SISTEMATIZAREA EXERCITIILOR ACROBATICE
Caracteristici
si particularitati ale exercitiilor acrobatice:
-
solicitare complexa,
-
pozitii si
miscari neobisnuite [rotari, echilibru, mobilitate, pozitii
rasturnate,
suplete, orientare spatio-temporala,
coordonare, siguranta etc.].
Exercitii acrobatice:
1.
individuale:
a)
statice - de echilibru
- de forta
- de mobilitate
b) dinamice - rulari ( rotatie incompleta)
- rostogoliri (contact permanent cu solul)
- indreptari
- rasturnari
-
salturi (fara contact cu solul)
2. la
aparate speciale:
- trambulina elastica
- plasa elastica
- roata acrobatica
3. exercitii
in doi si in grup:
a)
statice - pozitii
diferite (piramide)
b) dinamice - in scoala
se foloseste combinatii de elemente
Cerinte metodice privind initierea in exercitiile
acrobatice:
-
accesibilitate,
raportata la pregatirea colectivului,
-
dezvoltarea calitatilor
motrice necesare pentru realizarea elementelor specifice,
-
perfectionarea capacitatii
de orientare spatio-temporala,
-
esalonarea
sistematica a predarii,
-
prevenirea
accidentelor prin asigurare, saltele de buret
Forme de integrare:
-
in lectii si activitati sportive,
- in serbari sportive si demonstratii de ansamblu,
- in competitii sportive scolare.
SARITURILE
IN GIMNASTICA
- Sarituri libere:
-
in inaltime,
-
adancime,
-
lungime,
-
prin fereastra,
-
cu coarda,
-
la trambulina.
- Sarituri cu
sprijin:
-
directe (prin
ghemuit, departat, etc.),
-
cu rasturnare
(prin rostogolire, indreptare pe cap),
-
laterale (corpul
trece in plan lateral),
-
combinate
Bazele tehnice ale sariturii cu sprijin, fazele sariturii:
a)
elan – inertia necesara sariturii
(estetic, elastic),
b)
bataia - contactul cu trambulina si
desprinderea pe pingea,
c)
zborul I - traiectul corpului de la trambulina
pana la sprijin,
d)
sprijin - reprezinta jumatate din saritura,
e)
zborul II
f)
aterizare - amortizarea socului in contactul
cu solul, prin mecanismul triplei flexii.
Bazele metodice, succesiunea de invatare:
-
aterizare,
-
elan, t
-
bataia,
-
zborul I,
-
sprijin,
-
zborul II
Indicatii metodice speciale:
-
prevenirea accidentelor,
asigurare, ajutor, controlul aparatului,
-
predarea diferentiata,
nivel de pregatire, sex, dotare materiale, particularitatile
individuale,
-
locul sariturilor
in lectie – veriga 2,3,4,5,
-
integrare, serbari,
demonstratii.
ASIGURAREA SI PREVENIREA
ACCIDENTELOR IN GIMNASTICA
ASIGURAREA – toate masurile cu caracter organizatoric si metodic luate de
profesor sau antrenor inainte de inceperea lectiei si continuate in tot
timpul lectiei cu scopul de a preveni accidentele, contribuind astfel la
accelerarea procesului de invatare.
Conditii
specifice din gimnastica, care fac necesara asigurarea.
Cauze
care pot provoca accidente:
- metodica gresita de predare,
organizare, de desfasurare a lectiei, nerespectarea principiilor
didactice, oboseala, datorata dozarii gresite a efortului, lipsa
incalzirii generale si specifice;
-
lipsa de disciplina
si indrumare in timpul lectiei si in afara ei;
-
continuarea lucrului
dupa comanda „incetarea”;
-
lucru la aparate
inainte si dupa lectie;
-
antrenament
individual, fara prezenta profesorului;
-
executarea unor
miscari grele la indemnul colegilor;
-
organizarea
defectuoasa a locului de munca, starea proasta a aparatelor,
executarea in conditii igienice necorespunzatoare [lumina, aer
viciat], montarea si intretinerea necorespunzatoare a aparatelor
[reglajul lor], folosirea saltelelor, trambulina amplasata individual.
Procedee propriu-zise de asigurare in
gimnastica:
- asigurarea – supravegherea elevului pentru
a putea interveni oportun;
-
autoasigurare –
actiune intreprinsa de executant pentru evitarea accidentarii;
-
ajutorul, in doua
forme:
- direct
– prin interventia directa a profesorului in executarea
miscarii,
- indirect – prin intermediul semnalelor
audio-vizuale.
Conditii necesare acordarii corecte a ajutorului:
- cunoasterea
tehnicii executiei;
-
prezenta de
spirit;
-
forta necesara;
-
simt de
previziune;
-
alegerea locului;
-
cunoasterea
executantului;
- aplicarea procedeelor adecvate; instruirea
ajutorului.
