TERAPIA RESPIRATORIE

TERAPIA RESPIRATORIE

Definitie

Terapia respiratorie se refera la aplicarea, in scop profilactic si curativ, a numeroase si variate proceduri care se adreseaza componentelor aparatului respirator.

In functie de obiectivele pe care si le propun diferitele proceduri utilizate, terapia respiratorie cuprinde :

1. kinetoterapia (gimnastica) respiratorie
2. pneumoterapia
3. terapia cu inhalatii (inhaloterapia).

Kinetoterapia respiratorie

Metodele kinetoterapeutice se adreseaza in special disfunctiilor mecanismului respirator extern.

Ea are ca obiective :

corectarea pozitiei corporale vicioase

reducerea hipertoniei musculare

coordonarea miscarilor respiratorii, atat in repaus cat si in activitate

facilitarea eliminarii secretiilor bronsice

favorizarea unei cat mai bune ventilatii pulmonare.

Metodele utilizate sunt multiple si se utilizeaza in etape succesive, dupa cum urmeaza :

a)    Relaxarea

Relaxarea generala are rolul de a pregati efectuarea celorlalte proceduri kinetoterapeutice.

b)    Posturarea

Se refera la pozitionarea corpului sau segmentelor sale astfel incat sa favorizeze miscarile respiratorii si eliminarea secretiilor acumulate in arborele respirator.

Se utilizeaza :

posturi relaxante si facilitatoare ale respiratiei

posturi de drenaj traheo-bronsice

c)     Gimnastica corectoare a posturii

In general, este precedata de catre aplicarea unor proceduri de termoterapie, electroterapie sau masaj (in special vibrator).

Cuprinde :

• exercitii terapeutice specifice
• hidrokinetoterapia
• manipularile
• elongatiile

d)    Reeducarea respiratorie

Obiectivele globale ale reeducarii respiratorii sunt multiple :

cresterea volumelor de aer mobilizabile

tonifierea muschilor respiratori

scaderea travaliului ventilator

controlul si coordonarea amplitudinii si ritmului respiratiei.

Tehnicile utilizate sunt variate, in functie de scopul urmarit, ele putand fi sistematizate astfel :

dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare

reeducarea respiratiei costale

reeducarea respiratiei diafragmatice

reeducarea respiratiei toracale in ansamblu

controlul si coordonarea respiratiei, in ceea ce priveste : ritmul, raportul dintre timpii respiratori, volumul curent

tonifierea musculaturii respiratorii : intercostali interni, abdominali, patratul lombar, dintatul postero-inferior.

e)     Alte metode complementare, corelate cu programul kinetoterapeutic

Ø      Reeducarea tusei

Ø      Educarea vorbirii

Ø      Vibromasajul

Ø      Terapia ocupationala : activitati cu scopul de a reduce consumul de oxigen necesar metabolismului bazal

Ø      Antrenamentul la efort : bicicleta ergometrica, covorul rulant, antrenamentul la scarita, antrenamentul prin mers (cura de teren)

Procedurile mentionate se adreseaza disfunctiilor mecanismului respirator, prin influentarea miscarilor respiratorii (cu participarea constienta a pacientului) si, in mod secundar, pe cale reflexa.

Pneumoterapia

Este o metodologie care se adreseaza atat mecanismului respirator intern, cat si extern, in functie de sistemul utilizat.

Se bazeaza pe proprietatile si modul de actiune a aerului comprimat sau rarefiat, utilizate in camere pneumatice sau prin intermediul unor aparate pneumatice.

Sedintele de terapie cu aer comprimat sau rarefiat sunt precedate de aerosoloterapie cu diferite substante medicamentoase.

Efectele aerului comprimat si rarefiat sunt multiple, actionand asupra :

mecanismului respirator

schimburilor gazoase

aparatului circulator

Camera pneumatica

Este o incapere blindata, in care organismul este supus actiunii aerului cu presiune crescuta sau scazuta.

In acest mod sunt facilitate cele doua faze ale respiratiei : inspiratia si, respectiv, expiratia.

a)      Camera cu presiune crescuta (aer comprimat)

Tratamentul are ca efect cresterea presiunii partiale a oxigenului, determinand astfel o mai buna saturatie in oxigen a sangelui, odata cu favorizarea ventilatiei pulmonare.

In acest sens, are efecte benefice in afectiunile asociate cu hipoxie.

Indicatiile camerei cu suprapresiune :

astmul bronsic

bronsita cronica

simfizele pleurale.

b)      Camera cu presiune scazuta (aer rarefiat)

Tratamentul are ca efect hiperemia mucoaselor respiratorii, cresterea secretiei bronsice si relaxarea reflexa a musculaturii.

Indicatiile camerei cu presiune scazuta :

bronsiectaziile

tusea convulsiva

procedura de antrenare a sportivilor si pilotilor

procedeu diagnostic pentru aprecierea capacitatii de munca la pacienti cu sclero-emfizem

Contraindicatiile camerei pneumatice :

afectiunile purulente si cronice ale urechii medii si sinusurilor

pneumotoracele

pneumoperitoneul in antecedente 

tuberculoza pulmonara

hemofilia

infarctul miocardic

ulcerul gastric sau duodenal

Aparatele pneumatice individuale (de ex. aparatul Heyer)

Utilizeaza in mod alternativ presiunea pozitiva (aerul comprimat) in inspiratie si presiunea negativa (aerul rarefiat) in expiratie.

Scopul tratamentului este de a facilita respiratia si tonifierea musculaturii respiratorii, regland totodata ritmul si fazele actului respirator.

In acest mod se realizeaza o antrenare si adaptare a respiratiei la diversele solicitari ale mediului ambiant.

Tratamentul asociaza proprietatile aerului cu supra- si sub-presiune, avand ca efecte :

combaterea edemului pulmonar

combaterea procesului hipoxic

combaterea spasmului bronsic

activarea centrilor nervosi respiratori.

Indicatii :

traheo-bronsite trenante

bronsite cronice

astmul alergic pur

emfizemul simplu sau asociat cu bronsita

pleuritele adezive

atelectaziile pulmonare

nevroze cu manifestari respiratorii.

Contraindicatii :

tuberculoza pulmonara activa

afectiuni pulmonare febrile

hemofilie

insuficienta cardiaca

Terapia cu inhalatii si aerosoli

Reprezinta introducerea pe cale inspiratorie, la diferite nivele ale arborelui respirator, a anumitor substante (solide, lichide, sau gazoase), sub forma pulverizata.

In functie de marimea particulelor pulverizate/dispersate, exista doua categorii de proceduri :

a)    Inhalatii

marimea particulelor depaseste 5 microni

patrund numai pana la nivelul etajelor superioare traheo-bronsice

b)    Aerosoli

marimea particulelor este cuprinsa intre 0,01 si 5 microni

patrund pana la nivelul alveolelor pulmonare.

Efectele terapeutice ale inhalatiilor si aerosolilor depind de :

• proprietatile fizico-chimice ale substantei utilizate (particulelor dispersate), in ceea ce priveste :

natura

dimensiunea

concentratia

temperatura

presiunea

• starea aparatului respirator, in ceea ce priveste :

frecventa respiratorie

dimensiunea cailor respiratorii

ventilatia segmentelor afectate

secretiile

Desi efectele acestor proceduri sunt in special pe plan local (la nivelul mucoaselor respiratorii), exista si unele efecte generale, in functie de natura substantei dispersate.

Apele minerale cele mai indicate pentru terapia cu inhalatii si aerosoli, efectuata in conditii de cura balneo-climaterica profilactica sau terapeutica, sunt urmatoarele :

alcaline

sarate

iodurate

sulfurate

a)    Inhaloterapia

Inhalatiile se aplica pe cale bucala sau nazala, cu sau fara ajutorul unor aparate speciale (pulverizatoare).

In functie de modul de aplicare, inhalatiile se clasifica in :

Ø      Inhalatii de camera

Reprezinta proceduri prin care se introduc pe cale respiratorie gaze, ape minerale, sau substante medicamentoase, pulverizate intr-o atmosfera creata in mod artificial.

Se produce o "ceata" la temperatura camerei.

Acest tip de inhalatii sunt denumite "umede si reci".

Modul de actiune este determinat de compozitia chimica a solutiei utilizate (substante medicamentoase, extracte eterice, etc.).

Ø      Inhalatii individuale

Reprezinta proceduri prin care se introduc pe cale respiratorie, prin intermediul unor piese bucale sau nazale, substante medicamentoase sau ape minerale, pulverizate cu ajutorul unor aparate speciale.

Temperatura de aplicare a inhalatiilor este de 38-40⁰ C, iar durata sedintei este de 15-30 minute.

Modul de actiune este determinat de compozitia chimica a solutiei utilizate (substante medicamentoase, ape minerale, etc.), asociat cu factorul termic al procedurii.

Ø      Inhalatii in aer liber

Reprezinta proceduri prin care se introduce, pe cale respiratorie, aerul atmosferic incarcat cu diverse particule, pulverizate cu ajutorul unor aparate sau pe cale naturala.

Constituie un tratament usor de aplicat si placut pentru pacienti, fiind indicat mai ales celor cu nervozitate accentuata sau intoleranta pentru inhalatiile de camera si individuale.

Indicatiile inhaloterapiei :

afectiuni catarale ale aparatului respirator

rinite alergice

sinuzite

faringo-laringite

traheite

bronsite cu hipo- sau hiper-secretie

astm bronsic

Contraindicatii :

afectiuni acute locale sau generale

tumori maligne localizate la nivelul aparatului respirator

b)    Aerosoloterapia

Starea de aerosol este rezultatul combinarii unui mediu gazos ("faza dispersanta") cu o substanta solida sau lichida, foarte fin dispersata ("faza dispersa").

Efectul terapeutic local si general al inhalatiei si aerosolilor se bazeaza atat pe proprietatile fizico-chimice ale particulelor fin dispersate, cat si pe conditiile respiratorii.

Actiunea aerosolilor depinde de :

dimensiunile mici (intre 0,01-5 microni)

sedimentarea lenta a particulelor

resorbtia facila prin epiteliul bronho-alveolar.

Pentru obtinerea unor efecte optime, locale si generale, trebuie respectate urmatoarele conditii :

respiratie ampla si rara, cu scurte perioade de apnee (pentru favorizarea patrunderii si retentiei aerosolilor)

utilizarea prealabila a unor substante bronho-dilatatoare si spasmolitice (favorizeaza resorbtia aerosolilor prin fluidificarea si eliminarea secretiilor bronsice).

Efectele terapeutice ale aerosoloterapiei depind in mare masura de substanta folosita (medicamente, ape minerale, etc.).

In general, scopul tratamentului este :

• bronho-dilatator
• antibacterian
• antialergic
• secretolitic
• antiinflamator

Subliniem faptul ca utilizarea antibioticelor in aerosoloterapie trebuie indicata cu prudenta si mult discernamant, deoarece aceasta forma de administrare poate crea usor rezistenta microbiana la antibioticul folosit, sau poate induce fenomene de hipersensibilizare.

Tratamentele cu aerosoli se aplica pe cale orala sau nazala, individual sau colectiv.

In functie de originea si modul lor de formare, aerosolii se clasifica in :

Aerosoli naturali

Se gasesc in aerul atmosferic si se formeaza prin :

pulverizarea naturala a apei marii sub actiunea valurilor (aerosoli marini)

capacitatea de absorbtie, pe care o prezinta unele substante volatile (rasini, polen) din mediul natural (aerosoli de padure)

Prezenta aerosolilor explica multe dintre efectele terapeutice favorabile ale climatului maritim, montan si de padure.

Aerosoli artificiali

Sunt produsi prin dispersia unor substante sau solutii medicamentoase, cu ajutorul unor aparate :

• cu aer comprimat si dispozitiv filtrant (in general scoase din uz)
• cu ultrasunete cu frecventa de 1-3 milioane oscilatii/secunda.

Indicatii :

• afectiuni oto-rino-laringologice :

sinuzita fronto-maxilara acuta si cronica

amigdalite acute si cronice

rino-faringite

laringo-traheite

• afectiuni bronho-pulmonare :

bronsite acute si cronice

astm bronsic

bronsiectazii

abces pulmonar

pneumoconioze