Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE
Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

Antrenament tehnic – copii intre 10 – 12 ani - fotbal

Sport

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Consilierea individuala si consilierea de grup - Consilierea individuala- caracteristici
REGULAMENTUL DE TRANSFERARE AL SPORTIVILOR SI DUBLA LEGITIMARE
PROBLEME GENERALE PIRVIND ACT DE SPORT SI SPORT DE PERFOFMANTA
Manual de merchandising pentru adidas sport performance
Body Abilities Specific to Competitions during the Physical Education Class
Arbitrii, scorerul si cronometrorul – arbitrul de handbal
Jucarea mingii la handbal - elemente de baza
REGULAMENTUL COMPETITIILOR DE PENTATLON MODERN SI STATUTUL U.I.P.M.
REGULAMENTUL COMPETITIILOR NATIONALE DE SARITURI IN APA
TRIPLUSALT - Tehnica la triplusalt

TERMENI importanti pentru acest document

: antrenament fotbal copii : antrenament fotbal copii 10 ani : antrenamente fotbal copii : antrenamente de fotbal pentru copii :

Antrenament tehnic – copii intre 10 – 12 ani

Antrenamentul tehnic in fotbal

            Prin tehnica se intelege supratermenul pentru toate tipurile de capacitate sau talen de miscare, care inlesnesc o scurgere eficace conform scopului si un comportament de joc adecvat. Tehnica fotbalului, se distinge in mod special, in tehnica cu si fara minge.


                                               Tehnica fara minge

Tehnica alergarii

 

Tehnica cu umbra

 

Tehnica cu adversitate in doi

 


                                               


             Vorbind in jocurile de sport despre antrenamentul tehnic, acesta va fi distins in doua forme de antrenament: antrenamentul de imbunatatire a tehnicii si antrenamentul de stabilizare a tehnicii.

Antrenamentul de imbunatatire a tehnicii

                  Acest tip de antrenament consta din invatarea unei miscari si pretinde o promovare in coordonare. Aceasta, trebuie deci efectuata intr-o stare lipsita de oboseala, astfel incat, pe parcursul unei unitati de antrenament, acest antrenament de imbunatatire a tehnicii sa se afle la baza unitatii.

Antrenamentul de stabilizare a tehnicii

                  Aflandu-se in contradictie cu antrenamentul de imbunatatire a tehnicii, acest tip de antrenament, are ca tel intarirea si perfectionarea unei miscari deja stapanite. Acest tip de antrenament tehnic trebuie sa aiba loc in conditiile unei intreceri conforme de viteza, cu intreceri conforme de adaos al adversarilor, si intr-o conditie fizica si psihica ingreunata.

                  Punctul esential la varsta cuprinsa intre 10 – 12 ani, consta in antrenamentul de imbunatatire a tehnicii, daca tot mentionam „varsta de aur”. Aceasta varsta eficace de capacitate de invatare, este caracterizata  printr-un mod de intelegere atat corporal cat si psihic si se potriveste in mod special pentru o invatare sistematica si pentru o intarire a elementelor.

Indicatii metodice:

1)      Deoarece in aceasta faza de dezvoltare copii se servesc de „imitatie” la invatarea unei noi figuri, este de o mare importanta, ca antrenorul prototip sa demonstreze pe cat posibil mai corect tehnicile propuse sau sa lase un jucator talentat sa le execute.

2)      Pe langa revenirea de corectare a succesiunii de miscari gresite, este foarte important, ca la antrenamentul de imbunatatire a tehnicii sa aiba loc o realizare exacta a miscarilor.

3)      Deoarece starea de performanta este foarte diferita la aceasta varsta, ar trebui formate grupe care sa fie impartite dupa stiinta tehnicii. Astfel se poate lucra in mod diferentiat, iar copii vor fi foarte rar supra- sau subsolicitati.

4)      Perimetrul exercitiului trebuie sa fie corespunzator de mare, pentru a se putea automatiza circuite tehnice mai grele de miscari, cum ar fi fenta sau chiar sutul de volley. Pentru motivarea a partial stupidei repetari, se poate recurge la metoda Intreg – Parte – Intreg. Doar pentru exercitii, este indicat antrenamentul de incalzire, in care se poate cere lucrul intensiv cu mingea, pentru a inlatura defectele tehnice.

5)      Executarea cu ambele picioare a elementelor tehnice ar trebui sa fie cerute si catate in fiecare antrenament. O imbunatatire a deficitelor care apare in aceasta faza a varstei, poate avea loc prin executarea de teme suplimentare, ceea ce presupune repetarea exercitiilor invatate la antrenament, cu piciorul mai slab, acasa.

Exemple practice:

Se prezinta continuturi tehnice, dupa diferite forme de antrenament:

A: Metode tehnice

B: Forme de exercitii pentru partea de incalzire

C: Forme de exercitii de lucrul cu partenerul in stransa legatura cu antrenamentul de

     finalizari

D: Tehnica – pauza activa

A: Antrenament tehnic dupa diferite metode

Telul antrenamentului: imbunatatirea driblingului si a fentei, conform conceptului de joc prin adaugarea de forme de exercitii.

Forma de joc 1:

Perechi tehnice cu acelasi grad de performanta joaca 1 contra 1 pe terenul de joc, pe care sunt impartite mici porti, formate din jaloane. Se poate folosi fiecare poarta. In cazul in care apar deficiente la tempo-ul dribling-ului (mod incorect de tinere a piciorului, mingea sare prea departe, s.a.m.d.), ar putea fi introduse, dupa discutarea cu copii, urmatoarele forme de exercitii:

Forma de exercitiu 1:

Antrenorul demonstreaza tempo-ul driblingului cu siretul. Jucatorii stau pe perechi la o distanta de circa 20 m unul de celalalt si isi inconjoara partenerul prin dribling, dupa care se intorc in pozitia initiala, dupa care paseaza mingea la partener, care va repeta exercitiul. Antrenorul controleaza exercitiile si corecteaza imediat greselile.

Forma de joc 2:

Partenerii joaca acum 1 contra 1 pe doua porti mici din jaloane stabile, care se afla la o distanta de circa 20 m unul de celalalt. Jucatorul care detine mingea porneste de pe linia propriei porti, avand voie sa fie atacat abia la jumatatea parcursului sau, adica atacantul vine in viteza spre aparator, rezolvand individual situatia creata, de a recupera mingea de la aparator, pentru a putea suta la poarta.

Forma de exercitiu 2:

Antrenorul tematizeaza intr-o scurta convorbire in cerc, posibilitatile de a trece de un jucator aparator. In conformitate cu performantele obtinute si stapanirea fentelor, se va prelucra o anumita fenta ca tel al antrenamentului, care va fi demonstrata de antrenor sau un jucator talentat. In exercitiu individual se va exersa fenta, de la o poarta mica din jaloane stabile, la cealalta; la inceput intr-un ritm mai redus, treptat trecandu-se la unul mai alert. Pentru a conferi un aspect spatial si temporal adecvat, fentele vor fi exersate la un stalp al portii. Jucatorul pasiv si semi-activ se afla la finalul acestui ciclu de exercitii.

Forma de joc 3:

La fel ca in forma de joc 2, se va incerca acum in situatia 1-1 la doua porti din jaloane stabile, conform situatiei si nivelului de adaptare a jucatorului, folosirea fentei invatate in forma de exercitiu 2. Dat fiind faptul ca automatizarea fentei nu este mereu una consolidata, trebuie ca antrenorul sa improvizeze mici succese proprii, sa insarcineze jucatorii sa exerseze fenta ca tema, indicand totodata faptul ca pe parcursul sezonului competitional, fenta va fi stabilizata mereu in partea de incalzire.

B: Forme de exercitii alese la antrenamentul tehnic si partea de

    incalzire

Exercitiu de incalzire 1:

La incalzire jucatorii vor alerga pe o inaltime si vor conduce mingea conform indicatiilor antrenorului, de la o parte a liniei de margine pana la cealalta parte. (Observatie: Toate exercitiile urmatoare vor fi executate atat cu piciorul de baza, cat si cu cel slab.) Sunt posibile variatii diferite de conducere a mingii:

-          doar cu siretul;

-          doar cu interiorul;

-          alternativ – cu exteriorul si interiorul aceluiasi picior;

-          cu interiorul ambelor picioare, atingerea mingii cu fiecare pas („a lasa mingea sa danseze”);

-          la fel ca inainte, doar cu pasi mai mari;

-          a se executa dupa cca. 5 m o rotire cu mingea, o data in partea dreapta si o data in partea stanga;

-          cu numerele de contact stabilite anterior, conducerea mingii in cealalta parte: ex. cu interiorul de doua ori, apoi cu exteriorul de doua ori, s.a.m.d.;

-          conducerea mingii doar cu talpa, mai intai doar cu un picior, apoi cu celalalt;

-          conducerea mingii cu schimbari de directie la semnale acustice ale antrenorului;

-          conducerea mingii cu alternare de ritm la semnale acustice ale antrenorului;

-          fente simple.

In partea de incalzire sunt indicate toate exercitiile care imbunatatesc controlul mingii, cum ar fi ridicarea mingii cu piciorul si, in miscare cu genunchiul, primind mingea apoi cu capul sau piciorul si, in mod special antrenarea fentelor.

Exercitiu de incalzire 2:

Pe terenul de joc sunt asezate mai multe, asa numite, porti duble, aceasta inseamna 3 porti mici din jaloane stabile care se afla pe aceeasi linie, la o distanta de 3 m una de cealalta. Fiecare jucator detine o minge si executa urmatoarele exercitii la diferite porti duble.

(1)   Alergare in slalom printre porti, cu sau fara schimbul piciorului de joc.

(2)   Printre portile duble se va alerga in forma de opt, aceasta insemnand slalom-dribling inainte si inapoi.

(3)   La jaloane, mingea va fi jucata intr-o parte, iar jucatorul va alerga, ocolind pe partea opusa jalonul, luand din nou mingea cu el.

(4)   Dupa un dribling usor, se va juca mingea de la o distanta de cca. 5 m, peste o linie de poarta a portilor duble. Jucatorul va sprinta dupa aceasta, va controla intr-un mod cat mai rapid posibil mingea si va inconjura toate cele 3 porti cu mingea, alternand directiile, aceasta insemnand, o data spre dreapta si o data spre stanga.

C: Forme de exercitii de lucrul cu partenerul, in stransa legatura cu

     antrenamentul de finalizare

Punand ideea de joc a fotbalului „Ochind poarta si oprind”, in punctul central al antrenamentului tehnic, poate fi marita motivatia copiilor la exersare. Pentru aceasta sunt necesare doua perechi de jucatori pe un teren de joc cu doua porti mici din jaloane stabile, care vor fi indepartate de la 20 m la 30 m, in functie de nivelul de realizare cat mai corecta. Alternativ, preia un jucator rolul de atacant, in timp ce celalalt jucator va fi portar sau aparator, in functie de exercitiu. Jucatorul 1 paseaza sau suteaza partenerului sau mingea, acesta trebuind sa preia si sa controleze mingea intr-un mod tehnic cat mai corect, fiind obligat sa suteze intr-un timp cat mai scurt la poarta adversa, in care se va afla portarul, jucatorul 3. Dupa aceasta se vor schimba rolurile, iar juca torul 4 va arunca partenerului sau, jucatorul 3, mingea, care la randul sau, va suta spre poarta. Dupa cateva circuite se vor schimba rolurile in perechi, iar portarul va deveni jucator si invers. Ar trebui sa fie disponibile cel putin 4 mingi, pentru a nu se pierde prea mult timp prin cautarea si recuperarea mingilor. Urmatoarele variatii de atac, dar si primire a mingii, pot fi exersate.

Variante de atac la minge:

Locul atacului:

-          din lateral (dreapta sau stanga)

-          din fata

-          cu spatele la poarta adversa

Modul atacului:

-          ca aruncare de la margine

-          cu piciorul jos, la nivelul genunchiului sau mai sus

-          ca o lovitura cu capul

-          drept sau cu efect

Deoarece exista o mare varietate de posibilitati, copii nu se vor plictisi atat de usor si de repede. Antrenorul trebuie sa le dea copiilor sarcini diferite, in functie de performantele obtinute, pentru a nu-i supra- sau chiar sub-solicita. Elemente tehnice executate gresit, trebuie corectate intr-un mod cat mai rapid posibil, pentru a-si castiga o anumita experienta, deoarece si mici greseli ale miscarii nu mai pot fi inlaturate cu usurinta nici macar dupa „varsta de aur”.

D: Tehnica – pauza activa

 

Fiecare jucator primeste o minge, pe care o va purta prin circuit si la pauza activa.

Pauza activa 1:

Controlul mingii in aer.

Pauza activa 2:

Dribling rapid printre jaloane foarte apropiate.

Pauza activa 3:

Jonglarea cu mingea. In functie de aptitudini se va jongla cu :

-          piciorul drept

-          piciorul stang

-          alternativ cu ambele picioare

-          cu genunchiul, alternativ

-          cu capul

-          dupa cel mai mare grad de dificultate: ex.: cap, genunchi, picior, cap, genunchi, picior, s.a.m.d.

Pauza activa 4:

Prinderea unei mingi aflata in aer, cu un adversar semi-activ, finalizat cu sut la poarta din intoarcere.

Pauza activa 5:

Alergare in viteza si in slalom printre jaloane distantate.

Pauza activa 6:

Exersarea fentelor si a pendularii balonului.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2335
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved