Terapia ocupationala.

Definitii, obiective, mijloace terapeutice si de recuperare functionala.

Terapia ocupationala reprezinta un complex de metode de o mare variabilitate care isi mentin individualitatea prin scopul urmarit si prin particularitatea procedeelor folosite.

Initial, a fost utilizat termenul de ergoterapie, cu referire la o metoda de kinetoterapie pentru diferite tulburari fizice sau mentale. Aceasta metoda folosea exercitii si procedee fizice din diferite activitati umane obisnuite, precum cele de munca, de divertisment etc. Ulterior, termenul a fost preluat de alti autori dar a fost inlocuit cu cel de terapie ocupationala. Principalul scop este acela al refacerii mobilitatii, sub aspectul de amplitudine articulara, forta si rezistenta musculara, coordonare a miscarilor si abilitate. In numeroase tari terapia ocupationala a devenit o specialitate de sine statatoare.

Exista doua aspecte ale ergoterapiei: ergoterapia specifica (ce urmareste selectarea unor activitati cu maximum de adresabilitate, solicitare si adaptabilitate in ceea ce priveste deficitul functional al pacientului) si ergoterapia globala, nespecifica sau ocupationala (nu se adreseaza deficitului functional ci restului organismului sau unor modificari complementare, compensatorii).

Prescrierea ergoterapiei necesita o analiza exacta a deficitului functional sau a handicapului prezentat de pacient (diagnostic clinic si functional, bilant psihologic, social si profesional), precum si recunoasterea celor mai indicate activitati ergoterapeutice.

Alegerea unei anumite ocupatii se va face dupa urmatoarele principii: ocupatia sa fie una obisnuita si cunoscuta, aleasa dintre meseriile de baza, clasice, poate chiar profesia pacientului, ocupatia sa fie usor de inteles sau de invatat si executat, sa fie utila, sa fie variata spre a se evita monotonia, sa solicite un efort progresiv, sa fie liber acceptata si agreata de catre pacient, sa fie executata in comun cu alti pacienti si sa fie supravegheta in permanenta de catre specialistul ergoterapeut.

Exista o multitudine de activitati practice utilizate in terapia ocupationala, precum:

1. Cele incluse in tehnica de baza (olaritul, tamplaria, tesutul, impletitul nuielelor etc). Aceste tehnici terbuie sa fie prezente in orice serviciu de ergoterapie. Ele cuprind o serie de subactivitati care necesita gestica diferita.
2. Cele care sunt incluse in asa numitele tehnici complementare (cuprind restul activitatilor lucrative umane, precum cartonajul, marochineria, tipografia, strungaria, dactilografia etc).Aceste activitati pot deveni scopuri in sine in domeniul reprofesionalizarilor.
3. Cele incluse in tehnici de readaptare, formate din multitudinea de activitati casnice, recreative, unele profesionale, familiale etc). Tehnicile de readaptare sunt deosebit de importante deoarece adapteaza mediul ambiant al persoanelor cu handicap la propriile lor capacitati functionale. Astfel, se adapteaza coada de lingura, se modifica robinetul la chiuveta, se adapteaza conducerea automobilului, scara autovehiculelor de transport in comun, scarile rulante.
4. Activitatile incluse in tehnicile de exprimare (cuprind ocupatii specifice cu caracter artistic, precum desenul, pictura, gravura, scrisul, sculptura etc),
5. Tehnicile sportive (includ o serie de jocuri sportive sau parti componente ale acestora, precum aruncatul mingiei la cos, tenisul de masa, badmington, golf, trasul cu arcul, patinaj, hochei etc),
6. Cele incluse in tehnici recreative (reprezentate prin diverse jocuri distractive adaptate handicapului prezentat precum, sah cu piese grele, tintar cu piese care se infig in lacas, jocuri cu figurine din plumb etc).

Parafunctii, obiceiuri vicioase, deconditionare, purtarea de gutiere si alte dispozitive de redresare si reposturare.

Gutiera este o constructie protetica, cu rolul de a acoperi un grup de dinti vecini pe partea lor vestibulara, ocluzala si orala, cu rol de imobilizare a fracturilor mandibulare. Gutiera este un element de agregare a aparatelor ortodontice fixe sau conjuncte, cat si pentru solidarizarea dintilor parodontici.

Gutiera poate fi confectionata din acrilat termopolimerizabil (in laboratorul de tehnica dentara) si autopolimerizabil (in cavitatea bucala).