Tulburarile hiperpigmentare (hipercromii)

Tulburarile hiperpigmentare (hipercromii)

Se cunosc patru categorii de hipercromii: actinice, datorate radiatiilor solare, care sun potentate de subtante fotodinamice (psoralenul, porfirinele, uleiul de bergamote care contine psoralen, etc.), de natura endocrina, datorata hormonului melanostimulator (MSH) sceretat de hipofiza, cresterea secretiei acestui hormon in unele sindorame (boala lui Addison), in cursul sarcinii care este insotita de modificari pigmentare si eliminare de MSH prin urina, tulburari de nutritie, datorita in special lipsei vitaminei B si mai ales vitamina C, care prin actiunea reducatoare contribuie la echilibrul dintre gruparile -SH si S-S- care au o actiune inhibitoare asupra tirozinazei. In avitaminoze C, se observa o pigmentare difuza (melanoza), naturp medicamentoasa, clorpromazinul, hidabtoina (pigmentari de tip Addison), arsenul (blocheaza inhibitorii tirozinazei si in special gruparile -SH-).

Ephelide (Efelide, pistrui). Efelidele sunt pete pigmentare, mici, rotunde numeroase sau izolate, de marimi care variaza de la aceea a unui ac de gamalie pana la cea a unui bob de linte, situate la nivelul pielii si inofensive. Efelidele sunt variabil colorate (galben sau brun), pigmentarea lor este datorata unei sinteze crescute a melaninei din epiderma.

M. Brues mentioneaza predispozitia, genetica, caracterul familial la pistrui. Efelidele sunt stimulate in aparitia lor de radiatiile U.V. sau raze X. Lumina solara deci, favorizeaza aparitia lor prin radiatiile ultra violete din spectrul solar, care desi sunt oprite in majoritate de piele, totusi o parte din ele ajung pana in zona stratului germinativ, declansand o melanogeneza activa. Melanina, care ia nastere din tirozina sub influenta tirozinazei, se repartizeaza uniform la suprafata pielii sau se disperseaza in unele locuri sub forma de pete sau pistrui.

Pistruii datorita aspectului inestetic, creeaza unor persoane complexe, motiv pentru care se impune aplicarea unor tratamente preventive si curative, de atenuare, exfoliere, prin agenti fizici sau chimici.

Dintre masurile preventive se recomanda, evitarea expunerii fetei direct la soare, indeosebi in orele insorite, cand trebuie protejata cu palarii sau cu preparate foroprotectoare (lotiuni, creme, etc.), vezi preparatele fotoprotectoare.

Mijloacele curative se refera la substante decolorate si de exfoliere.

Dintre agentii decoloranti se folosesc:

a) substante de acoperire: oxid de zinc, dioxid de titan, talc, caolin, etc., care datorita opacitatii lor au un efect de mascare;

b) substante generatoare de oxigen: hidrochinona 2-5%, perhidrol 15-20%, peroxid de benzoil, peroxid de magneziu.

Dintre agentii de exfoliere se mentioneaza: rezorcinolul 10-15%, acid salicilic 5-10%, precipitat alb de mercur. Exemple:

In multe preparate se intalneste ca principal component hidrochinona. Cercetarile lui M.C. Spencer, mentioneaza ca hidrochinona se foloseste in concentratie de 1,5-2% in lotiuni, creme evanescente; in concentratie de 5% poate cauza arsuri si eriteme. Contrar cercetarilor lui Spencer, concentratia de 5% se intalneste in multe preparate obisnuite, se cunosc cazuri cand acestea contin 8-10%. Pentru a asigura stabilitatea hidrochinonei in preparate se asociaza si antioxidanti cum este bisulfitul de sodiu, acid ascorbic sau alte substante asemanatoare. Hidrochinona are un efect mai favorabil si mai putin toxic decat sarurile de mercur. Actiunea de albire este slaba si devine remarcabila dupa utilizare de cateva saptamani.

Lotiuni:

Hidrochinona 3,0 g

Acid fosforic 1,0 g

Alcool 700

Apa aa 50,0 g

sau:

Hidrochinona 2,0 g

Acid salicilic 1,0 g

Glicerina 5,0 g

Alcool la 100,0 g

Alte preparate contin perhidrol ca agent decolorant:

Perhidrol 10,0 g

ADTA sodiu 0,50 g

Hidroxichinolina 0,10 g

Alcool 3,0 g

Propilenglicol 5,0 g

Apa la 100,0 g

Preparare: se dizolva hidroxichinolina in propienglicol, se adauga alcoolul, apa si EDTA. La sfarsit se adauga perhidrolul si se amesteca.

Perhidrol 5,0 g

Coldcrema 25,0 g

Cloramidura mercurica, se prescrie frecvent in unguente in concentratii 2,5%; concentratii mai mari pana la 5%, la intrebuintari repetate, se pot absorbi prin piele. Cloramidura mercurica inactiveaza tirozinaza, responsabila de producerea melaninei pentru o perioada de timp, ceea ce are drept rezultat albirea progresiva.

Precipitat alb de mercur 2,50 g

Subnitrat bazic de bismut

Oxid de zinc aa 8,00 g

Unguent simplu la 100,0 g

sau:

Precipitat alb de mercur

Subnitrat bazic de bismut aa 4,0 g

Crema de lanolina la 100,0 g

Se face apel in tratamentul efelidelor si la masti cosmetice care genereaza oxigen:

Perborat de sodiu 10,0 g

Acid citric 1,0 g

Caolin 40,0 g

Apa q.s.

Cloasma (masca gravidica), este o alta afectiune hiperpigmentara care se prezinta sub forma unei pigmentatii melanice de nuanta variata, de la galbui la brun inchis, neomogena, bine delimitata si cu contururi neregulate in placarde dispuse simetric pe pometi, tample, partea mediana a fruntii. Apare la gravide in primele luni de sarcina, persistand in tot cursul sarcinii, adesea si dupa nastere. Pigmentatia se poate accentua sub influenta radiatiilor solare si se atenueaza aproape pana la disparitie in timpul iernii.

Etiologic, desi in general nu se evidentiaza tulburari evidente glandulare, poate fi glandulara sau datorata unor tulburari digestive cronice, tulburari in sinteza si resorbtia unor aminoacizi si vitamine (C, PP, B), precum si anumiti metaboliti alimentari (indoli, derivati sulfhidrici) cu proprietati fotosensibili-zatoare. Un tratament general nu exista, iar cel local este acelasi ca in efelide, dar sub supravegherea si cu avizul medicului.

Nevii, fac parte din tulburarile hiperpigmentare si din grupul mare al tumorilor benigne. Nevii sunt distrofii circumscrise (pe o zona delimitata), de origine embrionara, care apar la nastere, dar si mai tarziu chiar la varsta adulta. Ei sunt mici tumorete de forme si marimi diferite datorate existentei unor cuiburi de melanocite, situate la jonctiunea dermoepidermica (nevi izolati); fie in dem (nevi albastri sau nevi Ota). Exista mai multe varietati anatomoclinice de nevi, dintre care mentionam:

- nevii pigmentari (alunite), mici pete lenticulare, negre sau brune, plate, fara relief sau usor proieminente. Obisnuit sunt benigne, degenereaza foarte rar in enevocarcinom;

- nevii albastri, care isi datoreaza culoarea sediului profund in derma al pigmentului, sunt si ei benigni;

- nevii pilosi, sunt nevii acoperiti de peri maturi sau puf, se intalnesc frecvent pe fata si regiunea lombo-sacrata;

- nevi celulari acromici (moi), asemanatori cu cei descrisi anterior, de culoare roz sau cenusie, sunt de regula benigni.

Nevii in general sunt benigni, in mod exceptional pot degenera in cancer. Orice nerv care isi schimba culoarea, devenind negricioasa si se inconjoara de un inel rosu, inflamator (eventual sangereaza) se arata in mod obligatoriu medicului dermatolog.

Tratamentul general, in cazul unor leziuni traumatizate inflamatorii, adesea ulcerate si supurate prin infectii secundare, este indicata o scurta cura de 3-5 zile cu antibiotice (eritromicina 2g/24 ore, tetraciclina 2g/24).

Tratamentul local, se efectueaza prin comprese usor antiseptice (rivanol 1%, fenosept diluat 1/5, unguente cu antibiotice sau corticosteroizi (unguent cu tetraciclina 2%, Synalar N, Triamcinolon cu saprosan). Daca procesul inflamator nu cedeaza dupa 2-3 zile de tratament se procedeaza la distrugerea lor prin electrocoagulare larga sau anestezie generala sau locala prin refrigerare cu clorura de etil.