Lucrare de diploma MEDICINA LEGALA - Consideratii medico-legale privind expertiza in decesele prin impuscare

Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila

CATEDRA DE MEDICINA LEGALA

Lucrare de diploma

Consideratii medico-legale privind expertiza in decesele prin impuscare

Cuprins:

Parte generala:

1) Investigatia medico-legala privind leziunile traumatice mortale produse prin arme

de foc:

A)    Investigatia la locul faptei

B)    Autopsia medico-legala

2) Traumatologia medico-legala

3) Cauzalitate medico-legala

4) Cadrul juridic

5) Elemente de balistica medico-legala

6) Expertiza medico-legala in impuscare

A)    Aspecte generale ale leziunilor produse prin arme de foc

B)    Expertiza medico-legala a leziunilor produce prin arme de foc

C)    Leziuni prin arme de foc neconventionale

D)    Expertiza in cadrul utilizarii mijloacelor explozive

Parte speciala:

Materialul si metoda

Cazuri studiate

Studiu cazuistic statistic

Concluzii

Bibliografie

Parte generala

1)Investigatia medico-legala privind leziunile traumatice mortale produse prin arme de foc

In investigatia medico-legala a cazurilor de leziuni traumatice mortale produse prin arme de foc am avut in vedere urmatoarele reguli:

A)Investigatia medico-legala la locul faptei

In caz de moarte violenta sau suspecta, medicul care constata primul decesul trebuie

sa informeze autoritatea competenta care apoi va decide daca este necesara examinarea cadavrului de catre un medic legist.

In mod particular in caz de omucidere sau moarte suspecta expertul medic legist trebuie informat fara intarziere si, daca este posibil, urmeaza sa se deplaseze la locul faptei unde trebuie sa aiba acces nelimitat si neconditionat. In acest sens trebuie sa fie impusa o structura unica de coordonare a specialistilor care investigheaza locul faptei.

1)Examinarea corpului

Urmatoarele activitati trebuie facute de politie, daca este posibil: stabilirea identitatii persoanelor care au intrat in contact cu locul faptei sub o forma sau alta ,fotografierea cadavrului asa cum a fost descoperit, notarea si conservarea tuturor urmelor relevante pe masura descoperirii lor inclusiv a armelor descoperite sau a proiectilelor si cartuselor trase, sa obtina orice infromatii utile de la locul faptei, de la martori sau de la cei care au vazut ultimii victima in viata.

Impreuna cu medicul legist, ofiterul de politie va trebui sa stabileasca identitatea cadavrului, a cauzelor banuite de moarte precum si a intervalului presupus trecut de la deces.

Tot cu ajutorul medicului legist, ofiterul de politie va trebui sa protejeze mainile si capul cadavrului cu pungi sau saci de hartie, curati si adusi special in acest scop.

Medicul legist are, la locul faptei, urmatoarele atributii:

sa se informeze fara intarziere privind tate circumstantele decesului,

sa se asigure ca fotografiile sunt relevante, sunt corect facute si reflecta aspectul exterior al cadavrului si circumstantele existente la locul faptei,

sa observe distributia semnelor precoce de moarte precum si modificarile cadaverice tardive, inclusiv cele distructive, realizate inclusiv prin actiunea faunei,

sa indentifice si sa analizeze distributia petelor de sange, sperma si alte materiale biologice pe cadavru, sau la nivelul spatiului delimitat si denumit generic locul faptei,

sa faca o examinare preliminara a cadavrului, sa noteze (in afara circumstantelor de descoperire a cadavrelor scheletizate) temperatura exterioara precum si cea interna a cadavrului,

sa stabileasca intervalul de timp trecut de la deces plecand de la semnele de moarte reala consttate,

sa asigure conservarea, ridicarea si transportarea cadavrului intr-o zona desemnata din timp, in care va avea loc autopsia medico-legala.

Autopsia medico-legala va fi efectuata de fiecare data cand va fi posibil de catre doi medici, dintre care unul in mod obligatoriu avand ca specialitate medicala medicina legala.

2)Identificarea cadavrului:

Identificarea cadavrului va trebui facuta in conformitate cu prevederile ghidului INTERPOL (1999). Din criteriile obligatorii definite in ghid mentionam ca fiind extrem de importante:

recunoasterea vizuala a cadavrului de catre persoane care l-au vazut recent pe decedat, anterior decesului,

recunoasterea efectelor personale prin analiza continutului buzunarelor, a hainelor si a bijuteriilor.

examinare dentara si a amprentei ocluzale dentare cand este posibil cu ajutorul unui specialist in odonto-stomatologie medico-legala,

examinare antropologica pentru cadavre descompuse, scheletizate sau dezmembrate ,

examinarea amprentei digitale cu ajutorul calificat al politiei stiintifice,

examinarea amprentei genetice cu ajutorul calificat al unui genetician antrenat in aspectele medico-legale ale amprentei genetice (DNA fingerprint).

3) Consideratii generale privind efectuarea autopsiei

Autopsia medico-legala se va face in respect pentru demnitatea fiintelor umane in acord cu regulile eticii medicale. Cand este posibil, o ruda apropiata va fi autorizata sa vada decedatul inainte de autopsie.

Inaintea inceperii autopsiei propriu-zise vor trebui consemnate:

timpul, locul si data efectuarii autopsiei,

inregistrarea numelui specialistului medic(i) legist(i), a medicilor asistenti si a altor membrii autorizati sa participe la autopsie, specificand rolul fiecaruia in efectuarea autopsiei,

inregistrarea pe film fotografic sau video a corpului decedatului atat imbracat, cat si dezbracat, precum si a descoperirilor relevante constatate in momentul examinarii externe a cadavrului, realizate in momentul examinarii,

examinarea minutioasa a hainelor decedatului,

evidentierea unei corespondente existente intre leziunile descoperite pe cadavru si eventualele distrugeri ale hainelor decedatului,

in cazul existentei de corpi straini (proiectile, schije, lame) efectuarea de radiografii,

recoltarea de lichide de la nivelul orificiilor naturale,

spalarea plagilor muscate cu apa distilata si recoltarea pentru analize a lichidelor (identificarea de grup sangvin in saliva este posibila in 75-80% din cazuri),

obtinerea datelor de laborator precum si a datelor medicale pentru decedati spitalizati anterior decesului.

B)Autopsia medico-legala:

a)Examenul extern efectuat inainte de autopsie

Examenul extern al cadavrului este capabil sa furnizeze de cele mai multe ori elemente esentiale legate de circumstantelor in care a survenit decesul victimei.

Examenul hainelor victimei reprezinta timpul initial, obligatoriu, al oricarei autopsii. Orice descoperire sau neconcordanta legata de acest momento trebuie analizata pe larg, descrisa amanuntit si notata in extenso. Pentru hainele murdare sau murdarite, fiecare zona modificata trebuie mentionata pe larg, separat si detaliat, specificand felul modificarilor, zona, suprafata si mecanismul posibil de producere. Asocierile existente intre modificari ale hainelor si prezenta leziunilor de violenta trebuie descrise detaliat si separat.

Trebuie semnalate situatiile in care un exista modificari ale hainelor dar se constata leziuni de violenta pe suprafata corpului victimelor.

Examenul extern al cadavrului dezbracat de haine va evidentia apoi:

date generale privind cadavrul sex, vartsta, tip constitutional, inaltime, greutate, status nutritional, culoarea tegumentului, la care se pot asocia alte caracteristici speciale (cicatrici, tatuaje, amputatii, interventii chirurgicale vechi cicatrizate, etc.),

descrierea modificarilor postvitale, mentionand localizarea acestora, caracterul acestora in raport cu diferite manevre (digitopresiune in cazul lividitatilor, sau mobilizarea articulatiilor mari in cazul rigiditatii cadaverice),

modificari induse de mediu (inclusiv modificari distructive determinate de fauna),

leziuni traumatice descoperite la examenul initial al cadavrului (cel efectuat la fata locului), evaluarea unor noi leziuni care un au fost decelate la examneul initial precum si coroborarea acestor date cu cele obtinute in examinarea criminalistica a hainelor,

evaluarea atenta si descrierea meticuloasa a tuturor orificiilor naturale,

examinarea culorii, insertiei, densitatii si distributiei firelor de par de la nivelul capului si corpului victimelor.

Trebuie facuta coroborarea preliminara a datelor cu cele privind firele de par descoperite la locul faptei. Leziunile de violenta se descriu in forma lor primara (cu sau fara solutie de continuitate la nivel tegumentar). Se descriu cu atentie forma leziunilor, directia, marginile, unghiurile produse la nivelul tegumentului, raportul acestora fata de reperele anatomice consacrate; leziunile de violenta se conserva prin fotografiere folosind repere metrice. Marcile muscate vor fi investigate suplimentar si vor fi ridicate mulaje cand este posibil. Tot in momentul examinarii si descrierii leziunilor de violenta se va stabili si caracterul vital al acestora. Vor fi mentionate si existenta straine existente la nivelul leziunilor primare sau imprejurul acestora, precum si a modificarilor secundare (decolari, infectii, etc.).

examinarea piramidei nazale osoase, examinarea mucoasei nazale si a orificiilor nazale,

examinarea pavilioanelor auriculare, a regiunii retroauriculare, a meatului auricular extern si cand este posibil sau cand exista suspiciuni de afectare a timpanului si a urechii medii,

examinarea atenta a ochilor mentionand culoarea irisului, a sclerei, si a conjunctivei, precum si a modificarilor pupilare care pot sugera un anumit mecanism de moarte (anizocorie leziuni de trunchi, mioza sau midriaza intoxicatii cu diferite substante, etc.),

examinarea atenta a tegumentului facial mentionand eventualele leziuni traumatice primare (hetero sau autoproduse), petesii (asfixice), modificari tegumentare lezionale (intoxicatii) sau depozite animale (ciuperca inecatilor),

examinarea lichidelor descoperite la nivelul orificiilor naturale mentionand cantitatea, gradul de fluiditate a acestora, culoarea si mirosurile particulare,

examinarea externa a cadavrului cu o lampa cu ultraviolete pentru a vizualiza existenta petelor de sperma,

examinarea si descrierea gatului insistand pe evidentierea santurilor, a excoriatiilor cu caracter special (semilunar), a echimozelor, pe mobilitati anormale existente la acest nivel; descrierea punctelor de injectie in functie de localizare si in raport cu reperele anatomice clasice, si a localizarii cateterelor venoase centrale,

examinarea si descrierea toracelui ca forma si consistenta, apreciind forma, numarul si dimensiunile mameloanelor si a sanilor,

examinarea si descrierea abdomenului, evidentiind leziuni de violenta sau chirurgicale recente sau vechi cicatrizate, tuburi de dren, consistenta generala a abdomenului, precum si la nivelul tegumentului,

examinarea si descrierea anusului si a organelor genitale externe,

examinarea si descrierea extremitatilor urmarind modificari de forma sau mobilitati anormale, urme de injectii sau cicatrici recente sau vechi care pot explica eventualele tulburari de comportament sau boli; examinarea fetelor interne palmare pentru evidentierea leziunilor produse prin autoaparare, examinarea fetelor dorsale ale mainilor pentru evidentierea leziunilor de cadere sau tarare; examinarea unghiilor si a depozitului subunghial pentru evidentierea urmelor materiale care se pot descoperi subunghial,

examinarea tegumentului detasat in anumite conditii de conservare a cadavrului (mediu acvatic sau diferente mari de temperatura),

examinarea generala a tegumentului poate impune si incizii suplimentare sau chiar recoltari de tegument in scopul examinarilor secundare (marca electrica, plagi impuscate, arsuri calorice),

Nu se admit eliminari ale dispozitivelor medico-chirurgicale inainte de a fi examinate si descrise de catre medicul legist.

b)Examenul intern al cadavrului (autopsia medico-legala)

Orice modificare relevanta constatata la examenul extern al cadavrului trebuie corelata cu constatarile decelate in cadrul examenului intern.

Examinarea interna a cadavrului impune deschiderea celor trei cavitati: cap, torace, abdomen.

Se vor mentiona in mod obligatoriu:

existenta gazelor;

existenta lichidelor anormale;

aspectul macroscopic al organelor interne;

asperctul organelor pe diferite planuri de sectiune.

Sectionarea organelor se va face in conformitate cu procedurile standard ale investigatiilor patologice. Se vor deschide in mod obligatoriu vasele mari. Organele cavitare vor fi deschise in mod obligatoriu. Organele parenchimatoase vor fi cantarite si masurate. Se va recolta suficient sange pentru toate examenele de laborator preconizate (toxicologic, grup sangvin, virusologic, microbiologic).

In caz de plaga impuscata se va recolta tegument pentru evidentierea factorilor secundari ai impuscarii. Canalul NU SE SONDEAZA indiferent daca ofiterii criminalisti solicita acest lucru in scopul decelarii directiei de tragere. La terminarea autopsiei, inainte de reconstruirea aspectului cadavrului, orificiul de intrare si cel de iesire (cand exista) pot fi unite in scopul reconstruirii traiectoriei prin diferite mijloace (tije) care apoi pot fi fixate prin fotografiere.

b)1.  Detalii privind autopsia capului

Deschiderea capului se face printr-o linie de sectiune care uneste cele doua mastoide trecand prin vertex. Cele doua lambouri rezultate vor fi mobilizate spre anterior pana la linia sprancenoasa iar posterior pana la protuberanta nucala. Se vor observa orice infltrate existente la nivelul scalpului si se vor corela cu leziunile de violenta costatate la examenul extern. Vor fi examinate tesuturile moi (muschi temporali) prin sectiuni in adancimea acestora.

Inainte de fierastruirea calotei se va face decolarea fasciei epicraniene pentru evidentierea fracturilor care intereseaza doar tablia externa a calotei.

Se va face fierastruirea calotei pe o linie care este situata la un centimetru deasupra protuberantei nucale si la un centimentru deasupra arcadei sprancenoase.

Se va examina calota pe linia de fierastruire si se examineaza tesutul osos prin diafanoscopie evidentiindu-se eventualele linii de fractura ale tabliilor si ale diploe.

Se examineaza dura mater dupa ce a fost sectionata de-a lungul liniei de fierastruire.

Se scoate creierul prin sectionarea primelor perechi de nervi craniei, apoi prin sectiuni convexe la nivelul durei bazei creierului (cortul cerevelului), sectionarea urmatoarelor opt perechi de nervi cranieni si mobilizarea creierului in mana examinatorului.

Se examineaza intai regiunea convexa a creierului si apoi baza evaluandu-se circulatia de la baza (cele doua teritorii vasculare care alcatuiesc poligonul lui Willis).

Se incepe sectionarea creierului prin separarea emisferelor cerebrale de restul encefalului prin sectiuni la nivelul marginii posterioare a pedunculilor cerebrali.

Examinarea cerebelului incepe prin desciderea ventriculului IV prin sectionarea mediana a vermisului. Se sectioneaza fiecare emisfera cerebeloasa in lungul santului transversal.

Sectiunea trunchiului cerebral se face prin sectiuni paralele la 0,5 cm distanta una de alta.

Examinarea creierului se face prin sectiuni diverse care pot evidentia diferite formatiuni anatomice (metoda Virchow evidentierea ventriculilor laterali, metoda Pitres 6-8 sectiuni paralele de circa 2 cm grosime cu punct de plecare lobul frontal spre occipital, metoda Fleschig-Brisaud sectionarea orizontala a creierului asezat cu fata bazala pe plan orizontal).

In cazul in care se suspecteaza leziuni cerebrale care au fi putut genera decesul sau cand creierul a fost modificat prin autoliza sau putrefactie, se recomanda fixarea creierului in formol 10%, urmata apoi de sectiuni. Alte metode de conservare anterioare examinarii sunt racirea la 0^o C pentru 30 de minute sau perfuzarea creierului cu solutie salina si formol 13%.

Examinarea oaselor cutiei craniene trebuie sa evidentieze stabilitatea legaturii dintre craniu si primele vertebre. Examinarea bazei craniului va evidentia eventuale fracturi iradiate de la nivelul boltii sau fracturi directe ale bazei (rare; mediate de actiunea coloanei vertebrale sau a mandibulei; imediate de un glont in gura). Examinarea boltii cutiei craniene se face cu meticulozitate pentru evidentierea eventualelor fracturi (eliminarea periostului este frecvent utila).

Examinarea urechii medii este obligatorie. Examinarea sinusurilor faciale se face in caz de indicatie specifica, iar reconstruirea aspectului fizionomic se face prin metode tanato-cosmetice speciale.

b)2.  Detalii privind examinarea toracelui

Toracele si abdomenul se sectioneaza printr-o singura linie de sectiune care pleaca de sub menton si ajunge suprapubian (cu ocolirea ombilicului spre stanga).

Sectiunea tegumentului este superficiala la nivelul gatului apoi se adanceste la nivelul toracelui si devine si mai profunda abdominal. Se recomanda fie disectia tesuturilor moi ale gatului ultimele, fie disectia acestora minutioasa, strat cu strat dupa deschiderea articulatiei sterno-claviculare si vizualizarea pachetului vasculo-nervos al gatului bilateral. Se sectioneaza articulatia sterno-claviculara bilateral.

Fierastruirea grilajului costal se face pe doua linii convexe. Dupa sectionare se examineaza mediastinul anterior, unghiurile casto-diafragmatice si pericardul anterior.

Se deschide pericardul printr-o incizie sfecifica (Y intors) si se evalueaza cantitatea de lichid existenta in pericard. Se examineaza integralitatea diafragmului.

Sectionarea muschilor existenti la nivelul bazei limbii permite mobilizarea si verticalizarea piesei buco-cervico-toracice. Eliberarea acestei piese se face ptrint-o incizie supradiafragmatica a pachetului transdiafragmatic.

Examinarea piesei se face prin examinarea fiecarui organ. Primele sectiuni se fac la nivelul vaselor mari, traheei si esofagului, respectandu-se dispozitia anatomica a acestora. O atentie deosebita trebuie acordata ganglionilor limfatici de la nivelul bifurcatiei traheei. Examinarea plamanilor se face mai intai prin examen extern, notandu-se aspectul, culoarea, existenta crepitatiilor si a bulelor sau cavitatilor patologice. Sectiunile evidentiaza eventualele colectii anormale, consistente anormale si culori anormale ale parenchimului.

Examinarea cordului se face prin deschiderea acestuia legat de piesa sau prin detasarea cordului. Se deschid toate cavitatile cordului prin incizarea initial a atriilor si apoi a ventriculilor, incepand cu cavitatile drepte. Sectiunile unice oarbe nu sunt recomandate, dar uneori sunt acceptate. Deschiderea coroanelor este obligatorie. Sectiuni paralele prin grosimea muschiului cardiac reflecta calitatea circulatiei coronariene. Leziunile vechi cicatriciale multiple pot constitui o cauza de moarte subita (prin mecanismo fizio-patologice clasice). Ischemia si necroza recente (sub 24-48 de ore de la instalare, din infarctul miocardic acut) se pot decela prin examinare microscopica (dar un sub 6 ore).

b)3.  Detalii privind examinarea abdomenului

Examinarea abdomenului incepe prin examinarea minutioasa a peretelui abdominal pentru evidentierea leziunilor de violenta. Traiectele produse de agentii traumatici, modificari determinate de interventii chirurgicale sau urme de punctii evacuatorii sau interventii laparoscopice vor fi examinate riguros.

Stomacul se va scoate intre ligaturi duble si continutul acestuia se va examina.

Intestinul subtire se scoate intre ligaturi prin sectionarea mezenterului cat mai aproape de anse si se deschide in totalitate. Duodenul se deschide in situ si se evidentiaza existenta permeabilitatii cailor biliare.

Se scot si se examineaza pancreasul, rinichii cu ureterele si glandele suprarenale atasate (in prealabil disecate). Ficatul se scoate ultimul. Organele se sectioneaza in axul lung printr-o singura sectiune. Planul de sectiune se rade cu lama cutitului de autopsie. Vezica urinara se sectioneaza evaluand cantitatea de urina (aspect, cantitate) si eventual recoltand urina pentru examenele toxicologice.

Organele genitale externe si/sau interne se scot in bloc, examinandu-se macroscopic separat.

b)4. Recoltarea

Recoltarea de tesuturi pentru efectuarea examenelor anatomo-patologice microscopice variaza de la caz la caz.

Din ce in ce mai des se fac auzite din nou voci care solicita plecand de la ratiuni economice reducerea numarului de examinari paraclinice inclusiv microscopice si o limitare a acestora la cazuri neconcludente. Tinand cont de faptul ca rezultatul autopsiei se concretizeaza intr-un raport de autopsie si ca acesta va putea deveni oricand o parte integranta a unui dosar penal, consideram ca exista un minim de recoltari care sunt obligatorii in orice caz autopsiat medico-legal.

Dintre aceste minime recoltari vom recomanda:

tesut recoltat din tate organele, de dimensiuni standardizate (4/2/1 cm) care sunt fixate in formol 10%-15%;

sange recoltat din vase periferice (inclusiv prin cateterism cantral din jugulara interna) sau din sinusul sagital al durei mater pentru determinari de alcoolemie, consum de droguri, identificare prin metode serologice sau prin metode genetice;

urina si continut gastric;

pentru stabilirea cauzei mortii se pot recolta in plus lichid cefalorahidian, sange, umoare vitroasa, bila, par;

stabilirea caracterului vital al unor leziuni poate constitui uneori singura proba care poate incrimina agresorul, deci recoltarea, fixarea si examinarea microscopica a tesutului recoltat de la nivelul plagilor este obligatorie in conditiile in care autopsia medico-legala este evaluata drept proba in justitie.

c) Rezultatul autopsiei

c)1. Raportul autopsiei

Raportul de autopsie este la fel de important ca si autopsia propriu-zisa. Rezultatele autopsiei trebuie consemnate printr-o descriere clara si corecta din punct de vedere medical.

Raportul de autopsie va fi:

complet, obiectiv si detaliat;

clar si accesibil unor persoane fara pregatire medicala;

existent sub forma obligatorie a unui raport scris, chiar daca se pastreaza si copii electronice.

Urmatorul continut trebuie urmarit chiar daca raportul difera de la tara la tara:

preambul (prefata legala) corespunzator, care poate avea diferite forme in functie de tara;

codurile internationale de gasire a datelor diagnostice privind cauzele de moarte (ICD International Clasification of Death). Daca nu se poate stabili cauza mortii trebuie mentionat acest lucru;

datele personale ale decedatului inclusiv cele ocupationale;

datele si locul mortii (cand sunt cunoscute) si data si locul efectuarii autopsiei;

numele medicilor participanti;

persoana care a identificat cadavrul;

numele si calitatea celor care au confirmat decesul;

datele de istoric si circumstantele de producere a mortii (dosar medical, politie, apartinatori);

examenul extern si examenul intern detaliate, folosind o descriere cat mai corecta a fiecarui organ disecat;

lista recoltarilor efectuate;

rezultatele investigatiilor suplimentare.

c)2. Interpretarea concluziilor autopsiei medico-legale

Dupa terminarea activitatii de strangere a datelor si informatiilor medicale, incepe activitatea de elaborare a sintezei acestor cercetari, concretizata in cadrul raportului medico-legal in partea de discutii si concluzii. In aceasta parte, medicului legist ii revine sarcina de a formula raspunsurile pe care le asteapta justitia in cazul respectiv, el trebuind sa dea dovada aici de intreaga sa competenta si raspundere profesionala.

Evident, metodologia partii sintetice a raportului medico-legal este specifica in cazul expertizelor in domeniul traumatologiei mecanice. In cazul unor examinari complexe, cand apare capitolul de discutii, se expune motivatia stiintifica a concluziilor, urmarindu-se justificarea acestora si inlaturarea echivocului, prin prezentarea concisa si sobra a rezultatelor investigatiilor medicale, ce conduc indubitabil de la diagnosticul lezional, spre mecanismul de producere a leziunilor si stabilirea relatiei de cauzalitate dintre fapta antisociala si consecintele acesteia aspura victimei.

Belis considera ca in actele medico-legale referitoare la expertizele in domeiul traumatologiei, in general, si al traumatologiei mecanice, in particular, este esential ca in concluzii faptele sa fie formulate scurt, logic, bine motivate si in termeni pe intelesul unor persoane fara pregatire medicala de specialitate, sa apara urmatoarele elemente:

realitatea existentei unor leziuni traumatice;

mecanismul de producere (instrument, pozitie);

vechimea acestora;

consecinta lor asupra starii de sanatate a victimei si aprecierea gravitatii in conformitate cu prevederile codului penal; orice problema pe care o ridica justitia in cazul respectiv sau in care apare medicul legist ce poate contribui la o incadrare juridica corespunzatoare a faptei.

Medicul trebuie sa raspunda in concluzii numai la problemele pe care le poate rezolva pe baze stiintifice, chiar daca in rezolutia motivata de efectuarea expertizei se cere raspuns si la chestiuni a caror rezolvare nu poate fi suficient argumentata. De asemenea, medicul legist nu trebuie sa-si depaseasca atributia prin referinte in incadrarea juridica a faptei, sau in unele aspecte legate de latura subiectiva a infractiunii.

In concluziile raportului medico-legal de autopsie in mortile violente prin traumatisme mecanice se vor specifica obligatoriu:

felul mortii;

cauza medicala a mortii: aici se va arata lantul tanatogenerator, pornindu-se de la leziunea cauzatoare de moarte, efectele ei asupra organismului si in final cauza imediata a mortii. In cazul unor mecanisme complexe se va avea in vedere ponderea fiecaruia in tanatogeneza, iar in cazul unei cauzalitati secundare (complicatii) se va mentiona legatura dintre acestea si traumatismul initial;

mecanismul de producere al leziunilor traumatice, aprecieri cu privire la natura agentului vulnerant si a legaturilor cauzale dintre traumatism si efectele sale: leziune si prejudiciu fizic si/sau moarte.

c)3.  Metodologia evaluarii medico-legale in cazul leziunilor traumatice nemortale

Realitatea traumatismului mecanic poate fi probata pe calea expertizei medico-legale numai cand are drept rezultat o modificare morfofunctionala, chiar minima, dar obiectivata prin mijloace medicale. In cadrul examenului medico-legal exista posibilitatea discrimiarii leziunilor active si pasive, dar nu si a precizarii circumstantelor de realizare a traumatismului mecanic, producerea lui prin comisiune sau omisiune. De asemenea, expertiza medico-legala poate uneori contribui la aprecierea intentiei, adica a laturii subiective a infractiunii de lovire, in functie de numarul, localizarea si gravitatea leziunilor cauzate victimei, a instrumentului folosit.

Diagnosticul medico-legal al leziunilor traumatice mecanice, al complicatiilor lor si al tuturor tulburarilor patologice morfo-fiziologice declansate de traumatism (inclusiv al starilor sechelare) este una din sarcinile primordiale ale expertizei medico-legale. Belis considera o anumita metodologie a examinarii. Amintim criteriul topografic al localizarii exacte (segment anatomic, regiune, cu referire chiar la unele repere anatomice), descrierea formei, a dimensiunilor, culorii si a aspectului leziunilor, incepand cu capul si terminand cu membrele inferioare. Insistam asupra importantei examenelor de specialitate, pe care le consideram necesare, cel putin din 2 motive: mai intai pentru ca examenul clinic efectuat de medicul legist trebuie obligatoriu completat de un examen de specialitate in cadrul unor leziuni ce intereseaza unele aparate sau sisteme (leziuni oftalmologice, in domeniul ORL, al stomatologiei, leziuni osoase, etc.), in al doilea rand deoarece frecventa tendinta de exagerare a victimei impune excluderea leziunilor invocate, care un au substrat morfofunctional.

In cazurile de evolutie prelungita sau cu stari sechelare se impune adeseori spitalizarea si folosirea tuturor posibilitatilor de investigatii pentru obtinerea unui diagnistic riguros stiintific. Procedand in acest fel inca de la prima expertiza, vor putea fi evitate interpretari gresite ale unor date medicale, se poate reduce numarul de noi expertize, iar in cazul cand sunt totusi solicitate, sarcina noilor experti va fi mai usoara. Tendinta unor experti de a trece cu usurinta peste unele date de anamneza sau medicale, nefolosirea tuturor mijloacelor de investigatie necesare, descrierea sumara a leziunilor, a bolilor posttraumatice sau a sechelelor sunt daunatoare, scad prestigiul medicului legist in fata organelor beneficiare ale activitatii noastre si sporesc numarul noilor expertize.

2) Traumatologia medico-legala

Asa cum am aratat, problematica la care Medicina Legala este chemata sa raspunda interfera cu problemele dreptului penal, dreptului civil, dreptului familiei si dreptului muncii. Dreptul penal are sarcina de a reglementa relatiile interumane in societate prin precizarea actiunilor permisive si interzise, precum si infractiunile comise de oameni in cadrul acestor relatii. Prin aplicarea de pedepse si masuri de constrangere, dreptul penal apara societatea impotriva infractiunilor. Infractiunea reprezinta orice actiune sau inactiune care afecteaza ordinea de drept stabilita in societate, prin incalcarea unui raport social si care sufera o constrangere prevazuta de lege. Codul penal clasifica infractiunile in crime si delicte, dupa periculozitatea lor social, variand astfel gradul si felul pedepsei prevazute de lege.

Evolutia societatii umane moderne cunoaste o dezvoltare exploziva fapt ce a determinat pe de o parte o mult mai vasta posibilitate de realizare a individului in contextul locului sau in societate, si pe de alta parte o crestere a numarului si intensitatii violentei cotidiene si a numarului de persoane implicate in actiunile antisociale. Plecand de la aceste consideratii se poate aprecia ca justitia este frecvent pusa in situatia dificila de a cerceta situatii si circumstante dificile de interpretat, in care aportul expertului medico-legal este semnificativ.

Cunostintele de medicina legala sunt utile celor implicati direct in cercetarea adevarului dar sunt din ce in ce mai cerute si medicilor pacienti, in masura in care violenta cotidiana devine principala cauza de deces si de invaliditate. Sindromul de copil batut, evaluarea criminalistica a torturii, modificarile psihologice generate de viol, violenta minorilor, traumatismele sunt situatii frecvent intalnite in practica zilnica si care solicita pe viitor noi deschideri: o legislatie moderna si permeabila la nou si un interes al medicului fata de aceste probleme paramedicale.

Traumatologia medico-legala reprezinta un astfel de domeniu. Traumatologia medico-legala este o componenta esentiala a structurii societatii umane dar care nu a fost privita la fel in tot timpul dezvoltarii societatii.

a)Clasificarea agentilor traumatici

In general prin notiunea de trauma se poate intelege o modificare lezionala sau functionala produsa in urma actiunii unei forme de energie exterioara organismului (mecanica, electrica, termica, radianta, chimica). In sens larg, notiunea de trauma poate fi echivalata cu cea de leziune dar trebuie net diferentiata de cea de traumatism (mult mai limitata). In acest ultim caz, traumatismul inseamna actiunea unei forme de energie exterioara asupra corpului, capabila sa genereze modificari morfo-functionale.

Din cele cateva definitii mentionate succint, se poate trage concluzia ca traumatologia reprezinta cea mai importanta preocupare a expertizei medico-legale, deoarece in conditiile vietii moderne, traumatismele au o incidenta ridicata.

Exista o suita de clasificari ale agentilor traumatici dar cea mai eficienta din punct de vedere practic este cea care ia in discutie energia utilizata. Exista astfel agenti traumatici mecanici, fizici, chimici, biologici si psihici.

Agentii traumatici mecanici produc leziuni prin energia lor cinetica, fie prin lovirea activa a corpului fie prin lovirea corpului de un plan dur (acelasi cu planul de deplasare sau nu). De foarte multe ori victima poate prezenta leziuni produse prin ambele mecanisme.

Agentii traumatici fizici transfera diferite forme de energie fizica ( temperatura, presiune atmosferica, curent electric, energie radianta, etc.).

Agentii traumatici chimici sunt diferite substante chimice care produc fie leziuni decelabile macroscopic la nivelul portii de intrare, fie modificari celulare intime care determina in final suferinte cronice sau moartea individului implicat in agresiune.

Agentii traumatici biologici intervin in mod brutal in economia individuala sau in doze maxime. Notiunii de trauma biologica i se poate asocia modificarea retelei imunitare individuale, ca urmare a agresiunii externe a unei alte individualitati vii.

Agentii traumatici psihici sunt extrem de controversati in acest moment doarece nu pot fi (inca) obiectivati in mod concludent. Consecintele acestor traumatisme pot fi evidentiate de-a-lungul timpului (bolile psihosomatice), dar relatia agent traumatic-boala nu poate fi cuantificata in mod unanim acceptat.

b) Caracterul vital al leziunilor traumatice

Relatia vitala reprezinta totalitatea reactiilor locale si generale care apar in organismul viu ca raspuns la actiunea unei traume. Reactia vitala permite diferentierea leziunilor produse in timpul vietii de cele produse postmortem (accidental sau intentionat).

Clasificarea reactiei vitale se face in functie de localizarea acesteia. Se mentioneaza o reactie vitala locala si una generala.

Reactia vitala locala este evidentiata strict la nivelul locului unde a actionat agentul traumatic. Se mentioneaza in cardul acestei forme de reactie vitala:

1)Hemoragia si infiltratul sagvin (echimoza)

Infiltratul hematic postvital este cunoscut drept o reactie vitala locala singura de foarte mult timp. Teoretic, doar o plaga produsa intravital sangereaza sau doar la un traumatism intravital apare infiltratul sangvin, practic, in unele cazuri pot sangera si ranile produse postmortem (mai ales plagile din zonele de hipostaza, produse la scurt timp dupa moarte). Infiltratele hematice fara traumatism sunt descrise in caz de tulburari de coagulare sau la batrani. Unele exceptii sunt demne de luat in seama:

unele plagi intravitale pot sa nu sangereze (daca moartea survine imediat dupa producerea plagii);

- echimozele pot aparea si prin trumatisme la maxim 10-15 minute dupa moarte.

2)Coagularea

Coagulabilitatea scade foarte rapid dupa deces, dar sangele isi pastreaza capacitatea de coagulare timp de 1-3 ore postmortem. Coagularea este un proces complex in care intervin mai mult de o enzima si Calciu sangvin circulant. Poate lipsi in plagi produse imediat inainte de moarte sau poate aparea in plagi produse la un interval intre 5 min si 5 ore dupa deces. In asfixii, sangele este incoagulabil chiar din momentul mortii. In cazul coagularii sangelui extravazat, este dificil de diferentiat coagulul intravital de cel postmortem.

3)Retractia tesuturilor

Plagile intravitale se deformeaza prin retractia marginilor ca urmare a actiunii fibrelor elastice si musculare.

4)Inflamatia

Este cea mai sigura reactie intravitala. Semnele de inflamatie apar destul de tardiv dupa producerea traumatismului (inflamatia nu permite diferentierea leziunilor produse sub 15 minute inainte de moarte, de cele produse dupa moarte). Cea mai precoce reactie inflamatorie este migrarea leucocitelor.

Alte semne avand caracter vital local sunt modificari ale hemoglobinei si modificari histoenzimatice.

Reactii vitale generale sunt evidentiate la nivelul intregului organism.

1)Socul reprezinta elementul cel mai tipic de reactie vitala generala si apare prin depasirea posibilitatilor de aparare a organismului in fata unui trumatism indiferent de origine.

2)Aspiratul pulmonar prezenta unor substante in arborele respirator poate fi determinata activ (prin aspirare) sau pasiv (postmortem); prezenta acestor substante la nivel alveolar este determinata doar de un proces activ de aspirare.

3)Diferite tipuri de embolie prezenta unei embolii este echivalenta cu existenta contractiilor cardiace in momentul producerii emboliei.

3) Cauzalitate medico-legala

Stabilirea unei relatii cauzale corespunzatoare permite o incadrare juridica corecta si determina in ultima instanta realizarea unui act juridic corect.

Cauzalitatea medico-legala se refera la relatia de cauzalitate dintre un anumit eveniment (traumatism) si unele manifestari clinice sau moarte. Stabilirea cauzalitatii este un proces exclusiv medical. Totdeauna porneste de la analizarea efectelor, si pe cale deductiva, se descopera cauza, factorii declansatori si conditiile favorizante. Din analiza corecta a relatiei cauzale, a circumstantelor si a conditiilor medicale existente, se permite o evaluare corecta a cazului medico-legal si se asigura deci o interpretare corespunzatoare a datelor medico-biologice in folosul justitiei.

Dragomirescu calsifica legatura de cauzalitate ca fiind directa (imediata si mediata) si indirecta.

Legatura cauzala directa poate fi:

direct imediata (intre cauza si efect un se interpun nici un fel de circumstante si conditii);

directa mediata/conditionata (legatura de cauzalitate este conditionata de existenta unor factori patologici preexistenti, fara de care aparitia efectului un poate fi explicata).

Legatura cauzala indirecta apare cand intre cauza initiala si efect se interpune un interval de timp si efectul este legat de apartitia unor complicatii (care sunt afectiuni ce nu puteau aparea independent de cauza initiala).

Stabilirea raportului de cauzalitate

Raportul de cauzalitate reprezinta procesul de comparare a valorii efectelor diferitilor factori cauzali pentru a realiza o ierarhizare a acestora din urma:

cauze predispozante reprezinta factorii predispozanti;

cauze favorizante amplifica efectele cauzelor esentiale;

cauze declansatoare;

cauze esentiale.

Modul de stabilire a existentei si tipului legaturii de cauzalitate sau a raportului de cauzalitate se face prin examinarea concomitenta a victimei, a agresorului, a agentului vulnerat si a locului faptei.

a)La victima trebuie stabilita:

- identitatea;

- realitatea leziunilor/prejudiciului;

- gravitatea prejudiciului;

- data producerii leziunilor (anterior sau ulterior traumatismului);

- urme biologice de la presupusul agresor permit stabilirea legaturii intre

victima si agresor;

- legatura dintre actiunea traumatismului si efect (daca acel traumatism poate

determina acel efect).

b)La agresor se va evidentia:

- identitatea;

- existenta de leziuni trumatice rezultate din conflictul cu victima;

- urme biologice de la victima (fire de par, sange, etc.);

- existenta de posibile tulburari psihice.

c)La obiectul vulnerant trebuie stabilit:

- prezenta de urme biologice de la victima (fire de par, sange) sau de la agresor

(amprente);

- se compara caracteristicile obiectului vulnerant cu caracteristicile leziunilor

victimei.

d)La locul faptei se stabileste prezenta de urme biologice care permit o evaluare corespunzatoare a circumstantelor de producere a faptei (sange, sperma, fir de par, celule, fibre textile sau organice, materii fecale, urina). In cazul nostru backspatter, tuburi arse, gloante ricosate, toate reprezinta elemente foarte importante decelabile si care pot imprima un raport de cauzalitate complex. Prin analiza corespunzatoare a locului faptei se poate identifica si un tipar de desfasurare a faptei, tipar care sa permita si evaluarea psihologica si psihiatrica a agresorului, analiza victimei, etc.

4) Cadrul juridic

Cadrul juridic al infractiunilor de lovire si vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, precum si ale mortilor violente prin traumatisme, ridica o serie de probleme de ordin teoretic ale caror rezolvare cere o inalta calificare si raspundere profesionala, deoarece conclziile ce rezulta din aceasta activitate de expertiza reprezinta motivatia stiintifica a calificarii juridice a faptelor antisociale ce stau la baza acestor intractiuni.

Inviolabilitatea fizica a omului este aparata de lege si a constituit din toate timpurile o preocupare a justitiei, avand drept scop statornicirea unor relatii sociale interumane normale.

Intensitatea treumatismului este incriminata de lege in mod diferit , in functie de efect; acesta poate fi o suferinta fizica, o vatamare a intergritatii corporale sau a sanatatii, o vatamare grava sau moartea. Corpul victimei care prezinta urmele infractiunii constituie obiectul material cel mai important al examenului medico-legal, aspura caruia s-au exercitat violente de catre faptuitor (subiect activ al infractiunii), indiferent de formele concrete de realizare materiala a acestor violente. Desi traumatismele mecanice reprezinta forma comuna de realizare a violentei fizice, pot exista si alte forme de violenta in afara de lovire. In acelasi timp infractiunea poate fi comisiva (cel mai frecvent), dar si omisiva (prin inactiune) si se poate realiza direct, dar si prin mijloace indirecte, oricum in toate cazurile avand un rezultat incriminat de legea penala.

Aceste infractiuni contra vietii apar mentionate in Codul Penal, in Parea Speciala titlul II (infractiuni contra persoanei), capitolul I infractiuni contra vietii, integritatii corporale si sanatatii, sectiunea II lovirea sau vatamarea integritatii corporale:

Infractiuni contra vietii, reglementate de Codul Penal intr-o sectiune distincta, Omuciderea, sunt cele mai grave infractiuni contra persoanei deoarece prin savarsirea lor i se rapeste omului bunul cel mai de pret: viata. De aceea aceste fapte indreptate impotriva vietii unui om, au fost incriminate din cele mai vechi timpuri fiind sanctionate cu mare severitate.

a)Omorul calificat

Uciderea unei persoane folosind o arma de foc in urmatoarele conditii:

omorul savarsit cu premeditare (art. 175 lit. a Cod Penal). Premeditarea, care in sensul literal al cuvantului inseamna gandire anticipata, reprezinta din punct de vedere juridic chibzuire asupra unei decizii (ideea) de folosire a unei arme de foc si de utilizare practica a acesteia;

omorul savarsit din interes material (art. 175 lit. b);

Interesul material egoist si injust, obtinand un avantaj sau folos prin impuscarea victimei, cu scopul de dobandi un folos primordial:

dobandirea acestuia imediat dupa moartea victimei, actiune care poate intra sub incidenta talhariei;

dobandirea avantajului material pe cale legala. Autorul are convingerea ca va mosteni victima;

omorul savarsit asupra sotului/sotiei sau a unei rude apropiate (art. 175 lit. c) cu o arma de foc;

omorul savarsit profitand de starea de neputinta a victimei de a se apara (art.175 lit. d). Aceasta ridica anumite probleme intrucat nu se poate vorbi de a te apara cand agresorul are o arma de foc;

omorul savarsit prin mijloace ce pun in pericol viata mai multor persoane. Insasi uzul de arma in locuri publice implica aceasta idee (art. 175 lit. e);

omorul savarsit in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu (art. 175 lit.f) este mult mai grav. Deoarece fapta un incalca numai dreptul persoanei la viata ci si atributiile autoritatii cu care sunt investite unele persoane.

b) Omorul deoasebit de grav

Dupa cum s-a aratat, in cazul omorului, legiuitorul a impartit circumstantele agravante in circumstante care atribuie intractiunii un caracter desosebit de grav. In articolul 176 sunt prevazute infractiuni care se pot consuma cu folosirea armelor de foc si care au un caracter deosebit de grav:

omorul asupra a doua sau a mai multor persoane;

omorul savarsit de o persoana care a mai comis un omor, talharie sau piraterie (aceste doua infractiuni implica un inalt grad de periculozitate);

omorul savarsit asupra unei femei gravide.

c) Uciderea din culpa

Dreptul la viata, pe care legea il asigura oricarui om, necesita ocrotire penala si impotriva faptelor savarsite din culpa.

In acest caz, al uciderii din culpa, autorul trebuie sa indeplineasca o calitate: trebuie sa fie posesor al unei arme (trebuie sa aiba permis de port arma).

Uciderea din culpa se poate realiza printr-o actiune sau inactiune a autorului sau a victimei. Din acest motiv, fiind o infractiune neintentionata, se pedepseste atunci cand exista un raport de cauzalitate intre culpa victimei si culpa autorului.

d) Vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii

Acest tip de infractiuni tratate intr-un mod distinct, in Codul Penal, se refera la dreptul fiecarei persoane la intergritate corporala si sanatate.

e) Vatamarea corporala

Fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau a sanatatii o vatamare, prin utilizarea unei arme de foc care necesita o ingrijire de cel mult 60 de zile.

Intre actiunea sau interactiunea prin care se realizeaza infractiunea vatamarii corporale trebuie sa existe un raport de cauzalitate. Nu intereseaza, pentru existenta acestui raport daca la producerea rezultatului au concurat si alte cauze preexistente sau concomitente.

De asemenea, ne intereseaza, daca rezultatul se amplifica datorita culpei victimei sau a medicului care a ingrijit-o.

Infractiunea de vatamare corporala cu utilizarea unei arme de foc isi pierde autonomia daca este prevazuta ca element constituit sau circumstanta agravanta in continutul altei infractiuni.

Vatamarea corporala se savarseste cu intentie directa sau indirecta.

f) Vatamare corporala grava

Infractiunea consta in fapta prin care, cu o arma de foc s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii, o vatamare care necesita ingrijiri medicale mai mari de 60 de zile sau care a produs una din urmatoarele consecinte:

pierderea unui simt sau organ; este vorba in primul rand de pierderea unuia din cele cinci simturi sau diminuarea acestoa cu caracter permanent (auz, vaz, miros, gust, pipait);

producerea unei infirmitati permanente fizice sau psihice; prin infirmitate se intelege starea anormala de inferioritate fizica sau psihica a unei perosane in raport cu ale altei persoane sau cu ea insasi, anterioara savarsirii faptei;

slutirea; prin acest termen se intelege un grav prejudiciu estetic produs victimei, schimbarea infatisarii normale intr-o infatisare neplacuta, respingatoare.

g) Lipsirea de libertate in mod ilegal

Dreptul la libertate, este un drept fundamental al persoanei si presupune posibilitatea acesteia de a se deplasa si actiona in raport cu propia ei viata, ceea ce constituie o conditie esentiala a manifestarii sale in cadrul societatii.

Aceasta fapta, efectuata cu o arma de foc este incriminata in art. 189 alin.2, este mult mai grava deoarece releva un grad sporit de pericol social al faptuitorului, acesta intelegand sa recurga pentru savarsirea infractiunii la mijloace de natura sa-i asigure intr-o mai mare masura reusita.

h) Santajul

Un aspect important al libetatii individuale il constituie si libertatea morala, psihica a persoanei, adica posibilitatea acesteia de a lua hotarari si de a actiona in orice situatie dupa propia vointa. Daca prin constrangerea acesteia se urmareste dobandirea in mod injust a unui folos, prezinta un grad de periculozitate mai mare si este incriminata in art.194.

Potrivit textului, infractiunea consta in constrangerea unei persoane folosind o arma de foc sa faca, sa nu faca, sau sa dea.

Desi de regula folosul urmarit este de natura patrimoniala (se incalca relatiile sociale referitoare la patrimoniul personal) fapta este incriminata ca fapta ce aduce atingerea directa a libertatii persoanei, interesul patrimonial este incalcat in al doilea rand.

i)Infractiunea contra patrimoniului

Avand ca obiect juridic relatiile sociale referitoare la detinerea si posesia asupra bunurilor mobile, furtul consta in luarea unui bun mobil din posesia sau detinerea altuia fara consimtamantul acestuia, in scopul de a-l insusi pe nedrept.

In art. 209 lit. b furtul este calificat, deoarece autorul avand aspura sa o arma capata incredere sporita asupra reusitei actiunii sale, iar detinerea armei implica pericolul social al folosirii ei. Nu intereseaza daca arma nu a fost utilizata sau victima nu a stiut de prezenta ei. In cazul in care este folosita arma, infractiunea este talharie.

j) Talharia

Potrivit textului, talharia consta in furtul savarsit prin intrebuintarea unei arme de foc, ceea ce include punerea victimei in imposibilitatea de a se apara, precum si intrebuintarea armei pentru a pastra bunul furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii sau asigurarea scaparii infractorului. Formele agravante exista atunci cand victima a suferit o vatamare care necesita un tratament ce depasteste 10 zile sau cand survine moartea.

Consideratiile procesului penal privind expertiza si constatarea medico-legale

Expertiza medico-legala este un mijloc de proba. Ea implica constatarea faptelor in concordanta cu realitatea obiectiva, reflectand aceste fapte in constiinta celor care administreaza justitia.

O hotarare juridica sprijinita de fapte si probe medico-legale si/sau criminalistice suficiente si temeinice, complete si de buna calitate, va fi o hotarare temeinica si cu autoritate. Iata de ce se coinsidera concludenta probei judiciare ca o cerinta principala a sa.

In cele mai multe cazuri savarsirea unei infractiuni este marcata si prin urmele lasate pe anumite obiecte la locul faptei sau prin insasi lasarea unor obiecte la locul savarsirii infractiunii sau in apropierea acelui loc.

Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savarsite, precum si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sunt conform art. 94 Cod Procedura Penala, mijloace materiale de proba.

Pentru valorificarea in bune conditii a mijloacelor materiale de proba se impune a se proceda cu mare atentie atat in vederea despistarii lor, cat si in vederea conservarii si a cercatarii in laborator. In acest sens, organele judiciare penale trebuie sa procedeze cu mare grija la cercetarile ce se fac la locul savarsirii infractiunii, pentru a descoperi si ridica obiectele si alte probe materiale care pot fi folosite in vederea aflarii adevarului.

Mijloacele materiale de proba au o importanta deosebita in rezolvarea cauzelor penale, ele furnizand informatii pretioase legate de infractiune sau de autorul ei. Rolul si importanta mijloacelor materiale de proba sporesc odata cu perfectionarea metodelor de cercetare criminalistica a urmelor infractiunii.

Avand in vedere continutul dispozitiilor art. 94 Cod Peocedura Penala, coroborat cu art. 95 Cod Procedura Penala: sunt de asemenea mijloace materiale de proba, obiecte care au fost folosite sau au fost destinare sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, precum si obiectele care sunt produsul infractiunii.

Mijloacele materiale de proba pot fi cuprinse in patru grupe:

obiecte care au fost folosite sau care au fost destinate sa serveasca la comiterea infractiunii;

obiecte care sunt produsul infractiunii;

obiecte care contin sau poarta o urma a faptei savarsite;

orice alte obiecte care servesc la aflarea adevarului in cauza penala.

In ceea ce priveste valoarea probatorie a mijloacelor materiale de proba, trebuie observat ca uneori acestea furnizeaza informatii cu valoare probanta deosebita. In aprecierea probelor materiale nu trebuie pierdut din vedere faptul ca acestea pot fi create artificial in scopul de a ingreuna activitatea de cercetare.

Evaluarea informatiilor pe care le pot furniza aceste categorii de mijloace de proba trebuie facuta cu circumspectie, urmarindu-se ca datele ce pot fi desprinse din cercetarea mijloacelor materiale de proba sa se coroboreze cu celalate probe din dosarul cauzei.

5) Elemente de balistica medico-legala

Definitia si clasificarea armelor de foc

Arma de foc este un instrument mecanism ce foloseste pulberea exploziva a carei ardere creeaza, datorita gazelor, o presiune destinata sa arunce proiectilul, prin teava, cu o fortza vie initiala foarte mare.

Avand in vedere multitudinea modelelor si tipurilor de arme, a fost necesara clasificarea lor pe baza diferitelor criterii. Aproape ca nu exista autor care sa nu fi propus o clasificare; dar acestea, chiar daca sunt didactice (Ponsold, Popov, Swanson) pentru practica criminalistica sunt nesadisfacatoare, deoarece nu respecta simultan doua principii de baza si anume sa ajute la sistematizarea armelor si sa permita o identificare criminalistica usoara.

In functie de necesitatile practice ale balisticii judiciare si medicinii legale, care au in vedere armele de foc portative, folosite de regula ca instrument al infractiunii, ne vom orienta in alcatuirea unui sistem unitar de clasificare, incercand sa tinem cont de considerentele de mai sus.

1)Dupa destinatie

In functie de destinatia armelor de foc exista urmatoarele grupe de arme:

Arme de lupta (militare):

-Revolvere si pistolete (arme de mana): sunt arme usoare, cantarind sub 1 kg, manevrabile cu o singura mana, destinate atacului si apararii apropiate, rezervate pentru tragerea asupra obiectivelor inopinate la distante mai mici de 50 cm; trebuie sa aiba o mare siguranta de functionare si o excelanta manevrare care sa permita deschiderea instantanee a focului.

-Pistolete mitraliere: sunt arme automate, cu tir continuu, care se tin la umar sau la coapsa, folosind munitie de pistolet; calibrul cel mai frecvent este de 9 mm; sunt utile pentru distante sun 200 m; cu o mare siguranta de functionare, o mare cadenta a tirului (300-700 focuri/minut), manevrare usoara (2,5-3 kg) si, ca si pistoletele, trebuie sa permita deschiderea instantanee a focului; au incarcatoare de 30 de cartuse.

-Pusti si carabine: cele militare au teava ghintuita si folosesc cartuse cu glont, spre deosebire de armele de vanatoare care au teava lisa, utilizand cartuse cu incarcatura de plumb; sunt tinute la umar si folosesc munitie mai puternica decat cea a pistoletului; calibrul variaza intre 5,5 mm si 11,5 mm; pot fi cu repetitie sau automate foc cu foc, cele mai moderne arme de razboi fiind automate mixte, adica putand trage foc cu foc sau in rafale; au sub 3 kg si eficeinta pana la distante de 300 m; pustile folosesc munitie mai puternica decat carabinele, pot fi echipate cu luneta si permit tirul pana la 600 m, ambele sunt arme precise si usor de manuit.

pusca

pistol semiautomat 9mm revolver

-Pusti mitraliere: sunt arme automate, puternice si destul de grele, folosite pe campul de lupta.

Arme de vanatoare: cu alice, cu glont, cu alice si glont; cu una sau doua tevi, cu repetitie sau automate.

Arme de tip sportiv: pistolete si revolvere cu calivru redus, pusti, s.a.

Arme speciale: pistoale de semnalizare, pistoale de strat, pistoale si pusti cu aer comprimat, pistoale de alarma.

Arme deghizate: pistol stilou, pistol baston, pistol cutit.

Arme improvizate: cu teava retezata, de fabricatie proprie, s.a.

2) Dupa constructia calalului tevii

Armele de foc se pot clasifica in:

Arme cu teava ghintuita, care au pe canalul tevii plinuri si goluri dispuse longitudinal; Ghinturile imprima glontului o miscare helicoidala, asigurand stabilitatea glontului pe traiectorie, in scopul atingerii precise a tintei; ele pot fi in numar variabil (4-8), in functie de tipul si modelul armei, precum si de calibrul ei, avand o rasucire spre dreapta sau spre stanga. Printre armele cu ghinturi amintim: pistoletele, revolverere, pustile, carabinietele, pistoletele automate, pustile mitraliera, armele de vanatoare cu glont.

Arma cu teava lisa care au peretii interiori ai tevii netezi: arme de vanatoare cu alice, arme de tip redus, pistoale-racheta.

Arme cu tevi combinate avand una sau doua lise si una ghintuita.

3) Dupa lungimea tevii

Armele de foc se pot clasifica in:

Arme cu teava lunga, de 50-80 de cm: pusti, carabiniete, pusti-mitraliera, arme de vanatoare, arme de tir.

Arme cu teava mijlocie, de 20-50 de cm: pistoale-mitraliera.

Arme cu teava scurta, de 3-20 de cm: revolvere, pistolete.

4) Dupa modul de functionare

Armele de foc se pot clasifica in:

Arme simple (arme cu incarcare simpla) la care operatiunile initiale de incarcare se repeta, cu mana, la fiecare foc. Manevrarea lor necesita patru operatiuni, toate efectuate cu mana: deschiderea culasei care produce extractia si ejectia, introducerea unui cartus in camera, inchiderea culasei, actiunea degetului pe tragaci. Singurele arme de acest tip care se mai fabrica in prezent sunt cele de stand si armele de vanatoare cu plumb.

Armele cu repetitie, care sunt alimentate cu cartuse din magazie. Manevrarea are trei operatiuni: deschiderea culasei, inchiderea ei, actiunea degetului pe tragaci. Exista in prezent numeroase arme de acest tip, precum pustile de razboi construite in perioada 1866-1940, anumite carabine si pusti de vanatoare.

Arme semiautomate, a caror incarcare si descarcare se face cu ajutorul presiunii gazelor, fiind propice pentru tirul foc cu foc. Pistoletele si carabinele sunt construite pe acest principiu.

Arme automate, care in afara de magazie (incarcator), sunt prevazute, ca si cele semiautomate, cu sisteme motoare perfectionate, permitand sa se utilizeze energia gazelor ce provin din deflagratia pulberii, care asigura deschiderea si inchiderea automata a culasei.

Arma fiind aprovizionata si incarcata, ciclul complet de functionare, care este realizat automat, comporta urmatoarele operatiuni: percutia, deschiderea culasei, extractia si ejectia tubului ars, prezentarea unui cartus, comprimarea resortului recuperator care provoaca introducerea noului cartus in camera, inchiderea culasei si , eventual, o noua percutie.

Acest principiu sta, in toatalitatea sa, la baza armelor semiautomate, pentru care este necesara actionarea percutorului la fiecare foc; la armele automate tirul este continuu, la o singura apasare de deget pe percutor, cum se intampla la pistoalele automate.

La armele de razboi moderne exista un levier de selectie, manevrat cu mana, care perminte reglarea tirului foc cu foc sau in rafale.

5) Dupa calibru

- Armele de lupta, prevazute cu ghinturi, sunt de trei categorii:

Arme de calibru mic: pana in 6,35 mm;

Arme de calibru mijlociu: intre 6,35- 9 mm (7,62 mm, 7,65 mm, 8 mm);

Arme de calibru mare: peste 9 mm (11,43 mm).

- Arme de vanatoare, cu alice sau cu glont, au alte criterii de stabilire a calibrului decat armele de lupta.

6) Dupa munitia folosita

Armele de foc se impart in:

Arme cu glont: de lupta;

Arme cu alice: de vanatoare;

Arme mixte (cu glont si alice): unele arme de vanatoare.

Munitia

Pentru armele de foc unitatea de incarcatura, constituind munitia, este cartusul.

Cartusul complet cuprinde proiectil fixat in tub, care contine incarcatura propulsiva si incarcatura fulminanta, in partea posterioara, numita capsa (amorsa).

Avandu-se in vedere ca, pentru medicina legala, proiectilul si incarcatura exploziva constituie adevaratii agenti etiologici, responsabili directi pentru mecanismul si morfologia leziunilor impuscate, mai ales la polul de impact, vom insista asupra acestora, facand apel la datele de actualitate din literatura si la unele cercetari personale.

Tubul si capsa

Tubul serveste la asambalrea tuturor partilor cartusului si fereste incarcatura de actiunile agentilor exteriori; in timpul tragerii opreste dirijarea gazelor spre inchizator.

Tubul are urmatoarele parti componente:

gatul, pentru sertizarea glontului; partea conica, care este o portiune de tranzitie intre gat si corpul tubului;

corpul tubului, in care se face inmagazinarea incarcaturii;

rozeta tubului, care are un rebord sau un sant inelar ce serveste la prinderea tubului de catre ghiara extractoare, atunci cand acesta este scos din camera cartusului;

fundul tubului, unde se gasesc lacasul capsei, nicovala si orificiile de aprindere (pentru transmiterea flacarii) acest ultim mecanism functionand astfel: percutorul loveste capsa ce se sparge pe nicovala, dupa care flacarile din capsa patrund prin orificiile de aprindere, inflamand pulberea din interiorul cartusului.

Tubul este fabricat din alama (aliaj de cupru si zinc), proprietatile mecanice depinzand mai ales de continutul in zinc; avand in vedere conditiile de lucru ale tubului in timpul tragerii, compozitia alamei are 28-32 % zinc.

Asupra calitatii alamei influenteaza o serie de impuritati inerente, ca bismutul, care face casanta alama la cald si la rece, stibiul, care micsoreaza plasticitatea la rece si fierul care de asemenea micsoreaza plasticitatea.

Capsa este dispozitivul pentru producerea flacarii, asemenea aprinderii prafului de pusca continand exploziv de initiere, cu o mare sensibilitate la actiunile mecanice, termice sau electrice. Ea este formata dintr-un invelis mecanic (capacel) cu doua foite la exterior de alama iar in interior de staniol (placat de nicovala) intre ele aflandu-se substanta exploziva.

Urma lasata de percutor pe fundul cartusului este specifica fiecarei arme in parte.

In urma percutiei, peretele interior se sparge pe nicovala, cu aceasta ocazie explozivul se aprinde, falcara patrunzand prin orificii la praful de pusca din tub.

Capsa cartuselor mai vechi continea explozivi care lasau reziduuri cu actiune eroziva asupra armei de foc (fulminant de mercur amestecat cu antimonit, sare Bertholet si sticla pisata). In ultimul timp capsa se fabrica din stibiat de plumb si azotat de bariu.

Importanta cunoasterii de catre expert a compozitiei chimice a capsei, chiar si a tubului, rezida in faptul ca acesti compusi pot fi intalniti, ca atare sau transformati, la nivelul leziunii de impact.

Glontul

Proiectilele pot fi, in functie de armele de foc: gloante, alice, mitralii sau pose. Ultimele trei felulri de proiectile sunt folosite in tevile lise, cu cartuse speciale, destinate armelor de vanatoare; mitraliile sunt alice mai mare care depasesc 5,5 mm, iar posele sunt alice de constructie proprie, confectionate din diferite materiale. Armele cu teava ghintuita, deci si pistoletul, folosesc cartus cu glont.

Partile componente principale ale glontului sunt:

extremitatea anterioara sau varful, care asigura caracteristicile zborului, nu se angajeaza in ghinturile armei si se conformeaza cea dintai la contactul proiectilului cu un corp dur;

portiunea de ghidaj, formata din zona cilindrica a proiectilului, care se insurubeaza in ghinturile armei, asigurand, prin miscarea giratorie, pastrarea directiei acestuia;

portiunea codala si fundul glontului, uneori cu rol in asigurarea stabilitatii directiei.

Unele gloante au la portiunea de ghidaj unul sau doua jgiaburi, fie pentru a usura prinderea proiectilului in tub, fie pentru a usura insurubarea in ghinturi: santurile gloantelor de plumb, in numar de doua, au fundul crenelat, fiind destinate ungerii cu o substanta grasa, necesara etansietatii complete si lubrifierii in timpul trecerii prin teava asigurand astfel aderenta si prevenind efectele pulberii propulsive si a cresterii temperaturii rezultate din deflagratie, astfel ca glontul nu risca sa se disloce sau sa adere la metalul tevii, impiedicand sau compromitand tragerile ulterioare.

Gloantele se caracaterizeaza prin: forma, calibru, greutate si structura.

Forma este conceputa de asemenea natura incat glontul sa aiba cel mai bun coeficient balistic posibil, deci o penetratie optima in aer, care sa-i asigure, in conditiile unei viteze initiale egale, o cat mai buna precizie, o cat mai lunga bataie si o cat mai mare tensiune pe traiectorie.

Gloantele au, in general, o forma cilindo-ogivala, dar se mai intalnesc, destul de frecvent si gloante cu varf alungit si ascutit, rotunjit, chiar retezat (pistoletul T.T. cal 7,62 mm, ca si pistoletul Parabelum care are varful rotunjit).

Se pare ca glontul de mare actualitate este cel cilindro-biogival, supranumit glontele aerodinamic.

Calibrul, mai precis diametrul maxim al fiecarui glont, inainte de tragere, este mai mare decat calibrul canalului tevii, aceasta diferenta crescand pe masura maririi calibrului armei.

Glontele, pentru teava cu ghinturi, este, prin constructie, astfel calculat incat sa aiba un diametru mai mare decat calibrul canalului tevii, aderand aproape perfect la peretii canalului tevii, glontul impiedica expansiunea gazelor provenite din explozie si deci socul primit, ca urmare a exploziei, nu slabeste deloc.

Cu toate acestea glontul nu reuseste sa inlature perfect pierderea de gaze rezultate din combustia pulberei, o parte din ele scapand si impingand in afara aerul existent pe teava, in afara glontului, astfel incat la retezatura anterioara se formeaza o sfera de aer inaintea iesirii proiectilului.

Pe de alta parte, marirea calibrului glontelui urmareste sa inlature unele defecte provenite din uzura canalului tevii. Cateva exemple: gontele pistoletului Browning model 1930 cal.7,62 mm are un calibru de 7,85 mm.

In cazul proiectilului recuperat dupa tragere calibrul, cel mai fidel, in raport cu cel al armei, este dat de distanta intre doua urme santuri opuse, lasate pe plinurile tevii.

Striurile lasate pe camasa glontului de catre ghinturi sunt strict caracteristice fiecarei arme, permitand identificarea acestora.

Greutatea variaza intre 1,10 g (arma cal. 5,65 mm) si 12,9 g (arma ca. 11,43 mm) si are doar o importanta orientativa in balistica judiciara.

Structura glontului prezinta o valoare deosebita in vizunea contemporana privind balistica tintei, deci implicit si pentru medicina legala. Gloantele sunt, in general, constituite dintr-un nucleu de plumb, de otel sau otel special si dintr-o camasa dintr-un aliaj de cupru si nichel, care poate acoperi si varful (in cazul proiectilelor blindate) sau respectiv varful (pentru proiectilele semi-blindate); exista si gloante monobloc in cupru (cartus M.1886 DAM) sau in plumb (cal 5,5 mm).

La unele proiectile, cu nucleu de otel, camasuirea se face cu anumite lacuri rezistente la temperatura din interiorul tevii. De mentionat ca protejarea prin camasa a nucleului asigura o patrundere mai adanca in tinta fara a afecta proiectilul.

Glont de plumb sau glont incamasuit

glont de plumb, relativ maleabil, produce un impact direct superior glontului cu camasa, materializat pe toate categoriile de tinte, prin modificari (si leziuni) cu caracter dilacerat;

glont cu camasa, mai dur, produce leziuni limitate, chiar minime, la poarta de intrare, in schimb de o mai mare intindere in profunzime;

glontul incamasuit ricosat in tinta produce modificari asemanatoare celor facute de glontul cu plumb;

glontul de plumb sufera, aproape in toate cazurile, deformari, mai mult sau mai putin importante, in functie de tinta si de distanta de tragere, spre deosebire de cel cu camasa care a ramas nemodificat; modificarile glontului de plumb avand un caracter de aplatizare, varful rotunjit aparand turtit, in cateva cazuri chiar aproape liniar-neregulat, cu dimensiuni considerabil mai mari decat cele initiale.

Fata de cele de mai sus se pot trage urmatoarele concluzii:

Impactul direct mai mare al gontelui de plumb (metal moale in raport cu aliajul

de cupru-nichel al camasii) se poate explica prin conversiunea energiei cinetice in lucru de deformare si prin expansiunea suferita de proiectil in momentul lovirii tintei, oferind astfel o mai mare suprafata de soc.

Modificarile tintei, respectiv leziunile, au amploare mai mare la locul de impact

cu proiectilul de plumb si sunt mai profunde in cazul glontelui incamasuit; deducem, pentru cazurile de supravietuire, ca vindecarea ranilor este diferita (cele produse prin glont de plumb cicatrizandu-se mai lent) la fel ca si conduita chirurgicala, care se impune ar fi mai radicala in prima situatie.

Glont usor sau glont greu

Reluand problema enuntata anterior, nu putem omite interesantele si amplele studii ale scolii americane, analizate de White si Munhall, Ceccaldi, trecute in revista de Taille.

Elementul cel mai important al eficacitatii, mai ales in traversarea tesuturilor animale de catre glont, este fara indoiala viteza cu care este vehiculat proiectilul, afirmatie sustinuta de doua ratiuni esentiale:

in primul rand cavitatea temporara, la polul de impact, depinde in mare parte de

energia cinetica si aceasta la randul ei, in principal, de viteza (E=MV²) volumul cavitatii fiind direct proportional cu energia disponibila totala;

in al doilea rand se apreciaza ca sub o anumita viteza nu exista deformari ale

glontului, deformari care sa modifice substantial forma si dimensiunile cavitatii temporare.

In ceea ce priveste puterea de soc, masa proiectilului are o valoare secundara (a se vedea formula de mai sus). Un glont usor isi va incetini viteza mai repede si va patrunde mai putin decat un glont greu. Masa influenteaza deci, nu cavitatea temporara, ci profunzimea la care aceasa atinge diametrul maxim.

Alaturi de masa, forma glontelui poate deveni preponderenta; astfel, cu cat prioectilul este mai turtit la varf, cu atat mai mare va fi cavitatea; pe de alta parte aplatizarea, favorizand deformarea, tinde sa mareasca amploarea leziunilor. Calibrul glontului se pare ca nu joaca un rol important decat pentru proiectilele nedeformabile; cu proiectilele expansive, care se deformeaza inaintea impactului, luand forma unei ciuperci, calibrul initial devine mult mai mare, creand astfel puterea deformanta care ajunge sa joace un rol important.

Cum aceasta putere este in functie de viteza si cum viteza este, practic cu atat mai mare cu cat calibrul este mai mic, gloantele de calibrul mijlociu, devin superioare, ca eficacitate, celor de mai mare calibru.

Dar deformarea proiectilului depinde nu numai de viteza initiala ci si de constructia glontului, din care intereseaza in special blindajul (lungimea, grosimea si duritatea lui), prezenta cavitatilor la zona apicala sau la cea posterioara si consistenta miezului de plumb.

Ordinea eficacitatii pentru gloante de acelasi calibru, aceeasi greutate si aceeasi viteza este urmatoarea:

glont de plumb fara camasa cu varf scobit;

glont semi-blindat cu varf scobit, glont glont tronconic din plum fara camasa cu varf plat;

glont blindat cu varf plat;

glont semiblindat cu varf moale (din plumb);

glont din plumb fara camasa cu varf rotund, glont blindat cu cap rotund (cel mai folosit tip de glont pentru pistoale, inclusiv pistoletul T.T.).

Deci gloantele expansive, din plumb, fara camasa sunt mult mai eficiente decat cele blindate. In ultimii ani s-a ajuns la un proiectil mai eficient decat glontul de plumb cu varf scobit, realizat de Societatea Deadeye si numit Glasser Saftey Slug.

Este vorba de un proiectil curios, usor (6,22 g) cal. 9 mm, foarte rapid (560m/sec.), tras cu pistoletul Luger cal 9 mm, constituit dintr-un invelis de alama plin cu mici sfere de plum intr-un lichid vascos si inchis cu un dop din fibre de sticla si teflon. La impact, proiectilul intra intreg in tinta, apoi dopul se dezagrega, eliberand sfere de plumb care se disipeaza cu viteza.

S-a insistat asupra glontelui, deoarece el este considerat, din punct de vedere medico-legal, ca fiind principalul agent vulnerant, responsabil pentru leziunile primare, apreciate in epoca clasica a balisticii, drept caracteristice. cautarile perioadei postbelice au adus la descoperirea unor munitii, prin acestea intelegand si glontul, tot mai diverse, in vederea atingerii eficientei maxime, fapt care a determinat aspecte morfologice noi, atipice, de multe ori paradoxale mai ales la locul de impact.

Pulberi balisitce

Prin pulberi balistice se inteleg grupe speciale de substante care, sub influenta unor actiuni exterioare relativ slabe (percutie, incalzire, etc.) pot suferi transformari chimice rapide, insotite de degajare, tot atat de rapida, de caldura si de formarea unor gaze puternic incalzite care exercita un lucru mecanic deosebit (de azvarlire sau de distrugere).

Plecand de la clasificarea facuta de Dèrobert, sistematizam pulberile fara fum in patru categorii:

pulberi piroxilare, cel mai frecvent folosite in pistolete, compuse din

nitroceluloza sau nitroglicerina, sau un amestec din ambele; ele sunt amestecate cu diferite substante stabilizatoare, pentru a impiedica influenta umiditatii si a caldurii asupra deflagratiei. Sunt gelatinizate si stabilizate cu: difenilamina, bicromati, nitrati, camfor, parafina, grafit, substante anorganice s.a. Culoarea, forma si marimea granulelor sunt caracteristice pentru tipul de fabricatie (T si T bis, frecvent utilizate in pistolete); sunt rapid arse, combustia unui gram producand mai multe gaze (1000 cm³) si anume gaz carbonic, oxid de carbon, azot si hidrogen; lasa foarte putine reziduuri;

pulberi mixte pulbere Schultze folosita doar in Marea Britanie si

abandonata in restul Europei, inclusiv in Franta, unde a fost introdusa initial (3 tipuri, mai cunoscuta pulberea M), este formata din amestecuri de nitroglicerina si nitrati minerali, aglomerate in granule mici partial gelatinizate; pulberea J se apropie mult de pulberile coloidale, furnizand o mare cantitate de gaze si foarte putine reziduuri;

pulberi incomplet gelatinizate (K2 si C2) sunt amestecuri de nitroceluloza

aglomerate in prezenta unui solvent apos cu foarte putini oxidanti minerali;

pulberi coloidale (complet gelatinizate) exista sub forma de 3 tipuri: balisita

(amestec de nitroceluloza si nitroglicerina), pulbere neporoasa (amestec de nitroceluloza, mai mult sau mai putin azotata, cu stabilizatorul difenilamina si cu o cantitate mica de oxidant mineral) si pulberea poroasa (nitroceluloza, cu o cantitate mare de salpetru).

Mentionam ca aceste pulberi se numesc piroxilate, doarece au ca compus majoritar piroxilina, impropriu numit nitroceluloza. Combustia puberilor fara fum este cvasitotala, lasand putine reziduuri, care au doua caracteristici comune pentru toate, si anume predominanta nitratilor microchimic caracterizati prin reactia la difenilamina si la brucina in mediu sulfuric si reactie acida, caracterizata prin virarea in rosu a hartiei de turnesol (datorita urmelor de acid sulfuric liber, provenind din amestecul nitro-sulfuric, folosit la azotarea celulozei). Reziduurile pulberilor, folosite mai des, au urmatorul aspect:

pulberea J: reziduu verde (datorita oxidarii cromului care se formeaza in timpul combistiei);

pulberea M: reziduu de culoare nedefinita inchisa, care oxidandu-se trece la rosu;

pulberea T bis: reziduu ca la pulberea M.

Cunoasterea pulberilor si a transformarilor pe care acestea le sufera cu ocazia exploziei sunt de mare importanta atat pentru criminalist (care poate stabili, in anumite limite, data si ordinea tragerii), cat si pentru medicul legist (in diagnosticul leziunii de impact, mai ales in cazurile atipice).

Probleme generale legate de dinamica tirului

Vom discuta o parte din problemel balisticii, si anume pe acelea care explica participarea diferitelor componente ale tragerii cu arma de foc aspura tintei umane.

Elementele tragerii:

Viteza glontului

Viteza glontului (V= X/T, in care X reprezinta distanta parcursa si T timpul secund) depinde de cantitatea si greutatea pulberii folosite, lungimea tevii, forma si greutatea proiectilului.

Maximum de viteza este la retezatura anterioara pentru pistoalele (la armele cu teava lunga, pana la 1,5 cm de retezatura anterioara, pentru ca presiunea gazelor continua sa se exercite asupra proiectilului); apoi ea descreste, in functie de greutatea proiectilului si viteza curentilor de aer.

Bataia armei

Este definita de distanta la care poate fi trimis proiectilul tras. Se deosebeste o bataie maxima, unde viteza proiectilului devine egala cu rezistenta aerului care corespunde cu punctul de cadere al glontului - si bataia eficace, sau utila, data de distanta pana la care proiectilul isi pastreaza o parte suficienta din forta de patrundere si de lovire a tintei; bataia eficace nu depaseste jumatate din bataia maxima a tragerii.

Bataia eficace, ca si pulberea proiectilului, variaza in functie de viteza, greutatea si calibrul glontului. Se stabileste experimental pentru fiecare arma in parte.

Traiectoria

Propulsia glontulului este determinata de expansiunea gazelor, ca rezultat al combustiei pulberii din cartus, in teava armei de foc. La iesirea din teava, glontul este animat de o miscare de rotatie in jurul propriului sau ax (datorita ghinturilor) care-i stabilizeaza traiectoria si de o anumita viteza de translatie, numita viteza initiala (V₀), ce poate fi inferiora sau sa depaseasca viteza sunetului.

La retezatura anterioara a pistoletului, gezele se decomprima brusc si se racesc, producand unda sonora denumita unda de gura; totodata particulele de pulbere, nearse inca sau in curs de combustie, sunt aruncate afara din teava producand flacara.

Zgomotul glontului subsonic este un suierat, in timp ce al celui care se deplaseaza cu o viteza egala sau superioara vitezei sunetului, se aseamana cu un bang in miniatura al avioanelor supersonice.

Traiectoria este drumul parcurs de centrul de greutate al glontului, in aer, de la iesirea din gura tevii pana la punctul de oprire. Pentru distante scurte, traiectoria tinde sa se confunde cu o linie dreapta, iar pentru cele mai mari, care merg, teoretic, pana la limita de bataie a armei, traiectoria este o linie curba (la inceput orizontala, apoi progresiv, descendenta).

Principalii factori care conditioneaza traiectoria sunt:

miscare de translatie catre inainte, imprimata de viteza initiala;

miscare de cadere, datorita greutatii proiectilului;

miscare de intarziere, ce tine de rezistenta aerului.

Datorita miscarii de rotatie, axul proiectilului este tangent in orice punct cu traiectoria.

Reculul

Este miscarea inapoi a armei de foc in momentul tragerii. Expansiunea gazelor, care se produce in toate directiile, determina asupra mecanismului de inchidere o miscare spre inapoi, datorita actiunii asupra peretelui frontal al inchizatorului.

Energia reculului variaza in functie de greutatea totala a armei (cu munitie), greutatea si natura proiectilului, calitatea, cantitatea si rapiditatea arderii pulberii.

Componentele dinamice ale tragerii si efectelor lor asupra tintei vii

Presiunea gazelor atinge maximum de intensitate in camera de explozie sau imediat inaintea ei si este, binenteles, mai mare la pulberea fara fum decat la cea neagra. Ea descreste pe masura ce glontul traverseaza teava, la o mica distanta de retezatura anterioara ( in functie de lungimea tevii) devenind nula.

Presiunea se exprima in kilograme forta pe cm²; un gram de pulbere neagra degajeaza prin ardere, 200-300 cm³ de gaze, care dau nastere unei presiuni de 200-300 de atm. Un gram de pulbere fara fum degajeaza, prin ardere cam 800 cm³ de gaze.

In zona razei de actiune a presiunii gazelor, in afara tevii, pe o mica distanta (1-3 cm) pot aparea leziuni de aspect contuz (escoriatii, echimoze, chiar plagi rupte), uneori destul de grave si arsuri de gradul I-II, precum si modificari de tinta (de exemplu arsurile de pe imbracamintea victimei) chiar si in cazul pulberilor fara fum.

Pulberea neagra da o flacara ce ajunge la o distanta mult mai mare, in general egala cu lungimea armei, ce produce arsuri pe pielea si imbracamintea victimei. Oxidul de carbon din gazele sub presiune, in contact cu sangele din zonele de suprafata, da carboxihemoglobina, care poate colora regiunea interesata in rosu-carmin.

Toatodata presiunea mare a gazelor angreneaza, la iesirea din teava, toate urmele cunoscute sub denumirea de factori suplimentari si, pe de alta parte, impinge brusc coloana de aer din teava, precedand impingerea proiectilului care va actiona, la nivelul tintei, inaintea glontului (unda de soc).

Toate aceste mecanisme de actiune se repercuteaza direct asupra tintei, in functie de distanta de tragere, producand,la om, leziuni caracteristice, mai ales in tirul de la mica distanta, la polul de impact.

Puterea armei (energia cinetica sau forta vie a glontului)

Puterea unei arme este reprezentate de capacitatea, inmagazinata de proiectilul in miscare, fiind in functie de masa si viteza acestuia. Este componenta principala a puterii de patrundere a glontului.

Puterea de patrundere a glontului se apreciaza dupa spatiul strabatut de proiectil, intr-un material de o anumita densitate si este in functie de energia cinetica a proiectilului in momentul lovirii tintei, de duritatea si forma proiectilului, de unghiul de lovire si de densitatea materialului implicat.

La viteze mari ( peste 170 m/sec.) proiectilul patrunde adanc in tinta, formand un canal relativ rectiliniu; la viteze mai mici, deviaza in mod neregulat, in raport cu duritatea organelor atinse, iar la viteze sub 50 m/sec. nu patrunde in tesuturi.

Cu cat glontul patrunde mai profund in tinta cu atat pierde mai multa energie si, in consecinta, are tendinta la oblicitate, in raport cu axa traiectoriei sale. Deci canalul traiect nu poate indica directia de tir decat daca este rectiliniu. Dupa Turai exista doua exceptii:

in cazul proiectilului foarte deformat la sosirea sa, patrunderea nu mai este in raport cu viteza;

cand proiectilul depaseste limitele vitezei sale (viteza constanta pentru fiecare tip de arma si de glont) patrunderea poate diminua deoarece energia cinetica actioneaza, in acest caz, mai mult la distrugerea proiectilui insusi.

Puterea de patrundere in tinta, implicit forta vie a glontului constituie leziunile primare, caracteristice impuscarii chiar si de la distante mari. Subliniem faptul ca ceea ce conteaza in mecanismul intim de producere a leziunilor prin glont, este tocmai puterea de patrundere si nu energia cinetica (forta vie) a glontelui, asa cum se afirma in general; aceasta din urma are intr-adevar o pondere mare in aprecierea puterii de patrundere dar s-a vazut, nu este singurul factor care trebuie incriminat.

Capacitatea distructiva a glontului

Se apreciaza corelat cu puterea de patrundere, de care practic ea nu poate fi disociata.

La caracateristicile glontului, care actionau in forta de patrundere, se adauga, pentru forta de distrugere, greutatea si natura proiectilului.

Pentru a relua ideea, sustinuta de noi si discutata anterior, proiectilul complet incamasuit are o putere de patrundere mai mare decat cel semiincamasuit sau decat cel fara blindaj, in schimb, capacitatea distructiva este mai mare pentru ultimele doua categorii de gloante.

De asemenea, reluand afirmatiile noastre anterioare care se refereau la forma varfului glontului, cel ascutit are o putere de patrundere mai mare si o capacitate distructiva mai mica decat gloantele cu varf ogival, rotunjit si, mai ales, decat cele cu varf plat sau scobit.

Potentialul distructiv exploziv se manifesta in unele situatii particulare, care tin fie de constitutia glontului (tip Glasser Safety Slug, cu invelis de alama si miez din mici sfere de plumb), fie de caracteristicile unor organe (compacte, ca ficatul si osul, sau cu mult lichid ca vezica urinara plina, cordul in diastola, creierul). Leziunile au un caracter exploziv de mari proportii.

Miscarile glontului

Din momentul declansarii focului si pana la atungerea tintei, glontul este animat de o serie de miscari si poate suferi deformari, mai mult sau mai putin importante, care isi lasa amprentele aspura leziunilor.

Miscarile glontului sunt in numar de sase, din care primele trei au un rol important, mai ales pentru activitatea balistica a proiectilului:

a)      Propulsia sau miscarea de progresie in sens postero-anterior, consecinta directa a fortei expansive a gazelor, rezultate din combustia pulberii de azvarlire din cartus;

b)     Miscarea de traiectorie

c)      Rotatia in jurul propriului ax longitudinal, imprimata, cum s-a vazut, de ghinturile tevii, in scopul maririi preciziei tirului. Viteza initiala a glontului modern este de 2500-3000 ture/sec., energia de rotatie fiind de 0,6% din energia totala;

d)     Miscarile de oscilatie, care se produc inconstant, aparand in anumite perioade din parcursul glontului, pe masura ce aceste se indeparteaza de teava si constau in tendinta proiectilului de a face unghi cu tangenta traiectoriei ( pana la 2^o la peste 1000 m) parese, ca urmare a unui ricoseu la aer;

Literatura postbelica a elucidat mecanismul aparitiei miscarilor de rotatie si totodata a lamurit unele aspecte ale miscarii de oscilatie interesante si pentru medicina legala deoarece explica anumite detalii lezionale.

Axul glontului, in timpul zborului, nu coincide cu traiectoria, ci deviaza totdeauna sub un unghi oarecare, datorita a doi factori: gazele de explozie si inertia glontului.

Mai importanta insa, este forta de rezistenta a aerului, care actioneaza intr-un plan ce formeaza un unghi, atat cu axul glontului cat si cu axul traiectoriei glontului in miscare; ca rezultat al unei astfel de relatii intre axul glontului, traiectorie si directia fortei de rezistenta a aerului, apar actiuni complementare de rezistenta care tind sa intoarca glontul spre axa lui ecuatoriala, adica sa-l rastoarne.

Aceste forte de rasturnare sunt anulate numai datorita miscarii energetice de rotatie a glontului. La inceputul deplasarii, actiunea fortelor de rasturnare se manifesta prin miscarile de oscilatie ale varfului glontului.

Aceste miscari de oscilatie sunt de doua feluri si poarta denumirile de miscare in forma de con rapida si miscare in forma de con lenta. Miscarea lenta este determinata de actiunea fortelor complementare ale rezistentei aerului, iar cea rapida de actiunea gazelor si de neregularitatile de structura ale gontului (de ex. deformarea glontului in canalul tevii), fapt care duce la modificarea centrului de gravitatie ce nu mai coincide cu centrul masei proiectilului.

Miscarea lenta, in forma de con, consta in devierea periodica a axului glontului fata de cel al traiectoriei, pe cand miscarea rapida, tot in forma de con, se manifesta prin deplasarea periodica a axului glontului fata de centrul de greutate.

Astfel, axul glontului efectueaza concomitent o dubla miscare in con (lenta si rapida) datorita careia varful se misca dupa o curba epicicloida (curba descrisa de punctul unei circumferinte, care se rostogoleste, fara alunecare, pe o alta circumferinta imobila).

In procesul de rotatie, ca si in miscarea in forma de con, apar cupluri de forte complementare, numite de stingere, care duc la micsorarea unghiului de deschidere al ambelor miscari in forma de con. Ca rezultat al actiunii acestor forte contradictorii se ajunge la stabilitatea pozitiei axului glontelui.

Miscarea lenta in forma de con are un caracter periodic (perioada de oscilatie) si se desfasoara pe o distanta de 4-5 m; dupa acest interval, adica dupa ce s-a efectuat ciclul complet de devieri, glontul revine la pozitia sa initiala. Durata acestei perioade, in conditiile de rezistenta permanenta a mediului, se determina prin raporturile reciproce intre masa, lungimea si sectiunea transfersala a glontului.

Pentru gloantele moderne, aceasta corelatie este de asemenea natura incat conditioneaza stabilitatea, pe cat posibil, maxima. La patrunderea glontului intr-un mediu mai dens decat aerul, rezistenta creste brusc, inaintarea glontului incetineste si miscarile de oscilatie reincep, peioada de miscare lenta in forma de con scurtandu-se proportional cu rezistenta mediului.

Totusi, rasturnarea glontului sau o alta modificare ireversibila a pozitiei lui este posibila numai in momentul in care isi pierde forta de rotatie, adica la distante mari.

Modificarea intalnirii regulate a glontului poate avea loc in ricoseuri, cand glontul, lovindu-se de un obiect dur, isi schimba axul initial si pierde, partial sau in totalitate, miscarea de rotatie, producandu-se, in consecinta, o rostogolire dezordonata. Aceeasi rostogolire poate sa apara si in profunzimea tesuturilor, cand glontul s-a lovit de un tesut dur (osul), dar nu se opreste.

e)      Bascularea in jurul propriului varf, care se accentueaza pe masura ce glontul se indeparteaza de arma, miscare mai frecventa la proiectilele lungi, in cursul careia extremitatea posterioara are tendinta sa se plaseze inainte, fapt impiedicat de miscarea de rotatie. Mecanismul miscarii de basculare a fost explicat mai sus;

f)       Miscarea helicoidala sau in spirala pe care proiectilul, iesit din teava ghintuita, o efectueaza, descrescand ca diametru, pe masura ce glontul avanseaza, astfel ca se ajunge, in final, la stabilizarea pe traiectorie miscare datorita deplasarilor inerente si insesizabile, ale pistoletului in momentul tragerii, precum si a jocului glontului pe o teava uzata, cu neregularitati ale ghinturilor.

La aceste miscari se mai poate adauga inca una, semnalata de Gonzales, pentru tragerile de la distanta mica: cand glontul iese prin retezatura anterioara a tevii, reculul o impinge in sus; drept urmare, glontul loveste tinta dupa directia liniei de ochire originala, insa flacara si particulele de pulbere sunt indreptate spre tinta dupa directia propusa de recul, perforatia glontului fiind putin sub centrul arsurii si incrustatiilor cu pulbere.

Deformarile glontului

Un glont este supus, in general, la doua categorii de deformari:

unele, datorate armelor de foc, mai precis diferitelor actiuni care au loc cu ocazia

tragerii; daca pentru expertiza medico-legala acestea nu au, practic, vreo importanta, pentru balistica judiciara sunt de valoare deosebita, deoarece permit identificarea armei care a tras glontul respectiv;

celalalte, care se produc dupa iesirea glontului din teava, ca urmare a unor relatii

destul de complexe cu factori exteriori interpusi pe traiectorie; modificarile suferite de gloante interfera cu regularitate modificarile produse in teava, ingreunand deci, uneori anuland chiar, eficienta identificarii balistice; in schimb, unele din aceste deformari, cand ele se produc anterior lovirii tintei, prezinta interes pentru medicul legist, pentru ca leziunile de impact pot fi subestantial modificate.

Ciocnirea glontului cu obstacolul poate avea loc in trei momente ale traiectoriei: anterior lovirii tintei, in tinta, dupa parasirea tintei.

Atunci cand tinta este omul, deformarile suferite de glont in organism, in anumite conditii, sunt importante pentru ca au intotdeauna un corespondent lezional. Au fost facute numeroase observatii si studii experimentale in acest scop, din care citam pe cele ale lui Chavigny, Delorme si Lacassagne, Piedelievre si Descile, si mai recent Eliakis.

6) Expertiza medico-legala in impuscare

A)Aspecte generale ale leziunilor produse prin arme de foc

In general, asupra corpului uman, proiectilul are 4 actiuni:

de penetrare, formand un orificiu de intrare rotund sau ovalar cu pierdere de substanta, substanta in minus este antrenata in canal;

de infundare: atunci cand forta vie este mica (la sfarsitul traiectoriei) glontul despica numai tesaturile ca o pana, formand un orificiu in forma de fanta, corespunzator directiei fibrelor elastice din piele;

contuziva: cand forta vie este foarte mica, glontul poate actiona ca un obiect dur, bont, neproducand orificiul de intrare, ci doar echimoza sau escoriatie.

de rupere: aceasta actiune are loc atunci cand tragerea se face de aproape, glontul avand o forta vie foarte mare. In acest caz datorita actiunii gazelor, pot lua nastere orificii de intrare lungi, rupte si fisuri radiare.

Cand tragerea de aproape s-a facut intr-un organ ce contine o materie bogata in apa (stomac plin sau creier) poate aparea actiunea hidrodinamica, care, datorita unei legi fizice conform careia presiunea exercitata pe o suprafata lichida se raspandeste in mod egal pe intreaga suprafata lichida, determina explozia organului respectiv. Actiunea de rupere mai poate avea loc atunci cand invelisul glontului actioneaza separat, sau glontul este neregulat, sau este animat de miscari neregulate, fenomen care se petrece atunci cand glontul traversand un obstacol mai consistent, se deformeaza, sau cand el ricoseaza.

Tinand cont de caracateristicile metalului din care este facuta arma, acesta va putea suporta o presiune maxima a pulberii care poate fi evaluata prin calcul.

Proiectilul ideal va avea o forma alungita si va avea o greutate mare. Insa acest proiectil nu va elibera suficienta energie cinetica la contactul cu tinta. O sfera va retine mai multa energie cinetica dar va avea o viteza mica si o frecare accentuata. Un varf parabolic si o structura dreptunghiulara dorsala (pe sectiune) vor reprezenta un compromis acceptabil. Proiectilul va fi alcatuit din plumb sau din metale si mai grele decat plumbul (uraniu saracit).

Dezavantajul plumbului este ca are tendinta de a-si modifica forma de agregare in functie de temperatura (si deci in functie de frecare deci depinde in mare masura de viteza de inaintare). La o viteza de inaintare de circa 300 de m/sec proiectilul de plumb are tendinta de inmuiere. La o viteza de peste 600 m/sec proiectilul se poate topi complet. Prin alierea plumbului cu staniu sau prin acoperirea plumbului cu camasa dintr-un material suficient de moale (cupru) sa poata permite mularea proiectilului pe canelurile tevii, se poate realiza un compromis acceptabil intre greutatea proiectilului si caracateristicile geometrice ale acestuia.

Dezavantajul uraniului saracit se traduc prin cresterea pericolului de iradiere (neconfirmat medical ci doar o supozitie).

In practica am observat ca se pot descrie leziuni tisulare in trei feluri in cazul actiunii proiectilelor:

a) Prin zdrobire si lovire directa actiune evidentiata in cazul armelor de mana care emit un proiectil cu viteza mica toate leziunile tisulare sunt produse prin zdrobire si lovire de corp dur.

b) Prin cavitatie apar in mod semnificativ in momentul in care proiectilul trece cu o viteza mai mare de 300 m/s. Se descriu cavitati permanente (canalul) realizate prin patrunderea prorpiu-zisa a proiectilului in tesuturi precum si in cavitati temporare realizate prin accelerarea diferita a unor medii cu densitati diferite si care duc la caracterul conic al leziunii produse de proiectil.

c) Prin efectul realizat de unda de soc. Aceasta actioneaza pentru timp scurt asupra mediului si nu da modificari semnificative pentru arme cu viteza mica. Pentru arme cu viteza mare, unda de soc poate genera presiuni de peste 200 atm., suficient pentru a produce fracturi si rupturi tisulare la distanta (confirmat si de DiMaio si Zumwalt in 1995).

Initial s-a crezut ca atat viteza proiectilului cat si masa acestuia vor modifica felul leziunii. Actualmente, toti autorii consultati sunt de acord in a considera viteza proiectilului ca fiind primordiala. Viteza a fost initial clasificata drept mica (sub 300 m/s), medie (intre 300-600 m/s) si mare (peste 600 m/s). O arma de astalt de 7,65 mm de tip M16 este proiectata pentru a produce leziuni mari la viteze mari. Proiectilul de masa mica, balanseaza rapid in tesuturi, face o cavitate redepde si elibereaza toata energia cinetica la impact. Un proiectil tras de o carabina de vanatoare (7,65 mm) va avea o masa mai mare fapt ce permite acestuia sa penetreze mai adanc si va elibera energia la distanta.

Proiectilul, la o viteza normala, va produce o plaga transfixianta, astfel incat vom constata un orificiu de intrare, un canal si un orificiu de iesire. Binenteles ca in cazul plagilor oarbe, vom avea numai un orificiu de intrare si un canal in fundul caruia vom gasi glontul.

Studiul orificiului de intrare

Orificiul de intrare este mai mic decat calibrul proiectilului datorita faptului ca pielea are un grad de elasticitate determinat de fibrele de elastina. In plus tegumentul se retracta in momentul in care este agresionat. Orificiul poate fi egal ca dimensiune cu calibrul glontului cand pielea este situata aproape de os, cum se intampla in craniu, unde capacitatea elastica a tegumentului este micsorata. Orificiul de intrare este mai mare decat calibrul glontului in tragerile de aproape sau cu o teava lipita, cand actiunea distructiva a proiectilului este asociata cu actiunea gazelor.

In mod obisnuit in tragerile de departe, orificiul de intrare este rotund, el poate fi oval atunci cand glontul nu patrunde perpendicular ci sub un unghi oarecare. Orificiul de intrare mai poate fi neregulat in tragerile de aproape cand intervine forta gazelor, sau atunci cand varful glontului este bont sau rotund.

Cu cat forta vie a glontului este mai mare, in tragerile de departe, cu atat marginile orificiului vor fi mai netede. La nivelul orificiului de intrare a proiectilului se observa o serie de modificari care au o mare importanta medico-legala. Aceste modificari apar in mod constant indiferent de distanta de la care s-a tras si se datoresc actiunii factorilor primari ai impuscarii (proiectil).

Gulerasul de escoriatie este o mica lipsa de substanta la nivelul buzei orificiului de intrare. Explicatia producerii acestei escoriatii este urmatoarea: epidermul este mai putin elastic decat corionul, acesta se rupe primul la contactul cu proiectilul si se detaseaza in jurul plagii, pe o distanta de 1-2 mm de marginile orificiului. La omul viu gulerasul de escoriatie sau de eroziune are o culoare rosie; la cadavru fiind vorba de o lipsa de substanta se pergamanteaza.

Gulerasul de stergere (manjire) se datoreaza stergerii glontului de marginile orificiului, determinand incarcarea acestor margini cu particule de pulbere nearse, unsoare, fum (elemente ce se gasesc pe camasa glontului).

Inelul de metalizare se datoreaza si el stergerii glontului de marginile orificiului de intrare, aici, depunandu-se mici particule metalice antrenate pe glont in urma frecarii acestuia de teava.

Atunci cand distanta de la care s-a tras este mai mica de 0,6/1 m (in functie de tipul de arma), in jurul orificiului de intrare apar pe langa modificarile amintite mai sus, o serie de modificari noi, datorita factorilor suplimentari sau secundari. Acestea sunt:

tatuajul care se datoreaza depunerii pe piele, in jurul orificiului de intrare, a pulberilor neatinse ce determina o serie de incrustatii negricioase dispunse pe o suprafata cu atat mai mare cu cat gura tevii este mai departe de corp;

mansonul de fum se datoreaza funinginei;

arsurile, datorita actiunii flacarii;

aspectul neregulat al marginilor orificiului de intrare, care este urmarea actiunii gazelor.

Aceste 4 modificari apar asa cum am aratat numai in tragerile de aproape si ele variaza ca intensitate dupa tipul de arma: astfel la armele vechi actiunea lor se manifesta pana la o distanta de 1,5 m, actiunea flacarii, a fumului si a pulberilor nearse fiind mai intensa. In schimb, la armele moderne actiunea acestor factori suplimentari se manifesta de la o distanta mai mica (cca. 60 cm) iar actiunea gazelor este mai puternica.

Prezenta factorilor suplimentari (pulbere nearsa sau fum) se pune in evidenta pe piele (in jurul orificiilor de intrare sau in spatiul dintre police si index la sinucigasi) prin prelevari din aceste zone si folosirea in laboratoarele criminalistice a reactiilor chimice specifice cu brucina si difenilalamina. Se pot face prelevari si de pe haine.

In medicina legala, in raport cu aceste modificari, se vorbeste de trageri in limita de actiune a factorilor suplimentari sau in afara limitei acestor factori. In acest fel se poate vorbi despre trageri cu teava lipita sau semilipita, de trageri de foarte aproape, de trageri in limita factorilor suplimentari si de trageri in afara factorilor suplimentari.

Orificul de intrare in trageri cu teava lipita de piele

Tragerea cu teava lipta prezinta 2 situatii:

cand gura tevii este aplicata ermetic pe piele. In acest caz, orificiul de intrare este inconjurat de inelul de imprimare al gurii tevii, iar proiectilul si factorii suplimetari se afla pe canalul produs de gaze si de proiectil;

cand gura tevii nu este aplicata ermetic pe piele, gazele patrund sub piele si o rup sub forma de cruce sau stea.

In tragerile efectuate cu arma de vanatoare sau cu teava lunga, leziunile fiind extinse, este foarte greu de identificat orificiul de intrare si iesire.

Orificiul de intrare in tragerea cu teava apropiata de piele

Are loc in limitele actiunii factorilor suplimentari (flacara, gaze, fum, pulbere nearsa) pe care ii vom analiza in mod separat pe zone:

a)      zona actiunii flacarii pentru pulberea neagra aceasta zona se caracterizeaza

printr-o parlire a epidermei si a parului. Se observa urme si pe imbracaminte;

b)     zona actiunii gazelor gazele au o actiune mecanica, termica si chimica:

mecanic la o distanta de 1-5 cm,pot rupe imbracamintea, avand un aspect cruciform. In tragerile de la 10 cm, orificiul de intrare in imbracaminte este rotund si neregulat;

termic se manifesta prin parlirea tesuturilor;

chimic se constata aparitia carboxihemoglobinei in rana produsa (coloratie rosu- carmin a tesutului si muschilor din jurul ranii).

c)      zona actiunii fumului culoarea difera in functie de originea pulberii: neagra

(pulbere neagra), gri, galbena, verde etc. pentru pulberile fara fum. In tragerile pana la 5 cm, se formeaza un cerc negricios cu diametru de 3-8 cm, epiderma este lezata; in tragerile de la 7-15 cm, un cerc mai putin vizibil cu marginile periferice neclare;

d)     zona actiunii pulberii nearse (zona de tatuaj).

Incrustarea granulelor acestei pulberi in jurul orificiului de intrare, formeaza o figura concentrica si circulara in tragerile perpendiculare si una ovoidala in tragerile oblice.

Marimea acestor figuri creste cu distanta iar numarul lor este invers proportional cu cresterea distantei.

Orificiul de intrare in tragerea de departe

Se caracterizeaza prin absenta factorilor suplimentari la nivelul orificiului de intrare; de aici rezulta problema dificila pentru expertiza medico-legala. Se impune de aceea un examen minutios al pozitiei victimei si a celui care a tras, si gasirea urmelor elementelor accesorii proiectilului (tuburi arse, bure, capace etc.).

Se fac aprecieri aspura energiei cinetice atribuite de proiectil precum si o examinare minutioasa a proiectilului.

In cazul armelor de vanatoare, conul de imprastiere a alicelor da indicatii pretioase anchetei. Pana la 0,5 cm alicele sunt grupate formand un singur orificiu de intrare mare, rotund cu margini oarecum neregulate. Peste aceasta distanta, alicele incep sa se imprastie in jurul orificiului central.

Studiul canalului

Studiul canalului are importanta in primul rand in aprecierea directiei de tragere.

Canalul este in general drept, insa el poate prezenta devieri in raport cu tesutul prin care trece.

El poate prezenta aspectul unei linii frante sau in zig-zag, daca proiectilul intalneste in cale o rezistenta osoasa: de asemenea, canalul poate fi frant in cazul cand traseul trece la nivelul unor organe ce ulterior se pot deplasa (anse intestinale). O alta varietate de canal este cel in seton: acesta se intampla cand glontul este animat de o forta vie mica, loveste pielea la nivelul unui plan dur osos imediat subiacent, cum este spre exemplu la craniu; in acest caz dupa patrunderea prin piele, proiectilul isi creeaza un drum intre aceasta si os, ocolind craniul in semicerc si iesind de partea opusa. Exista si posibilitatea unor plagi tangentiale.

In canalul (care la autopsie nu este recomandabil sa fie sondat spre a nu se creea cai false, ci trebuie disecat strat cu strat) vom putea gasi in afara de sange, fragmente de organe distruse, aschiile osoase, cand sunt lezate oasele, diferite particule antrenate de la nivelul orificiului de intrare, corpi straini, in special imbracaminte. In cazul unor plagi oarbe, la fundul canalului vom intalni proiectilul.

Traiectul proiectilului poate avea uneori in corp un mers curios, fiind deviat sau alunecand peste structuri tisulare mai dure (oase, tendoane) sau cand imprumuta chiar traseul unor vase.

Studiul orificiului de iesire

Trecand prin corp glontul isi pierde o parte insemnata din energie, astfel ca la iesire el actioneaza ca o pana asupra pielii, desfacand-o sub forma de fanta. De aceea la nivelul orificiului de iesire nu intalnim pierdere de substanta, asa incat acesta va avea un aspect caracteristic, fara pergamentarea marginilor. Dimensiunile orificiului de iesire pot fi mai mici decat ale glontului sau pot fi egale sau mai mari decat proiectilul.

Intr-un studiu comparativ dimensional dintre orificiul de intrare si cel de iesire trebuie cunoscute urmatoarele:

1) Pentru ca orificiul de intrare sa fie egal cu cel de iesire, proiectilul trebuie sa treaca prin corp cu mare viteza, sa fie animat de o miscare helicoidala accentuata, sa strabata tesuturi avand aceeasi densitate si sa nu se deformeze pe traiectorie dupa patrundere.

2) Pentru ca orificiul de intrare sa fie mai mare decat cel de iesire, trebuie ca proiectilul sa intre oblic si sa iasa perpendicular, sa antreneze la intrare un corp strain pe care apoi sa-l abandoneze in canal si asupra orificiului de intrare sa actineze si gazele.

3) Pentru ca orificiul de intrare sa fie mai mic decat orificiul de iesire, trebuie ca proiectilul odata intrat sa se deformeze pe traiectorie marindu-si volumul, sau el sa intre perpendicular si sa iasa oblic; in sfarsit acest aspect mai apare atunci cand proiectilul antreneaza la iesire aschiile osoase.

B)Expertiza medico-legala a leziunilor produse prin arme de foc

Medicul legist trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari:

1) Daca este sau nu vorba de o leziune produsa prin arme de foc;

2) Numarul impuscaturilor;

3) Care este orificiul (orificiile) de intrare si cel de iesire;

4) Care este directia din care s-a tras;

5) Tipul de arma folosit in impuscare;

6) Daca poate fi vorba de o autoimpuscare.

Pentru rezolvarea acestor probleme expertiza medico-legala trebuie inceputa printr-un examen metodic al locului faptei. Aici vor fi cercetate toate urmele balistice ale impuscarii: proiectilele si cartusele gasite, urme de ricosaj, etc. Pentru aprecierea directiei din care s-a tras, este de o deosebita importanta pozitia in care a fost gasita victima. Vor fi efectuate fotografii ale locului faptei, fixand in imagine pozitia in care a fost gasita victima, locul unde se gaseste arma.

Examinarea armei, ridicarea si transportul ei, examinarea proiectilului, sunt preocupari pentru laboratorul criminalistic, ca si examniarea amprentelor digitale descoperite pe arma si mai ales pe incarcator si pe cartuse.

Pentru diagnosticul unei plagi produse prin arme de foc pledeaza in mod cert prezenta factorilor suplimetari ai orificiului de intrare, prezenta in corpul vitimei a proiectilelor sau alicelor, gasirea unui canal frant sau multiplu.

Orificiul de intrare al proiectilului trebuie diferentiat de o plaga produsa prin instrumente intepatoare. Trebuie tinut cont ca exista posibilitatea unui singur orificiu de intrare si a mai multor orificii de iesire in cazul cand glontul, intalnind planuri dure osoase se fragmenteaza, sau cand acesta antreneaza si imprima spre iesire aschiile osoase.

Determinarea directiei si distantei de tragere

In literatura de specialitate, ca si in vocabularul folosit in mod curent, prin distanta de tragere sau distanta impuscarii, se intelege distanta in linie dreapta, masurata in centrimetrii sau metrii, de la retezatura dinainte a tevii armei cu care s-a tras pana la suprafata obiectivului lovit de glont.

Aceasta suprafata de tragere nu corespunde totdeauna cu traiectoria glontului, care este o linie curba. Prin traiectorie se intelege drumul real parcurs de glont, de la punctul de origine (plecarea din arma) pana la obstacolul in care se opreste sau punctul de cadere.

Exista urmatoarele trei categorii de distante:

a) distanta nula;

b) distanta mica;

c) distanta mare.

Se impun cateva explicatii despre fiecare dintre aceste distante urmand ca in continuare sa se analizeze modul in care ajuta urmele ramase la locul infractiunii la determinarea lor.

a) Tragerea se considera cu distanta nula atunci cand in momentul impuscaturii, arma avea retezatura dinainte a tevii lipsita de obiectul in care s-a tras. Aceasta situatie se poate petrece atat in cazul sinuciderilor, cat si in cazul cand criminalul s-a putut apropia mult de victima, lipindu-si teava armei de corpul victimei. In acest caz, raman o serie de urme specifice, pe obiectul aspura caruia s-a tras (corp omenesc, imbracaminte, etc.) care duc rapid la determinarea distantei de tragere (a se vedea urmele lasate de gaze si flacari).

b) Tragerea se considera de la distanta mica in situatia cand intre corpul lovit si retezatura dinainte a tevii armei, in momentul impuscarii, se afla o departare incepand de la 1-2 cm pana la 1,5 m.

Printre urmele lasate in aceste situatii, cele mai importante sunt urmele secundare ale impuscarii; cu ajutorul acestora, le nevoie completand cu trageri experimentale, se poate stabili distanta de la care s-a tras.

c) Tragerea se considera de la distanta mare atunci cand intre retezatura dinainte a tevii armei si corpul lovit de glont, este o distanta mai mare de 1,5 m si lipsesc urmele secundare ale impuscarii, asupra tintei actionand numai glontul.

In aceasta categorie intra tragerea de la distanta de 5 m ca si cele efectuate de la distanta de 15 m,50 m, cateva sute de metrii.

De asemenea, urmele suplimentare ale impuscarii pot indica in cazurile de trageri cu teava lipita de la distanta mica, pesoana care a efectuat tragerea.

Astfel, pe baza tragatorului care a efectuat chiar numai o tragere cu un pistol de cal. 9 mm, 7,65 mm, sau 7,62 mm cu teava lipita sau de la mica distanta (5-30 cm), se pot gasi urme de funingine si granule de pulbere nearsa care sunt depuse pe mana tragatorului de actiunea presiunii gazelor refulata la atingerea suprafetei corpului in care s-a tras.

La pistoalele de calibru mai mic, cum ar fi cele de 6,35 mm, urmele raman numai la distanta de 20 cm.

De asemenea, pe mana tragatorului care a efectuat trageri repetate la distantele mai sus mentionate, urmele sunt mai accentuate.

Acest fenomen se explica prin faptul ca funinginea si particulele de pulbere nearsa, angrenate de presiunea gazelor, lovesc puternic in corpul in care s-a tras, in urma caruia o parte din ele se fixeaza pe corp, o alta parte, este impinsa de presiunea gazelor in cercuri concentrice in jurul orificiului, iar o mica parte este aruncata inapoi catre cel care a tras si respectiv catre mana tragatorului.

Recoltarea acestor urme de pe mana tragatorului, analizarea lor si stabilirea faptului ca ele provin din arderea unei pulberi duc la identificarea persoanei care a tras.

Experienta a stabilit ca stergerea superficiala a mainii nu indeparteaza aceste urme, ci este necesara o spalare cu sapun a suprafetei corpului pentru a indeparta complet impuritatile.

In aceste cazuri, la identificarea persoanei vor concura si alte categorii de urme, printre care, stropii de sange, atunci cand s-a tras recent, iar infractorul a fost prins imediat dupa savarsirea faptei.

O alta cauza concura la existenta urmelor de funingine si a particulelor de pulbere nearsa, si faptul ca prin reculul inchizatorului o parte din gaze si granule sunt impinse inapoi si se depun pe mana tragatorului. Tot din aceasta cauza, se pot descoperi asemenea urme pe obrazul si umarul hainei tragatorului, atunci cand tragerea s-a efectuat cu o arma cu teava foarte lunga, care a fost insurubata in umar.

Particulele de pulbere nearsa vor fi cautate pe suprafetele obiectelor ce se presupune ca se aflau in fata armei pana la distanta de circa 1 m. Ele apar ca niste puncte, de obicei de culoare inchisa, fiind arse la suprafata, lipite de partea exterioara a obiectelor aspura carora s-a tras. De asemenea, se vor cauta pe hainele si pielea victimei, fire de par, etc., contribuind atat la determinarea felului pulberii ce a fost utilizata la arma de foc, cat si la stabilirea distantei de la care s-a tras.

Recoltarea particulelor de pulbere de pe corpul sau imbracamintea victimei sau infractorului se poate face prin urmatoarele 3 metode:

aplicarea unui strat cald de parafina pe locul unde au ramas aceste particule de pulbere;

prin metoda chimica, care consta in tratarea cu reactivul alfa-naftilamina, la locul unde au ramas aceste particule cu pulbere sau prin reactia de brucina sau difenialamina;

prin metoda fizica care se bazeaza pe folosirea izotopilor radioactivi sau pe fotografia cu raze infrarosii a obiectelor de culoare inchisa.

Urmele suplimentare ale impuscaturii pot indica cazurile de trageri cu teava lipita sau de la distanta mica, lucru de mare importanta atunci cand se va invoca sinuciderea sau accidentul.

La sinucideri au mare pondere urmele suplimentare ce se descopera pe mana sinucigasului, constituind o proba puternica ca nu este o inscenare a unei sinucideri.

Urmele suplimentare pot fi cautate si pe mana banuitorului atunci cand s-a savarsit un omor cu arma de foc, la care s-a tras de la distanta foarte mica.

Recoltarea acestor urme de pe mana tragatorului, analiza lor si stabilirea faptului ca ele provin din arderea unei pulberi duc in unele cazuri la identificarea pesoanei care a tras.

Factorii secundari ai impuscarii trebuie studiati in amanuntime, intrucat repartitia acestora in jurul orificiului de intrare sunt fenomene cu variatii, ce apar in cazul folosirii cartuselor de fabricatie diferita, a celor provenite din aceeasi fabricatie dar din locuri diferite, ca si in cazul tragerilor cu arme de aceeasi fabricatie, tip, model. De asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca prin trageri succesive, urmele se incarca cu funingine si granule de pulbere, impiedicand determinarea exacta a distantei.

Pentru stabilirea distantei de la care s-a tras se va folosi aceeasi arma si cartuse din acelasi lot de fabricatie. Erorile posibile sunt cuprinse intre limitele +/- 5 cm.

In vederea evidentierii urmelor factorilor suplimentari si stabilirea distantei de tragere cu ajutorul alfa-naftilaminei se folosesc hartie fotografica alb-negru, fixata cu tisulfat, spalata si uscata, tratata timp de 10 min. cu o solutie de 1% acid sulfuric. Dupa o noua uscare, hartia se imbiba cu o solutie alcoolica de 0,5% alfa-naftilamina, devenind sensibila pentru nitriti si nitrati.

Hartia sensibilizata se aseaza pe o suprafata plana, iar imbracamintea de cercetat se aplica in contact direct cu aceasta, iar deasupra materialului se pune o tesatura textila imbibata intr-o solutie de 25% acid acetic, calcandu-se cu fierul incins cca. 2 min.

Hartia foto se scoate si se spala cu alcool metilic si apa distilata. Prezenta nitritilor este evidentiata prin aparitia unor puncte sau pete rosii.

Daca se schimba ordinea de asezare (materialul cercetat cu fata in sus, hartia sensibilizata si apoi panza imbibata cu acid acetic 25%) la trecerea cu fierul incins, fata verso a hartiei va fi roz, iar nitritii isi vor trada locul prin diferite forme de pete albe.

Pe baza acestor examinari se pot trage urmatoarele concluzii:

odata cu cresterea distantei de la care s-a tras creste si suprafata impregnata cu factori suplimentari ai impuscarii din jurul orificiului de intrare;

intensitatea urmelor lasate pe hartie de factorii suplimentari ai impuscarii se reduce pe masura ce se mareste distanta de la care se efectueaza tragerea. In timp ce la distante mici aceasa intensitate este maxima, din cauza concentrarii acestor factori pe o suprafata mica formand pete, odata cu marirea distantei de tragere si deci a suprafetei impregnate, concentratia scade si urma evidentiata apare sub forma unor puncte colorate din ce in ce mai distantate.

Urmele factorilor suplimentari pot fi puse in evidenta chiar daca s-au efectuat trageri de la o distanta mai mare decat lungimea tevii armei cu care s-a tras.

Marimea suprafetei din jurul orificiului de intrare de unde se pot evidentia factorii suplimentari, variaza in functie de tipul si calibrul armei.

In cazul tragerilor de la distanta egala cu de 3-4 ori lungimea tevii armei, daca cu ajutorul metodelor chimice clasice nu se poate dovedi existenta urmelor suplimentare ale impuscarii, se foloseste o metoda fizica moderna prin aplicarea izotopilor radioactivi. Prin aceasta metoda se poate stabili daca tragerea s-a efectuat de la o distanta de 50-250 cm.

Distanta de la care s-a tras are influenta si asupra leziunii de impact cu glontul.

Leziunea de impact contine orificiul, inelul de stergere si inelul de contuzie.

Marea majoritate a autorilor descriu un orificiu de patrundere rotund, in cazul patrunderii perpendiculare a glontului, si un orificiu oval, in contactul sub un anumit unghi. Unii autori sesizeaza paralelismul dintre alungirea ovalului si micsorarea unghiului de impact (Derobert) care sugereaza si o apreciere cantitativa sustinand ca orificiul devine oval sub un unghi de 70^o.

Cercetarile din ultimele decenii au ajuns la o serie de concluzii deosebit de interesante privind modificarea aspectului si a dimensiunilor orificiului in functie de unghiul de impact. Stabilirea unui raport intre aceste modificari morfologice si unghi este considerata ca fiind posibila teoretic.

Ideea de plecare este ca in momentul cand atinge pielea, glontul loveste epidermul care, nefiind elastic se rupe net; dermul, din contra (avand in constitutia sa tesut conjunctiv, deci fibre elastice) cedeaza cu dificultate la actiunea penetranta a glontului, ele destinzandu-se in deget de manusa, si fiind perforat in ultima instanta apoi totul revine la loc. Evident minus-tesulul (orificiul propri-zis) din derm este mai mic decat cel al epidermului, ultimul avand in general tendinte sa se apropie ca dimensiuni de cele ale (sectiunii) glontului. Tocmai aceasta diferenta intre minus-tesutul dermic si de cel epidermic este de fapt inelul sau gulerasul de contuzie. Deci, delatiul orificiului de intrare care se apropie ca dimensiuni de cele ale glontului, pentru ca nu sufera modificari datorita elasticitatii este marginea experioara a gulerasului de contuzie rebord epidermic.

Cand glontul loveste in unghi drept, marginea externa a gulerasului de contuzie este rotunda sau aproape rotunda, datorita elasticitatii diferite a dermului subiacent, iar gulerasul de contuzie, circular si egal ca latime pe toata intinderea sa. Cand, insa, glontul patrunde sub un unghi oarecare, el vine in contact cu pielea nu numai cu varful sau ci si printr-o parte din fetele sale laterale, parte cu cat mai intinsa cu cat inclinarea contactului este mai mare. Este deci normal ca forma marginii exterioare a gulerasului de contuzie sa devina rotunda, ovala, iar gulerasul de contuzie in loc sa fie circular cu latime egala, sa devina ovalar inelar, catre semilunar; deci cang glontul patrunde in unghi ascutit, epidermul se rupe mai mult acolo unde se realizeaza contactul forte. Acest aspect are o importanta deosebita pentru ca permite stabilirea sensului in cadrul unghiului de contact.

Masurand cele doua axe ale leziunii si raportandu-l intr-o anumita relatie matematica, se poate stabili, dupa unii autori unghiul de impact:

in care aceasta relatie trigonometrica, foarte usor de calculat se face in baza raportului dintre diametrul calibrul glontului, reflectat in leziune prin axul mix al ovalului trigonometric (b=cateta opusa unghiului E) si diamentrul mare, al sectiunii maxime a glontului la unghiul dat sub care cade, reflectat in leziune prin axul mare al ovalului trigonometric (a=ipotenuza). Cu alte cuvinte

Cautand apoi in tabelele de logaritmi se gaseste unghiul care corespunde raportului respectiv.

In unghiuri de impact de 1^o-5^o glontul ricoseaza sub un unghi mai mare decat cel de incidenta, cu care ocazie da nastere unor leziuni superficiale (echimoze, escoriatii).

Se considera ca fiid deosebit de interesante aceste corespondente matematice sub rezerva verificarii lor in conditii biologice, pe cale experimentala. Ar fi o eroare, sa se identifice rezultatele obtinute pe tinte de diferite materiale si chiar cadavre, cu ceea ce se intampla pe viu pentru ca: nici o parte a corpului nu este plana, exista o capacitate de extensie a tesuturilor, si mai mult, ea variaza in functie de diversele regiuni ale corpului; pielea este mobila pe straturile subiacente. Actiunea glontului asupra pielii este deci deosebit de complexa, trebuind sa se aibe in vedere: elasticitatea neegala a straturilor sale, suportul pe care sta (grasime, muschi, oase), grosimea diferita, extensibilitatea difera in diferite regiuni, linii de extensie.

La variabilele enumerate mai sus, ce apartin victimei, se adauga si cele din partea glontului si miscarile pe care acesta le realizeaza pe distanta teava-tinta.

In tragerile de la distanta apropiata se adauga, cu valoare orientativa insa, actiunea unor factori secundari (suplimentari) ai impuscarii despre care s-a aratat si anume, actiunea flacarii si a particulelor de pulbere. Daca traiectoria glontului este oblica fata de piele, urmele lasate vor fi intense si dispuse intr-o zona mai ingusta pe partea unde glontul loveste mai intai, si invers, difuze si imprastiate pe un camp mai mare, uneori chiar absente, pe zona opusa.

Stabilirea unghiului de impact intre glont si victima, este menit sa contribuie la elucidarea unor aspecte de o deosebita importanta pentru organele de urmarire penala.

Pe baza urmelor principale ale impuscarii se pot determina diretia si unghiul de tragere.

In general, pentru stabilirea directiei din care a venit glontul in momentul lovirii tintei, se porcedeaza astfel: la inceput este necesar sa se constate din ce parte a venit glontul, si apoi sub ce unghi a venit tinta.

In cazul canalelor oarbe, directia din care a venit glontiul se determina usor daca se cunoaste precis pozitia pe care a avut-o obiectul in momentul cand a fost lovit. Partea obiectului unde se gaseste orificiul de intrare a glontului, indica directia din care s-a tras.

Daca glontul strapunge complet un corp sau obiect, se formeaza un orificiu de intrare, un canal si un orificiu de iesire. Orificiul de intrare se deosebeste, in general, de cel de iesire pentru ca in majoritatea cazurilor este mai mic, are margini neregulate si uneori circulare in timp ce orificiul de iesire este mai mare prezentand rupturi de material, o zdrentuire foarte pronuntata si de cele mai multe ori o forma neregulata. In plus, in cazul cand s-a tras de la mica distanta, se vor mai descoperi in jurul orificiului de intrare, urmele secundare ale impuscarii. La nivelul orificiului de intrare se formeaza urma caracteristica, denumita inelul de metalizare. Descoperirea inelului de metalizare, dovedeste ca deteriorarea de pe tinta a fost facuta de un glont tras cu o arma de foc, chiar si atunci cand tragerea a fost efectuata de la distanta mare.

Odata stabilita directia de tragere si triectoria glontului unghiul de tragere poate fi masurat cu ajutorul raportului inregistrand caloarea unghiului format intre unul din cele doua elemente (directia de tragere si traiectorie si suprafata obiectului sau corpul lovit sau fata de orizontala).

Stabilirea posibilitatii autoimpuscarii

In ceea ce priveste cazurile de autoimpuscare, au fost descrise in mod clasic, prezenta unor ciupituri la nivelul spatiului dintre police si index la mana dreapta (in cazul cand individul este dreptaci) si care sunt datorate reculului percutorului. Totusi trebuie sa tinem cont ca acestea pot lipsi la armele moderne cu recul minim.

In caz de autoimpuscare trebuie evidentiate elementele caracteristice la nivelul orficiului de intrare pentru tragerile de foarte aproape, cu teava lipita sau semilipita care vor fundamenta in final diagnosticul medico-legal.

De asemeni trebuie inteles faptul ca numai anumite regiuni ale corpului pot fi abordate in cazul autoimpuscarii (de exemplu regiunile hemicorpului drept in cazul dreptacilor).

Diagnostilul diferential in cazul plagilor impuscate

Problema diagnosticului diferential al leziunilor produse prin arme de foc fata de alte leziuni traumatice, fata de ranile orificiale produse prin obiecte sau instrumente intepatoare, sau fata de ranile contuze, apare azi mai frecventa prin perfectionarea tipurilor de arme de foc si a explozibilului. Acestea modifica aspectele cunoscute, date de factorii secundari ai impuscarii, leziunile respective capata un aspect din ce in ce mai pregnant atipic.

In general, in precizarea diagnosticului diferential cu plagile produse prin obiecte intepatoare, problema se pune in cazul tragerii de la distanta, in cazul plagilor oarbe, si cand nu se gaseste proiectilul in corp, in plagile perforate sau penetrante in cavitati.

Orificiul plagii intepate se prezinta de cele mai multe ori fara lipsa de substante, asociindu-se cu leziuni escoriate la periferie si, in cazul unor agresiuni, asociiindu-se probabil si cu alte leiuni traumatice in diverse regiuni ale cropului, produse, de exemplu, cu corpuri contondente.

Lipsa inelului de metalizare la examenul microscopic sau stereoscpic, lipsa inelului de stergere, pledeaza pentru producerea ranii cu un instrument intepator.

Tot in tragerile de departe, cand forta vie a proiectilului este foarte mica (sub 10 kg) sau cand directia de lovire este tangentiala, se pot produce plagi contuze, cu o lipsa de substanta sub forma de jgheab pe suprafata tegumentelor, purtand la locul primei atingeri o zona de contuzie semilunara sau o escoriatie tangentiala, in lovirea in unghi sub 10^o. In aceste cazuri, daca se banuieste o impuscare, se va cauta si proiectilul la fata locului.

Cateva circumstante speciale obliga expertul la o explorare cu deosebita atentie si eventual la folosirea unor metode experimentale complementare balistice, in scopul confirmarii interpretarii medico-legale. De exemplu:

lipsa orificiului de intrare, care presupune mascarea acestuia, prin impuscarea in cavitati naturale sau in regiuni ascunse (urechi, gura, nas, unghi intern al ochiului);

existenta mai multor orificii de iesire si a unui singur orificiu de intrare se poate explica prin fragmentarea glontului in interiorul corpului sau prin perforarea concomitenta a mai multor segmente corporale (ambele membre, brate si torace).

Armele automate si cele de vanatoare permit intrarea mai multor proiectile in acelasi orificiu si iesirea lor prin orificii separate. Pe de alta parte, apar dificultati in precizarea diagnosticului si in cazul ranilor produse prin armele si munitia de constructie proprie.

Diagnosticul leziunilor produse prin arme de foc de vanatoare, ce folosesc ca incarcatura alicele, se face in general usor prin examinarea cu atentie a orificiului sau orificiilor de patrundere si mai ales a canalului. Alicele infipte in tesuturi, prezenta burei sau rondelei in canal, precizeaza diagnosticul. In cazurile in care se constata mai multe orificii de intrare si tot atatea de iesire se cere precizarea diagnosticului intre leziunile produse prin arma de vanatoare al carui cartus a fost incarcat cu posuri (mitralii) si leziuni prin arme automate.

Leziunile produse prin grenade, mine sau focoasele lor, realizeaza rani foarte polimorfe, multiple, de marimi variabile cu depozite de fum si tatuaj abundente ce se constata de la distanta de explozie de 1-2 mm. Unele din aceste explozii produc efecte de suflu, corpul incercand sa atenueze unda de soc, dar presiunea fiind inegala, se produc leziuni diferite de tipul rupturilor de timpan sau comotiilor labirintice.

Exploziile sub apa vor produce leziuni intestinale mai frecvente ca in suflu de aer, datorita intrarii aerului sub presiune prin anus.

Deoarece patologia medico-legala apare ca o patologie determinata frecvent de oameni, cercetarea aspectelor caracteristice ale traumatismelor medico-legale, ca si a celor produse prin impuscare (modul de producere a leziunilor, vechimea si intensitatea lor, identificarea obiectului vulnerant, directia si distanta de tragere, etc.) vor constitui elemente care retinute si cercetate atent de catre jurist vor garanta rezolvarea stiintifica a problemelor de expertiza, atat de necesara realizarii justitiei in societate.

Aspecte microscopice in plaga impuscata

Leziunile produse prin arme de foc au caracteristici macroscopice specifice care permit de cele mai multe ori stabilirea unui diagnoistic medico-legal cert. Elementul caracteristic in caz de leziuni produse prin arme de foc este orificiul de intrare. Orificiul de intrare este o plaga cu aspect specific.

Aspectul general macroscopic al unei plagi a fost descris prima data de catre Lindner care a specificat si evolutia generala a unei plagi astfel:

la 2 ore de la producere apare sangerare si tumefiere a buzelor plagii;

la 4 ore de la producere se observa separarea si dizolvarea substantei fundamentale cu distrugere de fibre si activare a enzimelor extracelulare;

la 6 ore de la producere apar depozite de fibrina si incepe leucocitoza;

la 8-10 ore se observa o activitate intensa de leucocitoza si accentuarea lizei celulare si tisulare, fenomene de pino si fagocitoza;

peste 24-36 de ore de la producerea leziunilor se observa proliferari celulare si reducerea timpului de mitoza celulara;

la peste 72 de ore de la producerea plagilor se observa cresterea cantitatii de substanta fundamentala, de colagen (care devine evidentiabil prin metode histochimice).

In cazul unui interval de supravietuire scurt (specifica cazurilor de moarte prin arme de foc) modificarile generale evidentiabile la nivelul plagilor sunt de tip histochimic. Raekallio, studiind multe enzime puse in evidenta la nivelul plagilor imediat dupa producere ajunge la concluzia ca la nivelul plagilor se pot pune in evidenta doua zone avand activitate enzimatica diferita:

o zona externa de 100-300 de microni la nivelul careia se constata o crestere a activitatii enzimatice:

o zona interna de 100-500 de microni in care, dupa o perioada de latenta apare o scadere a activitatii enzimatice.

Un aspect foarte semnificativ legat de caracterul vital al plagilor este cel al evidentierii infiltratului hematic (tehnica Belis de evidentiere a infiltratului hematic prin tehnica peroxidazelor).

Diagnosticul diferential microscopic al plagilor este dificil dar se pot evidentia unele caracteristici ale plagilor produse prin arme de foc. Astfel, la nivelul orificiului de intrare se observa disparitia epidermului, cu aparitia unei forme de tip crateriform, inelul de contuzie reprezentand disparitia partiala a epidermului si a papilelor dermice. In zona de contuzie, celulele straturilor epidermice sunt alungite in forma de perie si frecvent sunt rasfrante spre interior. Datorita factorilor secundari ai impuscarii, in derm se evidentiaza cavitati cu pereti tatuati si multe bazofile. La nivelul inelului de stergere se produce necroza de coagulare. Tesutul de colagen prezinta modificari de tip degenerescent iar subcutan se observa hemoragie (descrisa anterior de Kernbach ca fiind sub forma de T inversat).

Factorii secundari ai impuscarii produc o serie de modificari (funingine la nivelul stratului cornos, granule de pulbere in epiderm, particule mecanice evidentiate cu coloratie Perls). Analiza histochimica a tesuturilor permite si stabilirea tipului de pulbere folosit in functie de gruparile nitroso evidentiate la nivel tisular.

Prin studiul microscopic al canalului de pot evidentia pulbere, fragmente textile, uneori infiltrat hemoragic si leucocitar.

Orificiul de iesire are aspect rasfrant catre exterior (everted). Tegumentele apar despicate, fara lipsa de substanta. Belis descrie la nivelul orificiului de iesire excoriatii incomplete cu pastrarea stratului bazal sau complete cu disparitia epidermului.

C)Leziuni prin arme de foc neconventionale

Diferitele probleme abordate in capitolele precedente se refera la armele de foc de lupta, pe care le putem numi conventionale mai mult sau mai putin clasice; precum si la leziuni produse de acestea. In ciuda unui variat tablou morfologic, mergand pana la prezenta leziunilor atipice, chiar aberante, ele pot fi identificate, ca atare, fiind in general caracteristice.

Toate celalalte categorii de arme de foc, inclusiv cele de vanatoare, pot fi numite arme neconventionale, deoarece ele se abat, de la toti parametrii, de la normele etiologiece si tabloul lezional prezentat la armele de lupta.

Daca pentru armele de vanatoare exista un cadru lezional relativ caracteristic, pentru majoritatea celorlalte categorii de arme de foc neconventionale, leziunile sunt atipice sau aberante, intr-o proportie mult mai amre decat in cazul armelor de lupta ca urmare directa si neconditionata a factorului etiologic (arma, munitie, etc.).

Armele de foc neconventionale sunt intalnite tot mai frecvent in ultimii ani, in diferite forme intalnite de moarte (sinucidere, accident, omucidere), inclusiv in cazuri grave de omor cu autori neidentificati, cazurile ridicand uneori probleme insurmontabile.

Aportul medicinii legale este, in general, obisnuit pentru eficienta lui, aici mai mult decat in aspectele legate de arsenalel de lupta, se impune colaborarea cu organele de ancheta si de criminalistica prin examinarea armei si munitiei incriminate, sau asemanatoare acestora, precum si efectuarii de trageri experimentale.

Se cere impartirea armelor in doua mari categorii:

a)      Arme de vanatoare, arme speciale (pistol de semnalizare, pistoale de bolt, pusti si pistoale cu aer comprimat, pistoale de alarma, pistolul Bolz);

b)     Arme special aberante: de fabricatie proprie, cu teava retezata, cu munitie improvizata, incedecvata sau alterata, arme stilou.

Daca in cazul armelor de vanatoare exista unele criterii medico-legale si de criminalistica balistica pentru interpretarea canalului lezional, armele speciale sau cele de vanatoare cu pulbere necorespunzatoare infrang orice posibilitati de normare a leziunilor si de interpretare subiectiva a acestora.

De la existenta canalului orb (fara plagi de iesire a proiectilului si fara a se gasi acesta in canalul traiect), cum se intampla uneori in impuscarile cu proiectile mici de sare, pana la impuscarile cu petarde care genereaza un tablou cu caracter exploziv, gasim o intreaga gama lezionala.

Leziunile produse de acest tip de arma difera total de cele produse prin arme de aparare si atac din dotarea militara si acest caracter particular lezional este dat de constructia speciala a munitiei.

Munitia are in camera de explozie pulbere cu sau fara fum, are capsa de detonare, dar in locul glontelui propriu-zis se gasesc alicele de variate dimensiuni.

Bataia armei este mult mai redusa comparativ cu cea a armelor militare de acelasi calibru. Energia cinetica care animeaza alicele este de asemenea redusa. Din acest motiv la distante mai mari forta de penetrare a alicelor este mica, producand leziuni usoare.

Armele de vanatoare au teava lisa, avand deobicei doua tipuri, dupa calibru, de 12 si de 16 mm (mai rar de 20 si 24 de mm). Cu cat diamentrul este mai mare, cu atat efectul este mai accentuat. Dispersia alicelor se face in forma de trunchi de con, al carui varf este orientat spre gura tevii.

Cunoscand suprafata de dispersie si trasand un triunghi de unire espre teava se poate calcula inaltimea acestui trunchi, inaltime care reprezinta distanta de la care s-a tras.

Rezultatele trebuie sa fie interpretate cu rezerva caci masurarea suprafetei de dispersie este relativa.

Orificiul de intrare in impuscarea cu arme de vanatoare are aspecte variate: in functie de distanta de la care s-a tras si particularitatea munitiei folosite. In general la o tragere de la o distanta de sub 0,50 m gasim un orificiu unic produs de patrunderea snopului de alice, cifra amintita trebuie considerata insa relativa, numai o impuscare experimentala ne poate da date precise in legatura cu dispersia alicelor.

Peste distanta de 0,50 m, alicele se disperseaza creand numeroase orificii de intrare. In functie de energia cinetica cu care sunt antrenate, ele au penetrabilitate mai mare sau mai mica.

De cele mai multe ori, alicele sunt gasite in organism, rar exista orificii de iesire a acestora. In general, numarul orificiilor de iesire a alicelor este mai mic decat a celor de intrare, suprafata de dispersie fiind foarte mare.

Factorii suplimentari ai impuscarii actioneaza la o anumita distanta, particulara tipului de arma si de munitie.

In general flacara nu actioneaza la peste 50 cm , cu atat mai putin la noile tipuri de arma a caror teava se scurteaza si al caror calibru scade spre varf. Funinginea apare la 5 cm, realizand un inel de funingine, la 50 de cm, cele doua inele sunt inelare, unul de 4 cm mai intens colorat, altul de 16 cm mai putin colorat.

Pulberea actioneaza in functie de compozitia ei, cea cu fum produce un tatuaj mai intens. Singura posibilitate de a reface stiintific distanta de tragere se poate obtine prin trageri experimentale cu compozitia aspectului lezional intalnit pe imbracaminte si cadavru.

Alicele descriu multiple canale in corpul uman, putand fi gasite de cele mai multe ori in organele parenchimatoase sau osoase.

D)Expertiza in cazul utilizarii mijloacelor explozive

Prin explozie se produce brusc un volum mare de gaz, cu eliberarea unei cantitati foarte mari de energie.

Se pot atinge presiuni de pana la 150 000 atmosfere si tempraturi ale gazelor de 3000^oC.

Leziunile combinate intalnite in explozii sunt in esenta rezultatul arderii unor substante explozive si producerii rapide a unor gaze extensibile, fapt ce duce la transformarea unei energii proportionale comprimate intr-un volum mic in lucru mecanic (cresterea rapida a volumului, tempraturii si presiunii in urma arderii substantelor explozive). Cresterea brusca a presiunii genereaza o unda de soc de mare amplitudine intiala urmata de o unda de presiune negativa de amplitudine mica si presiune negativa prelungita.

Explizibilii se pot clasifica in substante foarte explozive (TNT, dinamita, C4), care produc efecte primare majore aspura unei mari populatii de victime avand frecvent ca rezultat leziuni pulmonare si ale SNC. Explozibilii de tip low order (substante pirotehnice si pulberea neagra de pusca) nu produc leziuni primare si rezultatul actiunii lor este mai curand generat de arsuri si de inhalarea gazelor iritante substantele folosite la 9/11 au fost de tip low order.

Efectele undei de soc pot fi sintetizate in efecte imediate de tip primar barotrauma (primary blast), secundare (schije, fragmente) si tertiare (proiectarea victimelor la distanta). Efectele care pot aparea in timp dar care sunt generate tot de unda initiala sunt de tip quaternar (mai ales arsuri, inhalare, crush syndrome, etc.).

Principala problema a mecanismelor tanatogeneratoarea este determinata de faptul ca tiparul leziunilor nu este unic, el difera in functie de tipul explozibililor, cantitate, locul detonarii (spatiul inchis sau deschis), numarul de victime. etc.

Cristan si colaboratorii clasifica leziunile produse prin explozie in :

Leziuni produse prin actiunea factorilor mecanici care includ leziuni produse de unda de soc generata de cresterea presiunii; aceste leziuni sunt descrise de autori in leziuni directe barotrauma caracterizate prin leziuni ale cavitatilor (ale urechii medii, ale plamanului, ale intestinului). In aceasta categorie sunt incluse leziuni generate de lovirea corpului de catre schijele rezultate prin explozia directa dar si din mediu;

Leziuni produse prin efectul termic al exploziei (arsurile de tip flash sunt cele mai frecvente);

Leziunile produse prin inhalarea de produsi chimici.

Alti autori considera ca leziunile produse prin explozii pot fi clasificate in:

leziuni produse prin unda de soc;

leziuni produse de propagarea proiectilelor secundare;

leziuni produse de lovire cu si de corpuri dure;

leziuni produse de factorul termic sau de socul sindromului de strivire;

deoarece fiecare din acesti factori poate declansa o patologie specifica.

Efectele exploziilor aspura omului sunt legate de locul ocupat in explozie de cantitatea de explozibil, de tipul exploziei, etc.

1)Foarte aproape de locul exploziei

- fragmentarea corpului si imprastierea fragmentelor de forta gazelor produse de

explozie;

Acestea apar la locul exploziei, cu fragmentarea organismului in totalitate. In explozii mai slabe sau cand victima se afla la distanta mai mare apar distrugeri intr-un segment limitat.

Probemele medico-legale care trebuie elucidate sunt:

diferentierea resturilor umane de cele animale;

stabilirea numarului de victime si identificarea acestora prin diferite metode (inspectie vizuala, amprente, odontologie, ADN), tatuaje, cicatrici, fracturi, interventi chirurgicale;

stabilirea decesului.

2)Prin cresterea temperaturii pielea vine in contact cu flacara exploziei sau cu haine, materiale, care se aprind, fapt ce genereaza arsuri de diferite grade.

La distante mai mari de organismul este expus radiatiei calorice, fapt ce poate genera arsuri de tip flash ce pot fi la fel de grave.

Temperatura gazelor de explozie care atinge 3000^oC produce arsuri, iar caldura radiata produce la indivizii din afara zonei de actiune a gazelor, arsuri de tip flash cu urmatoarele caracteristici:

arsuri unifrome;

apar pe partile expuse (hainele au un rol protector);

devin dupa moarte uscate, rosii-maronii, pergamentate.

3)Unda de soc (valuri de presiune, suflu) se propaga concentric de la locul de explozie si scade in functie de distanta. Reprezinta o crestere brutala si scurta (1/10000s) a presiunii, producandu-se fenomene de rezonanta care sunt la originea leziunilor traumatice vibratorii.

Leziunile produse asupra ogranismului difera in functie de:

Parametrii undei de soc: presiune, impuls, durata;

Locul exploziei. efecte mai grave in incinte inchise, unde apar unde de refelxie;

Subiect: pozitia si distanta de locul exploziei, haine, tonul corporal, suprafata cu care se expune undei de soc;

Leziuni prin lovirea corpului de schijele propagate din explozie;

Leziuni prin strivirea corpului de daramaturi produse de explozie;

Leziuni prin inhalarea de pulberi sau gazele rezultate din explozie.

Presiunea este maxima in regiunea exploziei si apoi descreste proportional cu distanta. Impulsul reprezinta timpul integral al presiunii si este reprezentat de zona cuprinsa sub curba de presiune, si explica variatiile existente intre consecintele exploziei din spatiile inchise (impuls superior) si cele din spatii deschise (impuls inferior consecinte scazute).

Durata exploziei infulenteaza si ea consecintele exploziei asupra victimelor fiind corelata cu presiunea: cu cat durata este mai mare, efectele sunt mai grave pentru o presiune mai mica.

Principalii factori lezionali care afecteaza in mod direct victimele sunt presiunea si impulsul.

Leziuni datorate suflului sunt legate de intensitatea suflului, distanta fata de sursa, orientarea axului organului cavitar, durata expunerii, existenta unor obiecte interpuse, leziuni preexistente.

Urechea medie si ureche interna

Podoleanu si Scripcaru desriu in Tratatul de medicina legala o suita de leziuni mai mult sau mai putin specifice. Dintre acestea unele pot fi decelate la autopsie sau numai la supravietuitori.

hiperemia membranei timpanice intacte;

infiltrate hemoragice punctiforme ale timpanului;

rupturi ale timpanului (lineare, bilaterale, in jumatatea anterioara).

Survine o perioada de surditate severa si brusca, apoi se reface, perioada in care acuitatea auditiva este redusa pentru toate frecventele. Mai pot aparea hemoragii moderate in casuta timpanului in apropierea ferestrei rotunde, in baza melcului si in fundul meatului intern.

Leziunile urechii medii pot sugera alte leziuni traumatice ascunse mai ales de tip pulmonar; desi nu pot fi clasificate ca fiind diagnostice, ele pot creste astfel numarul de supravietuitori.

Leziunile urechii interne sunt de multe ori consecutiv unor traumatisme craniene, si pot aparea chiar in absenta unei fracturi de stanca decelabila prin examenul radiologic de rutina. Uneori se constata clinic manifestari labirintice pesttraumatice care pun probleme dificile din punct de vedere al identificarii si explicarii lor. Rezultatul clinic se manifesta sub forma unui sindrom cohleo-vestibular periferic, troncular sau central.

Unele metode de investigatie radiologica permit (MRI) unori identificarea de fracturi parcelare sau microscopice ale labirintului dar de multe ori acestea nu se pot observa la examenul de urgenta.

In practica se intalnesc mult mai frecvent traumatismele care nu determina fracturi capsulare sau hemoragii intralabirintice. O explicatie frecvent acceptata astazi este cea a protectiei date de urechea medie care este capabila sa protejeze urechea interna.

Unii autori pun la baza modificarilor patologice trepidatia moleculara a cutiei craniene si deplasarea masei cerebrale ce determina tractiuni si rupturi vasculonervoase intracraniene consecutive cu aparitia hemoragiilor, deplasari ale lichidului cefalorahidian.

Reflectarea labirintica a comotiei pare sa fie lezarea, uneori ireversibila, a nervului VIII, in special din jurul celor doua ferestre si a primului tur de spira a melcului. Histologic se poate constata prezenta sangelui in perilimfa, leziuni ale celulelor ciliate externe si degenerescenta nervoasa secundara.

Simptomatologia clinica este bogata si reprezentata de: hipoacuzie, acufene, vertij, cefalee difuza sau localizata, tulburari nevrotice secundare. Alterarea auditiva este de tip perceptie. Ea este considerata irecuperabila, cauza fiind nervoasa degenerativa.

Plamani

Leziunile se produc prin impactul direct al presiunii undei de soc asupra peretelui toracic si sunt de tip blast. Se pot decela hemoragii alveolare masive prin ruptura septurilor intraalveolare dar si compresie directa asupra tesuturilor pulmonare care urmeaza traiectul coastelor (marci costale), iar anterior sunt grupate langa marginea anterioara si costo-frenica.

In plus se pot decela rupturi ale parenchimului si ale arborelui traheobronsic.

Microscopic se poate observa edem important alveolar, zone de infarct, pneumotorax, dilatare emfizematoasa a unor canale alveolare, fragmente de epiteliu descuamat sau cazut in lumen, chiar rupturi bronhiolare cu caracter vital.

La supravietuitori se poate observa o reactie inflamatorie neutrofila in zonele cu hemoragie alveolara ce poate progresa spre bronho-pneumonie.

Tractul gastro-intestinal

Leziunile de la acest nivel sunt inconstate si apar prin actiunea presiunii asupra peretelui abdominal. Se pot observa hemoragii subperitoneale intestinal si in mezenter (de aspect punctiform pana la zone intinse, majoritatea cam de 1 cm diamentru), infiltrate sangvine inelare pe tub digstiv (colon, cecum).

Rupturile de organe cavitare (ileon si cecum), dezinsetie de mezouri reprezinta elemente decelate frecvent. Desi organele parenchimatoase sunt rar atinse, infarcte renale pot produce hematurie macroscopica.

Miocard

Datorita actiunii socului asupra peretelui toracic se realizeaza oprirea cordului prin refelx vaso-vagal. Dupa 30-60 apare bradicardie, inima reluandu-si progresiv ritmul normal. Emboliile gazoase se pot observa la nivel alveolo-pulmonar. Sufuziuni hemoragice superficiale, hemopericard si reactie fibrinoasa pot fi observate uneori.

Leziunile observate la nivelul sistemului nervos central sunt rar caracteristice. In timp au fost descrise leziuni minime la nivel axonal, hematoame petesiale, hematoame extradurale cu si fara compresie, hemoragii in cordoanele posterioare ale maduvei, edem in jurul canalului ependimar.

Moartea poate surveni la aproximativ o ora de la explozie prin extinderea hemoragiilor pulmonare si extravazarea sangvina.

Edem pulmonar acut prin insuficienta circulatorie severa (aceasta parte apare prin obstructia cailor respiratorii sau circulatiei pulmonare, reflexe cu punct de plecare nervii vagi sau precursorii arterei pulmonare, embolism arterial sistemic).

Sindromul respirator din cadrul blast lung se poate caracteriza prin:

dispnee, dureri, expectoratie spumo-muco-sangvinolenta asemanatoare celei din edem pulmonar acut;

torace evazat;

raluri diverse;

radiologic, opacitati pulmonare.

Alaturi de acesta se mai poate observa la supravietuitori si un marcat sindrom abdominal caracterizat prin dureri si contracturi (prin contuzie interna).

Proiectilele (schijele) sunt generatoare de leziuni specifice. Prin modificarea incarcaturilor explozive in scopul realizarii unui numar maxim de victime si prin adaugarea de ace, bile, etc., schijele devin un element important de decelat in cadrul autopsiei medico-legale.

In afara de constituentii bombei, exploziile produc schije prin pragmentarea materialului solid inconjuratoare pe care il propaga in toate directiile dar fiind accelerate mai slab decat gazele, ele raman in urma suflului, dar sunt mult mai distructive la distanta.

Leziunile produse prin schije pot fi:

a)      leziuni mici:

echimoze, excoriatii, dilacerari punctiforme ale pielii;

dimensiuni: 1-10 mm;

dilacerarile contin fragmente de metal, fibre textile, diverse resturi.

b)     leziuni si dilacerari mari:

cand fragmentele sunt mai mari;

profunzimea de penetrare este variabila.

In plus se poate observa un tatuaj unifrom al pielii descoperite, cand praful pulverizat de explozie este in cantitate mare. Pielea capata o culoare inchisa, pe aceasta observandu-se excoriatiile, echimozele si dilacerarile punctiforme.

Intoxicatia cu gaze toxice survine mai ales la supravietuitorii exploziile existente in spatii inchise (instalatii casnice de gaz, in exploziile din mina, etc.).

Scripcaru descrie un ascpect particular al exploziilor intalnit in accidentele de munca produse in minele de carbuni:

gazele apar intr-un timp secundar fapt ce determina decesul ranitilor,salvatorilor (se considera ca in exploziile in mina 80 % din decese se datoreaza gazelor)

aceste gaze sunt un amestec de CO, CO₂, H₂S, foarte sarac in O₂ (o concentratie de CO intre 1 si 10 % determina moarte in cateva minute).

Exploziile din minele de carbune reprezinta un tip special de explozie generat de aprinderea gazului de mina, iar flacara care se propaga aproape instantaneu aprinzand particulelel fine de praf de carbune din mediu si de pe pereti.

Decesul se poate produce prin:

actiunea suflului, deces aproape instantaneu, fara leziuni externe;

leziuni prin proiectarea de catre suflu sau ingropate sub daramaturi;

arsuri grave prin flacara (flacara se propaga mai aproape de tavan, deci leziunile apar in partea superioara a corpului);

cel mai des prin inhalarea gazelor de ardere de dupa explozie.

Exploziile din minele de carbuni sunt foarte dificil de investigat: galeriile sunt inaccesibile mult timp iar cadavrele, cand pot fi scoase, sunt in stare avansata de putrefractie. Totusi, diagnosticul de intoxicatie de CO se poate pune usor, chiar dupa saptamani.

Partea speciala

1)Materialul si metoda

Lucrarea de fata se refera la un lot de cazuri urmarit in arhiva INML pe perioada 1992-2008, avandu-se in vedere dinamica anuala a deceselor.

La cazurile studiate s-au urmarit urmatorii parametrii:

distributia cazurilor pe ani de studiu;

incidenta in functie de sex;

incidenta cazuistica in functie de aspectul imbracat de moartea violenta prin impuscare;

studiul statistic al ocupatiei;

repartitia cazurilor in functie de varsta celor impuscati;

incidenta studiului armamentului folosit in cazurile studiate;

studiul locurilor de electie al impuscarilor prin suicid;

studiul statistic al aspectului orificiului de intrare in cazurile cercetate.

2) Cazuri studiate

Acest capitol cuprinde prezentarea catorva cazuri mai importante, relevante pentru tema cercetata in aceasta lucrare:

Cazul 1

S-a efectuat la data de 02.05.2006 necropsia solicitata privind pe S.I. de 36 de ani, constatand urmatoarele:

I)Date de istoric

Din relatarile medicului legist de garda, rezulta ca susnumitul a fost gasit decedat in data de 01.05.2006 prezentand plagi impuscate la nivelul extremitatii cefalice. La fata locului s-au gasit un proiectil calibru 9 mm, precum si cartusul corespunzator. In mana dreapta a defunctului s-a gasit un pistol Jericho 941 F calibru 9 mm.

II)Examen extern al cadavrului

a) Date de identificare:

sex masculin ;

varsta 36 de ani;

inaltime 171 cm;

stare de nutritie normostenic;

semne particulare nu prezinta.

b) Semnele mortii reale lividitati: culoare: palid-violacei; localizare: pe partile dorsale declive; stadiu: imbibitie; rigiditate: prezenta, stadiul generalizata; alte modificari cadaverice: nu prezinta.

c) Leziuni traumatice:

- la nivelul boltei palatine, median, la joctiunea palatului osos cu palatul moale, se constata o plaga orificiala, de forma rotunda, cu diametru de circa 1 cm, cu marginile invaginate, negricioase, cu lipsa de substanta la nivelul orificiului central al plagii, ce intereseaza atat palatul dur, cat si palatul moale;

- la nivelul cavumului, posterosuperior usor paramedian stanga, plaga orificiala, de forma rotunda cu diametru de circa 1 cm, cu margini invaginate si lipsa de substanta la nivelul orificiului central;

- aceasta leziune este continuata spre postero-superior catre baza craniului etajul mijlociu;

- parietal stanga, la 3 cm lateral de vertex, plaga de forma neregulata, relativ stelata, de circa 2/1,5 cm, cu margini neregulate, eversate, infiltrate, ce prezinta in portiunea sa antero-mediala trei ramuri cu lungimea intre 0,2 si 0,3 cm, si in portiunea posterioara o ramura de circa 0,4 cm. Prin aceasta plaga se vizualizeaza substanta cerebrala.

d) Semne de tratament medical: nu prezinta.

e) Semne diverse: sange coagulat rosiatic negricios, la nivel facial.

III)Examen intern al cadavrului

Extremitatea cefalica

Epicraniu prezinta o solutie de continuitate parietal stanga (vezi leziuni traumatice). Posterior acesteia, subaponevrotic se constata o colectie de sange segricios, lucios, lichid si coagulat, de 4/3/0,5 cm. In rest, epicraniu neted, lucios, alb-sidefiu.

Oasele craniului: de 0,3-0,5 cm grosime pe linia de fierestruire a calotei. Viscero-craniu a se vedea leziuni traumatice. La nivelul neurocraniului se constata doua focare de fractura, dupa cum urmeaza:

a)      La nivelul bazei craniului, etajul mijlociu stang, focar de fractura cu lipsa de substanta osoasa, de forma unui triunghi de con, cu diametru de circa 0,9 cm la nivelul exobazei, respectiv 1 cm la nivelul endobazei, ce intereseaza corpul osului sfenoid (in jumatatea sa stanga, la circa 1 cm lateral de loja hipofizara), procesul clinoid anterior stang si portiunea mediala a aripii mari stangi a osului sfenoid. De la nivelul acestui focar iradiaza patru fracturi liniare: doua la nivelul etajului mijlociu stang al bazei craniului (cu traiect spre lateral si usor anterior, respectiv spre latero-posterior), una cu traiect anterior prin corpul sfenoidului si apoi la nivelul atajului anterior, cu interesarea crista galii, iar cea de-a patra cu traiect spre etajul mijlociu de partea drepata (spre lateral si posterior), cu interesarea stancii temporalului drept;

b)     La nivelul boltei craniene partea stanga: focar de fractura multieschilos (patru eschile intre 2/1,5 si 2,5/2 cm), de forma relativ triunghiulara, de 8/7/7 cm.

La repozitionarea eschilelor osoase, se constata in centrul focarului o lipsa de substanta osoasa de forma unui triunghi de con, cu diametru de circa 0,9 cm la nivelul tabliei interne, respectiv de 1 cm la nivelul tabliei externe a boltei craniene. De la nivelul focarului de fractura descris, iradiaza trei fracturi liniare: una cu traiect spre medial si anterior, si apoi anterior de-a lungul suturii sagitale, ce-a de-a doua cu traiect spre inferior, si anterior de-a lungul scuamei temporale stangi, iar cea de-a treia cu traiect spre medial, posterior si inferior, la nivelul osului occipital.

Duramater prezinta solutii de continuitate cu margini neregulate, infiltrate, corespunzator celor doua focare de fractura descrise la oasele craniului. In rest este sidefie, fibroasa.

Spatii extra- si subdurale fara colectii sangvine.

Leptomeninge umed, lucios, translucid. Prezinta doua solutii de continuitate, corespunzator focarelor de fractura descrise la oasele craniului.

Vasele de la baza creierului suple, elastice, cu pereti translucizi.

Encefal la nivelul fetei inferioare a lobului temporal stang, medial (la circa 1 cm antero-lateral stanga de mezencefal) pe o suprafata de 2/2 cm, la nivelul lobului parietal stang fata convexa (posterior de santul post-central si la 4 cm de linia mediana), precum si la nivelul structurilor cerebeloase aflate pe traiectul ce uneste cele doua zone descrise mai sus, substanta cerebrala este de consistenta scazuta, cu structura dezorganizata, roz-albicioasa, amestecata cu sange. Acest anamblu lezional are forma unui canal cu diametrul de circa 1,5-2 cm. In jurul acestui anamblu lezional, pe o raza de circa 1-2 cm, se constata numeroase puncte negricioase, ce nu dispar la radere si spalare. In rest, creierul are circumvolutii aplatizate, santuri ingustate, sterse, cortexul si nucleii bazali brun-cenusii, substanta alba este lucioasa.

Cerebel si trunchiul cerebral la nivelul mezencefalului si jumatatii superioare a puntii, pe o raza de 3/2/2 cm, se constata multiple puncte negricioase, izolate, ce nu dispar la radere sau spalare, dispuse preponderent in jumatatea stanga. In rest are acelasi aspect cu encefalul normal.

Ventriculi (volum, continut) ventriculul lateral stang efractionat. Plexuri choroide roz-rosiatic, umede, moi; LCR-ul este sangvinolent.

Regiunea oro-faringiana: buze pergamentate, fara leziuni; dintii fara leziuni traumatice recente; limba pe fata superioara a limbii in treima anterioara, median, excoriatie brun rosiatica de 3/1,5 cm, cu axul lung dispus antero-posterior. In rest, mucoasa linguala roz, pe sectiune rosiatica, fara infiltrate sangvine.

2)Regiunea cervicala

Tesut subcutanat, muschii gatului, vase, nervi fara infiltrate sangvine.

Glanda tiroida palid, roz-violacee, elastica.

Os hioid integru.

Laringe mucoasa roz, lumen tapetat cu sange.

Faringe mucoasa roz.

Coloana cervicala integra.

3)Torace

Perete muscular fara infiltrate sangvine.

Perete osos integru.

Pleure lucioase, umede, transparente.

Cavitati pleurale fara continut patologic.

Trahee si bronhii mucoasa roz albicioasa, in lumen sange rosiatic, aerat.

Plamani pe suprafata roz cenusii anterior, violacei posterior, cu zone poligonale rosiatic-violacei, bune delimitate cu dimensiuni intre 2/2 si 5/4 cm, dispuse la nivelul ambilor plamani (aspect vargat). Crepitatii diminuate difuz, consistenta usor crescuta. Pe sectiune cu zone roz-violacei si zone rosiatice, se scurge spontan sange rosu, aerat.

Pericard neted, lucios, translucid.

Cavitate pericardica fara continut patologic.

Cord dimensiuni:9/8/4 cm.

Cavitatile cordului golite de continut.

Aparat valvular integru, suplu, elastic.

Endocard neted, translucid.

Epicard umed, transparent.

Miocard consistenta elastica, pe sectiune brun-castaniu, omogen.

Aa. coronare permeabile, suple.

A.     pulmonara, v.v.pulmonare, a. aorta toracica, v. cava superioara, alte vase suple, elastice, cu intima neteda, galbuie.

Mediastin ganglioni limfatici mobili; timus involuat.

Diafragm fara infiltrate sangvine.

Esofag mucoasa albicioasa, pliuri longitudinale, lumen gol.

4)Abdomen

Perete abdominal fara infiltrate sangvine.

Peritoneu, ligamente, mezouri lucioase, suple, translucide.

Cavitatea peritoneala fara continut patologic.

Stomac mucoasa cenusiu albicioasa, in lumen circa 700-800 mL alimente in stadiu incipient de digestie.

Duoden, intestine destinse de gazele din lumen, cu continut corespunzator segmentului.

Ficatul (1600 g) capsula neteda, suprafata brun-violacee, pe sectiune brun-violaceu, desen lobubar prezent.

Vezica si caile biliare cai biliare permeabile, vezica biliara fara calculi.

Splina (70 g) capsula plicaturata, splina violacee, cu stiuri si puncte albicioase.

Spatiul retroperitoneal fara infiltrate sangvine.

Pancreas galbui, lobulat.

Suprarenale corticala galbena, medulara negricioasa, lichefiata.

Rinichi (320 g) capsula neteda, decapsulare usoara, suprafata palid violacee; pe sectiune corticala si medulara palide, cu limita cortico-medulara estompata.

Cai urinare permeabile.

Aorta abdominala are acelasi aspect ca vasele mari toracice.

Vena cava inferioara are acelasi aspect ca vasele mari toracice.

5)Pelvis

Vezica urinara mucoasa cenusiu-albicioasa, fara continut.

Pelvis osos integru.

6)Perineu

Organe genitale externe normal conformate.

Regiunea anala mucoasa roz-violacee, fara leziuni.

7)Membre superioare si inferioare

Tesuturi moi fara infiltrate sangvine.

Schelet membre integru.

8)Tehnici speciale necroptice

S-au practicat doua incizii:

a)      Incizie longitudinala de 4 cm lungime la nivelul fetei dorsale a piciorului drept;

b)     Incizie longitudinala de 10 cm lungime pe fata anteriora a gambei stangi in treimea medie.

IV)Diagnostic macroscopic

plaga impuscata palatina si de cavum orificiu de intrare;

plaga impuscata parietal stanga orificiu de iesire;

hematom epicranian perietal stang;

fractura de viscerocraniu os palatin;

fractura de bolta si baza de craniu;

dilacerare meningo-cerebrala cu efractie ventriculara;

contuzii in trunchiul cerebral;

edem cerebral;

aspirat sangvin traheo-bronsic;

anemie viscerala si tisulara.

V)Examene complementare solicitate

Sangele primit la analiza pe numele de S.I. nu contine alcool.

Sange recoltat de la cadavrul S.I.: grupa AB. S-au folosit metodele Beth-Vincent si Lattes.

In incidenta de profil se constata prezenta a doua imagini hipertransparente (aer) la nivelul bazei craniului. Traiect de fractura cu traseu ascendent (oblic posterior) ce porneste anterior de seaua turceasca si care se divide in trei traiecte cu directie frontala, parietala si parieto-occipitala, ultimele ramuri fiind unite printr-un traiect de fractura pe care se constata o zona rotunda de lipsa de substanta cu diametru de 8 mm.

Raport de analiza a factorilor suplimentari ai impuscarii. Examenele de laborator efectuate pe fragmentul de tegument recoltat de la cadavrul S.I., au pus in evidenta prezenta factorilor suplimentari ai impuscarii.

VI)Concluziile raportului medico-legal

Moartea numitului S.I. a fost violenta.

Ea s-a datorat hemoragiei si dilacerarii meningo-cerebrale consecutiva unui traumatism cario-facial cu fracturi de viscero-craniu,bolta si baza craniana.

Leziunile s-au putut produce prin impuscare.

A actionat un singur proiectil, de jos in sus, dinainte inapoi si medio-lateral stanga, in limita de actiune a factorilor suplimentari ai impuscarii, si in legatura de cauzalitate directa neconditionata cu decesul.

Sangele recoltat de la cadavru apartine grupei AB si nu contine alcool.

Moartea poate data din 01.05.2006

Cazul 2

S-a efectuat la data de 30.06.2008 necopsia solicitata privind pe S.I. de 27 de ani, constatand urmatoarele:

I)Date de istoric

Din datele de istoric retinem ca a fost gasit decedat la data de 27.06.2008, in timpul serviciului (paza), prezentand o plaga impuscata la nivelul extremitatii cefalice, arma din dotare fiind gasita langa cadavru.

II)Examen extern al cadavrului

a)      Date de identificare:

sex masculin;

varsta 27 ani;

inlaltime 183 cm;

stare de nutritie normostenic.

b)     Semnele mortii reale:

lividitati: culoare: violacei; localizare: dorsal decliv;

stadiu imbibitie;

rigiditate prezenta; stadiu :generalizata;

alte modificari cadaverice: nu prezinta.

c)      Leziuni trumatice:

in regiunea cervicala anterioara in treimea superioara median, la 3 cm inferior de menton, plaga rotund ovulara de 0,8/0,6 cm, cu margini fin neregulate infiltrate, invaginate, cu lipsa de tegument la nivelul orificiului central, inconjurata de un inel de excoriatie resiatic-pergamentat, cu latimea de 0,1-0,2 cm , ce se continua in profunzime la nivelul planseului oral cu un canal orientat catre superior;

la nivelul 2/3 posterioare ale limbii, pe linia mediana, in continuarea plagii submentoniere si canalului descrise mai sus, se constata o plaga transfixianta, stelata, cu patru laturi de 1,5-2 cm fiecare, si dehiscenta maxima de 0,8-1 cm in zona centrala, cu margini neregulate, infiltrate sangvin;

la nivelul treimii posterioare a platului dur, pe linia mediana, plaga rotunda-ovalara de 0,6-0,7 cm, cu lipsa de tesut la nivelul orificiului central, de la nivelul cariea pornesc doua laturi de 1 cm, respectiv 1,5 cm. Subiacent acestei plagi se constata o fractura orficiala la nivelul palatului osos, rotund-ovalara, de diametru de 0,7-0,8 cm, situata usor paramedian drapta.

fronto-parietal, in pielea poroasa, usor paramedian drapta, plaga cu margini neregulate, eversate, de forma stelata, formata din patru laturi cu dimensiuni de 1,5 cm fiecare;

palpebral superior bilateral cate o echimoza palid-rosiatica de 5/4 cm in dreapta, respectiv de 3/2 cm in stanga.

d)     Semne de tratament medical nu prezinta.

e)      Semne diverse sange inchegat la nivel cranio-facial.

III)Examen intern al cadavrului

Extremitatea cefalica

Epicraniu infiltrate sangvine negricioase frontal median (corespunzator plagii epicraniene) de 10/8 cm, si parietal drepata, de 7/4 cm.

Oasele craniului:

A)    La nivelul etajului anterior al bazei craniului usor paramedian dreapta, corespunzator cristei galli, se constata un focar de fractura rotund-ovalara, de 0,8-1 cm diametru, de la nivelul caruia iradiaza numeroase fracturi liniare la nivelul plafonului orbital bilateral, ce se intretaie, delimitand multiple eschile osoase, precum si doua fracturi liniare cu traiect ascendent catre bolta, dupa cum urmeaza;

a)fractura liniara ce iradiaza din zona antero-laterala drepta a focarului cu traiect spre

anterior si lateral dreapta, si se continua la nivelul boltii, pe osul frontal, de la nivelul

arcadei sprancenoase drepta cu traiect catre posterior si usor ascendent,oprindu-se la

nivelul suturii coronare;

b)fractura liniara ce iradiaza din zona laterala drapta a focarului, cu traiect pe aripa mare

a sfenoidului de partea dreapta, trece in etajul mijlociu drept al bazei si se continua la

nivelul boltii, pe scuama temporalului dpret cu traiect catre superior si usor posterior,

si apoi catre posterior si usor ascendent la nivelul osului parietal drept;

B)    La nivelul boltei craniene frontal posterior, usor paramedian drepata, la 4 cm anterior de sutura coronara, fractura orificialam rotund-ovalara, cu margini neregulate, cu diametru de 0,7-0,8 cm la nivelul tabliei interne, respectiv de 1-1,2 cm la nivelul tabliei externe a osului forntal; de la nivelul acestui focar iradiaza trei fracturi liniare, catre lateral stanga, postero-lateral dreapta si respectiv antero-lateral dreapta, care se opreste in fractura frontala dreapta iradiata din focarul de la nivelul bazei.

Duramater cu solutie de continuitate rotund-ovalare, cu margini usor neregulate, infiltrate, de 0,7-0,8 cm diametru, localizate la nivelul bazei craniului etajul anterior si respectiv la nivelul fronto-parietal superior, usor paramedian dreapta.

Spatii extra si subdurale: subdural lama fina de sange negricios, lucios, lichid, la nivelul ambelor emisfere.

Leptomeninge cu solutie de continuitate frontal dreapta. medio-bazal (corespunzator focarului de fractura de la nivelul bazei craniului), de 1/0,5 cm, cu margini neregulate, infiltrate. Subarahnoidian difuz bilateral, lama de sange rosiatica-negricioasa, lucios, pe intreaga suprafata a creierului, mai accentuat la nivel frontal, bazal si medial, bilateral.

Vasele de la baza creierului suple, elastice, cu pereti translucizi.

Encefal suprafata cu circumvolutii aplatizate, santuri ingustate; sectiune: frontal drapta medio-bazal zona de dilacerare cerebrala de consistenta scazuta, amestecata cu sange de 2/1,5/1 cm. Cortico-subcortical frontal bazal bilateral,temporal bazal si parietal median, se constata numeroase puncte negricioase, ce nu dispar la radere si spalare.

Hipofiza in loja.

Epifiza cenusie, conica.

Cerebel si trunchiul cerebral de acelasi aspect ca encefalul.

Ventriculi (volum, continut) sistem ventricular simetric, ingustat.

LCR sangvinolent.

Regiune oro-faringiana a se vedea leziunile traumtice.

2)Regiunea cerviala

Tesut subcutanat, muschii gatului, vase si nervi: fara infiltrate sangvine.

Glanda tiroida violacee, elastica.

Os hioid integru.

Laringe, faringe mucoasa roz, lumen tapetat cu sange rosiatic.

Coloana cerviala integra.

3)Regiunea toracica

Perete muscular fara infiltrate sangvine.

Perete osos integru.

Pleure lucioase, umede, transparente.

Cavitati pleurale fara continut patologic.

Trahee si bronhii mucoasa roz, lumen tapetat cu sange.

Plamani violacei, mariti de volum, crepitatii usor diminuate. Pe sectiune se scurge spontan o cantitate mare de sange negricios, lucios, lichid.

Pericard integru.

Cavitate pericardica fara continut patologic.

Cord dimensiuni: 10/9/6 cm.

Cavitatile cordului contin sange lichid.

Aparat valvular integru, suplu, elastic.

Endocard neted, translucid.

Epicard umed, transparent.

Miocard consistenta elastica, pe sectiune brun-castaniu, omogen.

Aa. coronare permeabile.

A.     pulmonara, v.v.pulmonare, a. aorta toracica, v. cava superioara, alte vase suple, elastice, cu intima neteda, galbuie.

Mediastin, diafragm fara infiltrate sangvine.

Esofag mucoasa albicioasa, lumen gol.

4)Abdomen

Perete abdominal fara infiltrate sangvine.

Peritoneu, ligamnete, mezouri lucioase, umede, translucide.

Cavitatea peritoneala fara continut patologic.

Stomac mucoasa cenusiu, lumen gol.

Duoden, intestine destinse de gazele din lumen.

Ficatul (1700 g) capsula destinsa,neteda, marginea anterioara rotunjita. Pe suprafata si sectiune brun-castaniu, desen lobubar vizibil; pe sectiune se scurge o cantitate mare de sange lichid, lucios.

Vezica si caile biliare permeabile.

Splina (100 g) capsula destinsa, parenchim violaceu, cu stiuri albicioase.

Spatiul retroperitoneal fara infiltrate sangvine.

Pancreas galbui, lobulat.

Suprarenale corticala galbena, medulara autolizata.

Rinichi (320 g) capsula neteda, decapsulare usoara; pe sectiune corticala si medulara violacee, cu limita cortico-medulara estompata.

Cai urinare permeabile.

Aorta abdominala are acelasi aspect ca vasele mari toracice.

Vena cava inferioara are acelasi aspect ca vasele mari toracice.

5)Pelvis

Vezica urinara mucoasa alb-cenusie, lumen gol.

Pelvis osos integru.

6)Perineu

Organe genitale externe, regiunea anala fara leziuni.

7)Membre superioare si inferioare

Tesuturi moi fara infiltrate sangvine.

Schelet membre integru.

8)Tehnici speciale necroptice

S-au recoltat 2 fragmente tegument (submentonier fornatal) pentru examen biocriminalistic.

IV)Diagnostic macroscopic

plaga impuscata in regiunea submentoniera orificiu de intrare;

plaga impuscata in regiunea fronatla orificiu de iesire;

plaga linguala transfixianta impuscata;

plaga impuscata palatina, cu fractura orificiala palat osos;

focar de fractura prin impuscare baza craniana etaj anterior;

focar de fractura prin impuscare baza craniana frontal posterior;

hemoragie subdurala si subarahnoidiana difuza bilateral;

dilacerare cerebrala frontal drepata, mediobazal;

contuzii corticala fronto-paroieto-temporal bilateral;

edem cerebral difuz;

staza viscerala si tisulara generalizata.

V)Examene complementare solicitate

Buletin de analiza toxicologic:

Material primit: sange si urina.

Alcoolemie: 0,30 g, alcooluria 0,50 g

Buletin de analiza serologic:

Sange recoltat de la cadavrul S.I. (sange partial hemolizat): grup A cu aglutinina beta partial distrusa determinat prin metodele Beth-Vincent si Lattes.

Buletin radiologic:

Nu se vizualizeaza imagini de corpi straini radioopaci.

Fractura frontal dreapta si parietal (fractura parietala vizibila de profil).

Imagine transparenta (aer) la nivelul seii turcesti, absenta contururilot sinusului sfenoidal sugestiva de fractura la acest nivel.

Imagine hipertransparenta (aer) pe conturul anterior in regiunea frontala.

Buletin de analiza al factorilor suplimentari ai impuscarii:

S-au primit recoltate de la cadavrul S.I., doua fragmente de tegument dupa cum urmeaza:

fragment piele regiunea submentoniera;

fragment piele fronto-parietal drept.

S-a pocedat la examinarea cu sulfat de difenilamina pentru detectarea nitritilor.

Examenele de laborator au fost pozitive pe ambele fragmente de tegument.

Concluzii:

Examenele de laborator efectuate pe fragmentele de tegument (piele) recoltate de la cadavrul numitului S.I. au pus in evidenta prezenta nitritilor, care por proveni ca urmare a factorilor suplimentari ai impuscarii.

VI) Concluziile raportului medico-legal

Moartea numitului S.I. a fost violenta.

Ea s-a datorat hemoragiei si dilacerarii meningo-cerebrale, consecutiva unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de bolta si baza de craniu.

La autopsie s-au mai constatat o plaga transfixianta linguala si la nivel palatin.

Leziunile s-au putut produce prin impuscare, in legatura de cauzalitate direct neconditionata cu decesul.

A actionat un sigur proiectil, in sens infero-superior, usor latero-medial si antero-posterior, in limita de actiune a factorilor secundari ai impuscarii.

Sangele recoltat de la cadavru apartine frupei A si contine 0,30 g alcool etilic; urina contine 0,50 g alcool etilic.

Moartea poate data din 27.06.2008.

Cazul 3

S-a efectuat la data de 21.05.2008 necropsia solicitata privind pe M.C. de 47 de ani, constatand urmatoarele:

I)Date de istoric

Din copia Fisei de internare emise de Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti, retinem ca sus-numitul a fost adus la Camera de garda a Spitalului Clinic de Urgenta Bucuresti in 18.05.2008 (ora 22:37) cu diagnosticul: Traumatism cranio-cerebral grav. Plaga impuscata scalp medio-frontala. La prezentare GCS=4, coma profunda, midriaza fixa bilateral, extensie bilaterala.

La istoric se consemneaza: pacient adus in garda in coma profunda ca urmare a unei autoimpuscari in zona craniana.

Examenul local: plaga impuscata scalp medio-frontala stelata.

Examenul CT craniu: corp strain metalic (glont) situat in lobul occipital drept, cu poarta de intrare la nivelul osului frontal, adiacent sinusului longitudinal superior;

hemoragie tretraventriculara masiva si leziune hemoragica pe traiectul plantului in regiunea occipitala dreapta; HSA la nivelul fisurii interemisferice; edem cerebral difuz si stergerea reliefului cortical; doua mici fragmente osoase apartinand osului frontal, migrate in lobul frontal drept parasagital.

Se practica sutura plagii scalpului si se transpune in STI neurochirurgie, unde starea se mentine grava, cu stop cardio-respirator iresuscitabil si deces in 19.05.2008, ora 09:15.

Din relatarile fiului victimei (M.M.) retinem ca defunctul se afla la domiciliul sau, impreuna cu sotia, in camere separate. La un moment dat sotia a auzit un foc de arma din camera victimei, iar cand a intrat l-a gasit in stare de insconstienta cu plaga impuscata medio-frontal. Impreuna cu un vecin l-au transportat la spital.

II)Examenul extern al cadavrului

a)      Date de identificare

sex masculin;

varsta 47 de ani;

starea de nutritie normostenic;

semne particulare nu prezinta.

b)     Semnele mortii reale

lividitati: culoare: violacei; localizare: dorsal decliv; stadiu: imbibitie;

rigiditate: prezenta;

stadiu: generalizata;

alte modificari cadaverice nu prezinta.

c)      Leziuni traumatice

frontal median in pielea glabra, la 2 cm superior de linia sprancenoasa plaga stelata de forma literei X, cu laturile de 0,5/1/2/3 cm, suturata, acoperita cu cruste brune, aderente. La nivelul zonei centrale (la unirea celor 4 ramuri) se constata o zona contunziva echimoza rosiatic-violacee, de forma neregulata, de aproximativ 1/1 cm. Dupa scoaterea firelor de sutura, se constata marginile plagii neregulate, usor anfractuoase, infiltrate sangvine, plaga avand profunzime pana la planul osos subiacent.

d)     Semne de tratament medical:

sutura plagii scalpului; pansament cefalic circular (capelina);

semne de punctii venoase la locurile de electie.

e)      Semne diverse: sange inchegat, negricios, situat la nivelul fronto-sprancenos stanga, temporo-zigomatic stanga si la nivelul pavilionului uaricular stanga.

f)       Examen corp delict: proiectil metalic artizanal, de forma cilindrica, cu un varf ascutit; lungime totala de 2 cm, diametru de 0,5 cm.

III)Examen intern al cadavrului am primit corpul delict

1)Extremitatea cefalica

Epicraniu cu infiltrat sangvin, negricios, de 10/8 cm frontal median, subiacent plagii medio-frontale.

Oasele craniului la nivelul osului frontal, median (usor paramedian drapta) lipsa de substanta osoasa de forma unui orificiu rotund cu diametru de 0,5 cm la nivelul tabliei externe, respectiv 0,8 cm la nivelul tabliei interne a osului frontal, cu margini fin neregulate. Pe fata calotei in jurul orificiului osos descris se constata o zona de tatuaj fromata din depuneri de pulbere negricioasa cu diametru de 1 cm.

Duramater cu solutie de continuitate rotund-ovalara, de 0,5 cm diametru situata la nivel frontal anterior paramedian dreapta (langa sinusul longitudinal superior), subiacent fracturii frontale descrise mai sus.

Spatii extra- si subdurale extradural liber; subdural lama fina de sange rosiatic-negricios, lucios, lichid, le nivelul emisferului drept.

Laptomeninge umed, lucios, translucid, cu solutie de continuitate frontal anterior paramedian dreapta si occipital paramedian dreapta, de 1/0,8 cm fiecare. Subarahnoidian difuz, pe toata suprafata creierului, bilateral, se constata o lama fina de sange rosiatic-negricios, lucios.

Vasele de la baza creierului integre, suple, elastice.

Encefal suprafata cu circumvolutii aplatizate, santuri ingustate, sterse; sectiune: frontal anterior paramedian dreapta, occipital paramedian drepata, precum si pe linia ce uneste cele doua zone (emisfer cerebral drept, parasagital) se contata un canal cu diametru de aproximativ 1,5-2 cm, la nivelul caruia substanta cerebrala este dilacerata, cu structura dezorganizata, de consistenta scazuta, amestecata cu sange negricios, lucios, lichid si coagulat, si cu eschiile osoase in zona lobului frontal. Adiacent acestui traiect de dilacerare, pe o raza de 3-4 cm, se constata numeroase puncte negricioase, ce nu dispar la radere sau spalare. La nivelul zonei de dialcerare occipitala se constata existenta proiectilului mentionat mai sus, care s-a predat Politiei.

Hipofiza in loja;

Epifiza cenusie, conica;

Cerebel si trunchiul cerebral: la nivelul intregului trunchi cerebral (preponderent pontin, paramedian dreapta) se constata numeroase puncte negricioase, cu tendinta la confluare, care nu dispar la radere sau spalare.

Ventriculi (volum, continut) Ventriculul lateral drept desfiintat.

LCR sangvinolent.

Regiune oro-faringiana fara leziuni.

2)Regiune cervicala

Tesut subcutanat, muschii gatului, vase si nervi fara infiltrate sangvine.

Glanda tiroida violacee.

Os hioid integru.

Laringe mucoasa roz, lumen gol.

Faringe mucoasa roz, lumen gol.

Coloana cervicala integra.

3)Torace

Perete muscular fara infiltrate sangvine.

Perete osos integru.

Pleure lucioase, umede, transparente.

Cavitati pleurale fara continut patologic.

Trahee si bronhii mucoasa roz, lumen gol.

Plamani mariti de volum, grei; brun-violacei, consistenta crescuta, crepitatii diminuate difuz, pe sectiune se scurge spontan o cantitate mare de sange negricios, lucios, neaerat.

Pericard integru.

Cavitate pericardica fara continut patologic.

Cord dimensiuni: 12/11/6 cm.

Cavitatile cordului contin sange lichid.

Aparat valvular integru.

Endocard neted, translucid.

Epicard umed, transparent.

Miocard consistenta elastica, pe sectiune brun-castaniu, cu numeroase striuri sidefii, fibroase, in toata grosimea.

Aa. coronare permeabile.

A.     pulmonara, v.v.pulmonare, a. aorta toracica, v. cava superioara, alte vase cu intima neteda, galbuie; subintimal rare placi albicioase, dure, izolate, usor proeminente in lumen.

Mediastin fara infiltrate sangvine.

Diafragm fara infiltrate sangvine.

Esofag mucoasa albicioasa, lumen gol.

4)Abdomen

Perete abdominal fara infiltrate sangvine.

Peritoneu, ligamnete, mezouri lucioase, umede, translucide.

Cavitatea peritoneala fara continut patologic.

Stomac mucoasa cenusie, in lumen circa 200 mL de continut alimentar.

Duoden, intestine destinse de gazele din lumen.

Ficatul (1800 g) capsula destinsa, marginea anterioara rotunjita, consistenta crescuta. Pe suprafata si sectiune brun-violaceu, desen lobubar usor estompat.

Vezica si caile biliare permeabile.

Splina (120 g) capsula destinsa, parenchim violaceu.

Spatiul retroperitoneal fara infiltrate sangvine.

Pancreas galbui, lobulat.

Suprarenale corticala galbena, medulara lichefiata.

Rinichi (320 g) capsula neteda, decapsulare usoara, suprafata neteda. Pe sectiune corticala si medulara violacee, cu limita cortico-medulara estompata.

Cai urinare permeabile.

Aorta abdominala are acelasi aspect ca vasele mari toracice.

Vena cava inferioara are acelasi aspect ca vasele mari toracice.

Alte vase de aceleasi aspect cu vasele mari toracice.

5)Pelvis

Vezica urinara mucoasa albicioasa, lumen gol.

Pelvis osos integru.

6)Peritoneu

Organe genitale externe fara leziuni.

Regiunea anala fara leziuni.

7)Membre superioare si inferioare

Tesuturi moi fara infiltrate sangvine.

Schelet membre integru.

8)Tehnici speciale necroptice

S-a recoltat un fragment de tegument din zona medio-frontala, cu indurarea plagii stelate.

IV)Diagnostic macroscopic

plaga impuscata medio-frontala orficiu de intrare;

fractura craniana frontala orificiala prin impuscare, orificiu de impuscare, cu inel de tatuaj periorificial;

dilacerare cerebrala fronto-temporo-parieto-occipitala dreapta parasagital, cu proiectil restant la nivel occipital;

hemoragie subdurala si subarahnoidiana. Edem cerebral difuz. Contuzii hemoragice in trunchiul cerebral;

staza si edem pulmonar. Miocardoscleroza. Ateromatoza sistemica stadiul I/II. Staza hepatica. Staza renala.

V)Examene complementare solicitate

Alcoolemie zero.

Alcoolurie zero.

Sange recoltat de la cadavrul M.C. : grup A (determinat prin metodele Beth-Vincent si Lattes).

Raport de analiza a factorilor suplimentari.

S-au primit la analiza de la cadavrul M.C. fragmente de tegument cum urmeaza:

Fragment de tegument din regiunea frontala.

Fragment duramater (regiunea frontala).

Tampon brosaj fata externa a osului frontal.

S-a procedat la examinarea cu sulfat de difenilamina pentru detectarea nitritilor.

Examenele de laborator au fost pozitive pentru ambele fragmente de tegument recoltate de la cadavrul numit M.C. au pus in evidenta prezenta nitritilor.

VI)Concluziile raportului medico-legal

Moartea numitului M.C. a fost violenta.

Ea s-a datorat hemoragiei si dilacerarii meningo-cerebrale consecutiva unui traumatisc cranio-cerebral cu fractura de bolta prin impuscare cu arma artizanala.

A actionat un singur proiectil (glont), in sens antero-posterior si usor oblic de la stanga la dreapta, in limita de actiune a factorilor suplimentari ai impuscarii (tragere cu teava lipita/descarcare absoluta).

Intre leziunile traumatice constatate si deces exista legatura de cauzalitate directa neconditionata.

Sangele recoltat de la cadavru apartine grupei A si nu contine alcool, alcooluria zero.

Moartea poate data din 19.05.2008.

Cazul 4

D.E., sex masculin, de 58 de ani.

Decedat la 17.01.2007 la Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti.

Cauzele mortii

a)      Cauza directa (imediata) insuficienta cardio-respiratorie;

b)     Plaja transixianta toraco-pulmonara;

c)      Impuscare.

Autopsiat

I)Date de istoric

Intemeiat la Spitalul Clinic de Urgenta de Bucuresti, de la 10.01.2007 ora 14:00 cu diagnosticul Plaga transfixianta latero-toracic stang prin impuscare, veche de 24 de ore, insuficeinta respiratorie acuta, fracturi costale multiple torace stangi, hemopneumotorax stang, sindrom de aspiratie pulmonara bilaterala, suspiciune de lezare artera pulmonara stanga, emfizem cutanat toracic bilateral, soc traumatic si hipovolemic.

Pacient internat prin transfer de la spitalul Alexandria, unde a fost internat de urgenta in stare de soc hipovolemic, hemoragie prin plagi impuscate hemitorace stang supramamelonar cu diametru de 3 cm si doua orificii de iesire in peretele toracic latero-posterior si axilar. Examenul radiologic arata fracturi costale cu hemopnuemotorax; Hb=6 g/dl. Se practica toracotomie stanga spatiul IV-V si excizia tesuturilor necrozate si se constatata la peretele toracic lipsa de substanta, fracturi multiple, hemopneumotorax masiv cu plaga pulmonara lob inferior de 5 cm si o adancime de 7 cm. S-a practicat sutura pulmonara cu catgut, lavaj si doua tuburi de drenaj, sutura peretelui toracic s-a efectuat cu greu datorita lipsei de substanta.

Postoperator pacientul se transfera la clinica de chirurgie toracica. La internare: plaga transfixianta latero-toracica stanga prin impuscare veche de 24 de ore; insuficienta respiratorie acuta, sindrom de aspiratie pulmonara bilaterala, fracturi costale multiple hemotoracice stangi, hemopneumotorax stang drenat; emfizem subcutanat toracic bilateral, soc traumatic, hipovolemie, ARDS.

CT toraco-abdominal efectuat la internare evidentiaza dilacerare pulmonara stanga lob inferior si segmente lingulare, sindrom de aspiratie hematica masiva; pneumotorax minim anterior bilateral, fracturi costale stangi, fara leziuni posttraumatice abdominale.

Se decide reinterventie toracica de urgenta la ora 15:30, practicandu-se toracotomie stanga cu acces in cavitatea plurala prin spatiul V intercostal. Peretele toaracic cu defect musculat important si fracturi cominutive si eschile ale arcurilor costale 4,5,6; pulmon suturat cu catgut la nivelul mantalei pulmonare. Patrunderea in scizura evidenteaza multiple zone de dilacerari predominant la nivelul lob inferior stang. Se practica sutura branhiilor cu fir 2-0 lent resorbabile, lavaj cu ser fiziologic si betadina, dublu drenaj al cavitatii pleurale, cuplat la aspiratie activa. Rezectia fragmentelor cominutive ale coastelor 4,5,6, refacerea distructiei osoase cu fire neresorvabile in retea si o plasa de consolidare. Sutura musculara. Excizia marginii devitalizate a tegumentului, sutura tegumentului, pansament.

La STI, 10.01.2007 ora 19:45, pacientul este in status postoperator si postanestezic imediat, cu stare generala grava, cu tegumente palide, cianotic, cianoza perinazala, emfizem subcutanat latero-toracic bilateral si toracic cu extindere posterioara, abdominal. IOT se cupleaza la ventilatie IPPV. TA= 130/70 mmHg, AV=115 batai/min, regulat, abdomen suplu, mobil cu respiratia; sub tratament starea generala se mentine extrem de grava cu tablou de insuficienta multipla de organe; insuficienta respiratorie acuta hipoxemica ce necesita aport ventilator in mod IPPV; instabilitate cardio-circulatorie marcata necesitand aport vasopresor (noradrenalina); insuficienta hepatica severa, trombocite 30.000/mm³; insuficienta renala acuta cu oligurie; acidoza metabolica. Evolutia este cu febra, edeme declive, tegumente icterice, emfizem, tahicardie severa cu TA= 60/30 mmHg sub aport vasopresor.

In 17.01.2007 ora 6:00 stop cardiac prin asistola de aport ventilator, incercare de resuscitare fara raspuns. Exitus pe 17.01.2007, ora 6:30.

II)Examen extern al cadavrului

1)Date de identificare

sex masculin;

varsta 59 de ani;

inaltime 174 cm;

stare de nutritie in exces

2)Semnele mortii reale

lividitati de culoare violacee, localizate pe partile dorsale; stadiul de difuziune;

rigiditate prezenta, generalizata

alte modificari cadaverice absente.

3)Leziuni traumatice

nu se mai pot constata fiind modificate prin tratamente chirurgicale.

4)Semne de tratament medical:

hemitorace stang antero-lateral plaga chirurgicala in lungime de 27 de cm suturata;

paramamelonar stang zona peramentata negricioasa de 7/8 cm cu extindere axilara anterioara stanga (zona de tatuaj)

axilar stang plaga modificata chirurgical suturata de 1,5 cm lungime, pergamentata, penetranta in cavitatea toracica;

toracic postorior lateral stang doua plagi cu margini netede de 1,5 cm lungime.

urme de punctii venoase.

5)Semne diverse

tegumente icterice;

edeme.

III)Examenul intern al cadavrului

1)Extremitatea cefalica

Epicraniu zone cu impregnatie galbuie fara infiltrate sangvine.

Oasele craniului grosime de 0,5-0,7 cm pe linia de fierastruire, fara leziuni; piramida nazala, maxilar, mandibula fara mobilitati anormale.

Duramater integra, sidefie, lucioasa.

Spatii extra- si subdurale fara infiltrat, scurgeri sau hematoame.

Leptomeninge fara colectii de cauze traumatice.

Vasele de la baza crieierului integre, intima cu plagi galbui.

Encefal suprafata cu santuri ingustade, fara leziuni; pe sectiuni consistenta scazuta, puncte rosii in substanta alba si nucelii bazali care dispar la spalare, fara leziuni.

Hipofiza fara leziuni.

Epifiza integra.

Cerebel si trunchiul cerebral consistenta obisnuita, puncte rosii in substanta alba si nucleii bazali care dispar la spalare.

Ventriculi de aspect normal.

LCR clar.

Regiunea oro-faringiana buze fara leziuni; dinti fara leziuni; limba fara infiltrate sangvine.

2)Regiunea cervicala

Tesut subcutanat configuratie obisnuita, fara leziuni.

Muschii gatului configuratie obisnuita, fara leziuni.

Vase si nervi integri, vase permeabile, integre, cu urme de sange

Glanda tiroida brun violaceu, fara infiltrate sangvine.

Os hioid fara mobilitate anormala.

Laringe integru, permeabil.

Faringe integru, permeabil, mucoasa cenusie.

Coloana cervicala fara mobilitate anormala si fara infiltrate sangvine.

3)Torace

Perete muscular plaga operatorie hemitorace stang, supramamelonar stang, angulata, cu extindere axilar posterior, suturata, interesand marele si micul pectoral, muschii intercostali, pleura parietala, musculatura cenusie de consistenta scazuta. Lipsa de parti moi si osoase corespunzatoare coastelor 3,4,5,6 axilar antero-medial pe o suprafata de 9/10 cm, cu plastie chirurgicala , cu continuitate cu plasa.

Pleure dreapta integra, parietala stanga dilacerata axilar anterior si medial stang.

Trahee si bronhii integre, permeabile, mucoasa rosie.

Plamani de consistenta usor crescuta, crepitatii prezente , pe sectiune continut purulent in lumenele bronsice, cu zone de dilacerare in treimea inferioara lob inferior stang.

Pericard lucios, transparent.

Cavitate pericardica cu circa 10 ml lichid citrin.

Cord dimensiuni: 10/12/6,5 cm.

Cavitatile cordului contin sange lichid.

Aparat valvular integru, fara stenoze sau dilatatii.

Endocard lucios, translucid.

Epicard lucios, transparent.

Miocard brun, palid, consistenta scazuta, benzi cu stiuri albe.

Aa. coronare suple, integre, intima cu placi galbene.

Vasele toracice: a. pulmonara integre, rupturi de artere pulmonare, intralobular stang, ligaturate; v.v. pulmonare integre, permeabile, ruptura de vene intralobulare stanga, ligaturate; a. toracica integra, intima cu striuri si placi galbene; v. cava superioara integra, permeabila.

Mediastin ganglioni limfatici mobili, timus involuat.

Diafragm fara infiltrate sangvine, integru.

Esofag integru, permeabil, mucoasa cenusie.

4)Abdomen

Perete abdominal fara infiltrate sangvine, integru.

Peritoneu, ligamnete, mezouri fara infiltrate sangvine.

Cavitatea peritoneala fara continut patologic.

Stomac integru, contine 150 ml lichid galbui verzui,mucoasa cenusie.

Duoden integru, permeabil, mucoasa cenusie.

Intestine fara leziuni, cu continut specific.

Ficatul (1800 g) galben, integru, cu desen lobubar usor estompat.

Vezica si caile biliare cu bila, permeabile.

Vena porta integra, permeabila.

Splina (300 g) pe suprafata si sectiune fara leziuni.

Spatiul retroperitoneal fara infiltrate sangvine.

Pancreas integru pe sectiune, desen lobular prezent.

Suprarenale corticala portocalie, medulara lichefiata.

Rinichi (300 g) suprafata macroglobulara. Pe sectiune corticala si medulara usor galbuie, consistenta scazuta.

Cai urinare integre, permeabile.

Aorta abdominala integra, cu striuri si placi galbene.

Vena cava inferioara integra, permeabila.

5)Pelvis

Vezica urinara fara continut.

Rect integru.

Organe genitale interne fara modificari patologice.

Pelvis osos fara mobilitati anormale si fara infiltrate sagvine.

6)Perineu

Organe genitale externe fara leziuni.

7)Membrele superioare si inferioare

Tesuturi moi fara leziuni.

Schelet membre fara mobilitati anormale.

8)Piesa operatorie absenta

IV)Diagnostic macroscopic

plagi chirurgicale hemitorace stang;

zona de arsura hemitorace stang anterior;

staza meningeala;

dilacerari lob pulmonar inferior stang suturat;

ruptura de artere si vene pulmonare lobare inferioare stangi ligaturate;

fracturi costale hemitorace stang;

coloratie icterica sclere si tegumente;

urme de tratament medical chirurgical;

ateroscleroza;

miocardiofibroza;

alterari distrofice hepatice.

V)Examene complementare solicitate

Histopatologic, serologic, criminalistica, radiologic (torace).

Rezultatele analizelor de laborator

factorii suplimentari ai impuscarii rezultat negativ;

grupa sangvina = 0;

examen anatomo-patologic:

a)      plaman arii cu necroza hemoragica, tromboze vasculare, infiltratie purulenta, detresa respiratorie, pleurita fibrinoasa, sechele TBC, focare de bronhopneumonie;

b)      fragment muschi striat miozita acuta cu arii de necroza;

c)      tegument straturi superificale si o parte si o parte din stratul Malpighian inlocuite cu fragmente de epiteliu necrozat, cu prezenta de mici si rare depozite negricioase granulare sau filamentoase; pe alocuri epiteliul Malpighian prezinta depozite in perie; in derm ectazii vasculare, aspecte de tromboze recente, mici focare hemoragice.

VI)Concluziile raportului medico-legal

Coroborand datele clinice cu autopsia opinam ca moartea numitului D.E. a fost violenta.

Ea s-a datorat insuficientei cardio-resipratorii, consecinta unei plagi delabrate hemoracic stang cu fracturi costale cominutive, dilacerare pulmonara cu rupturi de artere si vene lobare inferioare stangi, complicata in final cu insuficienta multipla de organe.

Leziunile traumatice care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin impuscare cu arma de foc cu directie de tragere din antero-lateral stanga spre posterior.

Sangele recoltat este de grup sangvin 0.

Buletin de analiza a facotrilor suplimentari ai impuscarii din 31.01.2007 s-a primit un fragment de tegument. S-a procedat la examinarea chimica cu sulfat de difeniamina pentru detectarea nitritilor. Examenul de laborator a fost negativ.

Examenul radiologic toracic nu a evidentiat imagini de corpi straini radioopaci la nivelul toracelui.

3)Studiu cazuistic statistic

Distributia cazurilor pe ani de studiu

S-a urmarit dinamica unui lot pe perioada 1992-2008.

Astfel in 1992 s-au gasit 7 cazuri impuscate, autospiate la INML Bucuresti.

In 1993 au fost centralizate 18 cazuri.

In 1994 numarul cazurilor a fost de 17.

In 1995 a fost cel mai mare numar de cazuri centralizat in intervalul studiului, respectiv de 20 de cazuri.

In 1996 a avut loc o scadere semnificativa din punct de vedere cazuistic, respectiv 9 cazuri.

In 1997 stuidul a constatat 6 cazuri.

In 1998 incidenta cazuistica creste din nou, ajungandu-se la 12 cazuri.

In 1999 se mentine aproximativ acelasi numar de cazuri, respectiv 11.

In 2000 se continua scaderea usoara a numarului celor decedati prim impuscare la 10 cazuri.

Din 2001 pana in preznet se constata o scadere continua, semnificativa de la an la an a celor impuscati.

Astfel in 2001 au fost 7 cazuri de decese.

In 2002 au fost evidentiate 5 cazuri.

Din anul 2003 reducerea cazurilor a fost semnificativa, gasindu-se doar 2 cazuri.

In 2004 de asemenea 2 cazuri.

In anul 2005 au fost 3 cazuri de impuscare.

In anul 2006 si 2007 au fost constatate doar cate un caz de impuscare in fiecare an.

In anul 2008 au fost semnalate 2 cazuri de impuscare.

Incidenta cazurilor de impuscare in functie de sex

In ceea ce priveste repartitia cazurilor in functie de sex, ponderea cea mai mare a cazurilor o reprezinta sexul masculin.

Acest lucru se explica atat prin faptul ca barbatii sunt cei care fac armata si au acces la astfel la armament, cat si prin faptul ca cei ce poseda arme sunt tot barbatii.

ta

Incidenta cazuistica in functie de aspectul imbracat de moartea violenta prin impuscare

Cel mai des intalnita situatie este reprezentata de sinucidere, reprezentand 65 % din cazuri. Accidentele sunt 13% din cazuri, omorul 3%, omorul calificat 11%, omorul in interes de servici 8%.

Studiul statistic al ocupatiei pe care o aveau persoanele din cazurile studiate

Datorita accesului mult mai mare pe care il au militarii la arme, acestia reprezinta ponderea cea mai mare (60%). Fata de 40%, ceea ce reprezinta procentul civililor.

Repartitia cazurilor in functie de etatea celor impuscati

Se observa numarul mare de cazuri in randul celor tineri. Cele 3 grupe de varsta:

11-20 de ani;

21-30 de ani;

31-40 de ani;

au reprezentat marea majoritate a cazurilor: 24%, 38%, si respectiv 23%.

Dupa 50 de ani numarul cazurilor scade brusc la 3%.

Incidenta studiului armamentului folosit in cazurile studiate

Este de remarcat numarul mare de cazuri unde arma folosita este pisotlul mitraliera, arma ce este foarte des utilizata in randul militarilor. Pe locul doi se afla armele de vanatoare, ele aflandu-se in mod legal in dotarea celor care practica acest sport.

Astfel 65% din cazuri au la baza utilizarea pistolului mitraliera, 20% armele de vanatoare si 15 % reprezentand alte tipuri de arme.

Studiul locurilor de electie ale impuscarilor prin suicid

Aceste locuri sunt situate in primul rand la indemana sinucigasului. In ordinea frecventei lor, acestea sunt:

orificiul precordial (40%);

orificiul temporo-parietal (30%);

orificiul in cavitatea bucala (20%);

orificiul submandibular (10%).

Studiul statistic al aspectului orificiului de intrare in cazurile cercetate

Din raportul intre orificiul de intrare si calibrul armei se desprind urmatoarele: orificiul de intrare mai mare decat calibrul armei (acest lucru a fost intalnit in 70% din cazuri), in 10% din cazuri orificiul de intrare a fost mai mic decat calibrul armei, iar in 20% din cazuri orificiul de intrare a fost egal cu calibrul armei.

4)Concluzii

Studiul statistic efectuat la INML Bucuresti pe o perioada de 16 ani, a urmarit decesele prin impuscare intalnite in acest interval de timp.

Este de remarcat la acest studiu numarul tot mai mic de cazuri intalnite odata cu apropierea de prezent. Daca in anii de inceput ai studiului se intalneau mult mai multe cazuri ( 7 cazuri in 1992, 18 cazuri in 1993, 17 cazuri in 1994 si 20 de cazuri in 1995, etc.), s-a ajuns dupa anul 2002 la un numar mult mai mic al acestor cazuri (2 cazuri in 2003, 2 cazuri in 2004, 3 cazuri in 2005, 1 caz in 2006, 1 caz in 2007 si 2 cazuri in 2008).

Din punct de vedere al sexului, prezentat de cazurile studiate, sexul masculin prezinta cel mai mare procent (93%), fata de 7% sex feminin. Acest lucru se datoreaza fie faptului ca barbatii fac stagiu militar, sau sunt amatori de vanatoare.

Dintre cazurile studiate, sinuciderile sunt pe primul loc la o distanta foarte mare de accidente si omor (63% fata de 13% si respectiv 11%).

De mentionat si numarul mare din punct de vedere statistic al militarilor decedati prin impuscare, civilii reprezentand doar 40%.

Studiind varsta pe care o au cazurile cercetate, se remarca 24% din cazuri intre 11 si 20 de ani, 38% intre 21 si 30 de ani si 23% intre 31 si 40 de ani. Peste 40 de ani numarul cazurilor este mult mai mic.

Cu privire la armamentul intalnit in majoritatea cazurilor cercetate este pistolul mitraliera, arma ce intra in dotarea armatei, a fiecarui militar, pe locul doi fiind armele de vanatoare, ce intra in posesia celor care practica vanatoarea.

Studiul mai evidentiaza si locurile de electie intalnite in cazul sinuciderilor prin impuscare, 40% fiind in regiunea precordiala, zona temporo-parietala 30%, submandibular 10%, iar in cavitatea bucala 20%.

De asemenea, studiul arata ca in cele mai multe cazuri (70%) orificiul de intrare este mai mare decat calibrul armei, in 20% din cazuri orificiul de intrare fiind egal cu calibrul armei, iar in 10% din cazuri orificiul de intrare este mai mic decat calibrul armei.

5)Bibliografie

Astarastoaie V. si colab Ghid practic de medicina legala pentru juristi, ed. Constact, Iasi, 1993

Astarastoaie V. si colab Elemente practice de medicina legala, lit.UMF Iasi, 1992

Belis V. Indreptar de practica medico-legala, ed. Medicala, Bucuresti, 1990

Belis V. Medicina legala, ed. Teora, Bucuresti, 1992

Belis V., Nanes C. Traumatologia mecanica in practica medico-legala si judiciara, ed. Academiei,Bucuresti 1985

Belis VI si colab Investigatia microscopica in medicina legala, ed. Academiei, 1993

Belis VI Medicina legala, ed. Teora, 1992

Belis VI tratat de medicina legala , ed. Medicala, Bucuresti, 1995

Belis VI, Dragomirescu V, Nanes C, Panaitescu V, Drugescu N Medicina legala, ed.Teora, Bucuresti, 1992

Berchesan V., Dumitrascu I.N. Probele si mijloacele de proba, ed. Ministerului de interne, Bucuresti , 1994

Bydal BA. Percussion primer mixes, Assoc. Firearms Tool Mac

Ceccaldi P.F. The examinations of firmes and ammunition, Interscience Pus., New York , 1961

Davidovici I.V. Patologia generala a plagilor, ed. Medicala, Bucuresti, 1954

Dermengiu D. Curs de medicina legala, ed. Tehnoplast, Bucuresti, 2005

Dermengiu D. Medicina legala, note de curs, Bucuresti, 1999

Dermengiu D, Iftenie V. medicina legala, ed. C.H.Beck, 2009

Durigon M. Pathologie medico-legale, ed.Masson, 1988

Desmares J. Medicine legale a lusage des juriste, P.U., Bruxelles, 1967

Derobert L. Medicine legale, Flammarion, 1975

Dragomirescu V. Problematica si metodologia medico-legala, ed. Medicala, Bucuresti, 1980

Fatehabd Handbook of forensic pathology, Lipppincott comp., 1973

Gayet J. Manuel de police scientifique, Payot, Paris, 1961

Gonzales J. Expertul medico-judiciar si judecatorul de instructie, Bucuresti, 1958

Gonzales V. Halpern EG Legal medicine, 1954

Kernbach M. Medicina judiciara , ed. Medicala, Buc, 1958

Knight B. Forensic pathology, ed.Arnold, 1991

Macelaru V Balistica judiciara, M.I., 1972

Mason C.J. the pathology of violent injury, ed. Arnold, 1978

Moraru I. Medicina legala, ed.Medicala, Bucuresti, 1967

Panaitescu V. Metode de investigatie in practica medico-legala, ed. Litera, 1984

Piedelievre R. Medcine legale, ed.Bailliere, 1963

Piedelievre R La constitution des orifices dèntree desballes dans la peau , Ann. de Med.Legale, 1927

Piedelievre R, Derobert I. Note sur le ricochet des projectiles, Ann. de Med.Legale

Popov N. Medicina judiciara, ed. de Stat, pentru literatura stiintifica, Bucuresti

Prokop O., Gohler W. Forensische medizin, New York, 1975

Picchiocchi P. Atlante di medicina legale, Napoli, 1981

Schiopu D. Unele aspecte particulare ale plagii de impact cu glontul, comunicare la simpozionul de criminalistica, M.I., 1973

Schiopu D. Aplicarea fotodiagnoscopiei la studiul plagii de impact in impuscare cu pistoletul, suplimentul revistei In slujba patriei, 1973

Schiopul D. Contributii la etiologia si morfologia leziunii de impact in impuscare cu pistoletul, Teza de doctorat, 1978

Simpson K. Modern trends in forensic medicine, Butterwirds, 1967

Simonine C. Medicine legale judiciare, Maloine S. A., Paris, 1962

Scripcaru G. si colab Medicina legala, editura didactica, 1993

Scripcaru G., Terbancea M, - Patologie medico-legala, ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983

Soderman H. Lèxpertise des armes a feu courter, Lyon, 1938

Soderman H. , OConnell J. Manuel denquete criminelle moderne, Payot, Paris, 1963

Thorwald J. Secolul criminalisticii moderne, trad. M.I.

Tedeski C. si colab Forensic medicine, Saunders comp. 1977

Ungurean S. Medicina legala, ed. Stiinta, Chisinau, 1993

*** - Oxford text book of pathology, Oxford, 1993

Tratat de medicina legala, vol 1, ed. Medicala, Bucuresti, 1995