ISTORICUL INOTULUI

Inotul este una dintre manifestarile motrice naturale ale omului, care s-a nascut si perfectionat odata cu acesta. Inotul a reprezentat pe parcursul dezvoltarii sale un mijloc subordonat unor interese vitale precum: asigurarea existentei, salvarea vietii, mijloc terapeutic, recreativ, igienic, competitiv. Ca disciplina sportiva, inotul a devenit o preocupare majora, perfectionandu-se ca tehnica si capatand o tot mai mare raspandire.

Primele semne descoperite cu privire la practicarea inotului, sunt frescele egiptene care dateaza din secolul al V-lea i.e.n. , si care ne ofera posibilitatea de a admira un inotator de procedeu craul. O alta dovada a antichitatii de practicare a inotului, o reprezinta frescele descoperite la Ninive, capitala vechii Asirii, si care ne prezinta soldati din armata lui Assurbanipal, care inotau cu ajutorul unor burdufuri din piei de animale.

" Nec legit nec natat", a afirmat marele filosof Platon in vechea Eliada, adica omul lipsit de educatie "nu stie sa citeasca nici sa inoate. Grecii isi invatau copii sa inoate datorita caracterului aplicativ-utilitar pe care il are inotul: scufundarea pentru pescuit si culegerea coralului, al stridiilor, pentru verificarea chilei vaselor in vederea reparatiilor.

Homer in capodopera sa " Odiseea", scria despre Ulise, ca el a inotat doua zile si doua nopti pentru a ajunge la tarm, dupa ce corabiile sale au naufragiat.

Primul bazin de inot amenajat, a fost construit in Roma antica, in secolul al IV-lea, si era folosit pentru antrenamentele soldatilor, incepand cu inotul echipat pana la inotul calare.

Una dintre primele lucrari teoretice intitulata "Colymbetes", a fost scrisa in anul 1538 de catre profesorul elvetian Nicolaus Wynman, si a fost o incercare de a opri decaderea exercitiilor fizice, datorita interdictiilor ce se impuneau practicarii acestora. In aceasta lucrare profesorul Nicolaus Wynman incerca sa dovedeasca valoarea inotului pentru sanatate si utilitatea lui practica

In anul 1855 arhiepiscopul Olahus Magnus din Upsala, in lucrarea sa "Istoria popoarelor nordice", se refera pe circa 10 pagini, la valoarea inotului pentru sanatatea omului, dar si valoarea lui utilitara, precum si cateva mijloace de invatare a inotului prin imitarea miscarilor animalelor inotatoare, dar si folosind accesorii ajutatoare precum basicile din piele(folosite de asirieni), manunchi de papura, centuri din materiale usoare.

Oameni de litere si filosofi ai vremii respective precum:Guts Muths,

J. J. Rousseau, J.Locke au luat atitudine impotriva ordinului dat de Maria Tereza in anul 1877, prin care "se interzicea scaldatul in aer liber".

Prima tara ce a organizat competitii de inot este Japonia, unde a si fost introdusa ca parte integranta a programelor scolare. Astfel la inceputul secolului al XVII-lea s-au organizat primele "meeting-uri" ce durau circa trei zile.

In anul 1873 "National Swimming Association", organizeaza primul concurs oficial la Londra.

La sfarsitul secolului au loc primele Jocuri Olimpice moderne, astfel in anul 1896 la Olimpiada de la Atena s-au desfasurat si probe de inot, competitiile desfasurandu-se in portul Zeane de langa Pireu in mare.

In anul 1908 la data de 19 iulie, are loc adunarea de constituire a Federatiei Internationale de Natatie Amatori(F.I.N.A.)

La Jocurile Olimpice de la Stockolm din anul 1912, se introduc pentru prima data si intrecerile feminine.

In 1922 la 9 iulie, in localitatea Alameda, Johnny Weissmuller a stabilit un record deosebit de valoros, coborand sub 60" in proba de craul,

100m, mai precis 58"6.

La jocurile Olimpice din anul 1924 de la Anvers, se concureaza pentru prima data in bazin de 100m lungime.

La editia Jocurilor Olimpice din anul 1952 de la Helsinki, participa si primul roman la competitiile de inot, anume Iosif Novac.

In anul 1957 F.I.N.A. hotaraste sa nu mai omologheze recordurile, decat cele obtinute in bazin de 50m lungime.

Editia din 1972 a J.O. de la Munchen, avea sa-l propulseze ca cel pe mai mare performer al J.O. moderne, si anume Mark Spitz, care a cucerit 7 medalii de aur.

Primul Campionat Mondial de Inot, are loc la Belgrad, in anul 1973.

In anul 1984, la J.O. desfasurate la Los Angeles, sportiva Anca Patrascoiu, obtine prima medalie pentru natatia romaneasca, bronz la 200 spate.

FORME ALE ACTIVITATII DE INOT

Valoarea practica a inotului este legata direct de scopul sau principal: crearea de stari emotionale pozitive cu rol de agrement si divertisment, obtinute prin activitatea ludica sub forma de distractii si jocuri de apa, in lipsa elementului de intrecere sau a competitiilor sportive.

a. Activitatea recreativa-asigura petrecerea timpului liber in mod placut.

b. Activitatea de intretinere-ridicarea indicilor functionali si a dezvoltarii fizice armonioase prin dezvoltarea calitatilor motrice de baza.

c. Activitatea terapeutica - practicarea inotului in scopul recuperarii si ameliorarii functionale a unor aparate si sisteme, conform afectarii lor.

d. Activitatea aplicativ - utilitara-include inotul subacvatic, salvarea de la inec, turismul, exploatarile subacvatice - activitati-meserii.

e. Salvarea de la inec - are o tehnica speciala, apreciata pe plan international, prin infiintarea Federatiei Internationale de Salvare.

IMPORTANTA PRACTICARII INOTULUI

a.     Efecte pozitive ale practicarii inotului: dezvoltare fizica armonioasa, cresterea indicilor functionali.

b.     Efecte daunatoare ale practicarii inotului: piele uscata, raceala, conjunctivita, alergia, pete ca pielea de gasca, tremuratul, otita, etc.

INFLUENTA APEI ASUPRA ORGANISMULUI

Inotul in apa cu temperatura sub 15 grade C. nu este recomandabil, termogeneza avand valori negative,temperatura corpului incepe sa scada progresiv, fenomen ce poate sa aiba consecinte negative.

INFLUENTA PRACTICARII INOTUILUI

Apa, aer, soare - factori decisivi ai sanatatii noastre, factori de calire.

INOT COMPETITIONAL - NOTIUNI INTRODUCTIVE

Inotul este o activitate competitionala si recreativa, care se realizeaza prin miscari variate ce propulseaza corpul prin apa.

Clasificarea specialistilor: inot popular;

2. inot terapeutic;

3. inot utilitar;

4. inot sportiv.

Clasificarea F.I.N.A 1. inot sportiv-feminin si masculin;

2. polo pe apa - feminin si masculin;

3. sarituri de la trambulina, 3, 10m(M-F);

4. inot sincron(F: individual, dublu, echipa).