Teorii despre fonatie

Teorii despre fonatie

Problema fundamentala din fiziologia fonatiei ramane comportarea coardelor vocale in actul vocal sau asa-zisa vibratie a coardelor vocale. Cele mai importante teorii sunt: teoria mecanica a fonatiei; teoria mioelastica; teoria aerodinamica; teoria neurocronaxica; teoria muco-ondulatorie.

1. Teoria mecanica

S-a dovedit experimental ca laringele este organul fonatiei. S-a dat denumirea de "cordes vocales" acelor formatiuni anatomice care se misca si produc sunetele. Ulterior s-au obtinut sunete pe un laringe artificial. Teoria mecanica a fost admisa pana la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Teoria mioelastica

Teoria mioelastica explica mecanismul de vibratie al coardelor vocale printr-o ruptura a echilibrului stabilit intre tensiunea coardelor vocale si presiunea subglotica. Miscarea coardei vocale in afara este determinata de presiunea exercitata de coloana de aer, iar revenirea este realizata datorita fortelor mioelastice.

3. Teoria aerodinamica

Revenirea coardelor vocale in pozitia de echilibru nu este realizata de fortele mioelastice, ci de un act de aspiratie consecutiv scaderii presiunii subglotice dupa fiecare deschidere exploziva a glotei.

4. Teoria neurocronaxica

Nervul recurent conduce influxuri motorii sincronizate pe frecvente ridicate. Vibratia coardelor vocale este coordonata de mecanisme nervoase de origine encefalica. Influenteaza si factorii endocrini. Teoria neurocronaxica nu poate explica toate posibilitatile actului fonator, mai ales in ceea ce priveste vocea cantata.

5. Teoria muco-ondulatorie

Vibratia coardei vocale nu este decat o ondulatie a mucoasei ce aluneca pe submucoasa sa foarte laxa. Se sustine ca modulatia mucoasei este determinata de curentul de aer inspirat sau expirat.