Convertoare de frecventa cu comutatie naturala

Convertoare de frecventa cu comutatie naturala

Primele convertoare de frecventa cu comutatie naturala au fost construite cu ventile ionice si s-au folosit la in tehnica inca din deceniul al patrulea din secolul XX, la statiile electrice destinate alimentarii retelei de tramvaie, in curent alternative monofazat cu frecventa de 162/3 Hz . Convertoarele de frecventa cu ventile ionice nu s-au extins prea mult, atat datorita dezavantajelor ventilelor ionice, cat si a stadiului nesatisfacator existent in tehnica comenzii pana la aparitia elementelor semiconductoare. Odata cu progresele realizate tehnica comenzii prin aparitia tiristoarelor, aceste convertoare au capatat numeroase aplicatii.

Forma tensiunii la iesire depinde de modul in care se face comanda ventilelor. In practica, se utilizeaza mai ales convertoare de frecventa cu tensiune de iesire avand forma de unde apropiata de un trapez. In literature, convertoarele de frecventa cu tensiune de iesire "sinusoidala" se numesc convertoare de frecventa comandate, iar cele cu tensiunea de forma "trapezoidala" sunt denumite si convertoare trapez.