Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AeronauticaComunicatiiElectronica electricitateMerceologieTehnica mecanica


CLASIFICAREA SI CODIFICAREA MARFURILOR - Principalele sisteme de codificare a marfurilor

Merceologie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Analiza comparativa a calitatii marfurilor ( A.C.Q.M.) - Elemente teoretice si metodologice
Cafea
Metode de cercetare in merceologie
CLASIFICAREA SI CODIFICAREA MARFURILOR - Principalele sisteme de codificare a marfurilor
Unitatea agroalimentara SC MARIA PAN SA
ESTETICA MARFURILOR
STANDARDIZAREA MARFURILOR - Avantajele standardizarii
ANALIZA COMPARATIVA A CALITATII MARFURILOR
PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A BISCUITILOR
ASPECTE GENERALE PRIVIND SITUATIA CONSUMULUI DE PRODUSE DE PANIFICATIE

Clasificarea si codificarea marfurilor

 

1. Consideratii generale



Abordarea in scopuri practice a multimii marfurilor, in continua diversificare, a determinat intensificarea preocuparilor pentru elaborarea unor sisteme de clasificare, potrivit cerintelor specifice ale unui domeniu sau altul de activitate.

Pe masura dezvoltarii industriei si comertului, cresterii nivelului si importantei schimburilor internationale, introducerii pe scara larga a informaticii in practica economica, aceste sisteme de clasificare au fost continuu perfectionate, in directia asigurarii unei mai bune corelari cu structura productiei si a comertului, cu cerintele statistice, vamale si de alta natura.

In prezent, in practica economica se utilizeaza o mare diversitate de clasificari ale produselor. Pentru facilitarea analizei lor le putem grupa in clasificari sistematice, nesistematice si combinate.

Clasificarile sistematice asigura ordonarea produselor pe categorii relativ omogene, pe baza unor criterii, stabilindu-se un sistem de relatii intre categoriile constituite. Majoritatea clasificarilor sistematice elaborate sunt clasificari ierarhice, cu structura arborescenta, pe trepte (niveluri) de detaliere (agregare), intre care exista relatii de subordonare: treptele superioare se obtin prin agregarea celor inferioare, derivate din ele.

Gruparile (categoriile) de produse corespunzatoare acestor trepte au o mare diversitate de denumiri (diviziune, sectiune, grupa, clasa). Continutul lor difera, de asemenea, semnificativ pentru acelasi nivel de agregare, de la o clasificare la alta, pentru aceleasi produse.

In clasificarile nesistematice produsele sunt cuprinse in ordinea aparitiei lor, fara sa se tina seama, deci, de categorii inrudite de produse.

Clasificarile combinate asigura ordonarea produselor pe un anumit numar de categorii omogene, in cadrul carora se realizeaza, in continuare, clasificarea nesistematica a elementelor componente.

2. Principalele sisteme de codificare a marfurilor

utilizate in comertul international

Diferitele tipuri de clasificari ale produselor sunt asociate cu sisteme de codificare specifice.

Codul este o combinatie de 4 elemente simbolice prin care se reprezinta o informatie. Aceste elemente pot fi litere (cod alfabetic), cifre (cod numeric) sau litere si cifre (cod alfanumeric).

Codificarea reprezinta operatiunea de transformare in cod a elementelor definitorii ale unor obiecte, servicii, fenomene etc.

Relatia dintre clasificari si codificari este definita de gradul de interdependenta sau de suprapunere a acestora.

Principalul obiectiv al codificarii, care determina si functia sa de baza, este identificarea. In cazul in care preia si semnificatii ale relatiilor existente intre elementele multimii, el indeplineste si functia de reprezentare a clasificarii.

In cazul clasificarii sistematice, utilizate in practica economica, codificarea este dependenta de ordonarea multimii produselor pe categorii, suprapunandu-se functia de identificare a codului cu functia sa de reprezentare a clasificarii.

Utilizarea eficienta a unui asemenea sistem de codificare presupune o structura unitara a criteriilor de clasificare si stabilirea unui numar optim de niveluri de detaliere, pentru a nu se ajunge la un cod de lungime mare.

In cazul clasificarii nesistematice, produsele se identifica, printr-un cod secvential, acordat in ordinea numerelor naturale. Solutia prezinta avantajul unui cod de lungimea mica, datorita utilizarii tuturor combinatiilor posibile ale caracterelor numerice.

Prezinta, insa, dezavantajul ca reprezentarea codificata nu poate sugera nici o informatie asupra categoriei din care face parte produsul.

Clasificarile combinate utilizeaza un sistem de codificare ierarhizat – secvential, codul avand o zona de ordonare corespunzatoare clasificarii ierarhice, urmata de o zona secventiala. Deci, functia de identificare a codului este combinata partial si cu functia de clasificare. Lungimea codului este cu atat mai mare, cu cat clasificarea cuprinde un numar mai mare de niveluri de detaliere. In aceasta varianta se urmareste gasirea unui raport optim intre zona de clasificare si zona secventiala a codului.

In conditiile proliferarii unei mari diversitati de clasificari de acest fel, a devenit necesara gasirea unor solutii de uniformizare a lor pe plan mondial, obiectiv atins prin elaborarea sistemelor Codul universal al produselor (Universal Product Code – UPC) si Codul european al articolelor (European Article Numbering – EAN).

Ambele sisteme utilizeaza codificarea cu bare.

Codul cu bare este o modalitate de reprezentare grafica a caracterelor numerice sau alfanumerice prin alternarea unor bare de culoare inchisa cu spatii albe de dimensiuni definite.



Tehnologia codului cu bare se bazeaza pe recunoasterea acestor combinatii de bare si spatii, cu ajutorul unor echipamente informatice specializate. Acest proces a fost facilitat de modernizarea rapida a echipamentelor informatice (hardware) si mai ales de progresele realizate in domeniul software-ului. Astfel, de la procedeul electrostatic de citire a codurilor, simbolizate prin purtatori de date cu cartele sau taloane perforate, s-a ajuns la lectura magnetica si, in final, la metoda citirii optice, care sta la baza sistemelor perfectionate de culegere a informatiilor cuprinse in coduri. Dintre acestea, sistemul scanner de prelucrare a informatiei comerciale la marfuri s-a extins cu rapiditate. Scanner-ul este un echipament informatic cu ajutorul caruia se citesc prin metoda lecturii optice, datele codificate si simbolizate prin codul cu bare.

Elementele de baza ale sistemului de codificare cu bare sunt: simbolizarea (tipul codului), metoda de imprimare, echipamentul de imprimare, cititul optic si decodificatorul.

a) Tipuri de coduri. Pentru denumirea acestora, in standardele romane se utilizeaza termenul de simbolizari. Regulile specifice fiecarei simbolizari au, denumirea standardizata de specificatii de simbolizare.

Standardul european EN 796 Coduri cu bare, elaborat de Comitetul European de Standardizare (CEN) prevede 18 simbolizari (tipuri de coduri), carora le-a atribuit cate un identificator de simbolizare. Au fost elaborate standarde pentru urmatoarele tipuri de coduri: Codul 39, Codul 128, Codul EAN-UPC, Interleaved 2 of 5 si Codabar. Toate acestea au fost preluate ca standarde romane, de Comitetul Tehnic CT 300 Coduri cu bare.

Tinand cont de sistemul de codificare a informatiilor, exista doua categorii de coduri cu bare:

· coduri cu bare liniare, in care informatia este codificata pe o singura directie, de regula pe orizontala;

· coduri cu bare bidimensionale, in care informatia este codificata atat pe orizontala, cat si pe verticala.

Codurile bidimensionale au o capacitate mai mare de cuprindere, comparativ cu cele liniare.

Toate tipurile de coduri mentionate anterior sunt coduri liniare. In functie de caracteristicile sirului de caractere pe care-l  codifica, deosebim mai multe tipuri de asemenea coduri:

· coduri numerice, care pot reprezenta numai cifre (de exemplu codurile EAN si UPC);

· coduri alfanumerice, care pot reprezenta atat cifre cat si litere (de exemplu codul 128 si codul 39);

· coduri cu lungime fixa, care pot reprezenta siruri cu un numar fix de elemente (de exemplu codul EAN, care poate reprezenta numai un sir numeric de 8 sau 13 elemente);

· coduri cu lungime variabila, care pot reprezenta siruri continand un numar variabil de elemente (de exemplu codul 128 si codul 39).

Indiferent de varianta lor, codurile liniare au aceeasi structura generala, caracterizata prin urmatoarele elemente:

-          dimensiunea (modulul) reprezinta latimea barei sau a spatiului cel mai ingust. Este o caracteristica foarte importanta a simbolizarii, de care depinde lungimea codului, siguranta de citire si, uneori, inaltimea codului;

-          zona libera este o zona de margine neimprimata, la majoritatea tipurilor de coduri avand o latime de minimum 10 x dimensiunea codului, dispusa la inceputul si la sfarsitul codului cu bare. Asigura o citire corecta, prin evitarea erorilor datorate unor semne grafice aflate in vecinatatea codului;

-          elementele de start si de stop sunt, de fapt, combinatii specifice de bare si spatii, cu care incepe, respectiv se termina codul cu bare. Acestea permit echipamentului de citire-decodare sa identifice inceputul si sfarsitul codului, precum si sensul de citire;




-          codul in clar (linie de interpretare) reprezinta corespondentul codului cu bare, format din caractere lizibile de om. Prezenta lui, alaturi de codul cu bare, este obligatorie. Acest cod permite introducerea manuala, in sistemul informatic de prelucrare, a codului produsului, in cazul in care, din diferite motive, nu este posibila citirea automata;

-          caracterul de control (cifra de control) serveste pentru depistarea eventualelor erori si se bazeaza pe un algoritm specific fiecarui tip de cod. In unele cazuri, cunoscand aceasta cifra se poate reconstrui codul deteriorat.

b) Metoda de imprimare a codului cu bare. Metoda de imprimare  este foarte importanta pentru mentinerea caracteristicilor codului, in conditiile diferite de mediu in care sunt transportate sau depozitate produsele. In prezent, sunt in curs de elaborare standarde europene referitoare la urmatoarele aspecte: tehnologia de imprimare a codului, cerneala si culorile utilizate, materialul din care sunt confectionate etichetele, pozitia etichetei pe ambalaj. Codurile cu bare pot fi aplicate:

-          pe ambalajul produsului;

-          pe etichete, care se aplica pe ambalaj;

-          prin etichetare la locul ambalarii produsului.

c) Metode de citire a codului cu bare. Citirea codului cu bare se realizeaza cu ajutorul unui echipament electro-optic, care permite masurarea parametrilor luminii reflectate si transformarea acestor informatii in semnale care pot fi prelucrate de decodor. In prezent se utilizeaza doua tipuri de cititoare:

-          creionul optic, care se deplaseaza de operator de-a lungul codului;

-          cititoare cu laser, care permit o citire omnidirectionala, independenta de viteza si uniformitatea miscarii de parcurgere a codului. Acestea pot fi mobile sau fixe. Cele fixe sunt conectate la casele de marcat, in punctele de vanzare.

Codul universal al produselor (UPC)

In anul 1970, in SUA, a fost infiintat Consiliul pentru codificarea produselor. In 1972 Consiliul a recomandat adoptarea unui sistem unitar de codificare, denumit Codul universal al produselor (Universal Product Code – UPC).

Acest sistem se bazeaza pe un cod cu 12 caractere numerice; prima cifra reprezinta o cheie a clasificarii (“key number”), cinci cifre identice identifica producatorul, urmatoarele cinci cifre produsul si ultima este cifra de control.

Prima cifra reprezinta: 0 – produse de bacanie si coloniale; 2 – produse de cerere neuniforma; 3 – produse cosmetice si farmaceutice; 4 – produse nealimentare, solduri.

 Codul european al articolelor (EAN)

In anul 1974 au fost examinate sistemele existente la acea data (UPC, Gencod – francez, BAN-L – german), elaborandu-se un sistem de clasificare si codificare, denumit Codul european al articolelor (European Article Numbering – EAN). Acest sistem a fost astfel conceput incat sa fie compatibil cu UPC si sa includa si sistemele folosite in Franta si Germania.

Sistemul EAN se bazeaza pe un cod cu 13 caractere numerice, cu urmatoarea semnificatie: primele doua reprezinta tara de origine (de exemplu: Belgia = 54, Franta = 30-37, Germania = 40-42, Japonia = 49, Anglia = 50, Tarile de Jos = 87, etc.), cinci cifre identifica producatorul, cinci cifre produsul si ultima este cifra de control.

Pentru coordonarea aplicarii sistemului EAN, in anul 1977 a fost infiintata “Asociatia europeana a codificarii articolelor”, cuprinzand initial, reprezentanti ai producatorilor si comerciantilor din Austria, Belgia, Danemarca, Elvetia, Finlanda, Franta, Germania, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Olanda si Suedia. Aceasta asociatie denumita incepand cu anul 1981 “International Article Numbering Association EAN” urmareste respectarea unor principii de baza, in vederea asigurarii compatibilitatii sistemelor nationale de codificare a produselor.



Utilizand un cod nesemnificativ, usor de manipulat, sistemul EAN este deosebit de flexibil, cu capacitate mare de cuprindere (circa 10 miliarde de produse).

Pentru rezolvarea eficienta a cerintelor informatice proprii ale intreprinderilor comerciale, prin folosirea codului adaptat lecturii scanning, a fost implementat procedeul simbolizarii interne, fara modificarea sistemului EAN. Printr-o conventie internationala, o parte din cifrele rezervate pentru codificarea tarilor – intervalul 20-29 – au fost atribuite unei anumite tari sau regiuni geografice, pentru necesitatile interne ale intreprinderilor comerciale. Aceste cifre se utilizeaza pentru codificarea produselor proprii sau a celor necodificate de catre producatori. Lungimea totala a codului este, in acest caz, de 8 cifre, existand, posibilitatea adoptarii unui cod de lungime mai mare, fara a depasi 13 caractere, corespunzatoare EAN 13. Codul de identificare a produsului poate fi, in acest caz, un cod semnificativ, corespunzator unei clasificari sistematice a marfurilor respective.

Utilizarea sistemului EAN asigura o serie de avantaje, atat pentru producatori cat si pentru comercianti si consumatori, prin facilitarea urmaririi si gestionarii rapide a produselor pe intregul lant de distributie.

Prin intermediul acestui sistem, producatorii se pot informa operativ in legatura cu modificarile care apar in desfacerea produselor, ceea ce le asigura posibilitatea adaptarii rapide la cerintele pietei.

Pentru comercianti, sistemul EAN asigura gestionarea mai eficienta a stocurilor, existand posibilitatea cunoasterii, in orice moment, a situatiei stocului pentru fiecare produs, care poate fi, astfel, reinnoit operativ.

Pentru client, utilizarea sistemului EAN reduce foarte mult timpul de asteptare la casele de marcat. Prin citirea automata a codurilor el obtine un bon, pe care sunt trecute in mod clar denumirea exacta si pretul pentru fiecare produs achizitionat, fiind exclusa posibilitatea aparitiei unor erori.

In prezent, sistemul EAN este aplicat intr-o serie de alte domenii, printre care cel administrativ, bancar. In varianta EAN-13 este utilizat pentru codificarea publicatiilor, fiind acceptat ca alternativa la sistemele internationale recunoscute si anume ISBN pentru carti si ISSN pentru publicatii.

Alte tipuri de coduri cu bare

Pe langa sistemele EAN si UPC, in practica economica se utilizeaza si alte tipuri de coduri cu bare, care permit codificarea informatiilor numerice sau a celor alfanumerice.

Ele pot fi grupate in sisteme de simbolizare continue si discontinue.

Codul 39 este primul sistem de simbolizare alfanumerica, discontinuu, in care fiecare caracter este compus din noua elemente (bare si spatii), dintre care trei sunt mai late.

Acest cod este utilizat pe scara larga in industrie, de catre asociatii profesionale, pentru satisfacerea unor necesitati specifice.

Codul 93 este un sistem de simbolizare continuu, in care fiecare caracter este reprezentat prin noua module, repartizate pe trei bare si spatii. Are doua cifre de control (C si K), asigurand obtinerea unei densitati mari de caractere. Acest cod permite reprezentarea celor 128 de caractere ale normei ASCII.

Codul 128 este un sistem de simbolizare continuu, utilizat pentru reprezentarea caracterelor .Fiecare caracter este simbolizat printr-un ansamblu de 11 module, repartizate pe trei bare si trei spatii. Are o cifra de control, asigurand obtinerea unei densitati mari de caractere.

CODABAR reprezinta un sistem de simbolizare discontinuu, care permite reprezentarea a 16 caractere (zece caractere numerice si sase caractere speciale). Fiecare caracter este simbolizat cu ajutorul a sapte elemente (patru bare si trei spatii).

 

Sistemul japonez de codificare Calra

In Japonia s-a pus la punct un sistem de codificare, optic descifrabil, denumit “codul Calra” cu capacitate mai mare de cuprindere decat sistemul EAN si mult mai ieftin.

Codul Calra este alcatuit din siruri de patrate, fiecare fiind divizat in alte patru patrate, carora le corespunde un numar: 1, 2, 4 sau 8.

Pentru simbolizarea diferitelor coduri numerice se alterneaza, in anumite variante, patratele albe cu cele negre. Un grup de zece patrate poate reprezenta peste un trilion de combinatii numerice, mult mai multe decat codul cu bare EAN.

Codul Calra este mai usor de citit de dispozitivul scanner. Codul poate fi aplicat si pe etichete speciale, direct la locul de vanzare. Tiparirea lui este mult mai ieftina comparativ cu codul cu bare.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3289
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site