dezagreabile ale
investigatiei, rugandu-l ca printr-un efort de vointa sa
le depaseasca, pentru a putea coopera in timpul
examinarii;
- va administra medicatia
recomandata de medic pentru sedarea pacientului sau pentru prevenirea
unor incidente;
- pentru buna pregatire fizica a
pacientului, asistenta ii va explica importanta golirii si
curatarii complete a stomacului;
|
|
Participarea la tehnica
|
- sedarea
pacientului se face prin administrarea a cate o tableta de Diazepam, in
seara precedenta examinarii si daca este nevoie si
dimineata;
- cu 40-50 min. inainte de proba, i se efectueaza o
injectie cu Atropina, Scobutil sau Diazepam;
- inainte de inceperea investigatiei, asistenta efectueaza
anestezia locala cu spray (Xilocaina, Stomacaina) sau se face
badijonarea locala (baza limbii si faringelui) cu solutii de
Novocaina 1% sai Xilina; aceste solutii pot fi folosite pentru
anestezia locala si prin gargara;
- se
asaza pacientul pe masa de examinare, in decubit lateral stang, pe
o pernita tare;
|
|
Ingrijirea pacientului dupa tehnica
|
- este supravegheat inca o jumatate de ora in camera unde
pacientul a fost examinat;
- se transporta in salon;
- se supravegheaza atent timp de 2 ore dupa terminarea
examinarii, urmarindu-se sa nu manance, sa nu bea;
- pacientului caruia i s-a prelevat biopsie, este atentionat
sa nu consume alimente fierbinti;
- daca pacientul nu reuseste sa elimine mucusul
si aerul din stomac si acuza dureri, la indicatia
medicului se introduce sonda gastrica si se elimina aerul
si mucozitatile;
- se
efectueaza pacientului inhalatii cu mentol pentru evitarea
senzatiilor neplacute din gat;
|
|
Pregatirea produselor pentru laborator
|
- se pregatesc fragmentele de
tesut si mucoasa stomacala produselor prelevate, in vederea
examinarilor histologice, se eticheteaza si se trimit urgent
la laborator;
- la serviciul de endoscopie, asistenta
analizeaza fragmentele bioptice in vederea descoperirii prezentei
Helicobacterului pylori (tesutul dureaza o ora);
|
|
Reorganizarea locului de munca
|
- se
aspira solutie de Glutaraldehida 2 % sau CIDEX, pana cand
este curat gastroscopul;
- se spala bine de secretii exteriorul si interiorul
aparatului cu apa si sapun apoi se clateste bine;
- aparatele prevazute cu un cerc albastru se pot curata
si dezinfecta sub imersie totala in masini de spalat
speciale;
- interiorul fibrogastrosopului se spala cu o perie care trebuie
introdusa in toate canalele, astfel incat canalele sa fie irigate
cu produs dezinfectant;
- se periaza extremitatile endoscopului;
- se sterge aparatul cu solutie si apoi cu alcool de 90s;-
se usuca bine;
- fibrogastroscopul si pensele bioptice se ung cu silicon pentru a
le proteja;
- se stocheaza materialul curat intr-un dulap, care trebuie
dezinfectat zilnic;
- fibrogastroscopul trebuie pus intr-un camp steril, iar dimineata
dezinfectat din nou;
- incidente si accidente: dureri la deglutitie,
subfebrilitati, dureri si tumefactia amigdalelor,
hemoragie, SIDA,
|
De retinut: Daca nu se utilizeaza corect
echipamentul de protectie (manusi, masca, ochelari) cand se
lucreaza cu solutiile dezinfectante, personalul medical este supus
riscului urmatoarelor imbolnaviri: SIDA, astm, conjuctivite,
dermastoze, eczeme.
CAPITOLUL III
PREZENTAREA CAZURILOR
CAZUL NR. 1
UNITATEA SANITARA: SPITALUL
JUDETEAN
JUDET:ARGES
SECTIA: CHIRURGIE 1
CULEGEREA INFORMATIILOR
INFORMATII SOCIALE:
NUME: P
PRENUME: C.
SEX : M
VARSTA :
52 ani
NATIONALITATEA :roman
DATA INTERNARII: 15.03.2007
DATA EXTERNARII: 19.03.2007
SITUATIA FAMILIALA: necasatorit.
DOMICILIUL: Localitate Negrasi, Sat
Mozacu.
OCUPATIA: salariat.
MOTIVUL INTERNARII: burelete hemoroidale, procidente ulcerate sangerande, dureri
anorectale, constipatie.
ISTORICUL BOLII: debut insidios cu dureri
anorectale si aparitia unor
burelete hemoroidale care in timp au
devenit ulcerate.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: hemoroizi sangeranzi.
MEDICUL CARE INGRIJESTE: DR.
OLTEANU CRISTINEL
ANTECEDENTE FIZIOLOGICE:
Ø
neaga boli infecto-contagioase: TBC
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:
Ø
fara importanta.
ANTECEDENTE PERSONALE,
FIZIOLOGICE SI PATOLOGICE:
Ø
neaga alte afectiuni.
IMPRESII DE LA SPITALIZARILE
ANTERIOARE: pacientul a fost multumit de modul cum a fost
tratat in perioadele anterioare de spitalizare.
INFORMATII FIZICE
GREUTATE: 80 kg
INALTIME: 1.65 m
CAPUL
Aspectul si culoarea
tegumentelor: normale.
Aspectul gurii: normala.
Aspectul buzelor: normal colorate.
Aspectul ochilor: incercanati.
Aspectul nasului: normal.
Aspectul dintilor: ingrijiti.
Aspectul limbii: normal.
Probleme vizuale: nu prezinta.
Probleme auditive: nu prezinta.
TRUNCHIUL
Semne particulare: nu are.
Aspectul si culoarea
tegumentelor: normala.
Sistem muscular: normoton, normochinetic.
Sistem ganglionar: nepalpabil.
Sistem osteo-articular: clinic normal.
Aparat respirator: torace simetric normal conformat.R=17r/min.
Aparat cardiovascular: AV 84 / `, T.A. 120/80mmHg
Aparat digestiv: abdomen suplu nedureros, dureri anorectale.
Bureletele hemoroidale, procidentele ulcerate sangerande la ora 11
si 7 in pozitie genu-pectorala.
Aparat uro-genital: rinichi nepalpabili, mictiuni fiziologice.
Sistem nervos, endocrin, organe
de simt: normale.
MEMBRE
Semne particulare : nu prezinta.
Aspectul si culoarea
tegumentelor: normale.
Mobilitatea articulatiilor: mobile.
COMPORTAMENT
Ii place sa fie singur: nu.
Evolutia comportamentului cu
anturajul: pacientul este comunicativ, a prezentat
intelegere si a cooperat cu asistenta.
Isi intelege starea actuala si urmeaza cu
strictete recomandarile medicale.
Atitudinea personalului
fata de bolnav: adecvata.
OBISNUINTE PRIVIND
ALIMENTATIA
Alimentatia : deficit alimentar.
Apetit: prezent.
Numar mese: 2-3 pe zi.
Alimente preferate: carne si preparate din carne, pizza
Lichide preferate: Coca – Cola,Pepsi, berea.
Alte probleme: alimente pe care
nu le poate consuma: nu are.
Regim hidric: (hidric, hipocaloric, hipoglucidic, hiperproteic) serveste masa
singur.
OBICEIURI IN LEGATURA CU ELIMINARILE
Scaun: wc;
aspect: pastos, omogen, 1 la 3 zile=constipatie.
Urina : wc; aspect clar, transparent, culoare galben deschis, miros
caracteristic, nr. 6-7 pe zi.
OBISNUINTE DE IGIENA INDIVIDUALA
Se spala si se piaptana singur.
Se imbraca si se dezbraca singur.
Se spala pe dinti singur.
Isi realizeaza toaleta singur.
OBISNUINTE PRIVIND
ODIHNA
Probleme privind somnul: nu
are.
Activitatea fizica: nu are pe durata spitalizarii.
Preocupari: cititul.
INFORMATII MEDICALE
Alergii: nu
prezinta.
Tratamentul actual: algocalmin , fenobarbital
,Proctalog , Detralex:, Perfuzie cu solutie Ringer . Glucoza
10%.
DIAGNOSTICE
DE NURSING
1.
Alterarea starii de confort cauzata de procesul inflamator manifestat
prin facies crispat, gemete, iritabilitate, vaicareli.
2. Alterarea
functiei de eliminare a scaunului cauzata de alimentatia
neadecvata manifestata prin absenta scaunului de mai multe zile,
dificultate in a defeca, scaune tari si rare.
3.
Sentiment de tensiune si de inconfort resimtit de pacient cauzat de
durere si de neadaptare la rolul de pacient manifestat prin agitatie,
neliniste, insomnie, nervozitate.
4. Alterarea modului de somn cauzata de durere manifestata prin
treziri frecvente, timpurii, somn agitat.
5. Alterarea tegumentelor si a mucoaselor datorita procesului
inflamator cauzat de lipsa de cunoastere a ingrijirilor preventive si curative a leziunilor
pielii manifestate prin hemoroizi, fisuri anale, roseata,
ulceratie.
6. Alterarea starii de nutritie cauzata de lipsa
cunoastere a nevoilor de hidratare a organismului , singuratate
manifestata prin consumarea de alimente si bauturi
interzise,omisiuni ale meselor, mese neechilibrate.
7. Alterarea confortului, din
cauza durerii manifestata prin incapacitatea de a
indeplini pe deplin
o activitate .
Dialog la externare:
Data externarii: 19 .03 .2007
Luat de familie: pacientul P.C. este luat acasa de catre rude
Destinatia la externare: domiciliu – Loc.Negrasi
Mijloc de transport: masina nepotului.
Situatia de acasa: satisfacatoare
Capacitatea de a se ingriji: pacientul se poate ingriji singur
Recomandari la externare:
- evitarea efortului fizic ;
- prezentare la controale periodice;
- respectarea regimului igieno-dietetic;
- evitarea alcoolului si tutunului.
S-a discutat cu familia: am
purtat discutie atat cu sotia privind perioada imediat urmatoare
si de durata a ingrijirilor pacientului.
Impresia pacientului despre spitalizare: relativ buna
Au fost atinse scopurile: da.
EVALUAREA CAZULUI NR. 1 .
Pacientul P.C. in varsta de 52 ani se
prezinta in data de 15. 03. 2007 la serviciul de urgenta a
Spitalului Judetean acuzand dureri anorectale,si aparitia unor
burelete hemoroidale, care in timp au devenit ulceratii insuportabile ,
constipatie, crampe abdominale.
In urma unui examen clinic se
hotaraste internarea pacientului in sectia de chirurgie I
sub ingrijirea dr. Olteanu Cristinel.
Pe perioada spitalizarii se fac multiple
investigatii: analize de sange, urina ,tuseu rectal.
Pe perioada spitalizarii se face tratament
cu: algocalmin , fenobarbital ,Proctalog , Detralex:,
Perfuzie cu solutie Ringer . Glucoza 10%.
Dupa
efectuarea investigatiilor si tratamentului starea generala a
pacientului s-a ameliorat, se externeaza cu urmatoarele
recomandari :
- respectarea tratamentului
medicamentos
- regim de viata si de
munca organizat
- prezentarea periodica la
control medical
- evitarea efortului fizic ;
- respectarea regimului igieno-dietetic;
