Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...


Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Lucrare de diploma - asistent de farmacie - rostopasca si aplicatiile ei in fitoterapie

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
SUBSTANTE HIPNOTICE
Examenul de bilant in perioada 0-1 an
Speranta de viata si varsta biologica
PARODONTITE MARGINALE CRONICE
LEZIUNI ALE PIELII PRODUSE PRIN ENERGIE FIZICA (TERMICA, ELECTRICA , RADICA) SAU CHIMICA
TOXICI GAZOSI: HALOGENII
Supravegherea activa a copilului sanatos
TUMORILE SISTEMULUI APUD
BIOETICA - O DISCIPLINA NECESARA
FIZIOLOGIA STOMACULUI

TERMENI importanti pentru acest document

: familia chenopodiaceae incadrare sistematica : cum se foloseste extractul de rostopasca pe nevi : motul curcanului proprietati vindecatoare :

      Lucrare de Diploma

         Examenul de Absolvire a Scolii Postliceale

                      Clasificarea Profesionala

                         Asistent de Farmacie

                         

                               ROSTOPASCA

            SI APLICATIILE EI IN FITOTERAPIE

 

Argument

 Am ales aceasta lucrare deoarece “Rostopasa si aplicatiile ei in fitoterapie “,deoarece Rostopasca nu este numai o planta care creste si se dezvolta in comuniune cu omul,ci datorita proprietatiilor sale miraculoase de a vindeca nenumarate au                          

facut-o  cunoscuta  din cele mai vechi timpuri atat pe continental nostrum  cat si pe alte continente.

Putine plante din flora noastra spontana acumuleaza atata forta vindecatoare precum Rostopasca.Faptura eibanala si maruntita este un veritabil combinat chimic care sintetizeaza nu mai putin de 12 alcaloizi cu virtuti vindecatoare de exceptie.Printre romani Rostopasca este foarte populara si raspandita in toate zonele tarii,dovada fiind numeroase nume cu care a fost botezata din Sud pana in Nord(multe dintre ele pornind chiar de la bolile pe care le vindeca):buruiana de negi , buruiana de pecingine , galbenele , oiasca etc.In folclor , sub numele de Crucea voinicului si Buruiana de cele sfinte este considerate ca planta magica adusa din rai .Cu toate ca folosita in doza mari-Rostopasca e toxica (provoaca colici abdominale,scaune cu sange si ameteli)taranii nostrii o folosesc de sute de ani stiind sa-I valorifice viirtutile sale vindecatoare.

                                                                                 

 

rostop1.jpg (15428 bytes)                                                                                                                               

                          

                                   

  I.        Introducere

Specia Chelidonium majus L., denumita popular rostopasca, “buruiana de cele sfinte”, negelarita sau iarba de nevi, este cunoscuta din antichitate, fiind amintita in lucrarile lui Dioscorides, Plinius, Paracelsus. Dioscorides atribuie plantei denumirea de „Iarba randunicii”, deoarece infloreste odata cu sosirea randunelelor (luna mai) si se vestejeste la plecarea lor. Imaginea plantei este legata de numele ilustrului gravor Albrecht Dürer (1471–1528), care in jurul anului 1520 s-a vindecat cu ea de malarie cronica si de hepatomegalie, iar drept recunostinta pentru proprietatile binefacatoare ale plantei, a imortalizat-o printr-o schita ce se poate vedea si astazi in muzeul din Albertina (Bisset N.G. and Wichtl M., 1994; Plants for a future: Herb CD, 2003).

Faptul ca rostopasca se intalneste in vechile carti sub numele de ,,buruiana de cele sfinte', se poate imagina de ce prestigiu se bucura odinioara in popor aceasta planta medicinala considerata astazi, adesea, drept toxica. Aversiunea epocii noastre fata de rostopasca se poate explica doar prin faptul ca la inceputul industriei farmaceutice au fost condamnate si renegate cu hotarare multe plante medicinale valoroase, pentru ai indrepta pe oameni spre medicamentele obtinute prin sinteza (Bojor Ov., Popescu O., 1998; Grigorescu E. si al., 2001; Stanescu U. si a., 2002; Botez M.V. si a. 2005).

Este o planta pe larg raspandita in Asia, America de Nord si in toata Europa, inclusiv in Republica Moldova, creste pe langa case, printre ruine si prin paduri umbroase si se gaseste in cantitati insemnate, ca sursa de materie prima vegetala (Bojor Ov., Popescu O., 1998; Istudo              Specia Chelidonium majus L., denumita popular rostopasca, “buruiana de cele sfinte”, negelarita sau iarba de nevi, este cunoscuta din antichitate, fiind amintita in lucrarile lui Dioscorides, Plinius, Paracelsus. Dioscorides atribuie plantei denumirea de „Iarba randunicii”, deoarece infloreste odata cu sosirea randunelelor (luna mai) si se vestejeste la plecarea lor. Imaginea plantei este legata de numele ilustrului gravor Albrecht Dürer (1471–1528), care in jurul anului 1520 s-a vindecat cu ea de malarie cronica si de hepatomegalie, iar drept recunostinta pentru proprietatile binefacatoare ale plantei, a imortalizat-o printr-o schita ce se poate vedea si astazi in muzeul din Albertina (Bisset N.G. and Wichtl M., 1994; Plants for a future: Herb CD, 2003).

Faptul ca rostopasca se intalneste in vechile carti sub numele de ,,buruiana de cele sfinte', se poate imagina de ce prestigiu se bucura odinioara in popor aceasta planta medicinala considerata astazi, adesea, drept toxica. Aversiunea epocii noastre fata de rostopasca se poate explica doar prin faptul ca la inceputul industriei farmaceutice au fost condamnate si renegate cu hotarare multe plante medicinale valoroase, pentru ai indrepta pe oameni spre medicamentele obtinute prin sinteza (Bojor Ov., Popescu O., 1998; Grigorescu E. si al., 2001; Stanescu U. si a., 2002; Botez M.V. si a. 2005).

Este o planta pe larg raspandita in Asia, America de Nord si in toata Europa, inclusiv in Republica Moldova, creste pe langa case, printre ruine si prin paduri umbroase si se gaseste in cantitati insemnate, ca sursa de materie prima vegetala (Bojor Ov., Popescu O., 1998; Istudo                                                

                                                                                

              II.       Incadrare sistematica  - Descriere   morfologica        

Rostopasca face parte din familia Papaveraceae este o specie perena ,cu rizom scurt , gros, de cca 1 cm de culoare brun-rosiatic,cu numeroase radacini,tulpina aeriana este ramificata cu peri lungi si rosi In primul an dezvolta o rozeta de frunze dese iar in al doilea an apar numeroase tulpini de 30-70 de cm inaltime.Inflorescenta este un antodiu cu diametrul de 25-50 mm.Infloreste in lunile Mai-Iunie. Rostopasca creste in multe locuri umbroase din paduri, gradini, de pe langa asezarile omenesti, de la ses pana in zona montana. De pe tulpina poroasa de pana la 1 m se desfasoara frunzele mari, de culoare verde-albastruie, imparipenate, cu 2-5 lobi rotunjiti, si marginea crestata. Florile au patru petale galbene si sunt grupate cate 3-8. Cand se rupe tulpina picura un suc vascos, de culoare portocalie. Acest suc, cat si radacina sunt toxice. De aceea rostopasca este folosita, in special, pentru tratamente externe. Se reculteaza plantele tinere, la inceputul perioadei de inflorire. Utile sunt toate partile plantei.Este raspandita frecvent in zonele de campie pana in zonele montane prin tufisuri la marginea gardurilor sau invadeaza locurile cu ruine

Recoltare si conservare

Rostopasca poate fi culeasa de la inceputul lui mai (sfarsitul lui aprilie), cand incepe inflorirea, pana la sfarsitul lui noiembrie. Se taie partile aeriene (frunze, tulpini, flori) cu un cutit si se transporta la locul de uscare cat mai repede. Mai rar, pot fi recoltate si radacinile primavara, cu cazmaua. In timpul recoltarii mana trebuie protejata cu manusi daca nu vrem ca pielea sa capete pentru cateva zile o nuanta galben-negricioasa de la sucul plantei. O masura de protectie foarte importanta in timpul recoltarii este ca mana sa nu fie dusa la ochi, la gura ori in alt loc sensibil, deoarece Rostopasca este foarte iritanta.

Uscarea se face in strat de grosime medie, in loc foarte bine aerisit, intorcand o data pe zi plantele de pe o parte pe alta. Atunci cand uscarea s-a facut corect, planta capata o culoare verde inchis, fara sa se innegreasca sau sa se decoloreze. Uscarea la soare distruge principiile active ale plantei. Din 6-8 kg de planta proaspata se obtine 1 kg de planta uscata.

Componente si Principii Active:

Denumirea genului,provine de la cuvantul grec”helidonous”(randunica)si se lamureste prin aceea ca planta incepe perioada de vegetatie odata cu sosirea randunelelor si se vestejeste cu plecarea lor in tarile calde.Ca produs vegetal se folosesc partile aeriene de rostopasca-chelidonium herba care se recolteaza in ti8mpul infloririi.Se usuca fara intarziere la 50-60 grade C.

Compozitie Chimica

Partile aeriene ale plantei contin 1-2% alcaloizi ,care dupa structura chimica se clasifica la diferite subgrupuri ale izochinolinei: chelidonina,cheletrina,sanguinonina(derivati cu benzfenontredinei),berbeina,captizina(derivati ai protoberbeinei) si protoprina,alocriptopina(derivati ai protopinei.Au mai fost identificati saponozite,acid ascorbic,carotenoide si acizi grasi.

Identificarea alcaloizilor a fost efectuata cu reactii chimice de precipitare si specifice de culoare. Pentru separarea diferentiala a alcaloizilor din parti aeriene si radacini s-a folosit metoda de cromatografie in strat subtire. Studiul cromatogramei constata deosebiri calitative intre parti aeriene si radacini. In radacini se contin mai multi alcaloizi intre care chelidonina (Rf=0,65) se prezinta ca alcaloid principal, pe cand in parti aeriene se gaseste doar ca urme.

Referitor la alcaloizii cu Rf inferior (0,2-0,4), in radacini sunt prezenti 4 alcaloizi: coptizina (Rf=0,20); cheleritrina (Rf= 0,29; protopina (Rf= 0,34) si sanguinarina (Rf =0,40). In parti aeriane se contin doar 2 alcaloizi: coptizina si cheleritrina.

Dozarea alcaloizilor. Pentru cercetari, partile aeriene de rostopasca au fost colectate in faza de inflorire si uscate in mod natural. Din produsul vegetal uscat a fost obtinut produsul extractiv model, tinctura (1:5), preparata pe diferite concentratii de etanol, prin metoda de percolare.

Alcaloizii au fost dozati folosind metoda de cromatografie de lichide de inalta performanta (HPLC). Conditiile HPLC au fost urmatoarele: in lucru s-a utilizat cromatograful firmei “Jasco” (Japonia) dotat cu detector in UV cu lungime de unda alternativa; coloana cu faza inversa Zorbax SB C18,5 μm, 150x2,1 mm; temperatura coloanei 30 0 C; viteza volumetrica a fazei mobile de 0,5 ml /min; lungimea de unda a detectorului 280 nm; volumul probei injectate de 20 μl.

Au fost pregatite solutii standard model de lucru (SML) de alcaloizi: chelidonina, coptizina, sanguinarina si berberina. Fiecare solutie continea cate 100 μg /ml de alcaloid.

Prepararea fazei mobile. Componentul A: acetonitril “pentru cromatografie”. Componentul B: in 1 l apa bidistilata se dizolva 0,576 g (2 mMoli) de dodecilsulfat de sodiu “ch.p” si se adauga 2,5 ml de acid o-fosforic 85% “ch.p”. Aceste componente se amesteca la volum in raport de 40:60 (A:B). Faza mobila obtinuta se filtreaza prin filtru membrana de capron cu marimea porilor de 0,45 μm si se elibereaza de gaze prin una din metodele accesibile.

Modalitatea de eluare a alcaloizilor. Cate 0,1 ml solutie de fiecare alcaloid in parte se trec in balon cotat cu capacitatea de 25 ml si se aduce pana la cota cu solutia fazei mobile. Solutiile obtinute se cromatografiaza si se masoara timpul de retentie al fiecarui alcaloid. La dozarea alcaloizilor in probele de cercetat eluarea are loc in aceeasi consecutivitate ca si la solutiile SML, insa cu o mica diferenta a timpilor de retentie, de aceea pentru raportarea picurilor la dozare se foloseste metoda de adaos al standardelor. Consecutivitatea de eluare se determina din nou la schimbarea coloanei sau a fazei mobile. Continutul fiecarui alcaloid in probele de cercetat a fost determinat conform formulei 1.

X1=S1,I mst,i2.0,5.25.1000.1000 s1,I mst.2000

       -------------------------------------------------------- 

       (So,i-Si,i).v25.25.25(So,i-S1,i).V

  in care: Xi – continutul i alcaloid in preparat ,%; S1,i si S0,i – aria picului fiecarui alcaloid corespunzator de pe cromatograma probelor de analizat si a probelor cu continut standard de alcaloizi; mst,i – proba de SML al alcaloidului corespunzator , g; V – volumul probei preparatului de cercetat, ml.

Din studiul cromatogramei HPLC (fig.1) s-a constatat ca in tinctura de rostopasca (70%) se depisteaza 2 alcaloizi principali: chelidonina si coptizina, pe cand sanguinarina si berberina se gasesc doar in urme. Reiesind din considerentele ca, pe toata perioada de vegetatie a plantei, continutul de baza il constituie coptizina, fata de restul alcaloizilor, care se modifica substantial pe parcursul dezvoltarii, s-a decis de a studia mai detaliat acest alcaloid cu scopul de a-l folosi ca parametru pentru evaluarea calitativa si cantitativa a produsului vegetal si a preparatelor farmaceutice de Chelidonium.

Elaborarea metodei de dozare a coptizinei. Dozarea coptizinei a fost efectuata folosind metoda HPLC. In calitate de substanta standard s-a folosit picratul de coptizina, ce este mai stabil.

Prepararea solutiei standard de picrat de coptizina. Aproximativ 0,051 g picrat de coptizina (proba exacta) se trece in balon cotat de 100 ml si la o incalzire de pana la 40-500 C se dizolva in 70 ml de acetonitril apoi se raceste pana la 20 0 C si se aduce cu acelasi solvent pana la cota (sol. A). Solutia contine aproximativ 0,3 mg/ml coptizina recalculat la substanta baza; este stabila timp de 30 zile in conditii normale de pastrare. 1 ml sol. A se trece in balon cotat de 25 ml si se aduce la cota cu faza mobila (sol. B). Solutia contine aproximativ 12 mg/l coptizina recalculat la substanta de baza si se foloseste proaspat preparata.

Au fost selectata varianta optimala de dozare a coptizinei. Conform metodei, produsul extractiv din rostopasca se dilueaza de 50 – 250 ori cu faza mobila (in functie de raportul produs vegetal: extragent), apoi se filtreaza prin filtru membrana din capron (0,45 μm) si se injecteaza in cromatograf in volum de 10 μl. Paralel se cromatografiaza solutia B standard de lucru a picratului de coptizina.

Conditii de cromatografiere: coloana Extrasil C6, 3 μm, 75x4 mm; faza mobila: acetonitril – 0,05 M KH2PO4 + 0,01 M K2HPO4 (50:50), viteza volumetrica a fazei mobile – 1,5 ml/min; detector in UV cu lungime de unda 365 nm.

Continutul de coptizina in produsele extractive X mg/ml (recalculat la substanta baza) se calculeaza conform formulei 2:

X=Spr.Mst.0,583.Vpr,1000      Spr.Mst.Vpr.0,2332

    ------------------------------ = -----------------------------   

      Sst.Vex.100.25                               Sst.Vex

in care: Spr si Sst – ariile picurilor cromatografice a probei de analizat si a standardului; mst – masa probei standard de picrat de coptizina, g; Vex – volumul produsului extractiv luat pentru analiza; Vpr – volumul probei de analizat dupa diluare, ml; 0,583 – coeficientul de recalculare a masei de picrat de coptizina la substanta baza.

Au fost obtinute cromatogramele picratului de coptizina, a acidului picric si produsului extractiv (fig. 2, fig. 3).

Dozarea coptizinei in produsele vegetale. In calitate de produse vegetale au fost folosite partile aeriene de rostopasca culese in faza de inflorire, fragmentate si cernute prin sita cu dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor de 3 mm si radacini – 1mm.

A fost cercetat randamentul de extragere a coptizinei in functie de numarul de extrageri consecutive a produsului vegetal cu portiuni a cate 100 ml de extragent.

Extragerea dubla asigura o plenitudine a extragerii coptizinei pentru ambele produse vegetale, nu mai putin de 97%.

1.2. Acidul ascorbic . Generalitati

.

Acidul asorbic sau vitamina C se gaseste in natura sub doua aspecte [2] : redus - ca acid L-ascorbic sau (5R)-5-[(S)-1,2-dhidroxietil]-3,4-dihidroxi-2(5H)-furanona  [3] si oxidata - ca acid dehidroascorbic (acid L-treo-2,3-hexodiulosonic  -lactona), mult mai abundent.

 Formulele chimice de structura ale celor doi compusi sunt :

-    Acid L-ascorbic

                 ( Acidum Ascorbicum)

-    Acid dehidroascorbic

      

Acidul dehidroascorbic C6H6O6   M = 174,11 ; C 41,39% ; H 3,47% ; O 55,14% . Este forma reversibil oxidata a acidului ascorbic si este biologic activ . Se prepara prin actiunea benzochinonei asupra acidului ascorbic .

Proprietati fizice

Cristale fine, aciculare ; solubil in apa la 600 C . In solutii, cele doua grupari carbonil (din pozitiile 2 si 3) trec in forma hidratata  -C(OH)2 -C(OH)2 - . Practic, reactia sa este neutra : pKa = 3,90 . []D20 + 560 . Solutiile sale apoase sunt mult mai putin stabile decat cele ale acidului ascorbic . Acidul dehidroascorbic, in solutie, este convertit usor in acid ascorbic, prin reducerea cu acid sulfuros (H2SO3) .

 

Acidul ascorbic C6H8O6     M = 176,13 ; C 40,91% ; H 4,58% ; O 54,51% .

Vitamina C constituie o exceptie printre vitamine, fiind practic singura care exista in natura intr-o forma unica ; ea nu formeaza complecsi cu nucleotidele sau coenzimele, necunoscandu-se inlocuitori naturali sau sintetici [4] .

Proprietati fizice

Cristale (de obicei plate, uneori aciculare, in sistem monoclinic) incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros . Stabil in aer, in stare uscata . In preparatele impure si in multi produsi naturali, vitamina se oxideaza cand este expusa la aer si lumina .

Usor solubil in apa (80%  la 1000 C, 40% la 450 C), solubil in alcool si metanol, practic insolubil in benzen, cloroform, eter, eter de petrol, uleiuri grasimi, solventi grasi .

Agent reducator puternic, decoloreaza multi coloranti . Solutiile apoase sunt rapid oxidate de aer, reactia fiind accelerata de alcalii, fier, cupru . Forma stabila de sare este ascorbatul de sodiu

        Constante fizice 

p.t. = 1920 C ; d = 1,65 ; []D25 + 20,50 la +21,50 (c = 1) ; []D23 +480 (c = 1 in metanol) ; pH = 3 (5 mg/ ml) ; pH = 2 (50 mg/ ml) ; pK1 = 4,17 ; pK2 = 11,57 ; UVmax = 245 nm (solutii neutre) ; 0, = +0,127 V (potentialul redox a primei trepte de disociere, la pH = 5,0) ; 1g AA se dizolva in 3 ml apa, 30 ml alcool, 50 ml alcool absolut, 100 ml glicerol, 20 ml propilen glicol

1 unitate internationala (UI) = 0,05 mg acid L-ascorbic cristalizat

Provenienta

Text Box: Tabel 1.1. Continutul in vitamina C a unor produse 
naturale

Produs	mg vit. C / 100 g substanta proaspata

Patrunjel	154-209

Ardei iute verde	120

Varza de Bruxelles	68

Gulie	28-136

Coacaze rosii	35

Suc de lamaie	27

Suc de portocale	42

Suc de grepfrut	45Vitamina C se gaseste in majoritatea plantelor verzi si in fructe, mai ales citrice Tabelul 1.1.cuprinde continutul in aceasta vitamina a catorva produse naturale

Continutul in acid ascorbic     s-a  determinat in 38 de organe vegetative, ce apartin la 29 specii de plante, din familiile : Chenopodiaceae  Amarantaceae, Caryophylalceae, din ordinele Urticales si Primulales etc., care apartin trunchiului Centrospermatophyta si in 63 organe vegetative de la 45 de speciii de plante din ordinele Rhodales, Cucurbitales, Campanulalles si Compositales, plante care apartin trunchiului Teichiospermatophyta. Continutul in acid ascorbic al acestor plante este cuprins intre 0 – 1755 g, pentru 100g produs vegetal uscat .

Organele vegetative cu continut mare de vitamina C sunt : frunzele de canepa, de smochin, de revent, de ciubotica cucului, frunzele si rizomul de hrean, frunzele si rizomul de gulie, pulpa fructului de pepene verde, frunzele de brusture s.a.

Tabelul 1.2. prezinta continutul in acid ascorbic la unele plante din trunchiul Teichiospermatophyta., iar tabelul 1.3. prezinta continutul in acid ascorbic la unele plante din trunchiul Centrospermatophyta.

Tabel 1.2. Continutul in acid ascorbic la plante din trunchiul Teichiospermatophyta

Nr. crt

Denumirea plantei

Organul studiat

AA mg% in produs proaspat

AA mg% in produs uscat

1.     

Papaver rhoeas L

Mac rosu

Frunza

-

84

2.     

Chelidonium Majus L.

Rostopasca

Partea supraterestra

-

110

3.     

Lepidium ruderale L.

Paduchelnita

Partea supraterestra

126

593

4.     

Thalspi perfoliatum L.

Pungulita

Partea supraterestra

125

530

5.     

Alliaria officinalis L.

Usturoita

Partea supraterestra

83

521

6.     

Sinapis  alba L.

Mustar alb

Frunza

109

789

7.     

Brassica oleracea L.

Varza

Frunza

46

508

8.     

Brassica gongylodes

Cotor

Frunza

Petiol

Rizom

86

236

104

108

928

1475

1036

986

9.     

Brasica nigra

Frunza

84

400

10.



Crambe maritima L.

Odolean

Frunza

55

554

11.

Kamphanus sativus L.

Ridiche de gradina

Frunze

Rizom

153

66

962

660

12.

Nasturtium officinale

Macris de balta

Partea supreterestra

91

465

13.

Nasturtium palustre L.

Parte supraterestra

-

547

14.

Coridalis cava L.

Parte supraterestra

88

442

15.

Dentaria glandulosa

Coltisor

Parte supraterestra

78

306

16.

Cardamine bulbifera

Parte supraterestra

79

1584

17.

Roripsa silvestris

Partea supraterestra

105

619

18.

Roripsa palustris

Partea supraterestra

88

547

19.

Armoracia rusticana

Hrean

Frunza

Petiol

Rizom nedec.

Rizom dec.

Scoarta rizom

332

165

169

-

255

1534

1030

675

69

1064

20.

Reseda luteola L.

Rezeda

Frunza

92

417

21.

Tamarix ramosissima

Catina rosie

Partea supraterestra

-

96

22.

Helianthenum vulgare

Parte supraterestra

-

90

23.

Viola elatior Fries

Frunza

105

407

24.

Vila tricolor

Frunza

219

1205

25.

Hypericum perforatum

Pojarnita

Partea supraterestra

-

75

26.

Cucurbita pepo L.

Bostan

Frunza

Petiol

Vrej

63

64

37

373

640

463

27.

Cucumis sativus

Castravete

Frunza

Petiol

Fruct

19

33

-

323

545

65

28.

Colocynthis citrullus

Pepene Verde

Coaja fruct

Pulpa fruct

18

94

262

1340

29.

Ecbalium elatetrium

Frunza

Floare

-

-

477

1010

30.

Coccinia indica

Frunza

-

31.

Campanula glomerata

Clopotei

Frunza

Floare

217

66

685

287

32.

Solidago canamensis

Frunza

Inflorescenta

46

-

176

91

33.

Inula helenium

Frunza

41

254

34.

Arctium lappa

Brustur

Frunza

Petiol

125

-

1132

432

35.

Cnicus benedictus

Frunza

40

233

36.

Carthamus tinctorius

Frunza

-

199

37.

Cichorium intybus




Parte supraterestra

-

105

38.

Taraxacum officinale

Papadie

Frunza

Petiol

Floare

-

-

63

87

102

483

39.

Lactuca crispa

Frunza

-

185

40.

Sonchus oleraceus

Susai

Frunza

-

317

41.

Tanacetum vulgare

Frunza

-

123

42.

Xanthium strumarium

Frunza

-

88

Tabel 1.3. continutul in acid ascorbic la unele plante din trunchiul Centrospermatophyta

Nr. crt

Denumirea plantei

Organul studiat

AA mg% in produs proaspat

AA mg% in produs uscat

1.     

Bela vulgaris L.

Sfecla

Rizom

-

185

2.     

Chenopodium album L

Spanac salbatic

Partea supraterestra

111

384

3.     

Spinacia oleracea L.

Spanac

Partea supraterestra

101

483

4.     

Atriplex hortense L.

Loboda

Partea supraterestra

113

492

5.     

Atriplex triondulata L.

Partea supraterestra

125

1043

6.     

Salicornia herbacea

Partea supraterestra

74

743

7.     

Amarantus retroflexus

Stir

Partea supraterestra

97

607

8.     

Amarantus caudatus L.

Motul curcanului

Partea supraterestra

142

527

9.     

Tunica prolifera

Scop.

Partea supraterestra

51

338

10.

Portulaca oleracea L.

Iarba grasa

Partea supraterestra

23

289

11.

Opuntia Imbricata DC

tulpina

32

431

12.

Saponaria officinalis L.

Odogaci

Partea supraterestra

132

732

13.

Humulus lupus L.

Hamei

Frunza

Inflorescenta

-

-

127

170

14.

Cannabis sativa L.

Canepa

Frunza

Tulpina

275

72

1252

479

15.

Moras nigra L.

Dud negru

Frunza

76

382

16.

Ficus elastica Rorb.

Frunza

-

119

17.

Ficus carica L.

Frunza

Frunza

Fruct

294

166

22

1051

535

136

18.

Malclura aurantiaca L.

Fruct

-

155

19.

Ulmus campestris L

Ulm

Frunza

172

430

20.

Cellis australis L.

Frunza

Fruct

-

-

69

99

21.

Urtica dioica L.

Urzica

Partea supraterestra

154

770

22.



Parietaria officinalis L.

Perechernita

Partea supraterestra

-

96

23.

Rumex conglomeratus

Murr

Macris

Frunza

147

733

24.

Polygonum bistora L.

Frunza

88

440

25.

Fagopyrum tatabicum Gaertn.

Frunza

Inflorescenta

95

102

452

435

26.

Rheum undulatum L.

Revent

Frunza

Petiol

161

61

1072

759

27.

Primulla officinalis Hill.

Ciubotica cucului

Frunza

Petiol

Inflorescenta

316

100

-

1755

665

1473

28.

Lysimachia vulgaris

Frunza

202

880

29.

Cyclamen erupaem L.

Frunza

-

279

Din aceste tabele se poate observa ca, pentru continutul mare de vitamina C se pot valorifica : frunzele de smochin, de revent, de ciubotica cucului, frunzele si rizomul de hrean, frunzele si rizomul de gulie, pulpa fructului de pepene, frunzele de brusture, etc.

Fiziologie si rol Plantele superioare, precum si majoritatea organismelor mari sunt capabile    sa sintetizeze vitamina C.Fac exceptie de la aceasta, probabil datorita lipsei unor enzime, omul, primatele si in mod paradoxal, cobaii . Organismul este capabil sa depoziteze in rezerve o parte din cantitatea ingerata, in organe cum sunt :  suprarenalele, cristalinul, corpul vitros, umoarea apoasa, leucocite . Alte organe au un continut redus  printre acestea enumerandu-se globulele rosii  muschii, pancreasul, creierul [4] .

Valorile vitaminei C in sange este cuprinsa intre 0,2-0,7 mg / 100 ml, cu valori medii de 0,62 mg / ml ; serul contine 0,1-0,7 mg / 100 ml .

Text Box:       Tabel 1.2. Relatia dintre valorile plasmatice si 
cele ingerate de vitamina C

Ingestie zilnica        (mg)	0	5	10	20	50	70	600

Valori plasmatice   (mg/100 ml)	<0,03	<0,05	<0,10	<0,10	
<0,31	<0,55	<1,02Relatia dintre valorile plasmatice si cele ingerate de vitamina C sunt redate in tabelul 1.2 .

In cazul carentelor, vitamina dispare din plasma .

Daca se mareste ratia alimentara de acid ascorbic, se mentine si o crestere a valorilor plasmatice pana se ajunge la o valoare maxima . Peste aceasta valoare, incepe o eliminare prin urina a surplusului ingerat, valorile plasmatice neanregistrand cresteri semnificative .

 Dupa ingestia a 50-100 mg, procentul plasmatic masurat dupa douasprezece zile (cand se stabileste echilibrul) este de 0,97mg (vara) si 0,89 mg (iarna). Eliminarea prin urina este mult mai rapida dupa administrare intravenoasa .

Acidul ascorbic se elimina pe mai multe cai : urina, scaun, transpiratie .

Excretia urinara este in functie de gradul de saturare al organismului . Vara, ea ajunge pana la 26,7 mg vitamina totala (25,6 mg de vitamina redusa), iar iarna atinge valori de 31,4 mg vitamina totala (24,4 mg de vitamina redusa), in 24 de ore

Unele alimente sau medicamente pot modifica excretia de acid ascorbic (uleiul din ficatul de morun, salicilati, acid acetilsalicilic, barbiturice, anestezice, estradiol, stilbestrol, atropina, adrenalina . Insulina si bicarbonatul de sodiu diminueaza aceasta excretie .

Eliminarea fecala este relativ constanta si dependenta de aportul de vitamina C putand creste semnificativ in afectiunile intestinale . Acidul ascorbic apare in cantitati mari in scaun dupa eforturi musculare intense [5] .

Continutul de vitamina C in organism diminueaza la batranete . O alimentatie irationala sau subnutritia favorizeaza aceasta stare de fapt .

Este dificila mentionarea unei cifre exacte pentru necesitatile individuale zilnice O doza de 10 mg poate fi suficienta pentru a preveni manifestarile scorbutului (boala declansata de insuficienta de vitamina C), dar aportul optim este mult mai mare .

 In prezent ea este evaluata la 70-75 mg,  valorile reale necesare fiecarui individ fiind in functie de varsta, sex, greutate .

In cazul maladiilor infectioase, reumatismul si tuberculoza, apar diminuari puternice ale continutului de vitamina C din sange, care sunt dificil de recuperat ulterior  chiar si in cazul unui aport foarte ridicat .

Manifestarile clinice ale scorbutului sunt arhicunoscute, de aceea aici vom aminti numai cateva dintre ele : dureri ale spatelui si membrelor, tendinta agravarii acneei cu toate complicatiile sale, echimoze, keratoza foliculului pilos care sfarseste prin a deveni hemoragica si producerea asa numitor 'pete scorbutice' caracteristice, tulburari cardiace, s. a . Gravitatea leziunilor variaza de la un individ la altul .

Prevenirea scorbutului se poate face cunoscand rolul vitaminei C in organism

-                rol important in procesele redox din organism .

-                participa la metabolizarea tirozinei (oxidarea L-tirozinei) si a acidului folic     (transformarea in acid folinic), ceea ce poate explica legatura dintre carentele de vitamina C si anemie .

-                exercita un control asupra morfologiei tesuturilor, in vederea cresterii, in special la tesutul osos, dinti, tesuturi cicatriciale [7] .

-                interactioneaza cu suprarenalele . Administrarea de ACTH produce o hipertrofie glandulara cu diminuarea continutului de acid ascorbic . Forma activa a hormonilor corticali ar putea fi un complex corticosteroid, complex de vitamine hidrosolubile si de corpi pitruitari

-                este un factor antiinfectios, stimuland activitatea fagocitara si formarea de anticorpi . Actiunea sa antimicrobiana se datoreaza probabil, fie unei lize a polizaharidelor din constitutia membranei micro-organismelor, fie distrugerii invelisului mucos care le protejeaza .

-                constituie un factor antistres, permitand organismului sa se adapteze mult mai usor factorilor exteriori : frig, efort, boli, etc .

Acidul dehidroascorbic are o activitate antiscorbutica comparabila . In organism el este rapid transformat, neregasindu-se nici in urina, nici in tesuturi .

Aceasta transformare produce o distrugere puternica a substantei active. La manifestarea maladiilor infectioase, nivelul acidului ascorbic din sange scade, pe cand cel al acidului dehidroascorbic, creste . Convalescenta este marcata de o variatie inversa a celor doi acizi .

Injectarea in doze mari a acidului dehidroascorbic se pare ca ar avea un anumit grad de toxicitate . la cobai, el provoaca o atrofiere a parului, cu manifestari pornind de la scaderea secretiei glandelor sebacee, pana la decesul animalului, in functie de doza

Indicatii terapeutice

Hipovitaminozele C, scorbutul si maladia Barlow-Mőller sunt singurele indicatii absolute ale vitaminei C . Daca se poate spune ca exista cazuri mai rare de scorbut declarat, starile prescorbutice, fara manifestari clinice, sunt mult mai dese .

In timpul sarcinii si alaptarii, a maladiilor si a eforturilor prelungite, organismul necesita cantitati crescute de vitamina .

De asemenea, este foarte necesara nou nascutilor alimentati artificial . Administrarea dozelor foarte mari este inutila in aceste cazuri . Nici cazurile existentei unui singur rinichi, nu permit  organismului acumularea de rezerve  de acid ascorbic si atingerea unui nivel sanguin stabil .

Pornind de la cele spuse pana acum, nu este cazul sa consideram acidul ascorbic ca medicament antimicrobian . Totusi el joaca un rol important in tratare si creste posibilitatile de aparare ale organismului, dar si in recuperare, pe perioada convalescentei .

Prezentare farmaceutica [8, 9, 10]

Sub forma de acid ascorbic, neasociat cu alte substante medicamentoase, vitamina C poarta urmatoarele denumiri, pe piata internationala :

Cebion, Cebid, Cantaxin, Celaskon, Cevalin, Cevatine, Cevimin, Cevitex, Cewin, Cevitil, Cipca, Cebicure, C-Vitamin, Cevitamin, Testascorbic, Allercorb, Cecon, Cetebe, Ce-Vi-Sol, Ascorin, Ascorteal, Cegiolan, Adenex, Ascorvit, Cevex, Lemascorb, Ciamin, Hybrin, Vitacee, Cantan, Catavin C, Celin, Cenetone, Cescorbat, Cereon, Cergona, Cetemican, Cetamid, Planavit C, Colascor, Concemin, Duoscorb, Scorbacid, Davitamon C, Proscorbin, Scorbu-C, Ribena, Vicelat, Vitacin, Vitacimin, Vitascorbol, Xitix, Cevitan, Laroscorbine .

Contraindicatii

Acidul ascorbic este contraindicat in litiaza renala, daca doza este mai mare de 1g / zi .

Precautii

La doze mai mari de 2g / zi poate interfera cu unele probe biologice : creatinina  glucoza sanguina si urinara .

La doze crescute (mai mari de 1g / zi) sunt favorizate tulburarile digestive (diaree) sau urinare (precipitarea calculilor uratici, oxalatici sau de cisteina) . La bolnavii cu deficit de G-6-PD poate provoca hemoliza acuta .

Incompatibilitati farmaceutice

.

Identificarea alcaloizilor a fost efectuata cu reactii chimice de precipitare si specifice de culoare. Pentru separarea diferentiala a alcaloizilor din parti aeriene si radacini s-a folosit metoda de cromatografie in strat subtire. Studiul cromatogramei constata deosebiri calitative intre parti aeriene si radacini. In radacini se contin mai multi alcaloizi intre care chelidonina (Rf=0,65) se prezinta ca alcaloid principal, pe cand in parti aeriene se gaseste doar ca urme.

Referitor la alcaloizii cu Rf inferior (0,2-0,4), in radacini sunt prezenti 4 alcaloizi: coptizina (Rf=0,20); cheleritrina (Rf= 0,29; protopina (Rf= 0,34) si sanguinarina (Rf =0,40). In parti aeriane se contin doar 2 alcaloizi: coptizina si cheleritrina.

Dozarea alcaloizilor. Pentru cercetari, partile aeriene de rostopasca au fost colectate in faza de inflorire si uscate in mod natural. Din produsul vegetal uscat a fost obtinut produsul extractiv model, tinctura (1:5), preparata pe diferite concentratii de etanol, prin metoda de percolare.

Alcaloizii au fost dozati folosind metoda de cromatografie de lichide de inalta performanta (HPLC). Conditiile HPLC au fost urmatoarele: in lucru s-a utilizat cromatograful firmei “Jasco” (Japonia) dotat cu detector in UV cu lungime de unda alternativa; coloana cu faza inversa Zorbax SB C18,5 μm, 150x2,1 mm; temperatura coloanei 30 0 C; viteza volumetrica a fazei mobile de 0,5 ml /min; lungimea de unda a detectorului 280 nm; volumul probei injectate de 20 μl.

Au fost pregatite solutii standard model de lucru (SML) de alcaloizi: chelidonina, coptizina, sanguinarina si berberina. Fiecare solutie continea cate 100 μg /ml de alcaloid.

Prepararea fazei mobile. Componentul A: acetonitril “pentru cromatografie”. Componentul B: in 1 l apa bidistilata se dizolva 0,576 g (2 mMoli) de dodecilsulfat de sodiu “ch.p” si se adauga 2,5 ml de acid o-fosforic 85% “ch.p”. Aceste componente se amesteca la volum in raport de 40:60 (A:B). Faza mobila obtinuta se filtreaza prin filtru membrana de capron cu marimea porilor de 0,45 μm si se elibereaza de gaze prin una din metodele accesibile.

Modalitatea de eluare a alcaloizilor. Cate 0,1 ml solutie de fiecare alcaloid in parte se trec in balon cotat cu capacitatea de 25 ml si se aduce pana la cota cu solutia fazei mobile. Solutiile obtinute se cromatografiaza si se masoara timpul de retentie al fiecarui alcaloid. La dozarea alcaloizilor in probele de cercetat eluarea are loc in aceeasi consecutivitate ca si la solutiile SML, insa cu o mica diferenta a timpilor de retentie, de aceea pentru raportarea picurilor la dozare se foloseste metoda de adaos al standardelor. Consecutivitatea de eluare se determina din nou la schimbarea coloanei sau a fazei mobile. Continutul fiecarui alcaloid in probele de cercetat a fost determinat conform formulei 1.

X1=S1,I mst,i2.0,5.25.1000.1000 s1,I mst.2000

       -------------------------------------------------------- 

       (So,i-Si,i).v25.25.25(So,i-S1,i).V

  in care: Xi – continutul i alcaloid in preparat ,%; S1,i si S0,i – aria picului fiecarui alcaloid corespunzator de pe cromatograma probelor de analizat si a probelor cu continut standard de alcaloizi; mst,i – proba de SML al alcaloidului corespunzator , g; V – volumul probei preparatului de cercetat, ml.

Din studiul cromatogramei HPLC (fig.1) s-a constatat ca in tinctura de rostopasca (70%) se depisteaza 2 alcaloizi principali: chelidonina si coptizina, pe cand sanguinarina si berberina se gasesc doar in urme. Reiesind din considerentele ca, pe toata perioada de vegetatie a plantei, continutul de baza il constituie coptizina, fata de restul alcaloizilor, care se modifica substantial pe parcursul dezvoltarii, s-a decis de a studia mai detaliat acest alcaloid cu scopul de a-l folosi ca parametru pentru evaluarea calitativa si cantitativa a produsului vegetal si a preparatelor farmaceutice de Chelidonium.

Elaborarea metodei de dozare a coptizinei. Dozarea coptizinei a fost efectuata folosind metoda HPLC. In calitate de substanta standard s-a folosit picratul de coptizina, ce este mai stabil.

Prepararea solutiei standard de picrat de coptizina. Aproximativ 0,051 g picrat de coptizina (proba exacta) se trece in balon cotat de 100 ml si la o incalzire de pana la 40-500 C se dizolva in 70 ml de acetonitril apoi se raceste pana la 20 0 C si se aduce cu acelasi solvent pana la cota (sol. A). Solutia contine aproximativ 0,3 mg/ml coptizina recalculat la substanta baza; este stabila timp de 30 zile in conditii normale de pastrare. 1 ml sol. A se trece in balon cotat de 25 ml si se aduce la cota cu faza mobila (sol. B). Solutia contine aproximativ 12 mg/l coptizina recalculat la substanta de baza si se foloseste proaspat preparata.

Au fost selectata varianta optimala de dozare a coptizinei. Conform metodei, produsul extractiv din rostopasca se dilueaza de 50 – 250 ori cu faza mobila (in functie de raportul produs vegetal: extragent), apoi se filtreaza prin filtru membrana din capron (0,45 μm) si se injecteaza in cromatograf in volum de 10 μl. Paralel se cromatografiaza solutia B standard de lucru a picratului de coptizina.

Conditii de cromatografiere: coloana Extrasil C6, 3 μm, 75x4 mm; faza mobila: acetonitril – 0,05 M KH2PO4 + 0,01 M K2HPO4 (50:50), viteza volumetrica a fazei mobile – 1,5 ml/min; detector in UV cu lungime de unda 365 nm.

Continutul de coptizina in produsele extractive X mg/ml (recalculat la substanta baza) se calculeaza conform formulei 2:

X=Spr.Mst.0,583.Vpr,1000      Spr.Mst.Vpr.0,2332

    ------------------------------ = -----------------------------   

      Sst.Vex.100.25                               Sst.Vex

in care: Spr si Sst – ariile picurilor cromatografice a probei de analizat si a standardului; mst – masa probei standard de picrat de coptizina, g; Vex – volumul produsului extractiv luat pentru analiza; Vpr – volumul probei de analizat dupa diluare, ml; 0,583 – coeficientul de recalculare a masei de picrat de coptizina la substanta baza.

Au fost obtinute cromatogramele picratului de coptizina, a acidului picric si produsului extractiv (fig. 2, fig. 3).

Dozarea coptizinei in produsele vegetale. In calitate de produse vegetale au fost folosite partile aeriene de rostopasca culese in faza de inflorire, fragmentate si cernute prin sita cu dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor de 3 mm si radacini – 1mm.

A fost cercetat randamentul de extragere a coptizinei in functie de numarul de extrageri consecutive a produsului vegetal cu portiuni a cate 100 ml de extragent.

Extragerea dubla asigura o plenitudine a extragerii coptizinei pentru ambele produse vegetale, nu mai putin de 97%.

Ce boli vindeca rostopasca

Boli interne

Tratamentul hepatitei

Folosita intern, Rostopasca are efect tonic hepatic, regenerativ hepatic, drenor biliar si hepatic, antiviral, colagog (stimuleaza formarea bilei), coleretic (favorizeaza eliminarea bilei). Este un adevarat panaceu in bolile de ficat de orice natura, la spectrul larg de afectiuni tratate adaugandu-se o putere curativa extraordinara. Rostopasca actioneaza extrem de eficient atat in tratamentul hepatitei A, cat si al hepatitei B. Rezultatele cele mai spectaculoase in tratamentul hepatitei se obtin prin asocierea sa cu alte doua plante cu efecte deosebite asupra ficatului: Turita mare si Sunatoarea. Cea mai eficienta modalitate de administrare este sub forma de infuzie (jumatate de litru pe zi - atentie, infuzia pentru uz intern, a carei reteta am prezentat-o mai sus), cu precizarea ca pe langa Rostopasca se mai adauga o lingurita de Turita mare si o lingurita de Sunatoare, cantitatea de apa ramanand neschimbata. Jumatatea de litru de infuzie se bea in reprize - cate 100 ml (jumatate de pahar) din doua in doua ore. La copiii intre 14-18 ani, doza se reduce la doua treimi; la cei intre 12-14 ani se reduce la jumatate; la cei intre 8-12 ani - la o treime; la cei intre 6-8 ani - la un sfert. Tratamentul dureaza 49 de zile.

Tratamentul cirozei hepatice initiale

Rostopasca este un puternic drenor si tonic pentru ficat, stimuland refacerea celulei hepatice. In tratamentul cirozei se foloseste un amestec de tincturi de Rostopasca, Armurariu (Silybum marianum) si Pedicuta (Lycopodium clavatum) in proportii egale. Modul de obtinere al tincturii de Armurariu si Pedicuta este identic cu cel descris anterior la Rostopasca. Se ia o lingurita din acest amestec de tincturi, diluata in jumatate de pahar de apa, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum 6 luni, perioada in care nu se consuma alcool, tutun, carne si preparate din carne, margarina, prajeli, alimente conservate, alimente ce contin substante chimice (pentru colorare, aromatizare, conservare etc.).

Tratamentul dischineziei biliare

Se face un amestec din 1/2 lingura tinctura de Rostopasca, 1/2 lingura tinctura de Anghinare, o lingura tinctura de Sovarf si 1/2 litru de apa. Se ia jumatate de pahar din acest remediu pe stomacul gol, cu un sfert de ora inainte de masa. Termenul de valabilitate al remediului este de 48 de ore, cu conditia sa nu stea in soare sau la temperaturi de peste 21°C. Modul de obtinere al tincturii de Sovarf si Anghinare este identic cu cel al tincturii de Rostopasca.

Un adjuvant contra constipatiei

De obicei, contra constipatiei se folosesc remediile laxative, insa adesea problema nu este rezolvata decat pe jumatate cu ajutorul lor, deoarece la multi bolnavi peristaltismul este foarte redus (intestinul este 'lenes'), diferitele glande implicate in procesul digestiv nu au secretii suficiente sau evacuarea lor este prea lenta. Din acest motiv este foarte utila asocierea Rostopascai cu plantele laxative. Rostopasca se administreaza sub forma de pulbere - un varf de cutit de Rostopasca se ia inainte de masa si se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu un pahar de apa in care au fost lasate anterior la macerat, de seara pana dimineata, 1-2 lingurite de seminte de In (Linum catharticum).

Digestie lenta, tulburari de asimilatie

Pentru stimularea procesului digestiv, precum si pentru imbunatatirea asimilatiei anumitor substante (vitamine si minerale in special) se ia sub limba, inainte de masa, 1 varf de cutit de Rostopasca, combinat cu jumatate de lingurita de pulbere de Cimbrisor. Plantele se tin sub limba un sfert de ora, apoi se inghit cu putina apa. Acest remediu este indicat si ca adjuvant in tratamentul obezitatii, dispepsiei, anemiei, anorexiei.

Colesterol crescut

Una din cele mai puternice combinatii de plante hipocolesterolemiante este formata din Rostopasca, Mesteacan si Anghinare. Se fac cure de minimum 30 de zile cu aceste plante, luate sub forma de tinctura, amestecate in parti egale. Se ia o lingurita din amestecul de tincturi in 100 ml de apa, cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa, timp de minimum 30 de zile.

Tratamentul dereglarilor hormonale la femei

Se foloseste o combinatie 'magica' din sucuri proaspete, obtinute din plante:

¥ Telina (Apium graveolens) - 20 ml (sucul se obtine din frunze proaspete);
¥ Marar (Anethum graveolens) - 20 ml (sucul se obtine din tulpini si eventual inflorescente proaspete);
¥ Rostopasca (Chelidonium majus) - 2 ml (sucul se obtine din tije proaspete);
¥ Cretisoara (Alchemilla vulgaris) - 10 ml (sucul se obtine din tulpini proaspete, culese dimineata pe roua).

Tratamentul se face in doua reprize: jumatate din cantitate se bea dimineata, pe stomacul gol, si jumatate se bea seara, tot pe stomacul gol (in acest scop, ultima masa se va lua cel tarziu la ora 19). O cura dureaza 21 de zile. Sucul se tine la frigider, maximum 24 de ore. Pe parcursul curei si dupa aceea nu se consuma: tutun, alcool, carne si preparate din carne, alimente conservate, colorate artificial. Cura va fi inceputa cu 48 de ore inainte de aparitia pe cer a Lunii Pline. Sucul de Rostopasca se obtine prin zdrobirea si stoarcerea tijelor. Sucurile de Cretisoara, Telina si Marar se obtin cu ajutorul mixerului - plantele proaspete sunt zdrobite cu elicea mixerului si apoi sunt stoarse si filtrate prin tifon (pentru o extractie mai facila se poate adauga putina apa, dar atunci cantitatile de plante se dubleaza).

Este o reteta cu virtuti miraculoase in tratamentul hirsutismului, al amenoreei si dismenoreei, al tulburarilor in dezvoltarea caracterelor feminine, al bolilor de piele. Este indicata in dezordini legate de activitatea gonadelor si a corticosuprarenalelor.

Boli Externe

Negii

Se aplica suc de rostopasca de trei ori pe zi, in straturi succesive, timp de minimum 2 saptamani. Treptat, negii isi schimba culoarea, se reduc ca dimensiune si apoi cad. Este necesar ca tratamentul sa continue minimum 5-7 zile si dupa caderea negilor.

Condiloamele acuminate (vegetatiile veneriene)

Se aplica o combinatie de extract fluid de rostopasca - 2 linguri si tinctura de propolis 30% (se gaseste in magazinele apicola si in farmacii) - 1-2 lingurite. Se fac aplicatii cu acest remediu, care adera foarte bine pe zona tratata, de 2-3 ori pe zi, direct pe zonele afectate. Tratamentul dureaza minimum 2 saptamani. Inaintea aplicarii preparatului, se va sterge foarte atent zona, cu un tampon imbibat in tinctura de rostopasca diluata cu apa (1:5) sau chiar cu suc de rostopasca.

Este un tratament deosebit de util si in completarea celui cu Condylin (un produs obtinut din planta Podophylus communis - remediul clasic in aceasta afectiune, dar destul de dureros) deoarece accelereaza procesele de eliminare a virusului, previne suprainfectia si grabeste vindecarea leziunilor, diminuand suferinta. De asemenea, tratamentul adjuvant cu rostopasca stabilizeaza efectele Condylinului si adesea nu mai face necesara reluarea tratamentului.

Tratamentul fibromului uterin si al cervicitei

Foarte importanta in tratarea acestor afectiuni este modalitatea de aplicare a remediului. Metoda pe care v-o prezentam in continuare cere ceva timp, dar s-a dovedit a fi extrem de eficienta: cu irigatorul, cu para de cauciuc sau cu o seringa de capacitate mai mare (fara ac) se introduce infuzia de rostopasca pentru uz extern (minimum 15 ml) in vagin. Dupa administrarea cu seringa, bazinul va ramane ridicat fata de orizontala, timp de minimum 15 minute, astfel incat preparatul sa nu se scurga din vagin. Este bine ca in aceasta perioada sa fie facute contractii si relaxari succesive ale muschilor vaginali pentru ca circulatia sangvina sa se intensifice, iar principiile active sa fie preluate mai usor. Cea mai eficienta modalitate de administrare s-a dovedit a fi aceea in care, dupa introducerea preparatului in vagin, s-a executat si pozitia 'lumanare' timp de 10-15 minute, facand simultan contractii si relaxari ale musculaturii vaginului (care intensifica circulatia locala si permite patrunderea in straturile profunde a principiilor active). Se fac 1-2 administrari pe zi. In cazul cervicitei, durata minima a tratamentului este de 2 saptamani, in timp ce la fibromul uterin durata minima este de 49 de zile. Acest tratament mai este indicat in tratarea trichomonas-ului, candidei, cancerului uterin.

Acest tratament este valabil si in infectiile cu candida, chlamydia, trichomonas, precum si in infectiile bacteriene. Chiar daca dispar simptomele bolii, este necesar un examen clinic si de laborator inainte de a va hotari sa incheiati tratamentul.

Tumorile benigne si maligne

Se aplica cataplasme cu rostopasca timp de minimum 49 de zile. Rostopasca opreste dezvoltarea tumorilor si, in timp, determina chiar retragerea lor. Eficienta sa creste daca in cataplasme este combinata in proportii egale cu radacina de tataneasa. Daca pielea tinde sa se usuce si sa se degradeze sub actiunea cataplasmei, la o ora dupa ce am luat-o, vom aplica un unguent cu tataneasa sau cu galbenele.

Ciupercile fixate la nivelul unghiilor de la maini si picioare

Se aplica un tampon de vata bine imbibat cu o combinatie de tincturi de rostopasca, propolis si tataneasa, in proportii egale. Acest tampon se tine pe locul afectat vreme de 1 ora, aplicandu-se de 2-3 ori pe zi. Dupa o saptamana de tratament apar primele efecte. Daca este indepartat stratul de tesut mort, poate fi folosit extractul fluid de rostopasca, care are o actiune mai puternica.

Panaritiu

Tratamentul se face timp de 2 saptamani (minimum), cu suc de rostopasca. Se aplica sucul pe zonele afectate de 3 ori pe zi, in straturi succesive. Suplimentar, pot fi facute comprese cu o combinatie de tincturi de rostopasca + propolis, in proportii egale.


TOXICITATEA ROSTOPASCAI

Desi este una dintre plantele din nomenclatorul PLAFAR, rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. Pentru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic.

Iata simptomele intoxicatiei:

Ą congestie pulmonara, asfixie, moarte.

La primele semne de intoxicatie, pacientul va fi dus la medic. Se actioneaza prin provocarea de varsaturi cu mari cantitati de apa calda, apoi prin administrarea de ceaiuri de nalba sau seminte de in, de stimulente (cafea, vin, alcool), de substante alcaline, ioduri, tanin. Se fac frictionari cu alcool si se injecteaza atropina de catre medic.

Preparatele de rostopasca nu se lasa la indemana copiilor, nu se aplica pe ranile deschise, sangerande, nu se administreaza gravidelor dupa luna a patra de sarcina. Persoanele alergice la praful de rostopasca vor evita locurile in care aceasta este depozitata, uscata sau rasnita.


loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1311
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2018 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site