Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

TEHNICI CHIRURGICALE ELEMENTARE

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Indicatiile dializei peritoneale
Cum sa folosesti culorile pentru a-ti imbunatati sanatatea
Insuficienta Respiratorie: Patogenie, Diagnostic clinic si paraclinic
ASPECTE ECOGRAFICE IN LAUZIE
Examenul clinic al aparatului nefrourinar
Structura celulei bacteriene
ANESTEZIA - PREGATIREA PT ANESTEZIE
Tromembolismul pulmonar acut
INGRIJIREA BONLAVULUI CU CANCER DE PROSTATA
Combination Eleven - Scop profilactic in bolile prostatei

TEHNICI CHIRURGICALE ELEMENTARE

INJECTIILE reprezinta introducerea, in corp, de substante, cu ajutorul seringii si acului. Administrarea este paren- terala (enteron- grec=intestin, parenteral=pe alta cale decat cea digestiva). Alexander Wood a descoperit seringa si acul in 1853.



Avantajele injectiilor:

ÿ substanta se absoarbe mai repede si integral;

ÿ cantitatea de substanta absorbita poate fi dozata, precis;

ÿ substantele injectate nu sufera modificari prin digestie si absorbtie inestinala;

ÿ se pot administra fara aportul bolnavului;

ÿ substantele injectate nu ar fi putut fi administrate pe alte cai.

Materiale necesare: seringa, ac tubular, fiola cu substnta sterila, pila de taiat fiola, vata, solutii dezinfectante, garou (pentru injectiile intravenoase).

Seringa poate fi model Luer, mai frecvent intrebuintata sau Record, mai rar. Seringa este compusa din: cilindru, gradat in milimetri (corpul seringii) si piston. Partea anterioara a seringii este conica (amboul), la care se adapteaza acul. Capacita- tea seringilor este diferita: 0, 5, 1 ml, 2 ml, 5 ml, 10 ml, 20 ml, 50 ml. Seringa Guyon are dimensiuni mai mari. De obicei seringile sunt din plastic, livrate steril, de unica intrebuintare.

Acul seringii poate avea diferite grosimi (0, 4- 3 mm) si lungimi intre 4- 200 mm, in functie de diversele intrebuin- tari. Acele scurte se folosesc pentru injectii intradermice sau intravenoase. Cele lungi, pentru punctii. Acele au o parte care se a- dapteza la seringa (amboul) si un bizou prin care iese substanta care se injecteza. Bizoul este oblic, pentru injectiile intramusculare si intravenoase sau scurt, pentru injectiile intradermice sau punctii.

Substantele injectabile trebuie sa fie sterile. Ele pot fi apoase (hidrosolubile) sau uleioase (liposolubile). Solutiile u- leioase se injecteza numai intramuscular. Sarurile de metale grele (bismut, mercur) nu se pot administra intravenos. Solutiile concen- trate nu se pot administra intramuscular sau subcutanat (calciu clorat 10- 20%, glucoza 10- 33%), deoarece produc necroze ale tesu- turilor. Exista fiole cu substante sub forma cristaloida (pulveri) care se dizolva in solutii diluante care insotesc aceste fiole. Fiolele sau flacoanele utilizate se pastreaza pentru confruntare in caz de incidente, eventuale, post injectionale. Inainte de injectie, se va ci- ti cu atentie prospectul care le insoteste. Lichidul se scoate din fiole sau din flacon cu un alt ac steril decat cu cel care se va injecta.

Tehnica injectiilor trebuie sa respecte conditiile de asepsie, in manipularea acului, seringii si substantelor injectabi- le. Spalarea mainilor sau purtarea de manusi este obligatorie. Tegumentele se badijoneaza cu solutii antiseptice (alcool 70 grade, tinctura de iod, septozol), in zona unde se va introduce acul.

Injectiile intradermice se fac cu seringa mica de 0, 5- 1 ml si ac subtire si scurt cu diametru sub un milimetru. Acul se introduce oblic, numai in derm. In momentul introducerii substantei pielea ia aspectul de coaja de portocala. Cantitatea de lichid introdusa este minima. Indicatiile acestor injectii reprezinta, de obicei efectuarea intradermoreactiilor (IDR): la tuberculina, parazi- toze (chistul hidatic), teste alergice. Injectia se face pe fata anterioara a antebratului drept, in timp ce la antebratul stang se ad- ministreaza testul martor (apa distilata).

Injectiile subcutanate se fac cu ace subtiri care se introduc in tesutul subcutanat (grasimea subcutanata). Se admi- nistreaza numai substante foarte solubile in apa distilata, ca: insulina, stricnina, cofeina si altele.

Tehnica: se ridica pielea, cu doua degete de la mana stanga, formand un pliu cutanat, in care se introduce acul, montat la seringa, ca intr- un tunel. Se executa miscari laterale ale varfului acului. Daca acul este fixat in piele sau muschi, aceste miscari sunt blocate, semn ca acul nu se afla in tesutul subcutanat. Dezinfectia locala a pielii este foarte importanta avand in vedere faptul ca grasimea se apara prost impotriva infectiilor. De asemenea, dupa scoaterea acului se va tampona, cu vata imbibata cu so- lutii antiseptice, orificiul creat in piele care reprezinta o poarta de intrare pentru microbi.

Injectiile intramusculare sunt cele mai frecvent folosite deoarece vascularizatia bogata din muschi asigura o resorbtie foarte buna a substantelor. Injectiile se fac in zone musculare mai sarace in vase importante si nervi care ar putea fi intepati. Cea mai utilizata este fesa, coapsa, bicepsul si muschii pectorali, mai rar. Aceasta zona din fesa este delimitata in felul urmmator:

a. cand bolnavul este culcat:

ÿ punctul de electie este reprezentat de unirea 1 3 externe cu 2 3 interne a liniei care uneste spina iliaca anterosuperioara cu partea superioara a santului interfesier (punctul Barthelemy).



ÿ punctul situat la unirea liniei orizontale care trece la 4 cm deasupra trochanterului mare, cu linia verticala, la 4 cm in afara santului interfesier (punctul Gaillat).

ÿ zona situata deasupra liniei care uneste spina iliaca postero- superioara, cu marele trochanter (Fournier).

b. cand bolnavul este in pozitie verticala:

ÿ se immparte fesa in patru zone prin doua linii: una verticala care trece prin mijlocul fesei si o alta orizontala care trece pe deasupra marelui trochanter. Cadranul superoextern este permis pentru efectuarea injectiilor intramusculare.

ÿ linia orizontala care imparte fesa in jumatate si o alta linie verticala ca- re imparte de asemenea fesa in jumatate. Cadranul superoextern ests indicat pentru injectii.

In aceste zone nu exista riscul de a intepa nervul sciatic sau vasele mari din musculatura fesiera. Bolnavul trebuie sa fie culcat pe burta, cu muschii relaxati. Se face asepsia locala, dupa care se introduce acul perpendicular cu seringa montata, cu un gest scurt si precis pana cand ajunge in masele musculare. Pentru aceasta acul trebuie sa fie sufi- cient de lung, mai ales cand bolnavii sunt grasi. Inainte de injectarea substantei se aspira tra- gand de piston pentru a fi siguri ca varful acului nu se afla intr- un vas. Dupa aceasta, se injecteaza substanta. Daca acul a fost prea adanc introdus se simte si se aude un zgomot ca- racteristic la atingerea osului iliac. In aceasta situatie, se retrage acul pana cand varful ajunge in masa musculara. Dupa scoaterea acului, se va tampona cu vata inmuiatain antiseptic, cate- va minute, pentru evitarea echimozei si infectiei.

Injectiile intravenoase prezinta o serie de avantaje:

ÿ substanta patrunde, direct, in circulatia sangvina;

ÿ permite administrarea de cantitati mari de substante. De ex.: perfuzii de 1- 5 l zi;

ÿ vena se apara cel mai bine de infectii;

ÿ este injectia cea mai putin dureroasa.

Se interzice, administrarea intravenoasa, de solutii uleioase, deoarece ele pot sa produca embolii grave.

Tehnica injectiei intravenoase.

Se monteaza un garou, la 8- 10 cm, deasupra locului ales, pentru punc- tia venei. Garoul trebuie strans in asa fel incat sa opreasca numai circulatia venoasa. In cazul cand blocheaza circulatia arteriala, se observa paloarea degetelor. Bolnavul este pus sa inchi- da si sa deschida pumnul, prin contractiile musculaturii, sangele venos este impins catre ve- na aleasa pentru intepat. Se prefera venele din plica cotului antebrat, vena cefalica si vena subclavie. Dupa asepsia zonei, se fixeaza pielea, cu policele stang dezinfectat, se inteapa deasupra degetului care fixeaza pielea, introducand acul, oblic, in peretele anterior al venei, se incarca vena pe ac, 2- 3 cm, avand grija sa nu perforam peretele posterior. Se trage pisto- nul si, daca vine sange, semn ca acul este in vena, se introduce substanta apasand, lent, pe piston. Se retrage acul, dupa administrarea substantei, cu un gest scurt si rapid, dupa care se tamponeaza, 2- 3 minute, orificiul lasat de ac, pana cand se va inchide plaga produsa in pere- tele venos, pentru a evita aparitia hematomului, echimozei si infectiei.




Perfuzia intravenoasa este o injectie intravenoasa la care se adapteaza un perfuzor. Cu ajutorul prestubului, asezat la nivelul perfuzorului, se calculeaza frecventa necesara, de 40- 60 picaturi minut. Prin perfuzii se pot injecta cantitati mari de substante (sange, glucoza, dextran s. a.).

Cateterul venos se realizeaza prin descoperirea unei vene mai profun- de, sub anesezie locala si incizie. Se introduce in vena un cateter de plastic care are un diametru adecvat fata de calibrul venei respective. Cateterul se introduce, cu blandete, 10- 30 cm in profunzime pentru a patrunde intr- o vena cu un calibru si mai mare. In acest fel, se poate administra o cantitate mai mare de lichide, un timp indelugat, de 2- 7 zile.

Injectiile intraarteriale sunt mai rar folosite, in situatii ca: ischemii a- cute sau cronice ale extremitatilor, sindrom de zdrobire a extremitatillor, arteriografii.

Tehnica. Prin pipaire, se evidentiaza artera, cu doua degete. Se desfac cele doua degete, intre care se introduce acul orientat in jos, in directia de scurgere a sange- lui. In acest moment, sangele patrunde in seringa datorita presiunii sale. Dupa introducerea substantei, se retrage acul si se tamponeaza, cu presiune, cateva minute, pentru a evita hematomul si echimoza.

Autohemoterapia se face, prin extragerea, dintr- o vena, a 5- 10 ml de sange care urmeaza sa se reinjecteze, la acelasi bolnav, intramuscular. Tratamentul se repeta la 2- 3 zile, de 8- 10 ori. Efectul acestui tratament este stimularea biologica, cresterea activitatii imunologice si de sensibilizare, in cazul unor stari alergice.

Accidentele si incidentele injectiilor:

1. infectia, datorata nerespectarii regulilor de asepsie, in manipularea acului, seringii, scoaterii substantei din fiola si lipsa de asepsie a zonei in care se efectueaza injectia. Urmarea este aparitia injectitelor, abceselor sau flegmoanelor.

2. injectarea eronata de substante:

ÿ uleioase, in vena (embolie grasoasa) ;

ÿ necrozante, sub piele, urmate de necroze si escare.

3. inteparea unui vas mai mare urmata de hematom. Hematomul sau echimoza pot fi cauza lipsei tamponarii eficiente dupa injectiile intravenoase sau intraarteria- le.

4. inteparea unui nerv, la fesa, spre ex., prin nerespectarea zonei de electie. Se insoteste de o durere vie care obliga la retragerea acului 5. ruperea acului, prin miscari, nedorite, ale bolnavului. Se va pastra calmul, pentru a nu pierde acul, in tesuturile profunde, dupa care se extrage acul, cu pensa. Daca acest lucru nu este posibil, acul va fi extras de chirurg, sub ecranul R TV.

6. senzatia de caldura sau gustativa produsa de unele substante (clorura de calciu, calciul gluconat, calciul bromat, sulfatul de magneziu). Se va injecta subs- tanta, mai lent si se va avertiza bolnavul, inainte de injectie, despre aceasta posibilitate.

7. flebalgia, cauzata de spasmul venos iritativ, se evita prin injecta- rea mai lenta a substantei.

8. flebita este cauzata de traumatizarea endovenei prin ac substante- le introduse. Cateterele prelungite pot produce tromboze sau trombofeblite care se trateaza in modul corespunzator.

9. alergiile pot sa apara dupa anumite substante (vaccinuri, seruri). Inainte de injectarea acestor substante, se folosesc metode de desensibilizare.

10. inocularea unor germeni este deosebit de grava putand antrena responsabilitati penale: hepatita epidemica (de seringa), HIV, SIDA.

De aceea, tinand cont de incidentele si accidentele pe care le pot produce injectiile, este bine sa nu abuzam de indicatia lor. Injectiile se vor face, numai a- tunci, cand sunt absolut necesare si cu respectarea stricta a regulilor de asepsie si de tehni- ca.



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 932
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site