Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE
Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport


DREPTURILE PERSOANELOR CU DIZABILITATI DIN ROMANIA. DREPTURILE COPILULUI IN TARA NOASTRA

Asistenta sociala

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Nevoile si munca cu copilul institutionalizat
Obtinerea unei locuinte sociale
COPIII ABANDONATI – COPII CU NEVOI SPECIALE
CALITATEA VIETII PERSOANELE CONSUMATOARE DE DROGURI, CA GRUP CU RISC MAJOR DE EXCLUZIUNE SOCIALA
Reglementari actuale privind protectia tinerilor care parasesc sistemul de protectie a copilului
DREPTURILE PERSOANELOR CU DIZABILITATI DIN ROMANIA. DREPTURILE COPILULUI IN TARA NOASTRA
VIOLENTA IN FAMILIE
Identificarea factorilor ce contribuie la esecul si abandonul scolar, preventie si interventie
Sisteme de educare si ocrotire pentru copii cu handicap din Romania
COMISIA ANTI-SARACIE SI DE PROMOVARE A INCLUZIUNII SOCIALE

TERMENI importanti pentru acest document

drepturile persoanelor cu dizabilitati in Romania : legi de protectie sociala a persoanelor cu dizabilitati : drepturile persoanelor cu dizabilitati din romania drepturile copilului in tara noastra : : drepturile copilului cu dizabilitati in romania :

DREPTURILE PERSOANELOR CU DIZABILITATI DIN ROMANIA. DREPTURILE COPILULUI IN TARA NOASTRA

           

Principala lege cu referire la persoanele cu dizabilitati este legea 448 din anul 2006 (pentru mai multe detalii, privind legea in cauza, dar si alte legi cu referire la drepturile persoanelor cu dizabilitati din Romania, vezi anexa 1).

Orice persoana care apartine unei anumite categorii de deficienta are asadar o serie de drepturi recunoscute prin lege, de care trebuie sa fie constienta si de care poate beneficia, aparandu-si-le, pe baza cunoasterii lor detaliate, atunci cand este cazul.

In primul rand orice persoane cu deficienta (indiferent de varsta, sex, etnie etc.) are dreptul la un certificat de handicap, in baza caruia primeste o serie de indemnizatii, de facilitati sau de gratuitati. Un alt exemplu din legislatie, de data aceasta din legislatia muncii este acela care arata existenta mentionarii exprese in lege a unor categorii de persoane/salariati care pot beneficia de un regim special de munca (minorii, persoanele cu diferite dizabilitati, gravidele). De asemenea, pentru incurajarea sanselor la munca si a persoanelor cu dizabilitati, legislatia romaneasca prevede ca, in cazul in care o companie depaseste 75 de salariati, cel putin 4% din personalul acesteia sa fie reprezentat de angajati cu dizabilitati. Acestea sunt doar cateva exemple. Pentru mai multe detalii a se vedea anexa 1.

In plus, exista si la noi in tara pe langa o serie intrega de asociatii, fundatii si organizatii nonguvernamentale (ONG –uri) de sprijin pentru persoanele cu dizabilitati si institutii ale statului care urmaresc acelasi obiectiv. Principala institutie de stat care urmareste  monitorizarea si intra-jutorarea persoanelor cu cerinte speciale din Romania este Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap (ANPH)(vezi adresa din Bucuresti in anexa 3), care functioneaza in subordinea Ministerului Muncii, Familiei Si Egalitatii de Sanse.

Tot in scopul sprijinirii integrarii sociale reale a persoanelor cu deficienta s-a stabilit o Zi Nationala de Solidaritate cu persoanele cu dizabilitati – 3 decembrie.

La fel de adevarat este si faptul ca drepturi, recunoscute si ele prin legi, au si apartinatorii persoanelor cu deficienta (familii, asistenti maternali etc.).

Astfel, de ex. persoana care are in ingrijire un copil cu un handicap accentuat sau grav beneficiaza de concediu medical pana la implinirea de catre copil a varstei de 18 ani.

Interesul pentru drepturile copilului a aparut in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand a luat nastere prima miscare preocupata de aspecte referitoare la DEZVOLTAREA copilului, care pleda pentru PROTECTIA copilului impotriva neglijarii, exploatarii si a violentei. In Europa, aceasta perioada s-a caracterizat prin deschiderea unui numar considerabil de institutii publice de ocrotire, scoli si institutii separate pentru copii delincventi, precum si de tribunale pentru minori. Dupa Primul Razboi Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima data atentia lumii, in 1924 Liga Natiunilor adoptand astfel Declaratia de la Geneva. In 1959, Organizatia Natiunilor Unite a adoptat Declaratia drepturilor copilului. Spre sfarsitul anilor ‘60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de PARTICIPARE ale copilului. Mai multi lideri de opinie au sustinut ca si copiii au competentele necesare pentru a lua decizii in privinta problemelor importante din viata lor si ca ar trebui lasati sa participe la luarea acestor decizii. Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Conventia ONU cu privire la drepturile copilului. Aceasta a intrat in vigoare in septembrie 1991 si a fost ratificata de majoritatea tarilor din lume, cu exceptia Statelor Unite ale Americii si a Somaliei. Romania a ratificat Conventia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr.18/1990 si s-a inspirat din aceasta atunci cand a elaborat Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

Tipurile de drepturi ale copilului

Copiii trebuie sa beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem toti indreptatiti inca din momentul nasterii. Drepturile omului inseamna sa ii tratezi pe ceilalti asa cum ti-ar placea tie sa fii tratat, si anume cu demnitate, respect, egalitate si dreptate, si se aplica fara deosebire de cetatenie, nationalitate, rasa, etnie, limba, sex, orientare sexuala, abilitati sau orice alt statut. Pe de alta parte, copiii difera de adulti. Ei sunt vulnerabili, trebuie sa se joace, sunt in proces de dezvoltare si au nevoie de oarecare autonomie. De aceea ei au nevoie de drepturi proprii, cu caracter special. Drepturile copilului pot fi grupate in trei categorii:

1.                           drepturile de protectie – se refera la protectia impotriva oricarei forme de abuz fizic sau emotional, precum si impotriva oricarei forme de exploatare;

2.                           drepturile de dezvoltare – se refera la disponibilitatea si accesul la toate tipurile de servicii de baza, precum educatia si serviciile de ingrijire medicala 

3.                           drepturile de participare – se refera la dreptul copilului de a fi implicat in deciziile care il privesc.

Pentru a putea intelege reformele din domeniul protectiei copilului care se desfasoara in prezent in Romania, este important sa stim ce s-a intamplat in trecut. Politica pronatalista practicata de regimul comunist - incurajarea nasterilor nesustinuta de o politica economica adecvata si interzicerea contraceptiei si a avorturilor – a dus la cresterea masiva a numarului de copii in Romania intr-o perioada scurta de timp. Statul a intervenit in sprijinirea familiilor care nu isi permiteau sa creasca un numar mare de copii, promitand sa-si asume responsabilitatea legala pentru acestia, plasandu-i in institutii special create, denumite generic si incorect „orfelinate”. Astfel, s-a creat o retea de institutii mamut, cu personal putin si slab specializat in care erau incurajate sa isi lase copiii familiile care nu aveau posibilitatea cresterii lor. Metodele traditionale folosite pentru mentinerea bunastarii copilului, precum mentinerea alaturi de membrii familiei extinse, au fost subminate.

Peste tot in Romania au fost deschise 'leagane' (centre de plasament pentru copii pana la varsta de 3 ani) pentru copiii ai caror parinti nu puteau sa-i ingrijeasca. Dupa varsta de trei ani, copiii erau plasati in diverse institutii, in functie de grupa de varsta, dar fara a se lua in considerare preferintele individuale si mentinerea fratilor impreuna, pana cand implineau 18 ani. Rezultatul acestui proces continuu de 'dezradacinare' de langa locuri familiare si prieteni, precum si abuzurile atat de des intalnite in institutii au traumatizat pe viata nenumarati copii. Odata cu declinul economiei romanesti si din cauza lipsei personalului specializat in ingrijirea copiilor, conditiile din institutii s-au deteriorat dramatic. Se estimeaza ca la inceputul anului 1990, erau aproximativ 100.000 copii in institutii. 

            Dintre drepturile concrete ale copilului cu diferite deficiente din Romania enumeram spre exemplificare: dreptul la alocatie dubla (indiferent de tipul si gradul de handicap), gratuitate la telefon si tv, gratuitate pe mijloacele de transport in comun si pe CFR.

Sistemul de protectie a copilului

Dupa revolutia din 1989 au avut loc schimbari in vederea imbunatatirii situatiei copiilor din institutii dar o reforma fundamentala nu a avut loc decat opt ani mai tarziu. 1997 este anul in care a luat fiinta sistemul de protectie iar responsabilitatea pentru functionarea acestuia a fost delegata de la nivel central la nivel judetean. Astfel au fost infiintate 41 de Directii Judetene pentru Protectia Copilului si cate una in fiecare din cele 6 sectoare ale Bucurestiului, responsabile financiar si operational atat pentru copiii aflati in dificultate cat si pentru institutiile de ocrotire din raza fiecarui judet. Abordarea descentralizata a avut drept scop prevenirea institutionalizarii prin acordarea de sprijin familiilor si inchiderea institutiilor de mari dimensiuni concomitent cu gasirea unor solutii alternative de protectie a copilului. O serie de elemente au accelerat reforma sistemului de protectie a copilului in Romania: infiintarea Departamentului pentru Protectia Copilului – institutie centrala cu rol de coordonare si elaborare a politicilor in domeniu – si preluarea (incepand cu anul 2000) de catre Directiile pentru Protectia Copilului a institutiilor care adaposteau copii, aflate in subordinea altor institutii centrale.Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC) are responsabilitatea coordonarii procesului de reforma la nivel national. Rolul ANPDC este de a elabora politicile de protectie a copilului si de a coordona programele finantate la nivel national si international.

Elementele principale ale reformei in sistemul de protectie a copilului sunt urmatoarele
In 2001 Guvernul Romaniei a adoptat „Strategia Guvernamentala cu privire la Protectia Copiilor aflati in dificultate 2001 – 2004”. Strategia propunea adoptarea unui numar de reforme radicale care aveau menirea de a aduce Romania la standardele internationale de bunastare si protectie ale copilului, prioritara fiind schimbarea sistemului 'institutionalizat' intr-unul 'familial'. In aceasta perioada, reforma a constat in inchiderea institutiilor mari si inlocuirea acestora cu
servicii alternative, prevenirea separarii copiilor de familiile lor prin dezvoltarea de servicii de sprijin si adaptarea sistemului romanesc de protectie a copilului la standardele europene, prin armonizarea legislatiei romanesti. 

Legea 272 privind Protectia si Promovarea Drepturilor Copilului a intrat in vigoare pe 1 ianuarie 2005. Autoritatile publice, societatea civila si nu numai sunt acum responsabile pentru garantarea drepturilor copilului asa cum sunt stipulate in Conventia Natiunilor Unite pentru Drepturile Copilului. Actuala lege, cu accent major pe interesul superior al copilului precizeaza pentru prima data faptul ca parintii au principala responsabilitate in cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului. Responsabilitatea subsidiara cade pe umerii familiei extinse si a comunitatii locale din care face parte copilul, interventia statului fiind complementara. Statul are datoria de a asigura protectia copilului si de a garanta respectarea tuturor drepturilor. Statul poate interveni in cazuri de abuz sau privari severe. Aceasta lege are ca scop schimbarea ideii ca statul ar putea inlocui grija parinteasca. 

Schimbari au avut loc in cadrul institutiilor la nivel local si central: 
la nivel central a fost infiintata Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, subordonata Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei; la nivel judetean au fost infiintate Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului, in subordinea Consiliilor Judetene, respectiv a Consiliilor Locale ale Municipiului Bucuresti; la nivel local Serviciile Publice de Asistenta Sociala, organizate la nivelul municipiilor si oraselor, sau persoane cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale.

PROGRAMELE DE INTERES NATIONAL IN DOMENIUL PROTECTIEI DREPTURILOR COPILULUI PENTRU ANUL 2007

 

   1. Programul 'Infiintarea de centre de plasament de tip familial - casute si apartamente pentru copiii din institutiile cu o capacitate mai mare de 100 de locuri, care nu au fost restructurate pe module de tip familial'

Scopul: Reducerea numarului de copii aflati in ingrijirea centrelor de plasament de tip clasic, finalizarea proiectelor din cadrul programului de interes national nr. 1/2006 si cresterea numarului de centre de plasament de tip familial

Obiectiv: Cresterea calitatii ingrijirii si protectiei copilului separat de parintii sai

Bugetul aferent anului 2007 pentru acest program de interes national este de  5.800 mii lei, inclusiv activitatea de proiectare.  

 2. Programul 'Dezvoltarea serviciilor alternative pentru copiii cu dizabilitati/handicap/HIV/SIDA' 
Obiectiv: Reabilitarea si reintegrarea sociala a copiilor cu dizabilitati/handicap/HIV/SIDA.

Bugetul aferent anului 2007 pentru acest program de interes national este de 3.200 mii lei. 

3. Programul 'Promovarea standardelor minime obligatorii din domeniul protectiei copilului si monitorizarea respectarii drepturilor copilului'

Obiectiv: Cresterea calitatii ingrijirii copiilor de catre personalul din serviciile de prevenire a separarii copilului de familie si de catre cel din serviciile de protectie speciala a copiilor separati de parinti. Bugetul aferent anului 2007 pentru acest program de interes national este de 1.400 mii lei.  

  4. Programul 'Dezvoltarea retelei serviciilor sociale comunitare pentru copil si familie si sustinerea familiilor aflate in criza in vederea prevenirii separarii copilului de familia sa'

Obiective:

a) promovarea dreptului copilului de a fi ingrijit in familia sa si/sau in familia extinsa; 
b) prevenirea neglijarii copilului ai carui parinti sunt plecati la munca in strainatate si pastrarea relatiilor cu familia.

Bugetul aferent anului 2007 pentru acest program de interes national este de 6.410 mii lei. 
 

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 289
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved