SISTEMUL DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT DIN ROMANIA

SISTEMUL DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT DIN ROMANIA

Asa cum am mai mentionat,in secolul al XIX-lea s-au constituit principalele sisteme nationale europene de educatie fizica si sport.Continutul,rolul si semnificatia acestor sisteme nationale nu intra in sfera de preocupari exprese ale "Teoriei si Metodicii educatiei fizice si Sportului",ci in a altor discipline stiintifice:istoria educatiei fizice si sportului,pedagogia comparata in domeniu etc.

Nu pot exista separat"sisteme de educatie fizica"si "sisteme de sport".Nu au existat si nici nu vor putea exista decat"sisteme de educatie fizica si sport",indiferent de zonele:temporala,geografica,politica,etnica.Unele dintre sistemele nationale create in secolul al XIX-lea,de care am mai amintit ,au devenit repede cunoscute la dimensiunea continentala si chiar mondiala si au influentat -ca atare-educatia fizica si sportul din multe zone geografice si social-economice sau cultural-artistice.Influentele unora dintre ele se resimt si astazi in tarile de origine si chiar in alte tari(cea mai mare influenta,nu numai pe coordonata spatial-geografica,dar si pe cea temporala,a avut-o sistemul suedez creat de Ling ,numit exact "sistemul suedez de gimnastica".La noi in tara ,influentele acestiu sistem suedez,vizibile chiar in primele decenii ale secolului al XX-lea,s-au intensificat in perioada dintre cele doua razboaie mondiale.

Dupa anul 1948(an de referinta,cand s-a efectuat o adevarata Reforma a invatamantului)ne-a influentat foarte mult,ca si pe toate celelalte planuri si din punctele de vedere specifice ,sistemul de educatie fizica si sport.

Dupa anul 1989,odata cu ideea unei noi"Reforme"pe toate planurile ,se pare ca modelul oferit de sistemul francez de educatie fizica si sport are cele mai mari sanse de a ne influenta,mai corect ,de a influenta factorii de decizie in domeniu.

Ce este un "sistem" Dupa conceptia sau teoria cibernetica ,un "sistem"presupune mai multe elemente componente ,ansamblate intr-o anumita ordine care implica interactiune,interdependenta si interpatrundere cu grade diferite de intensitate in scopul realizarii acelorasi obiective si care are capacitatea de a fi reglat si-mai ales -de a  se autoregla pentru a-si indeplini functiile specifice .Incercand o particularizare in domeniul nostru, am putea aprecia ca prin sistemul de educatie fizica si sport se intelege"ansamblul unitatilor organizatorice si a continutului activitatilor acestora,concepute corelativ pe plan national ,in scopul perfectionarii prioritare a dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice in randul tuturor categoriilor de populatie umana,prin concordanta cu comanda sociala prezenta si de perspectiva".Prin prisma acestei definitii adaptate,se poate afirma ,fara dubii, ca in Romania a existat un bun sistem de educatie fizica si sport.Sistemul exista si in prezent ,desi sunt vizibile unele dereglari determinate de factori conjuncturali .inclusiv de inexistenta -mult timp-a unor legi specifice ,si mai ales ,de nerespectarea legilor existente .

In lucrarea reprezentativa "Terminologia educatiei fizice si sportului "se da doar definitia "sistemului de educatie fizica".Deci,s-a apreciat -prin anii 1970-ca sportul intra ,de la sine ,in educatia fizica ,ceea ce cred ca este doar partial corect (deoarece sportul nu este doar mijloc al educatiei fizice ,ci si un fenomen social cu note definitorii de sine statatoare ).

Ca o prima concluzie ,se poate aprecia ca notiunea de sistem de educatie fizica si sport se refera la organizarea, teoria si practica intregului domeniu din interiorul unui stat.In componenta unui sistem pot fi intalnite patru tipuri de elemente:

a)de natura materiala:numarul de elemente si calitatea acestora;

b)de natura structurala:relatiile dintre elemente;

c)de natura functionala :tipurile de reactie a sistemului la stimulii externi si interni;

d)de natura conceptuala-ideologica: care stau la baza organizarii si functionarii sistemului.

Unitatea dintre cele patru categorii de elemente este fundamentala pentru intreg, pentru "sistem".

Sistemul de educatie fizica si sport din Romania cuprinde sau este dat de urmatoarele  "unitati organizatorice" si de continutul activitatilor specifice acestora:

Asociatiile si cluburile sportive din interprinderi, institutii "inclusiv de

invatamant),departamente,societati comerciale ,zone teritoriale etc.

Organele locale,teritoriale sau centrale cu responsabilitati speciale in domeniul

practicarii exercitiilor fizice ,mai ales sub aspectul "sportiv".Directiile municipale si judetene ,Departamentul Sportului din M.T.S.,Federatiile sportive (inclusiv Federatia Sportului scolar si universitar ,etc.)

Educatia fizica si sportiva din invatamantul de toate tipurile si gradele (inclusiv

reteaua inspectorilor de specialitate pe plan national !).

Volumul de ore pentru educatia fizica si sportiva(si nu educatia fizica si sportul,cum

a fost "botezata"de catre Institutul de stiinte ale educatiei si de fostii inspectori din Minister) scolara este oricand discutabil, ca si includerea acestei activitatii in trei ipostaze ,care produc "alergie":"trunchi comun","curriculum la decizia scolii"si extracuriculum"!!

Centrul National de cercetari stiintifice in domeniu (desi se zice ca "cercetarile

"sunt in primul rand pentru "Tineret "si apoi pentru sport"),Centrul National de medicina sportiva ,unele laboratoare de cercatari stiintifice si inca existentele "Cabinete Metodice"din unele cluburi si asociatii sportive;

Academia Nationala de Educatie Fizica si sport si toate celelalte facultati sau sectii

de profil statale sau particulare,bune sau rele,autorizate sau acreditate ,care au responsabilitati pe linia formarii si perfectionarii specialistilor din domeniu(pacat ca aceste responsabilitati nu sunt "receptate"corect,in spirit de fair-play,in aproape 80% dintre facultitiile sau sectiile de profil extra A.N.E.F.S)

Reteaua tuturor acestor "unitati organizatorice"este decisa,intotdeauna ,de comanda sociala.La fel si continutul general al activitatii acestor unitati organizatorice.In acest scop se elaboreaza ,sau ar trebui sa se elaboreze, programe specifice cu un coeficient ridicat pe planul "unitatii "nationale.Metodologia de actionare eficienta ,in scopul realizarii obiectivelor specifice,apartin -insa-"Stiintei educatiei fizice si sportului".de aici se desprinde si importanta deosebita a Academiei Nationale de Educatie Fizica si Sport,precum si a celorlalte facultati sau sectii de profil din Romania, mai ales in sensul calitatii activitatii didactice si stiintifice pentru domeniu.Inca aceasta importanta nu este recunoscuta integral si nici ritmic.Recunoasterea va fii conditionata ,in perspectiva imediata ,numai la nivelul ridicat si unitar de exigenta in pregatirea si perfectionarea specialistilor din domeniu.Este un deziderat greu de atins in aceasta etapa prea abundenta in ambitii nefondate si "acoperite" de o autonomie gresit inteleasa si aplicata.

Ca o a doua concluzie,se poate aprecia ca principalele componente implicate in

structura sistemului de educatie fizica si sport sunt urmatoarele:

Ø     Finalitatile generale ,specifice si operationale ;

Ø     Continuturile ,constituind componenta "cheie",substanta insasi a educatiei fizice si sportului ;

Ø     Energiile umane angajate (subiecti,specialisti,cercetatori ,personal auxiliar etc.)

Ø     Activitatile fundamentale de predare si invatare ;

Ø     Strategiile de actiune(metode,mijloace,materiale etc.);

Ø     Cadrul organizatoric (forme flexibile de organizare);

Ø     Rezultatele sau performantele subiectilor (care reflecta nivelul de realizare a obiectivelor );

Ø     Sistemul de control (de evaluare);

Ø     Mecanismele de feed-back,pentru reglarea si autoreglarea procesului de practicare a exercitiilor fizice;

Ø     Contextul social-uman si ambianta socio-afectiva(bazata pe relatile interpersonale).

Principalele caractersitici ale sistemului romanesc de educatie fizica si sport sunt urmatoarele:

Beneficiaza de o temeinica fundamentare stiintifica a fenomenului de practicare a exercitiilor fizice. Existenta numeroaselor discipline specifice cu statut stiintific, a cercetarilor si a publicatiilor multi si interdesciplinare, a "Stiintei" educatiei fizice si sportului, a doctoratului si masterartului in domeniu, a numeroaselor laboratoare si cabinete metodico-stiintifice etc., reprezinta elemente mai mult decat justificatoare in sensul mentionat. Problema care se pune este de a se corela mult mai bine cuceririle stiintifice din domeniul cu practica aceluiasi domeniu, pentru ca aceasta sa nu ramana preponderent empirica;

Are un evident caracter national, fiind ancorat in realitatiile etapei pe care o parcurge tara noastra si valorificand unele traditii (cum ar fi mentinerea sporturilor nationale oina si tranta) sau particularitatile biologice ale populatiei umane (in pregatire si in stabilirea unor prioritati performantiale, inclusiv in nominalizarea sporturilor la care participa Romania in diferitele editii ale Jocurilor Olimpice);

Are un caracter deschis si dinamic, fiind receptiv la influentele externe si interne, modificandu-si structura si functionarea in raport de evolutia si cerintele comenzii sociale;

Are capaciate de reglare si autoreglare, atat la nivelul "intregului", cat si al "partilor", manifestand constant tendinta de a lupta impotriva dezorganizarii si a actionarii unor elemnte intamplatoare (de tip entropic);

Intre subsistemele sale sunt relatii functionale deosebit de pozitive; in majoritatea cazurilor sunt eviate paralelismele, adica suprapunerile de atributii si, implicit, de actiuni concrete.

Principiile organizatorice ale sistemului romanesc (trecut, prezent si de perspectiva) de educatie fizica si sport au fost, sunt si vor fi urmatoarele:

a)     Organizare activitatilor motrice fundamentale din domeniu cu precadere la locul de munca al subiectilor. Acest principiu a stat si sta, inca, la baza infiitarii si functionarii asociatiilor si cluburilor sportive in scoli si licee, facultati, intreprinderi, institutii etc. Principiul respectiv este determinat, in primul rand, material, dar si de urmatoarele alte elemente: se poate acorda sprijin si asistenta, inclusiv cu specialisti; se are in vedere si timpul liber al subiectilor; se tine seama si de specificul activitatii profesionale a subiectilor; se au in vedere si alte actini specifice etc. Acest principiu, dominant doar in tara noastra si in cateva alte tari est-europene, nu exclude posibiliatea practicarii exercitiilor fizice si in afara locului de munca, adica la nivel de cartier, sector, localitate, centre de sanatate sau de agrement etc.

b)    Formarea la subiecti a unui sistem corect si bogat de deprinderi si priceperi motrice, in stricta concordanta cu particularitatile individuale sau de grup, pe baza cunoasterii si respectarii acestora. Particularitatile sunt determinate de varsta, sexul, starea de sanatate, specificul activitatii profesionale, optiunea subiectilor etc. De asemenea, influentarea, in sens pozitiv a indicilor stomato-functionali si ai calitatilor motrice de baza sau specifice se realizeaza in temeiul acelorasi particularitati ale subiectilor.

c)     Asigurarea continuitatii practicarii exercitiilor fiyice nu numai in filogeneza, dar mai ales in ontogeneza, printr-un sistem de forme adaptate la fiecare etapa social-istorica, perioada de varsta si alti factori specifici;

d)    Stimularea preocuparii pentru cresterea continua a nivelului de pregatire motrica a subiectilor prin infiitarea unor "parghii" nationale: Sistemul National Scolar de Evaluare la Educatie fizica si Sport (in locul fostului S.U.V.A.D. si nu doar S.U.V.A.; cum se mentioneaza in ordinul minesterial de abrogare), "Sistemul National de Selectii" (pe ramuri si probe sportive), "Categorii de clasificare sportiva", "Esaloane competitionale cu procedura de promovare si de retrogradare", "Titluri" de campion si "onorarea" acestora etc.;

e)     Asiguararae unei legaturi eficiente;de tip neconflictual, in triada: educatie fizica (mai ales preuniversitara) - sportul pentru toti - sportul de performanta;

f)      Concentrarea elementelor umane, cu talent si cu aptitudini deosebite, in unitati speciale de performata sportiva (clase si scoli sau licee cu profil de educatie fizica si sport, centre nationale de pregatire sportiva, loturi sportive nationale, tabere de pregatire sportiva si mai nou scoli particulare), pentru valorificarea ma maximum a randamentului lor, atat pe plan intern, dar mai ales pe planurile internationale, mondial, olimpic, continental si zonal;

g)     Asiguarea unei conduceri unitare si a unui cuplu de "indrumare si control", la nivelul tuturor subsistemelor de educatie fizica si sport.