Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport


Principalele tipuri de ten

Cosmetica frumusete

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Cele mai comune greseli in aplicarea anticearcanului
Parfumurile
Hidratarea dermului
Fardul de obraz
Machiaj de Diva
Creme de curatire sau demachiante
Coldcreme
Biochimia pielii
COAFURI MIRESE
De la ten intunecat la un ten stralucitor

Principalele tipuri de ten

Tipurile de ten se clasifica dupa mai multe criterii:

A - dupa continutul in lipide, distingem: ten normal, uscat si gras care poate fi uleios, asfixic si ten mixt sau combinat

B - dupa continutul in apa (starea de hidratare a pielii), deosebim: tenul normal hidratat, hiperhidratat si deshidratat;



C - dupa unele tulburari fiziologice sau afectiuni, care influenteaza aspectul normal al tenului distingem: tenul casectic, cuperozic, pletoric, acneic, ridat, imbatranit (piele senila).

A. Tipurile de ten dupa continut in lipide

1. Tenul normal (eudermic, eu = bine), sau pielea sanatoasa, se caracterizeaza printr-un aspect placut, pielea este neteda cu pori foarte mici (foarte putini vizibili), este supla, catifelata; ea poate fi comparata cu suprafata unei piersici intinsa, de culoare roz.

Acest ten are o circulatie buna, pielea nu este nici prea grasa si nici prea uscata, nu prezinta pete, fara puncte negre sau veruci, etc. Nu lasa pete dupa aplicarea unei foite de hartie.

Acest tip de ten se intalneste mai rar la persoanele adulte, el este prezent in schimb la cele tinere care nu prezinta tulburari nervoase, hepatice, digestive, cu un metabolism echilibrat.

Acest ten trebuie pastrat timp cat mai indelungat, printr-un tratament corespunzator, iar procesul de imbatranire cat mai mult indepartat.

          

2. Tenul uscat (pielea sebostatica). Se intalneste frecvent la persoanele blonde sau roscate. El se caracterizeaza prin pori mici, epiderma subtire, este fragil, iritabil, predispus la formarea de riduri. El reactioneaza nefavorabil la variatiile de temperatura, este foarte sensibil, la frig (iarna se remarca aparitia pe fata a unor pete rosietice din loc in loc), la lotiuni alcoolice, creme deshidratante, sapun, etc. Acest tip de ten nu lasa pete grase  pe foita de hartie, nici chiar picaturi de transpiratie. Pielea este fina, transparenta, intinsa, cu tendinta spre cuperoza, lipsita de vitalitate, iar de la 50 ani in sus prezinta un aspect  pergaminat.

Tenul uscat se datoreaza unei insuficiente secretorii a glandelor sebacee si sudoripare.

Se disting doua categorii de ten uscat:

- ten alipic (ten uscat din lipsa de grasime), are tendinta de a se rida, este foarte sensibil, se irita cu usurinta la utilizarea alcoolului si sapunului;

- ten deshidratat (ten uscat din lipsa de apa ).

Pielea deshidratata este brazdata de riduri, prinsa intre degete nu are turgor, este lipsita de suplete si elasticitate. Uscarea pielii este determinata de factorii interni, cum sunt predispozitia congenitala (tradusa printr-un numar redus de glande sebacee sau o secretie deficitara) tulburari ale glandei tiroide, nervoase, tulburari ale circulatiei, unele boli interne si factori externi, dintre care se mentioneaza climatul uscat, bai de soare prelungite, vant, etc., utilizarea abuziva a sapunurilor, a unor creme cosmetice cu mercur, bismut, folosirea unor deshidratante cum este alcoolul, glicerina.

Procesul de deshidratare poate fi superficial, cand apa din tesuturi (stratul cornos) se pierde datorita lipsei peliculei grase protectoare, care permite evaporarea apei din stratul superficial sub influenta factorilor externi (fizici, chimici) sau profunda, datorata tulburarilor nervoase, endocrine, cardiace, in metabolismul celular al apei (cand organismul nu este in masura sa retina apa in organism).

Deshidratarea mai poate surveni si in timpul bolilor insotite de febra, diaree, in cazul curelor de slabire nerationale, a dezechilibrului suprarenal (cand eliminarea apei este mai mare decat absorbtia) dezechilibru tiroidian, lipsa vitaminelor A si F, varsta, surmenaj, etc.

          

3. Tenul gras, se caracterizeaza printr-o secretie crescuta a glandelor sebacee, ceea ce imprima pielii un aspect lucios si unsuros in special pe frunte, aripile nasului si barbie.



Datorita continutului ridicat in sebum, porii sunt dilatati, iar suprafata pielii are aspectul unei coji de portocala; testul cu foita de hartie este pozitiv, prezentand pete persistente de grasime.

Acest tip de ten se intalneste mai frecvent la femeile brunete si prezinta unele avantaje in sensul ca se rideaza mai greu, imbatraneste mai incet decat pielea uscata sau mixta.

Tenul gras prezinta insa si unele neajunsuri si anume:

- reprezinta o insensibila tranzitie de la pielea grasa la pielea seboreica;

- este terenul favorabil aparitiei comendoanelor sau chiar al acneei;

- este lipsit de suplete si fragezime din cauza efortului la care sunt supuse glandele sebacee;

- modifica pH-ul normal al pielii cu tendinta spre alcalinizare, ceea ce micsoreaza capacitatea de autodezinfectie si aparare a pielii fiind expusa infectiilor stafilococice in cazul ca nu este ingrijita corect;

- pastreaza mai greu machiajul, iar culoarea apare galbui, din cauza keratinei care predomina in stratul superficial.

Tenul gras se poate subdivide in trei categorii, dupa intensitatea secretiei de sebum:

3.1.- Ten gras uleios, care la apasare prezinta suprafata neteda, este lucios iar pe fata se observa picaturi de grasime;

3.2.- Ten gras asfixic, caracterizat printr-o piele ingrosata cu suprafata aspra, datorita excesului de sebum si tesutului cornos dezvoltat. In acest caz porii pielii cat si canalele  pilosebacee sunt obturate de surplusul de grasime, de celulele cornoase care se descuameaza incomplet si excesul de secretie sudoripara. Datorita acestui proces este impiedicata eliminarea libera a sebumului, a transpiratiei, circulatia sanguina este stanjenita, iar oxigenarea tesutului   cutanat se face incomplet, producandu-se asfixia cutanata. Complexul de procese ce au loc favorizeaza aparitia comedoanelor, care se transforma in cosuri, pielea trecand de la culoarea ei normala la cenusiu. Tenul asfixic se intalneste la persoane care nu au beneficiat de ingrijiri cosmetice adecvate ale tenului gras uleios.

          


3.3. Tenul mixt (combinat), se intalneste la majoritatea persoanelor intre 15-25 ani, el reprezinta o combinatie a tenului gras dispus in anumite zone (frunte, nas, barbie), iar restul fetei (pleoape, obraji, gat) prezinta caracteristicile tenului uscat. (Fig.7).

      Fig.7. Tenul mixt

          

Tenul mixt se intalneste la bolnavii de ficat, la cei care abuzeaza de unele alimente (bauturi alcoolice, zahar, mezeluri, branzeturi fermentate) sau datorita unor poluari atmosferice.

El poate primi calitatile normale printr-un tratament diferentiat si un regim alimentar echilibrat.

B. Tipurile de ten dupa continutul in apa, sau starea de hidratare a pielii

In mod normal pielea contine cca. 70% apa (10-20% in stratul cornos) care provine din alimentatie si din reactiile ce au loc in organism, reglate pe cale nervoasa si de sistemul endocrin. Lucrarile lui Durek-Reynoll, arata ca fixarea apei in spatiul intercelular al tesuturilor se datoreaza prezentei glicoproteinelor polimerizate, substante de baza a mezenchimului care poate da stari fizice intermediare de la sol la gel. In aceasta grupa se incadreaza urmatoarele tipuri de ten:




4. Tenul hidratat normal, cu piele fina, supla si elastica (elasticitate normala), fara riduri. Se intalneste indeosebi la copii si persoane cu stare de sanatate perfecta, care isi ingrijesc in mod corespunzator tenul si il feresc de agenti fizici sau chimici agresivi.

5. Tenul hiperhidratat, imprima fetei trasaturi neuniforme, este usor deformat cu edeme si pungi sub ochi. Acest ten se intalneste la persoanele care au unele afectiuni cardiovasculare sau renale, in care au loc retentii de apa in tesuturi, sau poate fi determinat de expunere la ploi reci, vant sau persoane care traiesc in climat rece.

6.Tenul deshidratat, se intalneste in special la persoanele in varsta, datorita eliminarii apei in cantitati mai mari decat cea absorbita. Deshidratarea tenului poate fi cauzata de factori multipli: tulburari nervoase, lipsa vitaminei A si F, afectiuni insotite de febra, factori externi (ger, vant, zapada, soare, caldura uscata din incaperi), abuzul de sapun, utilizarea solutiilor degresante, ingrijiri cosmetice necorespunzatoare.

C. Tipurile de ten dupa unele tulburari fiziologice sau afectiuni care influenteaza tenul

          

In aceasta grupa se disting urmatoarele tipuri:

          

7. Tenul casectic. Prezinta functiile pielii diminuate, chiar atrofiate, hranirea pielii este insuficienta; pielea este subtire, uscata, aspra, palida (alb-galbuie), lipsita de elasticitate, se descuameaza si in majoritatea cazurilor are aspect de pergament. Datorita faptului ca pielea este subtire, prezinta o stare de usturime si prurit. Starea de subnutritie a pielii se datoreaza unor tulburari (de ordin nervos, cardiace, etc.) care afecteaza metabolismul pielii, influentand negativ procesul de regenerare.

          

8. Tenul cuperozic, este datorat cuperozei, afectiune care se caracterizeaza printr-o roseata usoara a pometilor si a nasului; in final pe fata apar vinisoare rosietice datorita dilatarii vaselor capilare ale fetei. In general cuperoza este insotita de o eritroza, cand vasele capilare sunt mai putin vizibile, dar apar pe un fond eritematos. Procesul de instalare a cuperozei este foarte lent, el ia nastere datorita unei dilatatii permanente a capilarelor fetei, ca urmare a diminuarii elasticitatii peretilor vasculari sau a unor pusee congestive repetate.

9. Tenul pletoric, se caracterizeaza prin piele groasa, aspect cornos, fata este congestionata permanent sau la cel mai mic efort; prezinta o pilozitate crescuta si pori dilatati. Denumirea lui deriva de la plethore, care inseamna cantitate excesiva, surplus.

Acest ten se intalneste la persoane care prezinta unele tulburari in metabolismul proteinelor sau al glucidelor.

          

10. Tenul senil. Fenomenul de imbatranire al pielii apare la unele persoane de timpuriu printr-o uscaciune exagerata a pielii, aparitia ridurilor, edeme in special la ochi.

In aparitia acestui tip de ten intervin factori multipli cum sunt: ereditatea, diferite afectiuni, tulburari functionale ale glandelor cu secretie interna, abuzul de farduri, tratamente cosmetice neadecvate, varsta inaintata, etc.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1183
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site