Integrarea
sociala si profesionala a persoanelor cu handicap mintal
§1 Particularitatile integrarii sociale si profesionale
a persoanelor cu handicap mintal Republica
Moldova
La etapa actuala se vorbeste mult despre
integrarea sociala si mai putin profesionala a persoanelor
cu handicap mintal. Integrarea ca proces psihologic de element (impuls, semnal,
operatie, informatie) de catre un alt element se realizeaza
prin sinteza-simbolizare. Aceasta nu se poate realiza singura, ci in
corelare cu integrarea sociala care este un proces de incorporare, de
asimilare a individului in unitati si sisteme sociale (familie,
grup, clase, colectiv, societate), prin moderare conform datelor si
cerintelor sociale. Integrarea semnifica faptul ca
relatiile dintre indivizi sunt bazate pe o recunoastere a
integrarii lor, a valorilor si drepturilor comune ce le poseda.
Cind lipseste recunoasterea acestor valori, se instaureaza
alienarea si segregarea intre grupurile sociale.
B. Nirje spunea
ca integrarea insemna sa ti se permita sa fii
capabil, sa fii tu insuti printre ceilalti . Integrarea
se refera la relatia care se instaureaza intre individ
si societate. Ea se realizeaza pe mai multe niveluri, de la
simplu la compus. Aceste
niveluri sunt urmatoarele:
·
integrare fizica,
·
integrare functionala,
·
integrare sociala,
·
integrare personala,
·
integrare in societate,
·
integrare organizationala.
Integrarea
fizica
permite persoanelor cu un anumit handicap satisfacerea nevoilor de baza
ale existentei si realizarea ritmurilor existentei. Prin
integrare fizica se asigura construirea locuintelor in zone
rezidentiale, organizarea claselor si grupurilor in scoli
obisnuite, profesionalizarea in domenii diverse, unele mici locuri de
munca (rezervate persoanelor cu handicap) si
petrecerea timpului liber in conditii obisnuite.
Integrarea functionala se afla in prelungirea celei fizice. Ea se
refera la asigurarea functionarii persoanei in mediul
inconjurator prin folosirea tuturor facilitatilor si
serviciilor, pe care acestea le ofera (de
exemplu: folosirea mijloacelor de transport in comun, restaurante, cantine,
etc.).
Integrarea sociala se refera la ansamblu relatiilor
sociale dintre persoanele cu handicap, atit fizic cit si mintal, si a
persoanelor normale, indivizi sau grupuri sociale cu care acestea se
intersecteaza (vecini, colegi de serviciu, membri ai
comunitatii). Aceste relatii sunt influentate de
atitudinile de respect si stima, pe care trebuie sa se bazeze
si de ansamblul manierelor de interactiune intre persoanele normale
si persoanele cu handicap mintal.
Integrarea personala este legata de dezvoltarea relatiilor
de interactiune cu persoane semnificative in diverse perioade ale
vietii. Aici sunt incluse categorii de relatii diverse, in
functie de virsta subiectului. De exemplu, pentru un copil relatiile cu
parinti, rude, prieteni; pentru un adult relatiile cu rude, prieteni, sot/sotie si
copii. Un copil mutat din familie de aparenta este traumatizat prin
segregare si pierde elementele esentiale ale integrarii
personale. Un adult care nu se poate muta din casa parintilor si
nu poate duce o existenta independenta conform virstei, pierde
aspecte esentiale legate de integrarea personala. Pentru o integrare
eficienta se impun anumite conditii: pentru un copil - existenta
unor relatii cit mai apropiate cu familia, iar pentru un adult - asigurarea unei existente
demne, cu relatii diverse in cadrul grupurilor sociale in comunitate.
Integrarea in societate se refera la asigurarea de drepturi egale
si respectarea autodeterminarii individului cu handicap mintal.
Adesea, grupurile de persoane cu handicap mintal sunt
tratate diferit fata de ceilalti cetateni, integrarea
lor nefiind respectata. Programele si deciziile persoanelor cu
handicap mintal trebuie sa le apartina in totalitate.
Posibilitatile de exprimare la nivel de grup trebuie respectate, la
fel cu cele ale celorlalte grupuri sociale.
Integrarea organizationala se refera la formele si structurile
organizatorice care sprijina integrarea. Se recomanda ca serviciile
publice generale sa fie organizate in asa fel incat sa
raspunda nevoilor tuturor indivizilor din societate .
In concluzie transpunerea in practica a integrarii
necesita desfasurarea unui sistem de actiuni inchegat din
diverse domenii: psihologie, pedagogie, sociologie, asistenta
sociala, organizatoric, juridic si politic. Actiunile respective
trebuie desfasurate incepind de la nivelul individual pina la
cel social, urmarindu-se in final, schimbarea societatii pe
ansamblu si transformarea ei intr-o societate capabila sa
asigure integrarea persoanelor cu cerinte speciale in interiorul ei. Cele
doua tipuri de integrare (sociala si profesionala) nu
elimina sau nu substituie celelalte tipuri de integrare de care vorbim
zilnic: integrarea scolara, colectiva, individuala,
afectiva, emotionala etc.
Integrarea presupune egalitatea de participare sociala
si egalitatea de sanse in realizarea accesului la educatie.
Printre valorile actuale si de perspectiva ale integrarii
societatii democratice din lume le considera dominante pe
urmatoarele:
Ø
acceptarea
tuturor diferentelor;
Ø
respectul
diversitatii si alteritatii;
Ø
solidaritatea
umana si mai ales cu persoane diferite ;
Ø
lupta
impotriva excluderii si marginalizarii;
Ø
lupta
impotriva inegalitatii sociale.
Nivelurile integrarii se afla in relatie de
interactiune, se influenteaza si se imbogatesc
reciproc creind astfel ansamblul de conditii necesar pentru schimbarea
societatii si transformarea intr-o societate capabila
sa asigure integrarea persoanelor cu handicap mintal in interiorul ei.
Accesul la integrare este valabil pentru toate persoanele, inclusiv pentru cele
cu un handicap, indiferent de handicapul si gravitatea acestuia. In acest
sens nu ar trebui sa existe nici o restrictie. Persoanele cu un
anumit handicap si mai ales cu un handicap mintal sunt oameni cit se poate
de obisnuiti, oameni cu vise, sperante, aspiratii, dar cu
mai multe dureri si mai multe obstacole cu care se confrunta. Succesul
integrarii persoanelor cu handicap mintal depinde de cooperarea dintre
toate institutiile comunitare care au in responsabilitate educatia
speciala, protectia sociala si protectia juridica
care sa asigure realizarea tuturor drepturilor lor, prevazute de
Conventiile internationale ratificate de Republica Moldova.
Integrarea sociala nu poate fi separata de
integrarea scolara, ea nu este doar post-scolara, ci se
construieste treptat, pe masura devenirii copilului prin
educatie, ca adult „fiinta sociala” scoala fiind
insasi o parte a vietii sociale, ca atare progresul in
directia dobindirii autonomiei, „competente” sociale trebuie sa
constituie la fel ca si dezvoltarea intelectuala, o finalitate
educationala.
Integrarea profesionala este o alta forma
particulara a integrarii foarte importanta daca exista
aspiratia spre autonomie si independenta sociala.
Daca in privinta calificarii diversitatea de
abordari este foarte mare, in ceea ce priveste integrarea
profesionala, propriu zisa se pot desemna in principiu doua
strategii:
- una
caracterizata de obligativitatea prin legea integrarii;
- alta ca ar
pune accentul pe stimularea agentilor economici integratorii.
Obtinerea profesiei de catre absolventii
institutiei speciale este o problema nu mai putin dificila
decit cea a obtinerii studiilor. Este, astfel, evidenta necesitatea
urgenta a elaborarii continutului si metodelor de
pregatire catre activitatea de munca si orientarea
profesionala cu nevoi speciale in solutionarea problemelor de plasare
in campul muncii a absolventilor.
Adaptarea sociala si profesionala a
tineretului cu handicap mintal, fizic se confrunta cu probleme deosebite
din cauza lipsei de utilaj special, mijloace tehnice de cercetare a
handicapului, etc.
Unul din obiectivele de baza a fiecarei
institutii educative este necesitatea de a-i pregati pe tineri pentru
integrarea ca adulti in comunitate si cultura. Nimeni nu
constata faptul ca scopul final al instruirii speciale ale
persoanelor cu handicap mintal este integrarea deplina in societate ce le
ofera posibilitatea de a se bucura de toate bucuriile si privilegiile
accesibile celorlalti cetateni.
Acesta este stimulat si in cadrul juridic al diferitelor state, inclusiv
in Rusia (Legea
Invatamintului din FR 1992; Legea Despre protectia
sociala a invalizilor 1995 etc.)
Persoana cu handicap mintal e mai libera atunci cind se
afla intr-o societate decit cind se afla intr-o institutie.
Si persoana cu handicap mintal face parte din societate. Aceasta
demonstreaza ca societatea are o responsabilitate fata de
aceste persoane. Societatea face cunostinta cu persoana cu
handicap mintal si o trateaza ca pe un cetatean normal.
Persoanele cu handicap mintal nu sint bolnavi, nu au un defect. Ele au anumite
disfunctii. Persoana cu handicap mintal trebuie sa se bucure de unele
posibilitati ca anume handicapul ii limiteaza activitatea,
ramine pentru totdeauna, este important sa cream pentru el
posibilitati optimale si sa-i dam din nou sanse
de integrare. De aceea noi nu atragem atentia la ceea ce persoana nu poate
face, ci la ceea ce ea poate face. Vizitind mai multe familii care aveau in
ingrijire un copil cu handicap mintal multe din cele ce s-a spus mai sus s-au
adeverit cu cele aflate in familia respectiva. Un CAZ a
fost si cea a unui baiat de 12 ani care s-a nascut cu boala
Dawn, diagnoza data de medici la nasterea acestuia. Fiind unicul
copil in familie parintii au incercat sa faca pentru el
chiar si imposibilul trecind pragurile mai multor institutii si
a mai multor specialisti atit din tara cit si peste
hotarele ei, incercind sa schimbe spre bine viata si viitorul
feciorului lor. La virsta de 7 ani au incercat sa-l dea la o
scoala speciala pentru a vedea reactia copilului la
aceasta, macar ca ei si-ar fi dorit ca copilul lor sa
mearga la o scoala normala. Insa la citeva
saptamini baiatul a fost adus acasa pentru ca devenise
foarte agitat si strica tot cei cadea in cale. In urma acestea
parintii au ajuns la concluzia ca tatal sa-si
gaseasca inca un serviciu pentru a sustine financiar familia,
dar mama sa petreaca cit mai mult timp cu baiatul. Timp de 5 ani
baiatul cu ajutorul mamei a incercat sa invete cifrele si
sa numere, incetul cu incetul sa invete si literele pentru
a citi – dar de toate acestea era nevoie de foarte multa rabdare
si timp ca baiatul sa se
obisnuiasca si sa inteleaga tot ce i se spunea.
Special pentru copil a fost cumparata o masa
scolareasca si un rugzac unde copilul isi punea
carti, caiete, creioane tot de ceea ce are nevoie un elev, toate
acestea fiind procurate si cadonate de parinti si rude.
Coltisorul unde erau situate toate acestea ei il numeau Cancelaria
lui Mihai. El este un copil foarte linistit, prietenos si foarte
atasabil. In caz ca cineva din familie este trist sau plinge Mihai
poate sa vina s-o imbratiseze, s-o sarute si
chiar sa-i stearga lacrimile de pe obraz persoanei date.
Parintii il mai numesc pe baiat si om anti-violent pentru
ca nu suporta ca cei cel inconjoara sa se certe si in
cel mai rau caz sa se loveasca (vecini, rude, intr-o emisiune de
la televizor, etc.). Mama incercind sa-l integreze cite putin in
societate, in micile plimbari pe care le faceau lua si rugzacul
punindu-l in spate la Mihai, trecind pe linga o scoala din
apropiere. Baiatul vazind ca multi copii au ce are si
el se bucura foarte mult. Baiatul a mai invatat impreuna cu
mama sa stee corect la masa, sa manince de sine
statator, sa vorbeasca corect si clar, sa se
imbrace si sa se dezbrace singur, sa gospodareasca cu
mama prin gospodarie, etc. Familia incearca multe posibilitati
pentru ca Mihai sa se integreze la tot ce se petrece in societate. Bunicii
la fel au contribuit la cresterea
si educarea lui. Mihai de cite ori pleca la bunici ii placea foarte
mult cum bunicul impleteste din lozie, bunelul promitindu-i ca
cind va creste mai mare il va invata acest mestesug.
Printre ultimile vizite facute la aceasta familie, parintii
se pregateau pentru alte praguri care trebuie sa le treaca
impreuna cu baiatul pe viitor si anume sa-i
gaseasca o ocupatie ca apoi cind va implini virsta de 18-20 ani
sa incerce sa lucreze undeva. La ultima vizita facuta
la aceasta familie la plecare ultimile cuvinte rostite de
parinti au fost „noi avem incredere in baiatul nostru si el
incearca si poate va incerca sa invete toate povetele
cite le-am invatat cu toti impreuna si il vom srijini
in orice situatie”.
Persoana
cu handicap mintal intimpina dificultati in formarea
deprinderilor de munca atit in perioada scolarizarii, cit
si in procesul muncii dupa integrarea in productie. Aceste
dificultati sunt legate de organizarea propriei activitati,
se ritmul, viteza, calitatea lucrurilor efectuate. Diminuarea din punct de
vedere cantitativ si calitativ al eficientei muncii produce
dificultati in procesul integrarii socio-profesionale a
persoanei cu handicap mintal.
Invatamintul special in Republica
Moldova are drept obiective valorificarea a potentialelor biologice
si psihice, stimularea si corectarea dezvoltarii fizice si
intelectuale a persoanei cu handicap mintal, pregatirea pentru viata
de sine statatoare si pentru integrarea socio-profesionala.
Prin valorificarea maxima a persoanei cu handicap mintal, in limitele
dezvoltarii sale, intelegem formarea la persoane a tuturor treptelor
cunoasterii, incepind cu cel motric si incheind cu cele afective,
volitive si de personalitate in ansamblu. Educatia tehnologica
in scoala auxiliara ocupa unul din locurile prioritare in
sistemul general instructiv-educativ si imbina rezolvarea
obiectivelor inaintate invatamintului special. Instruirea prin
munca contine o gama enorma de posibilitati in
procesul de corectie a neajunsurilor persoanelor cu handicap mintal.
Existenta unor atare posibilitati este confirmata nu numai
de practica scolara si lucrari psihopedagogice, dar si
de investigatiile fiziologice, care au stabilit din punct de vedere
experimental imbunatatirea functionala a proceselor
nervoase corticale atit la copii cit si la maturi cu handicap mintal sub
influienta activitatii de munca.
Un
pas progresiv in oligofrenopedagogie, un punct comun pentru defectologi este
recunoasterea a importantei muncii in lucrul cu copii cu handicap
mintal. Nu intimplator inca in anul 1910 renumitul defectolog A.Pabst
afirma: Meritul recunoasterii importantei pedagogice a muncii manuale
ii apartine scolii auxiliare, adica scolii care are de-a
face cu tineri cu handicap mintal. Aici curind a fost observat ca dificultatile
in dezvoltarea sistemului nervos si a organelor corpului pot fi
inlaturate doar prin exercitii energice. Toate functiile motorii
si nervoase, dezvoltate la copilul normal pina la intrarea lui in
scoala prin intermediul jocurilor si a ocupasiilor alese de
sine statator, la copii cu handicap mintal sunt
nedesavirsite. De aceea scoala trebuie sa recupereze ceea
ce la copilul in norma s-a dezvoltat inca pina la intrarea in
scoala
O
atitudine principial noua referitor la problema instruirii prin munca
a persoanelor cu dificultati in dezvoltarea fizica si
intelectuala a avut-o renumitul savant Lev Vagotski (1930) care spunea
ca excluderea acestor persoane din sfera de productie inseamna
evidentierea si agravarea neajunsurilor in dezvoltare, iar pregatirea
si inserarea copiilor anormali in munca obsteasca contribuie la
compensarea acestor neajunsuri.
Munca
pentru acest tip de persoane indeplineste doua sarcini importante: in
primul rind, este un mijloc de corectie si educatie de mare
valoare in procesul infruntarii deficientelor in dezvoltare si
formare a personalitatii, in al doilea rind, este conditia de
baza pentru pregatirea persoanelor cu handicap mintal in dezvoltarea
psihofizica catre viata in societate.
Activitatea
de munca a persoanelor cu handicap mintal este un proces specific, de
importanta enorma in dezvoltarea multilaterala a acestor
categorii de persoane.
Cunoasterea variabilitatii
individual-tipologice a persoanelor cu handicap mintal, a
particularitatilor de planificare, de organizare, de autocontrolul al
muncii, pe de o parte, si a particularitatilor sistemului
nervos, motoricii, capacitatii muncii, pe de alta parte, ne
ofera posibilitatea crearii conditiilor favorabile de
corectie si dezvoltare diferentiata, ce contribuie la
sporirea eficientei educatiei tehnologice in scoala
auxiliara. Toate acestea constituie o conditie optima in
adaptarea si integrarea socio-profesionala a acestei categorii de
persoane.
Integrarea sociala a persoanelor cu handicap mintal
este necesara si actuala. In perioada tranzitiei la
economia de piata, problemele sociale sunt mai acute, scot in relief
toata complexitatea unui sistem care a educat oameni dependenti de
toti si de toate. Persoana cu handicap mintal a fost intotdeauna
“invizibila”. Perioada actuala creeaza si
posibilitati de afirmare, de integrare. Gradul de activitate se
amplifica de la deprinderea de locuitor la responsabilitatea de
cetatean. Societatea necesita personalitati care
sa scuture banalitatea ostila si sa implementeze
modalitati prospere, salvatoare. Un criteriu important si actual
este schimbarea mentalitatii societatii fata de
persoanele cu handicap mintal si schimbarea mentalitatii acestor
persoane fata de ele, fata de pozitia lor in societate
si tendinta de afirmare la nivelul profesional pe care il
poseda.
Persoanele cu probleme de sanatate sint divizate
in dependenta de handicapul fizic, senzorial, mintal, intelectual.
Severitatea handicapului si mai ale cel mintal determina si
pozitia omului in societate.
Toti cetatenii unei comunitati
sunt/trebuie sa fie de folos societatii pe care o
reprezinta. Numarul persoanelor cu handicap este impunator - 10%
in populatia SUA, pana la 22-25% in tarile cu un nivel jos de dezvoltare. In majoritatea
cazurilor societatea le ofera niste posibilitati standard:
pensie, asistenta medicala. La prima vedere pare totul normal
si echitabil. Atentia sporita ori limitata fata
de persoanele cu handicap mintal duce la dezvoltarea unui climat psihosocial
foarte incordat pentru persoanele cu probleme de sanatate.
Saracia ii ofera si-i transforma in persoane supuse
vitregiei sortii. Un alt CAZ a fost a unei
fete care la moment are virsta de 18 ani si care pina la aceasta
virsta nu s-a produs nici o schimbare in viata ei si
respectiv a familiei sale si toate acestea din cauza lipsei banilor in
casa si chiar a saraciei, fiind o familie
monoparentala. Fata s-a nascut cu un handicap mintal, medicii
punindu-i diagnoza de paralizie cerebrala infantila (PCI). La inceput
mama a incercat sa faca ceva pentru fiica ei dar din lipsa banilor
c-am nu s-a putut face ceea ce isi dorea ea sa faca pentru
fata. Imprumutind niste bani fata a fost dusa la casa-internat
pentru copii cu handicap mintal din or. Hincesti dar dupa 2 ani a
fost dat un telefon de la casa-internat
spunindu-i doamnei sa vina sa-si ia fiica de la internat
pentru ca este bolnava si sa nu fie molipsiti si
ceilalti copii din internat. Mama iarasi a imprumutat
citiva lei pentru a pleca la Hincesti vazindu-si fiica
intr-o stare foarte deplorabila, fiind plina de bube si de
padichi. Fata adusa acasa a fost lecuita aducind-o intr-o
stare mai buna, si dupa un timp a fost data la o
scoala speciala din oras mai aproate de casa, dar
si aici fara mari succese. Fata este o fire foarte
linistita, nu prea comunicabila si chiar daca si
vorbeste ceva o face numai cu mama ei. Un timp fata si-a petrecut
timpul la un centru din Bacioi. Ultimile vizite facute la
aceasta familie s-a observat ca fata isi petrece mai mult timp
fiind in casa alaturi de mama ei, mama neavind un serviciu stabil.
Din relatarile mamei pe viitor au de gind sa plece la tara
definitiv pentru ai ajuta la muncile agricole pe bunicii fetei si la multe
alte lucruri gospodaresti, pentru ca in oras nu au nici un
viitor atit ea cit si fetita. O societate bine indestulata marginalizeaza persoanele cu handicap
si mai ales cei ce au un handicap mintal care vor nu numai sa
traiasca asigurat material, dar si sa contribuie real la
construirea si dirijarea societatii in convietuire
armonioasa cu semenii lor fiindca este om si toti oamenii
sunt egali.
Handicapul mintal impune conditii drastice de
existenta, limitind multe posibilitati, face ca omul cu
probleme de sanatate sa se acomodeze la situatia
reala, sa se impace cu soarta ori sa devina un
luptator, un invingator al destinului crud, o personalitate. La
violenta si discriminare sunt supuse persoanele cu handicap
mintal fiind puse sa cerseasca, sa se milogeasca, in
loc sa le fie creata posibilitatea de a munci, sa fie sustinuta
pozitia activa in viata de om demn si independent. De
la persoana cu handicap mintal se cere multa rabdare, intelegere
si tact. Un moment important este sa sesizeze perfect cine este
si in care mediu se poate lansa, fara a expune capricii
neintemeiate, nemultumiri nu
justificate, fiindca cel mai greu ii vine sa apeleze la
sustinerea celor din jur, dar ei nu sunt principalii vinovati pe care
trebuie de varsat tot amarul si neputinta. Multi ii socot
pe aceste persoane vinovate de situatia in care sunt cei din jur fiecare
motivind si distantindu-se de unele situatii in care trebuie
sa fii cit mai aproape de aceste persoane acordindu-le sprijin si
ajutor in unele momente ale vietii. Astfel s-a intimplat si in CAZ-ul
unei fetite care la citeva luni de la nasterea sa tatal a plecat
peste hotare pentru a cistiga citiva lei pentru a intretine
familia si pentru a plati tratamentele care urma sa le faca
copilul nascindu-se cu un handicap mintal, insa dupa citiva
ani mama fetitei si-a dat seama ca acesta a fost un pretext din
partea tatalui pentru a pleca din aceasta familie, pentru a nu
participa la cresterea si educarea acestui copil si poate
nedorind sa aiba un copil care are un handicap si mai ales un
handicap mintal, medicii anuntind familia ca acest copil s-a
nascut cu sindromul Dawn. Dupa o anumita perioada mama
intrind in unele datorii care la inceput le mai achita avind un serviciu stabil, ocupindu-se mai mult timp
de cresterea copilului si petrecind mai multe zile din
saptamina cu fetita a ajuns sa fie concediata de
la locul de munca stind o perioada de vreo 6 luni cu fetita
numai acasa. Fetita cind a implinit 3 anisori mama a
hotarit sa plece si ea peste hotare pentru a plati
datoriile care le avea la apartament, pentru a intoarce datoriiile care le avea
de la rude si cunoscuti, lasind-o pe fetita in grija
unei cumnate de a ei. Timp de jumatate de an mama a tinut
legatura cu cei de acasa trimitindu-le unele sume de bani care
trebuiau sa fie achitate datoriile ce le avea, fetita primind unele
mici cadouri din partea mamei. Insa dupa citeva luni cei de
acasa au primit o telegrama in care spunea ca mama nu
doreste sa se intoarca acasa, ca ea incearca
sa-si intemeieze o familie si daca cei din familie unde
creste fetita doresc s-o
creasca ca pe propria fiica ea nu are nimic impotriva, daca
nu pot s-o dea la o casa de copii din republica. Fetita
insa a ramas in familie si a fost crescuta si
educata de noua sa familie si unde a fost ingrijita de
mica. Cu ajutorul acestei familii astazi fetita are 15 ani
si incearca sa se integreze cite putin si sa
primeasca sprijinul ce il da familia si anume: la virsta de 7-8
ani a fost data la o scoala speciala din oras,
incercind sa invete cele necesare unui copil la aceasta
virsta, pe linga aceasta ocupindu-se cu ea si actuala ei mama
invatind-o fiind mai mare unele treburi casnice. Familia s-a
atasat foarte mult de acest copil, fiind socotita ca si copilul
lor natural. Din discutia ce am avut-o cu fetita am observat ca
este o fire deschisa, comunicabila, incearca si ii place
foarte mult ceea ce face la scoala, este foarte ascultatoare la
ceea ce ii spun parintii, tine mult la familie si le
multumeste pentru ceea ce fac pentru ea si pentru viitorul ei.
Din spusele mamei am inteles ca parintii
adevarati ai fetei au fost prea slabi de fire pentru a creste un
asa copil, ca anume pentru cresterea unui copil cu un astfel de
handicap este nevoie de foarte multa dragoste din partea celui cel
sustine pe acest copil, de multa intelegere, de rabdare
si de stima fata de acest copil care nu este el vinovatul
ca s-a nascut cu acest handicap si ca nu se ajung unele
surse financiare pentru cresterea lui.
Un caracter dificil naste conflicte, indiferent cui
apartine el, de aceea un climat favorabil il pot forma in comun, avind la
baza principii morale si de etica. O familie armonioasa
creeaza toate conditiile pentru persoane cu handicap, ii ofera
posibilitati de afirmare. De la o familie armonioasa la o
societate echilibrata unde sunt omise obstacolele si atmosfera
binevoitoare lanseaza personalitati, indiferent de statutul lor
social. Persoana cu handicap si mai ales mintal trebuie sa-si
cunoasca drepturile si sa lupte pentru respectarea lor, iar
oamenii sa faca tot posibilul ca semeni din societate sa se
simta egali si necesari.
Experientele din Occident in integrarea sociala a
persoanelor cu handicap mintal este o scoala demna de urmat. In
Republica Moldova exista un cadru bine conturat, dar masurile
prevazute in el sunt tergiversate.
§2 Reteaua
de servicii sociale privind suportul oferit
persoanelor cu handicap mintal in Republica Moldova
La etapa actuala reteaua de servicii
sociale unde este incadrata educarea si instruirea copiilor cu nevoi
speciale se efectuiaza in cadrul mai multor ministere si anume:
Ministerul Muncii, Protectiei Sociale
si Familiei;
Ministerul Sanatatii;
Ministerul Invatamintului;
In subordinea Ministerului Muncii,
Protectiei Sociale si Familiei pentru institutionalizarea
copiilor cu handicap mintal, copii cu handicap locomotor, in virsta de la
4 ani functioneaza 2 case pentru copii cu handicap mintal (Orhei
si Hincesti) cu 720 locuri.
Contingentul tutelatilor:
§
Paralizie
cerebrala infantila;
§
Retardare
mintala de toate categoriile;
§
Dereglari
organice;
§
Epilepsie;
§
Schizofrenie;
§
Polihandicap;
In sistemul ocrotirii
sanatatii activeaza 3 case de copii la Tiraspol. In
casele de copii din Chisinau si Balti sint
educati copii in virsta de la 0 pina la 4-6 ani. Pentru copii de
3-6 ani cu deficiente usoare si moderate functioneaza
gradinite speciale, grupuri speciale pe linga
gradinitele generale.
Pentru copiii de virsta scolara
in sistemul Ministerului Invatamintului la momentul actual
functioneaza 65 de institutii de tip internat pentru copii cu
diverse anomalii in dezvoltarea fizica si psihica, maladii
neuropsihice, cit si copii care fac parte din categoria celor aflati
in situatii dificile (copii orfani, copii ramasi fara
ingrijirea parintilor, copii cu devieri de comportament etc.)
·
3
case de copii cu un contingent de 153 de copii;
·
5
scoli-internat de tip general pentru copii orfani si copii
ramasi fara ingrijirea parinteasca cu un
contingent de 1856 copii;
·
9
scoli-internat de tip general cu un contingent de 3915 copii;
·
32
de scoli ajutatoare pentru copii cu handicap mintal cu un efectiv de
4146 copii (2 scoli sint pentru copiii orfani);
O categorie de copii care necesita
protectia statului sint cei cu nevoi speciale. Sarcina acestor
institutii este de a trata maladiile de care sufera acesti copii
si de a-i instrui. Statul protejeaza acesti copii prin
organizarea gratuita a intretinerii, instruirii si
asigurarii cu aparataj special.
Copii care fac parte din categoria ce au un
anumit handicap nu pot fi integrati in scolile generale din cauza
necesitatii organizarii atit a instruirii dupa programe
si manuale speciale pe parcursul intregii perioade a invatamintului
obligatoriu de 11-12 ani, cit si a unor programe deosebite in activitatea
corectionala si de reabilitare sociala.
O categorie de copii in numar de 4146 sunt
copii cu handicap mintal. Ei sunt instruiti in 32 de scoli auxiliare.
Majoritatea copiilor din aceste institutii sunt din familii socialmente
vulnerabile. Intretinerea lor in scoli se efectuiaza gratuit.
Minorii se afla in institutii pina la terminarea
invatamintului obligatoriu de 8 clase.
Conform datelor unor investigatii efectuate
de diferite tari procentul copiilor cu handicap mintal, in raport cu
copii scolarizati in scolile generale este in Franta –
3,5%, Japonia – 2,5%, Ungaria – 2,2%. In Repulica Moldova 1% din copii il
constituie cei cu un handicap mintal, dar numai 0,7% - din numarul total
de copii de virsta scolara. Prin urmare, nu tuturor copiilor cu
handicap mintal din republica le sunt create conditii speciale pentru
instruire, educatie si recuperare.
Faptul ca contingentul respectiv de copii
se afla in scolile de invatamint general provoaca
discomfort psihologic atit pentru copii cu deficiente, care nu sint
inclusi in procesul de instruire, ei avind nevoie de
invatamint special, cit si pentru copii din anturajul
acestora. Multi copii din aceasta categorie abandoneaza
scoala. Fiind usor influientati de minorii cu comportament
deviant, ei, neavind deprinderi minimale de orientare in viata, devin
deseori infractori.
Problema fundamentala a scolilor
auxiliare este corectia si compensarea anomaliilor in dezvoltare,
care se realizeaza dupa un continut special, precum si
pregatirea elevilor pentru integrarea sociala si indeplinirea
diferitor activitati caracteristice pentru familie, pentru al
invata pe copil sa gospodareasca.
Atit copii cu nevoi sociale, cit si cei cu
nevoi speciale pe parcursul ultimilor ani au fost protejati de un sir
de acte legislative si normative din Republica Moldova.
Continutul instruirii, planurilor de
invatamint, programele, materialele didactice, realizarea
masurilor medicale se intemeiaza pe atitudinea individuala
si diferentiata ce trebuie sa corespunda defectelor
primare si secundare, specificului activitatilor cognitive
si practice ale copiilor cu dizabilitati, pentru a raspunde
cit mai adecvat nevoilor speciale.
Invatamintul special trebuie
sa fie recunoscut ca responsabilitate a tuturor celor care lucreaza
in acest sistem flexibil si centrat copilului, cu un continut care
sa se concentreze pe problemele de viata, de integrare
socio-profesionala a absolventilor. Statul trebuie sa promoveze
o politica si o strategie nationala pentru copii cu
cerinte educationale speciale.
Criza economica din republica a creat
probleme dificile in organizarea procesului instructiv-educativ-recuperatoriu
al copiilor in asezaminte de tip internat.
In eforturile de reasezare pe noi baze ale societatii
invatamintului special pentru copiii cu handicapuri fizice sau
mintale a inregistrat actiuni si incercari accentuate de
racordare la standartele mondiale ale invatamintului special,
parte integranta a sistemului general de invatamint.
Realizarile in acest domeniu nu epuizeaza toate problemele
aparute in sistemul invatamintului special in
legatura cu reorganizarea social-economica in societate. Mai
persita o multime de contradictii si imperfectiuni ce
frineaza procesul activ de antrenare in viata sociala a
persoanelor cu handicap;
ü
sistemul
de coordonare intre specialisti: pedagogi, psihologi, medici, sociologi,
juristi, asistenti sociali, care sint responsabili pentru rezolvarea
problemelor persoanelor cu nevoi speciale;
ü
sistemul
de asigurare cu asistenta pedagogica, medicala,
sociala a handicapului adecvat deficientei, pornindu-se de la
structura deficitului;
ü
depistarea
si diagnosticarea timpurie a gradului de dezvoltare a copiilor cu nevoi
speciale, elaborarea programelor de stimulare si educatie si instruire
speciala a copiilor cu nevoi speciale;
ü
lipsa principiilor, formelor si
metodelor de integrare a copiilor cu anomalii nepronuntate in dezvoltare
in sistemul scolilor de cultura generala si baza
tehnico-materiala corespunzatoare;
ü
neincadrarea
multor copii cu deficiente in procesul de educatie in
institutiile prescolare si scolile speciale;
ü
lipsa
unor institutii de invatamint pentru copii cu
deficiente asociate;
In Republica Moldova de pina la 1990 s-au
inradacinat profund traditiile institutionalizarii
persoanelor cu handicap. In prezent insa se caut intens alternative ale
integrarii lor in mediul social. Conform experientei statelor
occidentale, credem ca alternativa optima o constituie Centrele de Zi
si Centrele de Activitati instituite pe principiile
normalizarii ce poate fi realizat atunci cind persoanele cu handicap
traiesc intr-un cadru cultural-normativ, comunica cu persoane de
aceeasi virsta, folosesc serviciile sociale obisnuite,
traiesc in conditii asemanatoare cu acele ale
cetatenilor sanatosi. Adica, este nevoie ca
persoanele cu handicap sa traiasca in instututii mai mici,
implicate organic in viata comunitara, statul renuntind la
institutiile mari in care copii cu handicap se instraineaza
si nu se bucura de o existenta sociala normala. In
vederea acestui obiectiv specialistii din Republica Moldova opteaza
pentru problema crearii unor institutii specializate pe principiile
asistentei sociale si conform planului national de recuperare a
persoanelor dizabilitate. Conform opiniilor psihopedagogicilor in aceste Centre
trebuie sa se recurga la antrenarea capacitatilor de
afirmare, invatare si munca ale persoanelor dizabilitate in
limita posibilitatilor lor intelectuale si/sau fizice prin masuri
complexe complementare: medicale, economice, pedagogice, psihologice, sociale,
aceste persoane aflindu-se intr-un mediu de viata obisnuit.
In subordinea fiecarui minister se afla un anumit numar de
institutii sociale, care acestea la rindul sau indeplinesc anumite
sarcini si obligatiuni care trebuie indeplinite.
Institutiile sociale aflate sub
jurisdictia Ministerului Muncii, Protectiei Sociale si Familiei sunt
urmatoarele:
1. Casa-internat pentru copii cu
deficiente mintale din s. Badani;
2. Casa-internat pentru copii cu
deficiente mintale din or.Hincesti, jud.Lapusna;
3. Casa-internat pentru copii cu
deficiente mintale din or. Orhei;
4. Internatul psihoneurologic din
s. Brinzeni, jud. Edinet;
5. Internatul psihoneurologic din
Cocieri, Dubasari, jud. Chisinau;
6. Internatul psihoneurologic din
or. Bender (Tighina);
7. Internatul psihoneurologic din
or. Tiraspol;
8. Internatul psihoneurologic din
municipiul Balti;
9. Internatul psihoneurologic din
com. Badiceni, jud. Soroca;
Institutiile speciale aflate sub
jurisdictia Ministerului Sanatatii sunt:
1. Casa specializata pentru
copii din or. Balti;
2. Casa specializata pentru
copii din or.Chisinau;
3. Casa republicana pentru
copii handicapati din or. Chisinau;
Institutiile de protectie si
educatie speciale aflate in subordinea
Ministerului Invatamintului se realizeaza
printr-un tip de invatamint diferentiat pentru copii
prescolari cu deficiente usoare si medii. Activitatea din
aceste institutii se desfasoara conform programelor de
invatamint special, aprobate de acest minister. In toate aceste
institutii prescolare modul de ingrijire este de tip colectiv
permanent, aplicind si atitudinea individuala fata de
copil. Scopul acestor institutii este recuperarea
medico-psiho-sociala a copilului cu handicap. Majoritatea
institutiilor speciale dispun de tehnologii moderne pentru reabilitarea
copiilor cu deficiente in scopul integrarii lor sociale. Aceste
institutii sint:
1. Gradinita nr.74
pentru copii cu deficienta mintala, or.Chisinau;
2. Gradinita nr.76
pentru copii cu deficienta mintala, or.Chisinau;
3. Gradinita nr.77
pentru copii cu deficiente de limbaj, or. Chisinau;
4. Gradinita nr.175
pentru copii cu deficiente de limbaj,
or.
Chisinau;
5. Gradinita nr.199,
generala si grupe de copii cu deficiente ale aparatului
locomotor, or.Chisinau;
6. Scoala-internat
speciala de cultura generala pentru deficientii locomotori
din Ialoveni;
7. Scoala-internat
speciala de cultura generala pentru deficientii locomotori
din or. Hincesti jud. Lapusna;
In subordenea Ministerului
Invatamintului sint si scoli-internat ajutatoare
din:
1. Albinetul Vechi,
Falesti, jud. Balti;
2. Bulboaca, Anenii Noi, jud.
Chisinau;
3. Crihana Veche, Cahul;
4. Corten, Taraclia;
5. Costesti, Riscani,
jud. Balti;
6. Dubasarii Vechi, Criuleni,
jud. Chisinau;
7. Calarasi, jud.
Ungheni;
8. Nisporeni, jud.Ungheni;
9. Popeasca,
Stefan-Voda, jud. Causeni;
10. Sarata-Galbena,
Hincesti, jud. Lapusna;
11. Sarata-Noua, Leova, jud.
Lapusna;
12. Telenesti, jud Orhei,
13. Visoca, Donduseni, jud.
Edinet;
14. Ceadir-Lunga, jud.Comrat; etc.
Majoritatea statelor lumii, au recunoscut
persoana cu drepturi si sanse egale, promovind politici sociale de
protectie si servicii sociale, depasind cadrul ingrijirii
rezidentiale.
Rolul organizatiilor
neguvernamentale (ONG) in reintegrarea persoanei cu handicap este recunoscut
si apreciat in mai multe state cu un sector nonguvernamental dezvoltat.
Importanta acestuia in reconstituirea capacitatilor de baza
a persoanei cu handicap si a factorilor de implicare capata
amploare. Constientizarea problemelor cu care se confrunta persoana
disabilitata si familiarizarea cu acestea a comunitatii
reduce considerabil mecanismul de etichetare, marginalizare si excludere
de la viata sociala a persoanelor disabilitate.
Crearea unei retele de servicii
sociale cu participarea organizatiilor obstesti va contribui la
descentralizarea serviciilor, ceea ce va face sa creasca numarul
de institutii sociale, care, pe linga faptul ca vor deveni mai
accesibile, vor reduce numarul de persoane in institutiile existente,
identificind directia in care trebuie sa se indrepte reforma
ingrijirilor institutionalizate, integrarea scolara si
sociala eficienta.
Pornind de la schimbarile ce au
loc in republica noastra in toate domeniile: politic, economic si
social, acestea presupun remanieri esentiale si in sistemul de
protectie a copiilor, tinerilor si adultilor cu disabilitati
dar si de schimbarile ce tin de institutiile speciale in
care sunt integrati cei cu un handicap sever. De aici si obiectivul
principal – integrarea sociala a fiecaruia la nivelul
potentialului persoanei cu handicap, tendinta de a gasi solutii
individuale de recuperare si integrare pentru fiecare persoana
disabilitata, de aceea eforturile societatii trebuie sa se
conjuge cu ale parintilor pe care nu se cuvine sa-i
indepartam de copii. Este nevoie sa ne intoarcem spre familie,
sa includem copiii in activitati caracteristice
comunitatii si traditiilor respective.
Incheiere
Reactiile
societatii fata de problematica persoanelor cu diverse
handicapuri senzoriale, fizice ori mintale caracterizate de o mare difersitate,
tind a fi sistematizate la nivelul reglamentarilor domeniul specific al
politicilor sociale. De multe ori, sensurile conceptului de handicap
fara a se preciza tipul sau gradul handicapului nu sunt intotdeauna
suficient de bine precizate, ceea ce creaza posibilitatea confuziei
acestuia.
Cu toate acestea se poate spune ca viata oamenilor
obisnuiti cu cea a persoanelor ce au un handicap mintal decurge in
mod diferit. In Republica Moldova pornind de la numarul crescind al
persoanelor cu handicap ar trebui ca aceasta problema sa fie
examinata cu deplina seriozitate, sub toate aspectele, conform
statisticii riguros esalonate, ca familiile care au in ingrijire copii
si tineri ce au un handicap mintal sa fie ajutate cum se cuvine in
plan medical, pedagogic, social. Este trista insa viata adultilor
ce au un handicap mintal si care au fost si sunt educati in
institutiile de stat. Integrarea lor in societate este foarte
anevoioasa, este complicat ca persoana ce are un handicap mintal
sa-si gaseasca un loc de munca de astfel ca si
gasirea locului de trai.
La etapa actuala in Republica Moldova nu se face totul
sau mai exact, se face prea putin pentru protectia persoanelor ce au
un handicap mintal. Starea acestor persoane cu handicap grav, care locuiesc in
internate psihoneurologice sau in aziluri este foarte jalnica. Cu
situatia economica actuala se incearca sa se creeze
diferite centre de zi si centre de activitati unde atit copiii
cit si tinerii pot sa-si petreca timpul liber si
sa nu fie socotiti a fi marginalizati si exclusi
social, sa uite de eticheta care li s-a pus ca sunt fiinte slabe
care au nevoie permanenta de asistenta si ajutor, ca
sunt oameni inferiori de sortul doi, unii chiar ii numesc „rebutul
societatii”, este inuman sa te pronunti atit de dur
impotriva acestor persoane care nu sunt absolut deloc vinovate de situatia
lor si ca ei isi cer ca orice cetatean a unui stat
dreptul la viata intima si ca au nevoie de
conditii locative normale pentru ca vor sa se simta cu
drepturi depline.
Umanizarea atitudinii societatii fata de
persoanele cu handicap mintal, motric, senzorial si extinderea
integrarii lor in toate sferele vietii sociale ne obliba sa
recurgem la modificari esentiale in activitatea profesionala a
specialistilor: psihologilor, pedagogilor, educatorilor, lucratorilor
medicali, asistentilor sociali.
In societatea contemporana preocuparea pentru
persoanele care au un handicap mintal se regaseste in domenii foarte
variate si este analizata din perspective tot mai diverse. Multi
specialisti ca medicul pediatru, psihologul, asistentii sociali,
cadrele didactice din invatamintul de masa si din cel
special, numerosi parinti etc., se regasesc in mod fregvent
pusi in fata persoanei cu handicap mintal, trebuind sa rezolve,
fiecare din punctul lor de vedere problemele uneori complexe si dificile.
O persoana oricare i-ar fi handicapul trebuie sa stie ca
alaturi sunt oameni afectuosi, el insusi prin aceasta se
maturizeaza, isi formeaza capacitatea de independenta
sigura, revigorindu-si fortele fizice si intelectuale,
deprinderea sa invingind toate obstacolele vietii. Doar in asemenea
conditii persoana cu handicap mintal se va integra usor in societate
si se va simti membru cu drepturi si obligatii depline a
societatii noastre.
Persoana ce dobindeste o deficienta si
mai ales mintala se straduieste sa realizeze trecerea de la
noul statut, sa optimizeze procesul tranzactilor cu ceilalti,
pentru a inregistra eficacitate maximala a readaptarii sociale. O
asemenea persoana porneste de la cele mai banale activitati
cotidiene, cauta explicatii ale vietii sociale pentru a ajunge
la adaptarea celor mai adecvate comportamente.
Handicapul se manifesta in dezavantaj in
activitatile cotidiene de astfel obisnuite pentru membrii
normali ai colectivitatii (comunicare, mobilitate, autoservire)
punind persoana in situatia de a incerca sa gaseasca noi
modalitati de adaptare.
Modul de viata a acestor persoane are drept
componenta semnificativa prezenta suportului social (a
protectiei speciale) prin care se creeaza posibilitatea
conturarii diferitelor stiluri de viata. Evaluarea modurilor
si stilurilor de viata ale persoanelor cu handicap mintal se
bazeaza pe domeniul autonomiei/dependentei in satisfacerea
trebuintelor umane.
Modelele de abordare a oricarui tip de handicap s-au
asociat cu diferite obiective ale interventiilor: de la
institutionalizare la ingrijire in comunitate. Caracteristica
distinctiva a celor mai multe tipuri de interventie consta in
instruirea unor prestatii „speciale” destinate sa reduca pe cit
posibil dificultatile intimpinate de persoanele cu handicap mai ales
cel mintal in diferite domenii ale vietii: sanatate,
educatie, munca asigurarea veniturilor, etc.
De-a lungul timpului s-a conturat o mare varietate de
drepturi si prestatii speciale instituite in favoarea persoanelor cu
orice tip de handicap; unele sunt vizate de reglamentari speciale, altele
de prevederi ale legislatiei obisnuite.
Multe sperante se leaga astazi de
activitatile non-guvernamentale care cu ajutorul lor se incep a
deschide diferite centre de zi si centre de activitati pentru
persoanele cu handicap mintal, centre de reabilitare pentru copii la fel cu
handicap mintal si initierea a mai multor proiecte, programe de
suport pentru aceste persoane, diferite forme de intrajutorare toate aceste
fiind in interesul persoanelor cu handicap mintal, unele din ele aparind drepturile
si libertatile acestor persoane.
Ar fi bine daca in Republica Moldova s-ar deschide si unele
ateliere de lucru pentru aceste persoane, unele din ele chiar daca si
se deschid sunt pentru persoane ce au un handicap fizic sau oricare alt
handicap. Aceste ateliere pot fi deschise pe linga biserici si
manastiri pentru a fi integrate cit mai multe persoane cu handicap
mintal si cit mai mult timp sa se petreaca in aceste mici locuri
de munca.
Tot ce tine de noi si care sunt scopurile noastre este :
·
sa recunoastem si sa
incurajam orice mod de comunicare a acestor persoane;
·
sa ajutam persoana cu handicap
mintal sa devina cit mai independenta posibil;
·
sa oferim copilului cu handicap mintal de
a se integra in societatea altor copii;
·
sa sustinem si sa ajutam
parintii ce au in crestere un copil cu handicap mintal;
·
sa
oferim unele sfaturi parintilor cum sa se comporte in cazul
comportamentului dificil al copilului cu un astfel de handicap.
Bibliografie
1. Albu Adriana, Albu Constantin Asistenta psihopedagogica si
medicala a copilului deficient fizic Editura Polirom, Iasi 2000.
2. Adronache N. Lichii V. (coard) Bazele metodologice ale psiho- pedagogie
speciale Chisinau 1997.
3. Arcan P., Ciumageanu D. Copilul deficient mintal Ed.Faclia
Timisoara 1980
