Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

ORIENTARI METODICE IN INVATAREA TEHNICII PROCEDEELOR DE INOT

Sport

+ Font mai mare | - Font mai mic

DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Forma sportiva
POLO SI SARITURI IN APA
VOLEIUL IN SISTEMUL DE EDUCATIE FIZICA
PRINCIPIILE ANTRENAMENTULUI SPORTIV
Dezvoltarea calitatilor motrice viteza si indemanarea
METODOLOGIA DEZVOLTARII CALITATILOR DE FORTA-VITEZA LA SPRINTERI JUNIORI (16-17 ANI)
Modelul de concurs sportiv: Prognoza performantei si graficele competitiei. Componentele modelului si modelarea.
Norme si cerinte metodice privind pregatirea sprinterilor la atletism. Prevederile F.R.A. (linia metodica) cu privire la pregatirea alergatorilor de s
Manual de alpinism & escalada sportiva
Contemporan

TERMENI importanti pentru acest document

: tehnica si metodica procedeelor de inot bras si fluture : : succesiunea exercitii pentru insusirea procedeului crau pe piept : orientari metodice de invatare a inotului :


ORIENTARI  METODICE  IN  INVATAREA  TEHNICII  PROCEDEELOR  DE  INOT

         Invatarea tehnicii procedeelor de inot este un tip de invatare motrica. Ceea ce o particularizeaza este faptul ca invatarea procedeelor de inot, a componentelor tehnice se desfasoara intr-un mediu aparte, apa, care nu intotdeauna este un factor favorizant al invatarii, fiind total diferit de alte medii in care se desfasoara activitatea altor ramuri sportive.

            Inotul tonifica musculatura si sistemul nervos, usureaza senzatia de greutate a corpului, regularizeaza miscarile respiratorii si bataile inimii, relaxeaza, combate contractiile musculare, ceea ce face ca miscarile sa nu fie dureroase, sa fie realizate cu usurinta, accelereaza metabolismul energetic, durerile de corp, activeaza circulatia venoasa, de la nivelul membrelor inferioare.

            Orice activitate de inot devine factor recreativ atunci cand se desfasoara in apa care nu depaseste nivelul pieptului. Peste acest nivel, apa poate deveni factor stresant, in primul rand prin pierderea sprijinului solid si in al doilea rand prin neadaptarea respiratiei la specificul respiratiei acvatice.

            In metodica invatarii inotului se disting doua etape de formare a deprinderilor motrice specifice:

            Prima etapa, obligatorie, este etapa insusirii deprinderilor motrice, specifice mentinerii si deplasarii corpului uman la suprafata apei.

            Obiectivele tehnice ale acestei etape sunt:

1.      obisnuirea cu apa;

2.      invatarea respiratiei acvatice;

3.      invatarea plutirii pe apa, in pozitie orizontala si verticala;

4.      invatarea alunecarii pe apa;

5.      invatarea tehnicii unor procedee de inot pentru deplasarea prin apa.

A doua etapa, neobligatorie, este etapa formarii deprinderilor motrice specifice invatarii tehnicilor inotului de competitie si care nu depaseste etapa de diferentiere fina.

Obiectivele tehnice ale acestei etape sunt:

1.      invatarea tehnicii inotului de competitie prin procedeele craul, spate, bras si fluture, cu starturile si intoarcerile caracteristice fiecarui procedeu;

2.      perfectionarea tehnicii inotului de competitie cu specificitatea pe care le-o acorda particularitatile de varsta, somatice, nivelul de performanta.

Din punct de vedere al orientarilor metodice diferite privind invatarea tehnicilor de inot, acestea

se refera in principal la prima etapa. Daca primele patru obiective tehnice ale acestei etape sunt identice si obligatorii indiferent de orientarea metodica, diferentele apar la al cincilea obiectiv si pot fi sintetizate dupa urmatoarele criterii:

1.      baza materiala

1.1.   bazin cu apa mica

1.2.   bazin cu apa adanca

1.3.   bazin cu adancime variabila sau bazine alaturate, cu apa mica si cu apa adanca

2.      obiecte ajutatoare folosite in invatare (colaci, flotoare, camere de bicicleta, plute, labe de cauciuc, palmare)

3.      succesiunea metodica de invatare a procedeelor de inot

3.1.   inceperea invatarii cu procedeul bras

3.2.   inceperea invatarii cu procedeul spate

3.3.   inceperea invatarii cu procedeul craul

3.4.   inceperea invatarii simultan a procedeelor craul si spate

3.5.   invatarea pe „banda”

4.      varsta si timpul alocat pentru invatare

1. Baza materiala

1.1. Invatarea tehnicii de inot in bazin cu apa mai putin adanca

 

            Alegerea acestui mod de invatare este determinata in primul rand de existenta bazinului cu apa putin adanca si in al doilea rand de usurinta formarii unor deprinderi motrice relativ stabile si corecte, datorita eliminarii in mare masura a principalei piedici in calea invatarii, frica de apa. Frica de apa are ca motivatie pierderea sprijinului solid, pozitia orizontala in apa cu implicatii in special asupra respiratiei, diminuarea cu aproximativ  30% a perceptiilor kinestezice, necunoasterea legilor plutirii pe apa si, nu in ultimul rand, neintelegerea necesitatii invatarii inotului.

            Invatarea in bazine cu apa mica mai are si avantaje din punct de vedere organizatoric si material. Organizatoric, permite o componenta mai numeroasa a grupelor de invatare, o supraveghere si o indrumare mai eficienta, un control ritmic mai eficient, precum si asigurarea unei securitati mai bune prin diminuarea in proportie deloc neglijabila a riscului accidentelor prin inec. Din punct de vedere material, avantajele nu sunt neglijabile; nu este necesara folosirea unor obiecte ajutatoare, bazinul nu trebuie sa dispuna de dotari speciale pentru asigurarea securitatii, culoare despartitoare, etc.

            Din punct de vedere metodic, invatarea in bazine cu apa mica grabeste procesul de insusire a unor deprinderi motrice relativ stabile si corecte. Se opteaza in general pentru o metodica globala de invatare, dupa insusirea relativa a unor elemente tehnice specifice etapei de initiere si anume: obisnuirea cu apa, invatarea respiratiei acvatice, plutirea si alunecarea pe apa. In paralel se invata miscarea de picioare specifica procedeului cu care se incepe invatarea si se continua cu invatarea globala a procesului de inot.

            Dintre principalele dezavantaje ale acestei orientari metodice de invatare, enumeram: nu se poate trece direct, dupa invatarea unui procedeu de inot in bazin cu apa mica, la inotul in conditii de apa adanca, decat dupa o serie de mijloace specifice pentru inlaturarea fricii de apa adanca si pentru finalizarea unor exercitii la peretii bazinului sau culoarului despartitor. Sunt destul de rare cazurile cand prin invatarea numai in bazin cu apa mica s-a invatat o tehnica corecta, care sa nu necesite mult timp si multe mijloace de corectare, cand se incearca invatarea tehnicii de concurs.

 

1.2. Invatarea tehnicii de inot in bazin cu apa adanca

A.     fara obiecte ajutatoare

 

Avantajele acestei orientari metodice: invatarea corecta si stabila a acelor componente tehnice care sunt determinante pentru invatarea unei tehnici de inot corecte si eficiente: nu sunt necesare investitii materiale pentru construirea si a unui bazin cu apa putin adanca.

Dintre dezavantaje mentionam: grupele de invatare trebuie sa fie numeric putin numeroase (10-15) si omogene pentru a permite o supraveghere eficienta si pentru un control eficient al procesului de instruire.

B.     cu obiecte ajutatoare

Folosirea unor obiecte ajutatoare, cu scopul mentinerii corpului la suprafata apei, este modalitatea cea mai unitara in cazul invatarii inotului in bazine cu apa adanca, eliminandu-se in mare proportie „frica de apa”; securitatea lectiei este mult imbunatatita, numeric, grupa poate fi mai numeroasa sau mai eterogena, supravegherea mai eficienta.

Exista insa serioase dezavantaje privind densitatea lectiei, mai ales ca este totusi necesar ca majoritatea mijloacelor specifice invatarii sa se faca fara ajutorul obiectelor ajutatoare, deci individualizat. Folosirea in mod exagerat a obiectelor ajutatoare pentru mentinerea la suprafata apei va avea ulterior repercursiuni asupra corectitudinii pozitiei orizontale pe apa si deci asupra unei tehnici corecte de inot.

1.3. Invatarea tehnicii de inot in bazin cu adancime variabila sau in bazine alaturate

 

            Alaturi de bazinul de dimensiuni olimpice, se construiesc si bazine de dimensiuni mai mici (12,5 / 10m) cu apa putin adanca sau bazine cu fund de adancime crescatoare sau cu fund reglabil.

            Invatarea inotului in astfel de conditii prezinta cele mai multe avantaje atat din punct de vedere organizatoric cat si metodologic, cumulandu-se avantajele invatarii in bazin cu apa putin adanca cu cele ale invatarii in bazine cu apa adanca.

2        Obiecte ajutatoare folosite in invatarea inotului

2.1.            Colaci de plastic

 

Se ataseaza in jurul taliei copilului, pentru a-l mentine la suprafata apei. Trebuie ales cu grija, din punct de vedere calitativ, de forma inelara si de dimensiune potrivita. Cu toate ca asigura o flotabilitate buna, dar in pozitie verticala si nu orizontala, din cauza dimensiunilor lui, nu permite o invatare corecta a pozitiei corpului pe apa,  a respiratiei acvatice si deci nu va permite invatarea corecta a tehnicii de inot.

2.2.            Camera de roata de bicicleta

 

Folosite frecvent in cadrul centrelor de invatare a inotului, prezinta marele avantaj de a se fixa foarte bine la nivelul taliei, au dimensiuni reduse, permit o invatare relativ directa a pozitiei pe apa, a respiratiei acvatice, a lucrului defalcat de brate si de picioare, prin reglarea presiunii de umflare elimina aproape pe nesimtite frica de apa. Dezavantajul este in principal de ordin material.

2.3.            Mingi de plastic (tip rugby)

 

Se ataseaza in jurul taliei, permit o invatare destul de corecta a tehnicii, asigura o flotabilitate foarte buna chiar la incepatori de varsta si greutate mai mare. Dezavantajele sunt de ordin material, au o arie de intrebuintare in afara bazinului limitata si, de asemenea, nu se poate regla presiunea aerului din interior.

2.4.            Flotoare din materiale plutitoare, atasate la nivelul taliei

 

Sunt de forma paralelipipedica, de diferite dimensiuni si marimi, care se fixeaza cu ajutorul unei centuri la nivelul taliei. Nivelul de flotabilitate este asigurat prin numarul variabil de bucati care se fixeaza e centura. Dintre mijloacele ajutatoare pentru asigurarea flotabilitatii sunt cele mai recomandabile. Dezavantajul este ca nu se gasesc si nu se confectioneaza in tara noastra.

Toate mijloacele care s-au prezentat si care se fixeaza la nivelul taliei prezinta dezavantajul ca in timpul lucrului musculatura spatelui este relaxata, generand in momentul eliminarii acestora una dintre greselile tipice in tehnica procedeelor de inot si anume lucrul cu „bazinul cazut”.

2.5.            Flotoare din material plastic, gonflabile, care se fixeaza la nivelul bratelor

 

Sunt de forma cilindrica, se fixeaza la nivelul bratelor cat mai aproape de axile, se pot umfla dupa dorinta, sunt foarte apreciate de copiii de varsta mica. Se recomanda a fi folosite in primele lectii, permitand o invatare destul de corecta a unei pozitii orizontale pe apa, a alunecarii pe piept si pe spate, precum si pentru invatarea lucrului de picioare.

2.6.            Plute

 

Sunt indispensabile in invatarea, perfectionarea sau antrenamentul inotatorilor. Sunt folosite pentru sustinerea corpului sau a segmentelor corpului la suprafata apei, fiind mijloacele ajutatoare cel mai frecvent folosite.

2.7.            Labe de cauciuc

 

Cu toate ca nu se recomanda a fi folosite in etapa de initiere – invatare, exista destul de multi instructori de inot care le folosesc. Prezinta avantajul ca imbunatatesc deplasarea prin apa cu ajutorul lucrului de picioare si creeaza falsa impresie a invatarii inotului si a disparitiei fricii de apa. Folosite in mod excesiv, creeaza deprinderi gresite, greu de corectat, iar fara o incalzire segmentara corespunzatoare duc la frecvente intinderi musculare.

2.8.            Palmare

 

Se ataseaza pe fata palmelor, sunt un mijloc ajutator indispensabil in antrenamentul inotatorilor. In etapa de invatare sunt folosite pentru stabilizarea deprinderilor motrice, ducand intr-un timp foarte scurt la o corecta si eficienta tehnica a lucrului de brate. Necesita insa un nivel marit de dezvoltare a fortei de vaslire a bratelor.

3.      Succesiunea metodica de invatare a procedeelor de inot

3.1.            Invatarea inotului incepand cu procedeul bras

Desi este o orientare cam depasita in timp, aceasta metoda inca se foloseste. Motivarea se afla in faptul reducerii timpului de invatare a unui procedeu de inot, fara pretentia unei viitoare selectii pentru inotul de performanta. De asemenea, propulsia se realizeaza in principal pe lucrul bratelor, miscarea de picioare invatandu-se de cele mai multe ori asimetric. Denumim acest procedeu „inotul de strand”, care nu are de a face cu tehnica si eficienta lucrului de competitie. Din cauza structurilor motrice, total diferite, chiar procedeul bras „invatat” astfel va necesita foarte multe mijloace de corectare a deprinderilor gresite.

3.2.            Invatarea inotului incepand cu procedeul spate

 

Aceasta orientare nu isi mai gaseste astazi locul in metodica inotului. Prin acest procedeu nu se pun probleme privind respiratia, si deci se invata mai repede, si apoi prin insusirea tehnicii respiratiei acvatice se invata mult mai usor procedeul craul. Pozitia de plutire pe spate se deprinde foarte greu, deplasarea cu spatele si pe spate nu este o pozitie care sa faca placere copiilor.

3.3.            Invatarea inotului incepand cu procedeul craul

 

Cel mai frecvent aplicata metoda in cadrul centrelor de invatare a inotului, pentru ca usureaza  ulterior invatarea celorlalte procedee. Invatarea tehnicii inotului craul, fie global, fie analitic, nu dureaza mult timp, satisfactiile fiind rapide si mari si dand posibilitatea parcurgerii unor distante cu viteze marite.

3.4.            Inceperea invatarii cu doua procedee simultan, craul si spate

 

Aceasta orientare metodica este aplicata in acele centre de invatare a inotului unde scopul principal este de a invata o tehnica corecta, fara a se grabi procesul de instruire. Invatarea simultana a celor doua procedee este posibila prin asemanarea multora dintre structurile motrice si este recomandata si pentru diversificarea si atractivitatea lectiilor, unele dintre mijloacele specifice invatarii sau perfectionarii unuia dintre procedee fiind folosite ca mijloace de odihna activa pentru celalalt procedeu.

3.5.            Invatarea pe „banda”

 

Caracteristica acestei orientari metodice este specializarea instructorilor pe anumite componente specifice procedeelor de inot. Aspectul de lucru pe „banda” este dat de trecerea copiilor de la o grupa la alta in mod succesiv si numai dupa insusirea temeinica a obiectivelor tehnice ale grupei. Metoda se bazeaza si  pe folosirea intensiva a mijloacelor vizuale si ajutatoare.

4.      Varsta optima si timpul alocat pentru invatare

 

In ceea ce priveste varsta optima pentru invatarea inotului, aceasta se situeaza intre 6 – 8 ani. Unele cercetari au dovedit usurinta cu care se invata inotul in primul an de viata. Inotul este bine sa se invete la orice varsta, dar pentru practicarea sistematica a inotului, pentru selectia in grupele de concurs, este bine sa se inceapa la 6 – 8 ani.

Pentru invatarea unei tehnici de inot prin cele patru procedee sportive de inot – craul, spate, bras, fluture – durata instruirii se intinde pe mai multi ani si o putem etapiza astfel:

a)   Etapa de initiere, avand ca obiective tehnice obisnuirea cu apa, invatarea plutirii pe apa in

pozitia orizontala si verticala, invatarea alunecarii pe piept si pe spate, invatarea respiratiei specifice, invatarea sariturilor simple in apa. Etapa dureaza 18 – 24 de lectii a 1 ½ ore; varsta optima 6 – 7 ani.

b)        Etapa invatarii tehnicii procedeelor de inot – are ca obiective tehnice invatarea tehnicii

procedeelor sportive de inot. Dureaza 2 – 3 ani; varsta optima 7 – 9 ani.

c)        Etapa de pregatire specifica pentru participarea la competitiile de inot – are ca obiective

tehnice perfectionarea tehnicii celor patru procedee sportive de inot, dezvoltarea calitatilor motrice specifice, participarea la competitiile de inot. Durata este 3 – 5 ani; varsta optima 9 – 12 ani.

            d)  Etapa selectiei pe probe si procedee – obiectivele tehnice sunt orientarea pe baza unor criterii obiective a inotatorilor pentru participarea cu rezultate scontate, in competitii in anumite probe si anumite procedee. Durata este de 2 ani; varsta optima 12 – 14 ani.

            e)  Etapa inotului de mare performanta – obiectivul tehnic este perfectionarea tehnicii inotului de mare performanta bazat pe specializarea inotatorilor pe probe si procedee si influentarea particularitatilor somatice asupra tehnicii. Durata este de 2 – 3 ani; varsta optima 15 – 18 ani.

            f)    Etapa maiestriei sportive, cu obiective prioritare de performanta; varsta peste 18 ani.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1151
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved