Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport


PARFUMURILE in istorie

Cosmetica frumusete

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Tulburari hipopigmentare. Hipocromii
Sugestii privitoare la frumusetea si intretinerea corpului tau
Parfumurile
GENERALİTATİ PRİVİND PARUL
Creme emoliente
Seboreea
Fardul de obraz
TIPURI DE MACHIAJ
Tipurile de par si ingrijirile lui cosmetice
Tendintele in machiaj pentru primavara-vara

                                          PARFUMURILE

Parfumurile au fascinat din totdeauna, fiind considerate nu doar un lux necesar, ci si un simbol al civilizatiei,o arta a carei maestri erau respectati si aproape temuti, fiind vazuti in Antichitate ca detinatori ai tainelor zeilor, si mai apoi, in Evul Mediu, devenind nu doar parfumieri, ci si alchimisti si magi .Epoca moderna si contemporana ii transforma pe parfumieri in specialisti foarte cautati si “vanati” de marile case producatoare, un adevarat profesionist fiind foarte greu de pregatit si pastrat, intr-o lume in care concurenta este deosebit de puternica.



Fascinanta istorie a parfumurilor incepe , potrivit cercetarilor, inca din preistorie. S-au gasit destule dovezi care sustin aceasta teorie, de la urme de uleiuri aromatice la vase care contineau esente extrase din plante si flori, asa ca se poate spune  ca istoria parfumurilor  este la fel de veche precum cea a umanitatii.

Nu orice substanta mirositoare este parfum. Pentru ca o substanta sa fie un parfum, trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa fie volatila la temperatura obisnuita si sa produca asupra simturilor o senzatie placuta.

Mesopotamia

 

Inca din perioada culturii mesopotamiene, parfumurile, uleiurile, esentele incepusera sa fie folosite de cei mai multi, ca un simbol al nobletii, dar si din pura placere. In bogata 'biblioteca' lasata de sumerieni cercetatorii au descifrat si un numar impresionant de retete pentru obtinerea uleiurilor si parfumurilor, alte insemnari relatand rolul jucat de acestea in ceremonialuri, dar si in viata de zi cu zi. Parfumurile ajunsese sa fie folosite zilnic, devenind pentru civilizatiile rivale un simbol al dezvoltarii si evolutiei Mesopotamiei, si existau se pare adevarati maestri, care isi vindeau creatiile placut mirositoare pentru preturi pe masura.

 Descoperirile arheologice au aratat ca in momentul de maxima ascensiune a civilizatiei mesopotamiene in aceasta regiune se dezvoltase o adevarata industrie cosmetica, iar izvoarele scrise sunt astazi o sursa de informare de prima mana. Datorita celebrelor tablite putem afla, de exemplu, ca regina sumeriana Schubab folosea cosmetice si parfumuri, in mormantul ei fiind gasite un mic ibric pentru turnat esente si un borcan, cu filigran din aur, in care se tinea vopseaua pentru buze. Nici literatura sumeriana nu duce lipsa de referinte la parfumuri si uleiuri aromate, cea mai cunoscuta scriere ramanand celebra epopee a lui Ghilgamesh.

 

Egipt

 

Ulterior, arta parfumurilor avea sa fie transmisa si Egiptului, primele marturii istorice datand din jurul anului 100 IdHr. Esentele si parfumurile erau folosite si aici preponderent in ritualurile religioase si in ceremoniile funerare. Cand mai tarziu in Egipt a fost inventata sticla, avea sa fie folosita si pentru realizarea primelor recipiente pentru parfumuri. Aceasta moda a fost ulterior 'exportata' si in Grecia, unde varietatea recipientelor, din teracota si sticla, a crescut rapid, pe masura ce farmecul parfumurilor cucerea noi civilizatii. In Egiptul Antic s-a dezvoltat una dintre cele mai impresionante industrii cosmetice din acele vremuri, iar parfumurile jucau un rol esential.

Viata in Egipt, dincolo de devotiunea religioasa, era calma, linistita si foarte vesela, in buna parte datorita regiunii fertile. Iar cosmeticele si parfumurile jucau un rol important in viata religioasa si in cea profana. Maestrii acestor arte erau preotii templelor, care isi aveau laboratoarele instalate acolo, de unde doritorii puteau cumpara parfumuri, uleiuri si esente. Multi le aduceau ca ofranda zeilor, altii le foloseau pentru placerea lor sau le dadeau drept plata ori daruri.

Israel

 

Asa cum se poate vedea din paginile Vechiului Testament, in Israel parfumurile si uleiurile au ajuns ca importuri din partea egiptenilor, deja devenita o marfa foarte populara si cautata, bine platita. Atat de pretioasa, incat potrivit Bibliei Iosif, fiul lui Iacob, a fost vandut de fratii sai unor negustori de esente, care au plecat din Galaad, Palestina, spre Egipt. Parfumurile si esentele aromate sunt mentionate foarte des in Vechiul Testament, demonstrand cat de pretioase erau acestea pentru evrei. Potrivit cercetarilor, se pare ca israelitii, desi erau pastori si cultivatori, au deprins secretele fabricarii parfumurilor de la preotii egipteni. In vremea lui Moise, dupa ce acesta a primit Tablele Legii,s-a facut un parfum special pentru ceremoniile religioase, interzis oricui in afara de preoti. Nici in  Noul Testament nu lipsesc referintele la parfumuri, pentru a aminti doar scena in care Maria, sora lui Lazar, unge cu mir picioarele Mantuitorului sau cea in care trupul Lui este uns, potrivit ritualurilor de ingropaciune ale vremii. O alta scena este cea in care cei trei Magi de la Rasarit ii aduc Pruncului tamaie, smirna si aur.

Grecia

Un rol major in istoria parfumurilor a fost jucat de Grecia, unde idealurile frumusetii, armoniei, proportiei si echilibrului aveau un rol fundamental nu doar in arta, ci si in viata de zi cu zi. Ca atare nu a fost pentru nimeni o surpriza ca parfumurile si uleiurile sa fie preferatele celor care le atribuiau o origine divina, ca cele care scot in evidenta frumusetea naturala. Potrivit lui Homer, chiar zeii Olympului i-au invatat pe oameni secretele fabricarii si folosirii parfumurilor, iar in numeroase scene ale mitologiei grecesti parfumurile, aromele, esentele sunt prezente sau create de zeite, nimfe si alte personaje.

 Potrivit acestor legende, trandafirul era initial  o floare alba si fara parfum, inainte ca Venus sa se intepe intr-un spin, sangele zeitei dandu-i culoarea. Cupidon, fascinat de frumusetea noii flori, a sarutat-o, dandu-i parfumul pe care il are si astazi. Dar dincolo de mitologie, in Grecia s-a dezvoltat repede o adevarata industrie, mai ales in Creta si in colonii, dar si in alte orase mediteraneene, la inceput parfumierii fiind veniti din intreaga lume. In scurt timp au aparut si primii maestrii eleni, care aveau atelierele in orasele grecesti, vanzandu-si marfa pe strada, in agora sau in pietele publice, ori mergand de la o casa la alta. Multi erau foarte cunoscuti si apreciati, mai ales cei care inventasera noi retete de parfumuri.

 

Roma

 

Din Grecia, intr-o fireasca evolutie, parfumurile au ajuns si la Roma, in perioada Republicii. Se spune ca primii barbieri si parfumieri au ajuns la Roma venind dintr-o colonie elena, din sudul Italiei. La inceput Roma era departe de stralucirea de mai tarziu, fiind o asezare saracacioasa si lipsita de aparare, locuita mai mult de pastori si agricultori, care erau nevoiti in acelasi timp sa se apere de repetatele atacuri ale triburilor si  vecinilor. Abia mai tarziu victoriile militare surprinzatoare si mai ales relatia cu etruscii si grecii vor schimba radical viata romanilor, care au dat nastere unuia dintre marile imperii ale lumii, care domina jumatate din lumea cunoscuta. Roma insasi devenise un oras bogat si prosper, un simbol absolut al civilizatiei si puterii, dar si un oras in care luxul, eleganta si frumusetea erau la mare pret. Iar parfumurile nu puteau lipsi, iar treptat aceasta 'moda' s-a extins pana la granitele imperiului, consumul crescand foarte mult, in timp ce parfumierii abia mai faceau fata cererii.

Daca in trecut parfumurile si celelalte produse cosmetice erau rezervate doar nobililor, ulterior pretul va scadea atat de mult incat au devenit accesibile practic tuturor. Insa in scurt timp parfumurile au inceput sa fie folosite nu doar pentru uz personal, dar si in cadrul ceremoniilor, pentru a improspata aerul in palate, teatre, au fost adaugate chiar vinurilor si chiar pentru parfumarea animalelor. In cadrul ceremoniilor religioase numarul si varietatea parfumurilor erau impresionante.

 

Islam

 

Spre rasarit Imperiul Bizantin era marele continuator al gloriei Rome, dar intre altele a preluat de la gloriosul imperiu si moda parfumurilor. Dar in loc de a folosi pur si simplu miresmele si aromele, Islamul a transformat aceasta moda intr-o arta impresionanta si ulterior intr-o industrie, care depasea tot ce se mai facuse pana atunci. Avand acces mai usor si mai ieftin la materiile prime necesare, inclusiv florile si mirodeniile rare, precum si o forta de munca specializata, cu numerosi parfumieri care au invatat repede tainele acestei arte, lumea islamica s-a dovedit un producator redutabil. In scurt timp, lumea nu mai vorbea de aromele si miresmele create in imperiul roman, ci de parfumurile vrajite ale arabilor.



 Chiar daca astazi din vechile paduri si gradini au mai ramas doar deserturi infricosatoare, atunci mirodeniile si plantele diverse faceau din tinuturile arabe un taram al parfumurilor. De aici caravanele duceau parfumurile, uleiurile, apa de trandafiri, mirodeniile scumpe si condimentele pe coastele Mediteranei, si niciodata nu se intampla ca numeroasele camile sa ramana incarcate de marfuri.

Incepand din secolul VII arta parfumurilor capatase pentru mahomedani si o puternica incarcatura religioasa, iar un drept-credincios nu isi putea imagina viata fara parfumuri. Chiar si in Coran paradisul promis celor credinciosi era o gradina parfumata, cu rauri, arbori si gradini de vis, scaldate in miresme.

 Parfumierii arabi au stiut cum sa puna in valoare experienta inaintasilor si au creat numeroase retete ce au rezistat timp de secole, precum si noi tehnici de extragere a pretioaselor arome. Se pare ca au fost si primii care au combinat parfumurile vechi si noi cu alcool, sunt cei care au creat apa de trandafiri si parfumul de mosc, oferind lumii intregi o noua era in istoria parfumului.

 

Renasterea

 

Iar istoria acestuia avea sa continue in perioada renascentista, cand Venetia si Florenta, centre culturale, militare si economice de prim rang, au devenit si noile capitale ale industriei parfumului. Formulele si retetele vechi, adunate din toata lumea sau reinventate si imbunatatite au facut ca moda parfumului sa revina in forta in Europa. Nobilii de atunci, ca si cei din trecut, nu ar fi putut sa isi imagineze viata fara aceste delicate arome, iar cei din familia Medici erau renumiti pentru acesta. Cand Caterina de Medici, care avea o adevarata obsesie pentru parfum, a plecat in Franta pentru a se casatori cu Henri II, putini se asteptau ca o casatorie de convenienta sa deschida o noua pagina in evolutia parfumului. Printre cei care o insoteau, se numara si un parfumier renumit, ramas in istorie sub numele de Renato din Florenta, care a deschis primul magazin de gen la Paris. Chiar daca se spunea despre el ca este priceput atat la fabricarea parfumurilor cat si a otravurilor, s-a bucurat de succes si admiratie si Franta a dat nastere mai multor generatii de parfumieri de elita.

 

Franta

 

Devenind noul taram al parfumului, Franta a avut la inceput doar mici laboratoare ale parfumierilor, la Paris si in alte locuri, unde maestrii acestei arte aveau deja o lista de clienti, fiecare cu preferintele sale. Fiecare nobil sau negustor dorea un alt tip de parfum, iar parfumierii ajungeau sa aiba adevarate cataloage ale preferintelor. Treptat, moda folosirii parfumului s-a extins, iar regii Frantei, in special Ludovic XIV si Ludovic XV se numara si astazi printre cei mai 'avizi' consumatori de parfumuri. Ceea ce se stie mai putin este ca parfumurile folosite din abundenta nu reuseau decat sa mascheze superficial cronica lipsa de igiena a nobililor, intr-o vreme in care se credea ca baile dese aduc ciuma si alte boli.

Aceasta 'varsta de aur' a parfumurilor avea sa se termine odata cu Revolutia Franceza, cand practic aceasta importanta piata a fost paralizata. Considerate un moft al nobililor, dintre care multi ajunsesera sub taisul ghilotinei, parfumurile au fost practic interzise. A aparut insa un parfum purtand chiar numele de 'Guillotines', foarte la moda printre revolutionari, dar in scurt timp lucrurile aveau sa revina la normal.

Odata cu urcarea pe tron a lui Napoleon, un indragostit patimas de arome si esente, a inceput si un nou capitol in istoria parfumierilor francezi. In scurt timp acestia aveau sa evolueze de la statutul de mici manufacturieri la adevarati industriasi, punand bazele unei impresionante industrii, care de-a lungul timpului s-a remarcat prin dinamica deosebita.

 Astazi industria parfumurilor este una dintre cele mai puternice, evoluand in permanenta, marcata de o puternica si dura concurenta intre producatori, cu o piata mereu in crestere si noi si noi formule inventate in fiecare an.

 

PARFUMIERI CELEBRI: Yves Saint Laurent, Helena Rubinstein, Helene Rochas, Robert Ricci, Charles Revson, Francisco Rabaneda, Manolo Pertegaz, Antonio Puig, Dr N.G. Payot, Estee Lauder, Germaine Monteil, Yves Lavin, Jean Paul Guerlain, Hubert de Givenchy, Max Factor, Christian Dior, Gabrielle Chanel, Pierre Balmain.

Parfumurile in Europa

Parfumul s-a bucurat de un succes imens in timpul secolului al saptesprezecelea. Manusile si parfumurile au devenit populare in Franta si in 1656, a fost fondata breasla creatorilor de manusi si parfumuri. Parfumul si-a gasit individualitatea proprie in secolul al XVIII-lea, cand Regele Louis XV a venit la tron. Tribunalul sau a fost numit „Curtea parfumata”. Madame de Pompadour a ordonat furnizari generoase de parfum, Regele Louis a cerut un parfum diferit pentru apartamentul sau in fiecare zi. Tribunalul lui Louis XV a fost mentionat chiar si datorita parfumurilor care erau date in fiecare zi nu numai pe piele ci si pe haine, pe evantaie si pe mobila. Parfumul a inlocuit sapunul si apa, astfel incat folosirea parfumului in Franta a crescut in mod constant.

Dupa ce Napoleon a venit la putere, cheltuielile exorbitante pentru parfumuri au continuat. Doua sticle de „quarts” (1.136 litri) cu colonie de violete ii erau livrate in fiecare saptamana si se spune ca el ar fi fost folosit 60 de sticle de dublu extract de iasomie in fiecare luna. Josephine a avut preferinte de parfum mai puternice. Ea avea o slabiciune pentru mosc si a folosit atat de mult, incat 60 de ani dupa moartea ei, inca se simtea mirosul in buduarul ei.

Parfumul a atins apogeul in Anglia, in timpul domniilor lui Henrz VIII si Reginei Elizabeth I. Toate locurile publice au fost parfumate cat timp a fost in vigoare regula Reginei Elizabeth, caci ea nu tolera mirosurile urate. Se spunea ca ascutimea nasului ei era in mod egal legata de siretenia limbii ei. Doamnele din acea vreme erau foarte mandre de crearea a noi parfumuri si isi foloseau abilitatile pentru a combina diferite miresme.

Odata cu industria si arta, parfumurile au suferit profunde schimbari in secolul XIX. Schimbarile gusturilor si dezvoltarea chimiei au pus bazele industriei de parfumuri asa cum o stim noi azi. Alchimia a fost inlocuita de chimie si astfel au fost create noile parfumuri. Revolutia franceza  nu a diminuat in nici un caz cererea de parfumuri, a existat chiar un parfum numit „Parfum a la Guillotine”. Sub conducerea guvernului postrevolutionar, oamenii au indraznit inca o data sa-si exprime inclinatia spre marfurile de lux, inclusiv pentru parfumuri. In secolul XIX au aparut numeroase portfarduri ce contineau si parfumuri.

In America timpurie, primele parfumuri au fost cologniile si apa parfumata. Apa de Florida, ce reprezenta un amestec de apa de cologne cu un strop de ulei de catei de usturoi, ulei de scortisoara si lamaie, a fost foarte populara.

 Metode de obtinere

Metodele de folosire si extragere a uleiurilor aromate se bazeaza pe principiul macerarii si distilarii. Un ingredient foarte important este acel compus din solventi volatili care imprastie aroma in urma pulverizarii. Este considerat cel mai pur parfum acela compus din arome extrase din flori. Multe din tehnicile moderne folosesc culturile de plante.

Infuzia si macerarea. Aceasta tehnica este foarte scumpa si foarte rar intrebuintata. Si-a atins apogeul in 1860. Este o procedura foarte costisitoare, care nu se bazeaza pe intrebuintarea caldurii (caldura modifica intensitatea aromei si calitatea acesteia), astfel obtinandu-se o aroma de cea mai buna calitate. Aceasta procedura este folosita, in general, la flori foarte delicate, care nu pastreaza aromele la temperatura ridicata. Exemple fiind: iasomie, violete, tuberoza si trandafirii.

Infuzia este cunoscuta ca  metoda de mii de ani, incepand cu Egiptul antic. Se bazeaza pe principiul absorbirii mirosului de catre grasimi. Plantele sau celelalte parti aromatice ale unei plante sunt scufundate in uleiuri ce vor absoarbe aroma. Plantele sunt asezate pe un amestec de grasimi de porc si vaca (aceste grasimi sunt asezate pe o placa de sticla cu margini din lemn numita chassis) fiind lasate cateva zile pentru a-si elibera uleiurile. Acest procedeu este repetat de mai multe ori cu plante proaspete pana cand grasimea absorbea in totalitate uleiurile, substanta rezultata numindu-se „pomade”. Uleiurile sunt extrase din grasimi prin dizolvarea solutiei in alcool, ce urmeaza a fi pastrate o saptamana si apoi supuse unei raciri la o temperatura de -680F. Astfel esenta se va dizolva in alcool, iar grasimea va ramane. Amestecul va fi racit si filtrat de mai multe ori pentru indepartarea grasimii. Apoi se lasa evaporarea alcoolului obtinandu-se astfel esenta pura. De obicei, in zilele noastre se foloseste uleiul de masline sau parafina lichida, ce se intinde pe placa in locul grasimilor. uleiul parfumat numindu-se “huile antique”.

Macerarea este similara infuziei. Macerarea se foloseste la extragerea uleiurilor din ingrediente animale, vanilie sau iris. Macerarea dureaza o perioada destul de lunga.

Distilarea este principala metoda de extractie a uleiurilor. Procesul de distilare este bazat pe principiul fierberii materialului si extragerea esentei prin evaporare. Dupa condensare, uleiul se separa de apa si poate fi colectat. Plantele sunt strivite pentru a-si elibera uleiurile mai usor. Pentru obtinerea unui kilogram de ulei de trandafir sunt necesare cinci-sase tone de petale. Metodele curente mai implica punerea plantelor pe o sita prin care trec vapori fierbinti.

 Expression este o tehnica foarte simpla in care se folosesc fructe citrice, fiind supuse unor presari la rece, operatie in urma careia se extrag esentele uleioase cu ajutorul unor role sau bureti. Aceasta operatie nu implica folosirea caldurii, aroma fiind apropiata de mirosul natural al fructului. Egiptenii in antichitate adunau flori intr-un saculet de matase, care era stors pana se scurgea tot uleiul din ele. In Italia, uleiul de lamaie era cules printr-o procedura similara numita “ecuelle”.

Extractia cu solventi volatili. Aceasta metoda de extractie a uleiurilor aromatice se foloseste pentru plantele a caror aroma este deteriorata de temperaturi ridicate. Uleiurile sunt extrase folosind solventi care au punctul de fierbere mai mic decat al apei, cum ar fi eter sau substantele extrase din petrol, al caror grad de evaporare ridicat. Aceste metode sunt folosite, in general, pentru dizolvarea esentelor di plante sau grasimi animale. Metoda uzuala implica aplicarea materialului aromat pe site din metal intr-un container; solventul este aplicat peste ele, dupa care este lasat sa se vaporizeze, lasand in urma o substanta numita „beton”, formata din uleiul esential si stearoptene. Uleiul aromat poate fi separat de stearoprene  prin extractia cu alcool, rezultand cea mai pura si concentrata substanta din toate uleiurile cunoscute.




Alte operatii si proceduri se folosesc cu scopul rectificarii, clasificarii fractionare, decolorarii, etc., care imbunatatesc si rafineaza materia prima, pentru amestecuri si producerea de parfumuri.

Materiale

Flori. O multime de arome florale sunt folosite in parfumerie. Soarele, clima si varietatea florilor sunt factori influenti. De fapt materia prima pentru realizarea  unui parfum se gasesc peste tot. Campuri de flori si plante aromate pot fi gasite in zona mediteraneana. Lemnul de Sandal si vetivert-ul provin din India. Madagascar produce ylang-ylang. Oakmoss-ul este din Iugoslavia, iar trandafirul din Bulgaria.

Esenta de ulei din plante, care le confera o anumita aroma se gaseste in flori, frunze, fructe, radacini, gume si rasini, care pot fi gasite peste tot in lume. Cele mai costisitoare si rafinate uleiuri parfumate, numite „absolute”, se gasesc numai in anumite flori. Cele mai importante sunt uleiurile de trandafir, iasomie si portocal. Este foarte important de notat ca orice parfum de calitate superioara contine un procentaj mai mic sau mai mare din aceste uleiuri.

 Trandafirul, denumit “regina florilor”, este unul din cele mai valoroase elemente ale unui parfum.

Trandafirii erau foarte mult utilizati de catre greci si romani. Acestia sunt culesi noaptea, cand aroma lor este maxima, inainte de rasaritul soarelui. Cele mai importante specii de trandafiri folosite sunt: rosa centiforia, care se foloseste in sudul Frantei si rosa damascene (trandafirul din Damasc), care se foloseste in tarile arabe. De cele mai multe ori, pentru parfumerii este cultivat trandafirul din Damasc. Aroma de trandafir constituie 75% din compozitia oricarui parfum.

Iasomia este un alt ingredient cheie, de esenta pura ce defineste un parfum fin. Florile de iasomie trebuie culese inainte de a inflori definitiv si intrebuintate imediat ce incep sa imprastie aroma. Iasomia se pastreaza in cutii speciale pentru asi pastra prospetimea si aroma naturala. 8000 de flori de iasomie sunt necesare pentru a obtine 30 ml de esenta pura. 83% din  parfumurile de dama folosesc aroma de iasomie sau o versiune sintetica a acesteia.

Violetele sunt folosite in parfumerie de secole. Acestea se mai foloseau si in medicina, in tratarea d  ureril or de cap si a cancerului. Sunt doua tipuri de violete folosite in parfumerie: violele Victoria si violetele de Parma. Violetele produc o cantitate foarte mica de ulei si, de aceea, sunt rar intrebuintate in zilele noastre. Un inlocuitor sintetic al violetelor este adesea utilizat.

Floarea de portocal este floarea traditionala a miresei peste tot in lume. Pomul de portocal este unul dintre cei mai versatili pomi, care produce uleiuri esentiale pentru acest miros. Floarea de portocal sau neroli a fost numita dupa printesa italiana De Neroli. Ea a lansat moda folosirii acestei arome la parfumarea manusilor Uleiurile Neroli sunt in abundenta si se folosesc in majoritatea aromelor, in special in coloniile citrice mai fine. Florile de portocal se cultiva in sudul Frantei, Spania, Italia si nordul Africii.

Uleiul de portocal se obtine din coaja fructului de portocal. Majoritatea uleiurilor de portocal provin din Italia, Spania si SUA. Este folosit in coloniile de citrice si in alte arome. Cel mai des, din uleiurile citrice utilizate pentru apa de toaleta si colonii, este folosit uleiul de lamaie. Majoritatea uleiurilor de lamaie provin din Italia si SUA.

Uleiul de Bergamot este extras prin presarea fructelor de bergamot, care cresc in Calabria si sudul Italiei. Acest ulei este folosit in colonii cu note de citrice si in alte tipuri de arome.

Ylang-ylang este adesea folosit pentru obtinerea aromelor fine. Aceasta floare se gaseste peste tot in sud-estul Asiei. Ylang-ylang nu este cules decat dupa ce petalele sau deschis, dupa doua sau trei saptamani. Dupa colectare, florile trebuie intrebuintate imediat. De obicei uleiul este inlocuit cu un sintetic similar in fabricarea parfumurilor mai putin scumpe. Tulpinile si radacinile sunt de asemenea de mare valoare pentru parfumeri. Uleiul de cinnamon are o aroma dulce si ascutita. Vetiver este o iarba a carei aroma provine din radacinile acesteia si este un fixativ folosit in obtinerea aromelor. Se gaseste in Asia, Indonezia de vest si in America Centrala si de Sud. Uleiul de costus, un excelent fixativ, este cultivat in muntii Himalaya, este intrebuintat cu succes chiar si in concentratii foarte mici.

Rasinile sunt substante cleioase ce provin din coaja copacilor. Lichenii se gasesc de obicei pe crengile copacilor eliberand o s  ubstanta numita oakmoss, Aroma acesteia este unica, oferind parfumului o aroma specifica de pamant. Poate fi gasit in Indonezia, Italia si in tarile din Europa Centrala.

Lemn. Multa vreme uleiul de sandal a fost considerat un parfum sacru in ritualurile din India Antica si de Budistii chinezi. Avand o aroma usor de recunoscut si valoare de fixativ, acest ulei se foloseste intens in parfumerie. Uleiul de cedar este de asemenea un fixativ si elibereaza note lemnoase. Provine din pomii de cedar care cresc in Maroc, Liban si Africa de Est. Uleiul din Maroc se considera cel mai bun.

Vanilia  a fost descoperita in Mexic, fiind folosita ca mirodenie pentru mancare. Aroma de vanilie este prezenta in majoritatea parfumurilor fine din zilele noastre, desi este deseori sintetica.

Patchouli este un ingredient unic utilizat in aproape jumatate din parfumurile barbatesti. Are cea mai puternica aroma dintre toate plantele. Se gaseste in principal in India si Indonezia.

Iris. Aroma acestuia este asemanatoare celei de violete si se foloseste deseori la realizarea aromei sintetice de violete. Radacina de iris se usuca timp de doi ani. Ea a fost apreciata ca parfum inca de pe vremea gr  ecilor antici. Este unul din cele mai importante ingrediente in industria parfumurilor.

Doua tipuri de plante sunt esentiale unui parfumer: patchouli si labdanum: primul este un ingredient indian si este folosit in multe parfumuri, creste in Malaysia si Sumatra.



Labdanum se considera ca fiind un fixativ, fiind o substanta dulce si  lipicioasa, ce se extrage din petale. Se gaseste in Creta, Cipru, Spania, Maroc si alte zone Mediteraneene.

Ingrediente animale. Extractele animale sunt folosite in parfumerie datorita aromelor foarte puternice. Atunci cand sunt amestecate in cantitati exacte dau rezultate si efecte extraordinare. Acestea emana impresia si caldura. Din punct de vedere chimic, aromele animale sunt foarte apropiate de aromele sexuale omenesti. Extractele animale sunt componente esentiale in aproape toate aromele comerciale. Majoritatea acestor ingrediente sunt produse sintetic in zilele noastre, datorita costurilor prea mari a celor naturale.

Ambergris-ul s-a gasit pentru prima oara in algele uleioase din Oceanul Indian. S-au facut multe speculatii pe baza originii acestui ingredient. Algele au o aroma foarte puternica, de aceea trebuie dizolvate in alcool, dupa care aroma va ramane foarte persistenta. In zilele noaste se foloseste ambergis-ul sintetic.

Castoreum este o secretie din foliculii ambelor sexe de castori. Are o aroma foarte puternica si dezagreabila pana cand se dilueaza. Este un excelent fixativ si confera parfumului o nota orientala. Este foarte folosit in parfumurile barbatesti impreuna cu arome de piele si tutun. Este de asemenea folosit pentru aromele parfumurilor orientale si feminine. In zilele noastre, castoreum-ul sintetic este la fel de bun ca si cel natural.

Civet-ul este unul din cele mai importante ingrediente animale folosite in parfumerie. Se obtine de la masculul si femela pisica. Acesta are un miros foarte puternic, dar este diluat si folosit in cantitati minuscule. Mirosul este asemanator mosk-ului, dar are mai multa aroma de tutun si dulceata. Este un excelent fixativ folosit in compozitia multor parfumuri de succes in zilele noastre. Acesta este disponibil in varianta sintetica.

Musk-ul este, cea mai puternica aroma dintre toate aromele, dar si cea mai scumpa. Musk-ul provine de la masculul caprioarei (musk deer). De cand a fost descoperit, acesta reprezinta un ingredient cheie in realizarea unui parfum. In prezent, poate fi gasit in 35% din parfumurile barbatesti. Este un foarte bun fixativ si are un grad de persistenta ridicat. Exista si sub forma sintetica. Intra in compozitia a peste 90% din arome, nuante fiind diverse.

Parfumurile pot fi grupate in mai multe familii olfactive:

             - FLORALE: Dominate de esenta uneia sau a mai multor flori, reprezinta cea mai vasta familie de parfumuri. In general, se bazeaza pe alianta dintre trandafiri si iasomie. Peste aceasta baza se pot pune efluvii de lacramioare, orhidee sau narcise.

 - CHYPRE SAU VERZI: Aduc acorduri olfactive de la rasini, ferigi sau licheni ce cresc pe trunchiul de stejar pana la note proaspete de pajiste proaspat cosita, iarba umezita de roua si frunze de busuioc sau menta strivite in palma.

-ORIENTALE: Combina esenta de vanilie sau alte esente, de natura animala, cu esente florale sau lemnoase. Mai pot contine uleiuri de camfor si rasini. Acordurile orientale sunt date de note de vanilie, mosc, ambra si mirodenii.

-CITRICE SAU HESPERITICE: Notele principale ale unui parfum hesperidic sunt date de lamaie, mandarina, nectarina, portocala sau grapefruit. In aceasta familie se regasesc toate produsele denumite Eau de Cologne si Eau Fraiche.

- FRUCTATE: Apetisante si savuroase, aduc note de piersica, pruna, caisa, capsuna ori strugure, contrabalansate uneori cu adieri de mosc si ambra.

-FOUGERE SAU IERBACEE: Au o baza de lavanda, cele mai multe parfumuri masculine fac parte din aceasta familie, caracterizata prin mirosuri pregnant ierbacee.

- PIELE: Combina esente de miere, tutun si lemn.

-LEMNOASE: Dominate de esente de lemn de santal, cedru, cires sau trandafir. Paciuli, cu mirosul de camfor, este utilizat frecvent in aceste parfumuri.

- ALDEHIDICE SAU SINTETICE: Incorporeaza o familie de substante chimice cunoscute sub numele de aldehide, componenta de baza in lumea parfumurilor, fiind arome create in laborator pentru a inlocui mirosul materiilor prime naturale.

   Exista tot atatea parfumuri cate tipuri de piele. Nu este vorba de culoare, ci de pH-ul pielii si de evolutiile subtile si subliminale, care se schimba de la o epiderma la alta. Moleculele odorizante se transforma, se joaca intre ele si fac in asa fel incat, de la o pesoana la alta, acelasi parfum sa miroasa diferit. Acest lucru il face sa fie magic si pretios. Devine personalizat, se adapteaza si confera notele, aromele sale tuturor celor care i se alatura. Intre parfum si piele exista o frumoasa poveste de dragoste.

     Gusturi si mirosuri

    

 O indianca nu se parfumeaza in acelasi fel ca o tahitiana. O antiliana nu va alege, probabil, acelasi parfum ca o africana! Exista o traditie legata de natura ambientala. Astfel, in India, femeile obisnuiesc sa-si infrumuseteze parul cu flori de tuberoze. In functie de regiuni, pot fi flori de iasomie sau ylang ylang. In Tahiti, floarea de tiaré, cu parfum suav de vanilie, impodobeste parul. Fiecare tara, fiecare cultura isi are mirosurile preferate.
     Africa prefera aromele de lemn exotic si notele ambrate animale si florale exotice. Aici, este vorba despre o alchimie intre pielea incinsa de soare si produsele amintite mai sus.
     In Asia, se intampla acelasi lucru, in functie de regiuni.
     In Indonezia, o femeie nu va fi niciodata atrasa de acelasi parfum ca o japoneza.
     Nu uitati ca alimentatia joaca un rol important asupra pH-ului pielii. Japonezele mananca mai ales peste, spre deosebire de europence, care consuma multe lactate si carne.
     Africancele, mai ales cele de etnie mediteraneeana, folosesc in bucatarie mult ardei iute, mirodenii, care se transforma in mirosuri corporale. Toate aceste diferente determina ca acelasi parfum sa nu miroasa la fel pe toate persoanele.

 

Creativitatea olfactiva

Trebuie mentionat faptul ca unele epiderme “refuza” anumite esente, fara o cauza aparenta. Pentru unele poate fi ambra, pentru altele santalul sau patchouli, vétiver. Intr-un cuvant, parfumurile se contopesc cu mirosurile corpului printr-o alchimie particulara, care poate sa valorifice un parfum sau sa-l faca insuportabil.
           Anumite femei se multumesc sa-si parfumeze hainele si evita sa pulverizeze parfumul direct pe corp. Dar, uneori, anumite epiderme reactioneaza mai bine la apa de toileta usoara, cu conditia sa se pulverizeze parfumul pe tot parcursul zilei.

Scurt istoric
        

  Istoria parfumurilor se suprapune istoriei omenirii. De la o perioada la alta, omul s-a transformat, modul lui de viata a capatat noi dimensiuni, personalitatea 
s-a adaptat, iar parfumul le-a urmat pe toate.

Istoria parfumului se impleteste cu cea a omenirii: moneda de schimb, protector impotriva bolilor, potiune cu virtuti divine, mesager galant… parfumul este in fiecare epoca un martor al unei societati si ne informeaza sensibil asupra modului in care participa in domenii precum comertul, medicina, sacralitatea si sensualitatea. O lume fara parfum ar fi o luma fara istorie.

Se spune ca totul a inceput cu ramura de molid, care cazuta in foc a lasat sa se degaje mirosul particular si frapant al esentelor arse. Este cel mai probabil ca a fost considerat un semn divin. Aceasta cale a fumului placut mirositor l-a inspirat pe om, recunostinta lui fata de bunavointa zeilor a gasit cea mai sigura modalitate de a fi transmisa, de aici si denumirea de parfum - per fumum - prin fum, catre divinitati.
             Toate popoarele antice stiau secretele parfumului, aceasta fiind o poveste veche cat istoria civilizatiei si se scrie de la cultul zeilor pana la arma de seductie din cluburile de astazi.

Parfumurile nu existau ca atare, ci in materii prime precum florile, plantele aromatice si rasinile. Substantele frumos mirositoare erau folosite si de bogati, si de saraci, iar modul in care se prezinta evolueaza si el: fumigatii, uleiuri, balsamuri, unguente, pudre, esente, lichide  fermentate.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 910
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site