Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

TUMORI BENIGNE COLONICE

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Proprietatile neuronului
IMUNITATEA GLANDEI MAMARE
ORHITA AUTOIMUNA
Managementul si organizarea servicilor de sanatate
DIVERTICULI
Neuropatie optica toxica
RECUPERAREA DISCOPATIEI LOMBARE JOASE PRIN PROGRAME KINETICE
Asepsia si antisepsia
Histopatologia ganglionului limfatic
Viata este miscare, miscarea este viata

TUMORI BENIGNE COLONICE

1. Clasificarea formatiunilor protruzive (polipoidale) colonice:




- tumori benigne:

- epiteliale (adenom vilos, tubulos, tubulo-vilos),

- polipi hamartomatosi (contin toate structurile peretelui),

- nonepiteliale (mezenchimale): lipom, fibrom, neurinom, leiomiom;

- formatiuni netumorale:

- pseudopolipi,

- polipi hiperplazici,

- pneumatoza chistica (emfizem intestinal);

- cancer colonic.

Polipul intestinal este definit, in linii mari, ca o elevatie a suprafetei mu­coase [Gr. polypous = excrescenta morbida, de la polys = numeros + pous = picior]. Stricto senso, reprezinta o proliferare de tip benign a une­ia sau mai multor componente celulare ale peretelui intestinal.

Prevalenta estimata a polipilor asimptomatici in populatia generala va­riaza intre 1.6-12 %, in timp ce, la populatia de peste 70 de ani, poate ajunge  la 40 %.

2. Clasificarea polipilor:

- polipi „nonneoplazici”:

- polipi hamartomatosi, care pot fi intalniti sub urmatoarele forme: sindrom Peutz-Jeghers, sindrom Cronkhite-Canada, boala Cowden, polipi juvenili (de retentie);

- polipi inflamatori: polipi limfoizi benigni, polipi inflamatori pro­priu-zisi (pseudopolipi);

- polipi metaplazici sau hiperplazici;

- polipi „neoplazici”: polipi adenomatosi (tubulari, tubulo-vilosi, vilosi).

Polipii „neoplazici” sunt leziuni premaligne (cu potential malign) si ne­cesita tratament adecvat!

3. Tablou clinic

Desi majoritatea polipilor sunt asimptomatici, ei sunt adesea intr-un pro­ces de crestere continua, putand necesita 10 ani pentru a-si dubla diame­trul; astfel, pot ajunge sa produca simptome prin inducerea invaginatiei intestinale sau prin ulcerare cu sangerare.

Rareori pot atinge marime sau numar suficiente pentru a produce ob­structie.

Mai putin obisnuit, polipii mari pot secreta suficient mucus pentru a pro­duce diaree sau enteropatie cu depletie proteica.

Polipii pot fi:

- unici (polip solitar),

- multipli (2-100),

- in cadrul unei polipoze difuze ( > 100).

4. Conduita terapeutica

Polipii simptomatici sunt obisnuit tratati prin indepartare endoscopica, rezectie locala sau colectomie segmentara. Polipii asimptomatici pot sa necesite deasemenea interventie pentru indepartare; este obligator ca, in cazul oricarui polip asimptomatic, sa se determine tipul histologic prin biopsie, iar, in cazul clasificarii in grupul polipilor neoplazici, acesta sa fie indepartat corespunzator, pentru a fi eliminat riscul progresiei la car­cinom invaziv (fazele degenerarii unui polip adenomatos sunt urmatoa­rele: carcinom in situ = nu depaseste membrana bazala; microcancer = nu depaseste muscularis mucosae; carcinom invaziv = ajunge la muscu­laris mucosae).

5. Situatii particulare:

1. Sindromul Peutz-Jeghers: este o conditie autozomal-dominanta in care numerosi polipi hamartomatosi sunt prezenti de-a lungul intregului tract gastro-intestinal (intestin subtire, intestin gros, stomac); in 95 % din cazuri, se asociaza cu pigmentare bruna a buzelor, mucoasei bucale, pie­lii perioculare si regiunii perianale; rar, se pot intalni exostoze, tumori ovariene si polipi ai vezicii urinare.

Polipii hamartomatosi pot creste si sa determine sangerare, obstructie sau invaginare. Indepartarea polipilor gastrici si ai intestinului subtire este practicata doar pentru tratarea com­plicatiilor. Polipii colonici tre­bu­ie indepartati endoscopic chiar daca sunt asimptomatici datorita riscu­lui crescut de asociere cu elemente adeno­matoase.

N.B.! Hamartom = proliferare tumorala a unor ele­mente histologice de origine diferita, dezvoltata pe fondul unei malfor­matii preexistente.

2. Boala Cowden: este o conditie autozomal-dominanta, constand in mul­ti­ple hamartoame intestinale asociate cu leziuni hiperkeratozice cuta­nate si gingi­vale. Acesti bolnavi prezinta risc crescut pentru cancer de san, cancer tiroidian si cancer al pielii.




3. Polipii juvenili sau de retentie: apar in principal la copii mici (2-4 ani), rareori la adolescenti sau adulti, si reprezinta retentii epiteliale ha­mar­to­matoase compuse din glande dilatate chistic pline cu mucus si res­turi in­flamatorii. Devin manifesti in jurul varstei de 5-6 ani, cand apar sange­rari, pierderi de mucus, diaree, durere abdominala si, mai rar, invaginare sau prolaps rectal. Polipii hamartomatosi nu se malignizeaza, dar se pot asocia frecvent cu polipi adenomatosi, ceea ce necesita inde­partarea polipilor.

4. Sindromul Cronkhite-Canada: este o conditie non-familiala, caracteri­zata prin polipi hamartomatosi difuzi de tip juvenil asociati cu distrofii un­ghiale, alopecie si hiperpigmentare cutanata; se pot intalni pierdere ponderala, diaree si malnutritie; terapia este suportiva si de sustinere nu­tritiva; nu exista potential de malignizare.

5. Polipii inflamatori: sunt obisnuit multipli si asociati cu colita ulcerati­va sau boala Crohn. Cei mai multi sunt mici si sesili, dar uneori pot cres­te si obstrua colonul. Pot sangera, ducand la anemie. Tratamentul consta in rezolvarea bolii inflamatorii de baza.

6. Polipii hiperplazici: reprezinta cele mai obisnuite tumori mici benigne ale colonului si sunt produse de replicarea excesiva a epiteliului mucoa­sei care duce la mici elevari sesile ale mucoasei; microscopic se observa glande cu aspect dilatat stelat prin proliferarea epiteliala intra­glandulara. Sunt polipi izolati, rareori multipli, fara potential de malignizare; daca sunt numerosi, pot determina sangerare sau diaree. Un mic numar de polipi nu pot fi clasificati strict ca hiperplazici sau adenomatosi, acestia trebuind indepartati iar bolnavii urmariti ca in cazul polipilor ade­no­ma­tosi.

7. Polipii adenomatosi sau „neoplazici”: pot fi sporadici (apar mai ales la peste 60 de ani, incidenta crescand cu varsta) sau asociati cu sindroa­me polipozice mostenite (apar la pacienti tineri).

Histologic, se clasifica (functie de pattern-ul glandular) in:

- tubulari (risc de malignizare de 5%),

vilosi (risc de 40%),

tubulo-vilosi (risc de 22%).

Studii epide­mio­lo­gice, clinice si histologice, ca si observatii genetice, a­rata existenta unei secvente adenom-carcinom:

- exista o incidenta cres­cuta a asocierii de po­lipi adenomatosi cu car­ci­nomul invaziv (o treime din carcinoamele re­zecate, respectiv 75 % din carcinoamele sincrone, a­so­cia­za cel putin un polip);

- prezenta polipilor adenomatosi dubleaza riscul dezvoltarii de car­ci­noa­me metacrone.

N.B.! Cancerul multiplu poate fi sincron sau meta­cron; cancerele sin­crone sunt cancere dezvol­ta­te concomitent pe diferite segmente ale colo­nului, nefiind toate in ace­lasi stadiu evolutiv; cancerele metacrone sunt cancere dezvoltate succe­siv, explicatia constand fie in malignizarea suc­cesiva a unor polipi ade­nomatosi, fie in insamintarea endolumenala dis­tala a unei tumori pri­mare.

Potentialul de malignizare al polipilor adenomatosi este con­si­de­rat a fi de 1 % in cazul polipilor mai mici de 1 cm, de 10 % in cazul po­lipilor de 1-2 cm si de 50 % in cazul polipilor mai mari de 2 cm.

Tra­ta­mentul polipilor adeno­ma­tosi consta in polipectomie urmata de su­pra­veghere endo­scopica: prima colo­noscopie la 1 an, apoi periodic la 2 ani interval.

8. Polipii mezenchimali: se dezvolta sub mucoasa, pe care o imping, fiind de obicei sesili; in faze avansate pot determina obstructie, sau se pot ulcera si sangera. Diagnosticul se pune obisnuit prin colonoscopie cu biopsie in maini antrenate (risc mai mare de perforatie), urmata de exa­men histopatologic. Tratamentul consta in rezectie efectuata pe cale en­doscopica, laparoscopica, sau prin chirurgie deschisa.

6. Tratament chirurgical:

- in cazul polipilor pediculati (pedicul <1,5 cm in diametru), cel mai bun tratament este polipectomia endoscopica, care asigura indepartarea completa a polipului si recuperarea lui in vederea examenului histo­patologic;

- polipii sesili au o baza de implantare >1,5 cm in diametru; pot fi re­zol­vati endoscopic, polipectomia realizandu-se bucata cu bucata („piece by piece”) in una sau mai multe sedinte; posibilele complicatii ale polipectomiei endo­scopice sunt reprezentate de perforatie (daca este minima, se poate trata expectativ sub tripla protectie antibiotica, dar riscurile dezvoltarii peri­tonitei hiperseptice stercorale sunt foarte mari; cea mai buna conduita este laparotomia cu reparare a perforatiei prin colectomie segmentara) si hemoragie (imediata sau la 7-10 zile, cand escara de pe vas se detaseaza; se poate rezolva prin recauterizare endo­scopica sau poate necesita colectomie segmentara);

- colectomie segmentara in cazul tumorilor benigne mari, situate in gro­simea peretelui, ca si a celor care prezinta zone de malignizare si nece­sita indepartare in limite de siguranta oncologica.



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1752
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site