Forjarea
1
Caracterizare, domenii de utilizare, avantaje, dezavantaje.
Deformarea plastica a metalelor
si aliajelor reprezinta schimbarea formei si dimensiunile
materialului datorita actiunii unei forte exterioare. Dupa felul in care se
produce, deformarea poate fi:
1.deformarea elastica- se mentine numai
atata timp cat asupra metalelor sau aliajelor actioneaza o forta exterioara.
Dupa inlaturarea fortei exterioara. Dupa inlaturarea fortei exterioare,
metalele sau aliajele revin la forma si dimensiunile initiale;
2.deformarea plastic- se mentine dupa
incetarea actiuniii fortei.
Avantajele deformarii palstice sunt: obtinerea
unei structure omogene cu cristale fine; obtinerea unor caracteristici
fizico-mecanice superioare fata de turnare; obtinerea unor piese cu forme
complexe; micsorarea consumului de metal; marirea preziziei de executie a
pieselor; ridicarea productivitatii muncii.
Dezavantajele deformarii plastice
sunt: aplicarea unor forte mari; utilizarea unor masini si instalatii
costisitoare.
Procedeele de deformare plastica sunt:
-forjarea libera (fig. 11, a) –deformarea
amterialului prin lovire;
-forjarea
in matrita sau matritarea (fig. 11, b) –deformarea materialului dupa forma
matritei;
-ambutisarea
(fig. 11, c) –modificarea unui semifabricat de forma plana pana la forma cava;
-laminarea
(fig. 11, d) –deformarea materialului (cu reducerea sectiunii intre doi
cilindri cu axele paralele care se rotesc in sensuri opuse;
-tragerea (fig.11, e) –trecerea fortata a
materialului printr-o matrita sub actiunea unei forte de tractiune;
-extrudarea (fig. 11, f) –presarea
materialului intr-o matrita care-i micsoreaza sectiunea.
Forjarea este procedeul de prelucrare
a unui semifabricat metallic, prin deformare plastic, fara fisuri, prin lovire
sau presare. Forjarea permite realizarea celor mai variate forme de piese, de
la cele mai simple pana la cele mai complexe, cu amse de la cateva grame pana
la sute de tone.
Avantajele
forjarii sunt: prelucrarea rapida, cost redus si amnopera simpla.
Dezavantajele
forjarii sunt: precizie dimensionala redusa, calitatea suprafetei slaba si
necesitatea unor forte mari de deformare.
Clasificarea forjarii se face dupa
urmatoarele criterii:
-dupa gradul de libertate al
materialului in timpul deformarii: forjarea libera si forjarea pe masini cu
destinatie limitata;
-dupa temperatura de lucru: la
rece, la cald;
-dupa temperatura de deformare :
viteze mici, viteze mari;
-dupa module de aplicare a fortei
de deformare: manuala si mecanica;
Forjarea manuala se foloseste numai
pentru modificarea formei si a dimensiunilor semifabricatului, iar forjarea
mecanica se foloeseste atat pentru modificarea formei si a dimensiunilor semifabricatului,
cat si pentru modificarea acracteristicilor tehnologice si mecanice ale
metalelor si aliajelor supuse forjarii.
Materialul initial utilizat la forjare este
constituit din lingouri si semifabricate turnate continuu sau deformate plastic
in prealabil.
1.Lingourile pot avea greutatea pana la
250-300 t si sectiunea rotunda, patrata, dreptunghiulara, poligonala. Se
folosesc la forjarea pieselor cu masa mare, cum sunt: arbori pentru turbine,
vapoare, generatoare, coloane pentru prese, cilindri de laminoare, arbori
cotiti etc.
2.Semifabricatele laminate utilizate in
sectiile de forja sunt:
-blumuri;
-tagle;
-profile simple (sectiunea rotunda
sau patrata);
-profile de forma speciala (sectiunea
semirotunda, lata etc.).
Semifabricatele laminate se intrebuinteaza la
forjarea pieselor cu masa mijlocie si mica, pana la 0,5 t, cum sunt: carlige,
parghii, arbori, bare de legatura etc.
2.Procesul tehnologic de forjare
Tehnologia de forjare cuprinde urmatoarele
lucrari: intocmirea desenului piesei; determinarea masei si a dimensiunilor
semifabricatului de pornire; intocmirea fisei tehnologice si a instructiunilor
tehnologice speciale.
1.Desenul
piesei forjate se deosebeste de cel al piesei finite (fig.12, a).
Deosebirea consta in faptul ca dimensiunile indicate pe desenul piesei forjate
sunt in general mai mari, iar in unele cazuri forma piesei este mai simpla. Se
recomanda ca dimensiunile si forma piesei forjate (fig. 12, b) sa fie cat mai
apropiate de cele ale piesei finite, deci adaosul de prelucrare si ecl
tehnologic sa fie cat mai reduse. Desenul piesei forjate se obtine pornind de
la desenul piesei finite caruia i se aplica adaosurile de prelucrare si adaosurile
tehnologice.
Adaosul
de prelucrare reprezinta diferenta dintre dimensiunile piesei forjate si
dimensiunile piesei finite si trebuie sa corespunda normelor in vigoare.
Adaosul de prelucrare se prevede numai pe suprafetele piesei forjate care
urmeaza sa fie prelucrate prin aschiere. Piesele mici cu continut scazut de
carbon au adaosuri de 3-5 mm, iar piesele mari cu continut ridicat de carbon au
adosuri de 11-12 mm.
Adaosul tehnologic
reprezinta pplusul de material pe unele suprafete, din cauza forjarii, sau
plusul de material necesar fixarii in masina-unealta.
Adaosurile
pentru epruvete, necesare incercarilor mecanice, se stabilesc conform
dimensiunilor indicate de standard si norme interne.
Adaosurile de prelucrare, adaosurile
tehnologice, tolerantele dimensionale si desenul piesei forjate se stabilesc in
functie de: marimea si forma piesei, materialul din acre se executa si
utilajele folosite. Unele piese au nevoie de adaosuri mari de prelucrare,
pentru ca dimensiunile prezinta variatii mari. De exemplu, in (fig.12.1, a)
este reprezentat semifabricatul unui arbore cotit fotjat liber, cu adaos tehnologic intre
brate.
Semifabricatele
obtinute prin forjare trebuie sa aiba forme:simple, simetrice, drepte, netede,
marginite de suprafete plane sau cilindrice. La piesele forjate se evita :
portiunile conice (fig.12.2, a), suprafetele cu conicitate mare (fig.12.2, b),
nervurile si bosajele, proieminentele exterioare si interioare (fig. 12.2, c).
Formele complicate au adosuri tehnologice pentru semifabricarea formei
(fig.12.1, b).
1.
Tolerantele dimensionale de forjare reprezinta abaterile admise
fata de cotele nominale, stabilite conform STAS 2171/2-84.
Dimensiunea
nominal N, corespunde dimensiunii indicate pe desenul piesei. De exemplu,
N=1999 mm (v. fig.12, b).
Dimensiunea efectiva E este dimensiunea reala
a piesei executate. Ea se obtine prin masurarea directa a piesei cu un
instrument de masura. De exemplu, E=1999,15 mm.
Abaterea efectiva A este diferenta dintre
dimensiunea efectiva si dimensiunea nominala.
A= E-N
=1999,15 mm – 1999 mm =0,15 mm.
Dimensiunile limita sunt cele doaua
dimensiuni extreme pe care le poate avea piesa, intre care poate varia
dimensiunea efectiva a piesei:
-dimensiunea limita maxima 
= 1999,23 mm;
-dimensiunea limita minima 
= 1998,69 mm;
Abaterile limita sunt cele doua
abateri extreme de la dimensiunea nominal. Abaterea efectiva poate varia intre
aceste abateri limita, care sunt:
-abaterea superioara 
= -N = 1999,23 mm - 1999 mm =0,23 mm;
-abaterea inferioara 
= 
-N = 1998,69 mm -1999 mm =-0,31 mm.
Toleranta este diferenta dintre
dimensiunea limita maxima si dimensiunea
limita minima: T= 
- = 1999,23 mm -1998,69 mm = 0,54 mm.
Toleranta mai poate fi exprimata
prin diferenta dintre abaterea superioara si abaterea inferioara: T= - =0,23 – (-0,31) = 0,54 mm.
In cazul ales, dimensiunea efectiva
este intre dimensiunea limita:
=1999,23 mm 
E = 1999,15 mm = 19998,69 mm deci
dimensiunea este corect prelucrata.
2.Determinarea masei si a dimensiunilor
semifabricatului de pornire se realizeaza in functie de densitatea materialului din care este facuta
piesa, volumul piesei forjate si volumul racordarilor. Stabilirea dimensiunilor
piesei forjate trebuie sa fie exacta pentru ca: o lipsa de material duce la
rebuturi, iar o cantitate de material in plus duce la o risipa nejustificata.
3.Fisa tehnologica de forjare cuprinde:
-succesiunea operatiilor si fazelor de forjare
de al semifbricatul brut pina la piesa forjata;
-sculele, dispozitivele,
verificatoarele si utilajele ce urmeaza sa fie folosite;
-regimul de incalzire, de forjare si de racier
a materialului;
-analiza tehnico-economica a procedeului
ales;
-conditiile de control tehnic, de calitate
interfazic si final.
Tehnologia corecta de forjare implica un
consum minim de material, combustibil, manopera de forjare si ed prelucrare
ulterioara prin aschiere.
Fisa tehnologica se intocmeste in
functie de conditiile locale de forjare si ed gradul de tehnicitate ale
intreprinderii. Indicatiile impuse in fisa tehnologica terbuie respectata cu
strictete. Nerespectarea lor constituie o abatere de la disciplina muncii si se
resfringe negative asupra calitatii produselor forjate si asupra
productivitatii muncii. La intocmirea fisei tehnologice se tine seama de: felul
productiei (individuala, serie mica, serie mijlocie); materialele (natura,
forma si dimensiuni) prelucrate; utilajele; scullele; dispozitivele; mijloacele
de manipulare si transport; instalatiile de incalzire etc.
4.Instructiunile tehnologice speciale care insotesc fisa tehnologica,
pentru piese importante sau in serie, sunt: regimul de incalzire, regimul de
raciere dupa forjare, tatamentele termice aplicate pieselor forjate. Operatiile
de forjare, operatiile auxiliare si utilajele necesare se stabilesc in functie
de configuratia si dimensiunile semifabricatului si ale piesei forjate.
3 Operatii de forjare
Principalele operatii de forjare sunt:
refularea, intinderea, gaurirea, indoirea, rasucirea si taierea.
1.Refularea este operatia de forjare (fig.12.3)
prin acre se reduce inaltimea semifabricatului si se mareste sectiunea
transversala.
La forjarea manuala, refularea se
executa de obicei numai pe o portiune a lungimii semifabricatului si de regula
la unul din capete. Acest gen de refulare se numeste refulare zonala. La forjarea mecanica,
refularea se executa pe intreaga lungime a semifabricatului cu prese sau
ciocane mecanice, cu nicovale plate.
2.Intinderea este operatia de forjare (fig.12.4) prin care se obtine
cresterea lungimii semifabricatului si micsorarea sectiunii lui
transversal.Inaltimea initiala este 
, iar dupa prima intindere este 
.
Variantele de intindere sunt:
1.Intinderea
simpla care se executa cu rotire zlternativa (fig.12.5) sau cu rotire in
spirala (fig.12.6). Rotirea alternative se executa dupa fiecare lovitura
(fig.12.6, a) sau dupa n lovituri de ciocan (fig.12.5, b). Numerele 1, 2, 3
etc., din figurile 12,5 si 12,6 , reprezinta ordinea loviturilor de ciocan.
Rotirea in spirala, executandu-se cu greutate, se aplica la forjarea metalelor
si aliajelor cu plasticitate redusa;
2. Intinderea pe dorn, care se aplica
la forjarea pieselor inelare sau tubular si se executa cu sau fara modificarea
diametrului interior. Intinderea pe dorn fara modificarea diametrului interior
(fig.12.7) se aplica la forjarea pieselor tubular cu lungime mare si cu pereti
subtiri. Semifabricatul refulat si gaurit in prealabil se introduce pe dorn si
se forjeaza intre scule profilate sau intre scule combinate. Intinderea pe dorn
cu modificarea diametrului interior (fig.12.8) se aplica al forjarea pieselor
tubular si inelare.
3.Gaurirea este
operatia de forjare prin care se obtin goluri (infundate sau strapunse) in semifabricatie,
cu ajutorul dornurilor. In functie de grosimea semifabricatului si de scopul
urmarit, gaurirea prin forjarea poate fi:
1.Unilaterala, care se executa direct
pe nicovala (fig.12.9) sau pe o placa gaurita (fig.12.10). Semifabricatul 1 se
aseaza pe inelul 4 care este pus pe masa Portiunea de material 3, gaurita pe dornul 2,
cade in alezajul inelului.
2.Bilaterala, care se aplica semifabricatelor
groase, la forjarea mecanica. Lingoul refulat se
asaza pe nicovala sau pe masa presei (fig.12.1, a), se centreaza dornul cu baza
mica in jos si se executa o cavitate de 30 – 40 mm adancime, in care se presara
praf de mangal, cocs sau grafit pentru a micsora frecarea in timpul gauririi si
pentru a usura scoaterea dornului. Se
introduce din nou dornul in aceeasi pozitie si se gaureste materialul pana la
inaltimea h=0,3
(fig.12.11, b). Apoi se rastoarna
semifabricatul, se indreapta suprafata frontala
care s-a curbat in timpul gauririi si se centreaza dornul cu care se
executa strapungerea. Dornul de strapungere se aseaza cu baza mare in jos (fig.
12.11, c).
4.Indoirea este
operatia de forjare prin care se da semifabricatului o forma curba, dupa un
anumit contur. Se pot obtine piese ca: bride, coltare, carlige, cornier,
suporti, arbori cotiti etc. Indoirea se aplica la forjarea manuala si mecanica:
1.Fara
dispositive, care se utilizeaza la unicate si piese executate in serii mici
(fig.12.12);
2.Cu dispositive – sablon, care se
utilizeaza la piesele executate in serii mijlocii si mari (fig.12.13).
La forjarea mecanica, indoirea se
executa aproape in exclusivitate numai cu dispositive de indoire. In timpul
indoirii, fibrele de la exteriorul zonei de curbura sunt supuse la intindere,
iar cele din interior, la comprimare (fig.12.14).
Sectiunea semifabricatului in zona de curbura se deterioreaza
(fig.12.15), din cauza tensiunilor de intindere (la exterior) si de comprimare
(la interior).
Pentru evitarea deteriorarii sectiunii
in zona de curbura si obtinerea dimensiunilor dorite, semifabricatul, ianinte
de indoire, se refuleaza partial in portiunea ce urmeaza a fi curbata (fig.12.16).
Dupa refulare, semifabricatele sunt
supuse indoirii cu colt (fig.12.17, a) sau cu racordare (fig.12.17, b), in
functie de forma piesei.
Rasucirea este
operatia de forjare cu ajutorul careia o parte a semifabricatului se roteste in
jurul axei longitudinal, cu un unghi a carui marime este determinate de forma
si configuratia piesei (fig.12.18). Operatia de rasucire se poate executa
simultan pe intreaga portiune de rasucire a piesei (burghie spirale) sau in
trepte (arbori cotiti).
Taierea este
operatia de detasare a unei parti din piesa forjata sau de separare a doua piese forjate impreuna.
Operatiile de taiere (fig.12.19)
sunt:
1.crestaturile – indepartarea
unei parti mici;
2.retezarea – despartirea unei
bucati mari;
3.despicarea – desfacerea unei
parti din material pe o portiune oarecare;
4.decuparea – scoaterea unei
bucati pentru obtinerea unei suprafete cave.
Operatiile de forjare pentru
obtinerea arborelui cotit din figura 12.20, 6 sunt reprezentate in figurile
12.20, 1 – 6. Acestea sunt:
1.retezarea – din tagla, material initial la forjare cu
sectiune patrata, se taie o portiune din care se va prelucra, prin forjare,
arboreal cotit;
2.taierea – se face crestarea pentru alungirea capetelor;
3.intinderea capetelor – din sectiunea in forma de
patrulater de la inceput, se obtine o sectiune poligonala;
4.rotunjirea capetelor;
decuparea – scoaterea unei bucati pentru obtinerea
manetonului;
6.rotunjirea manetonului.
4.Scule
si utilaje folosite la forjare
Sculele utilizate
la forjare sunt:
-scule de baza, cu ajutorul
carora se executa forjarea propriu – zisa si acre pot fi: pentru forjarea
manuala si pentru forjarea mecanica;
-scule ajutatoare (auxiliare),
cu ajutorul carora se realizeaza manipularea semifabriactelor;
-dispozitive de masura si
control.
1.Sculele de
baza utilizate la forjarea manuala sunt: nicovala (fig.12.21, a), barosul cu
pana dreapta (fig.12.21, b), ciocanul cu pana incrucisata (fig.12.21, c),
clestele (fig.12.21, d), dornul
(fig.12.21, e), ciocanul –
dalta (fig.12.21, f), ciocanul netezitor plan(fig.12.21, g), sculele rotunde de
subtiat (fig.12.21, h).
Sculele de baza utilizate la forjarea
mecanica sunt: nicovalele si sculele intermediare.
a)Nicovalele deformeaza materialul si
se monteaza pe berbecul ciocanului sip e sabota, fixindu-se prin coada de
randunica cu pana. Nicovalele, executate din otel laminat (OL 50, OL 60) forjat
si tratat termic, sunt:
-nicovalele plate (fig.12.22, a),
utilizate la forjarea materialelor cu sectiune patrata sau dreptunghiulara;
-nicovalele rotunjite
(fig.12.22, b),pentru intinderea materialului;
-nicovalele profilate
(fig.12.22, c), pentru intinderea barelor rotunde, semi-rotunde sau hexagonale.
b)Sculele intermediare sunt:
-matrite, care sunt utilizate
pentru finisarea barelor (fig.12.22, d si e) si care dau forme cilindrice sau
prismatice semifabricatelor intinse pe ciocan;
-dalti de gatuit (fig.12.22, f
si g), utilizate pentru realizarea gaurilor;
-intinzatoare si netezitoare
patrate, dreptunghiulare sau circulare (fig.12.22, h), utilizate pentru
intinderea si netezirea suprafetelor;
-topoare de taiat la cald
(fig.12.22, i), pentru taierea materialului;
Dornuri (fig.12.22, j), care se
utilizeaza la perforarea materialului pentru obtinerea gaurilor de diferite
forme si la netezirea gaurilor dupa perforare.
2.Sculele ajutatoare utilizate la
forjarea mecanica sunt:
-clestii de forja (fig.12.23,
a), care se utilizeaza pentru prinderea si manuirea pieselor calde in timpul
forjarii:
-clestele de macara (fig.12.23,
b), caruia i se inched falcile la ridicarea carligului macaralei, strangind
pies ape care o poate ridica si transporta;
-furca pentru rasucit
(fig.12.23, c), care are dimensiuni edterminate de marimea pieselor forjate;
-mansoane de prindere
(fig.12.23, d), utilizate la amnipularea pieselor grele si a lingourilor, fiind
manevrate cu macaraua.
3.Dispozitivele
de masura si control folosite pentru verificarea dimensiunilor si formei
piesei forjate sunt:
-compasul simplu, compasul dublu,
compasul triplu si compasul de interior, pentru masurarea alezajelor sau a degajarilor
din piesa;
-rigla metalica gradata sau metrul
metalic, pentru masurarea lungimilor;
-echerul, pentru verificarea
unghiurilor;
-sabloanele, pentru verificarea
formelor complexe;
-sublerele, pentru masurarea pieselor cu o
precizie mai ridicata.
Utilajele folosite la forjare
sunt:
-ciocanele mecanice, care
actioneaza prin lovire. Timpul de lovire fiind scurt, presiunea de deformare nu
are timp sa se transmita pina in interiorul pieselor, mai ales la cele mari.
Ciocanele se utilizeaza la productia de serie mica sau mijlocie;
-presele, care actioneaza prin
presare. Presiunea de deformare se transmite pina in interiorul materialului.
Presele se utilizeaza la forjarea pieselor cu masa mare;
-masinile speciale, care
actioneaza fie prin lovire, fie prin presare. Ele sunt destinate unei game
reduse de piese, cu o anumita configuratie si de o anumita marime.
1.Ciocanele mecanice se folosesc tot mai rar
in sectiile de forja modern (fig.12.24). Batiul 1 poate avea o singura coloana
sau ami multe (2; 4).
Berbecul 2 consta dintr-un bloc de otel de care
se prinde nicovala superioara 3, prin imbinare in coada de rindunica si fixare
cu pana. Nicovala inferioara 4, pe care se asaza semifabricatele in timpul
presarii, se fixeaza in acelasi mod ca sic ea superioara, pe un bloc din otel
turnat, numit sabota, asezat pe fundatie. Pentru ca inertia sabotei 5 sa fie
mare, suma maselor nicovalei inferioare si sabotei trebuie sa fie de 10 – 20
ori mai mare decat masa berbecului.
Dupa felul actionarii, ciocanele mecanice pot
fi: ciocane cu abur sau aer comprimat, ciocane pneumatic, ciocane cu actionare
mecanica, ciocane cu gaz etc.
a)Ciocanele cu abur sau aer comprimat
se construiesc in doua variante:
-cu simplu efect, la care
aburul serveste numai la ridicarea berbecului, lovirea semifabricatului
datorindu-se greutatii proprii a berbecului;
-cu dublu efect, la care aburul
actioneaza atit la ridicarea berbecului, cit si la lovirea piesei de catre
acesta (fig.12.25). Actionarea ciocanului se face cu ajutorul cilindrului 1 si
al pistonului 2, pe acre se fixeaza berbecul 3. Datorita puterii si vitezei lor
de lucru, ciocanele cu dublu efect sunt superioare celor cu simplu efect.
Dezavantajele ciovanelor cu abur sau aer
comprimat constau in numarul mare de etansari si surse de abur (cazane de abur
) sau aer comprimat (compresoare).
b)Ciocanele pneumatice se construiesc
numai pentru piese de marimi mici si mijlocii, datorita presiunii relative
reduse a aerului, comprimat de catre compresorul propriu. De aceea, ele intra
in datorarea sectiilor mici de forja. Ciocanul pneumatic (fig.12.26) se compune
din doi cilindri, unul de lucru 1, si celalalt de compresie2, in care lucreaza
doua pistoane, 3, respective 4.
2.Presele, ca si ciocanele, sunt
utilizate de baza in sectiile de forja. Dupa modul de constructie si principiul
de functionare, presele pot fi: hidraulice, cu frictiune si cu excentric.
a) Presa hidraulica (fig.12.27) este
utilizata la forjarea pieselor grele. Cilindrul principal 1, in care se
deplaseaza plunjerul 2, este fixat de traversa fixa superioara 3. Traversa fixa
inferioara 5 solidarizeaza coloanele 4, fixate in batiul 6. Plunjerul 2 pune in
miscare traversa mobile 9, in cursa de lucru. Traveras mobile este ridicata cu
plunjerul 8, din cilindrul 7. Conductele servesc pentru admisia lichidului.
Cele mai mari prese hidraulice sunt utilizate pentru forjarea lingourilor.
b)Presa
cu frictiune (fig.12.28) este alcatuita din discurile 1, actionate de roata 3,
prin cureaua 4. Discul 2 este montat pe surubul 6, care se infileteaza in
piulita 7, asamblata in batiul 9. Discurile 1 se deplaseaza dupa sensul I si
transmit miscarea pe rind, prin frecare, discului 2. Contactul se realizeaza cu
roata din stinga sau cu cea din dreapta. Berbecul 8 este solidar cu surubul 6.
Dupa modul de constructie si modul de
functionare presele cu frictiune reprezinta utilajul intermediar intre ciocane
si presele cu excentric.
c)Presa cu excentric (fig.12.29) este
alcatuita din motor electric 1, volant 2, arbore cu excentric 3, biela 4,
berbec 5, matrita superioara 6, matrita inferioara 7, masa presei 8, system de
frinare 9, transmisie cu curea 10. Motorul electric ransmite miscarea de
rotatie pina la arborele cu excentric, printr-o transmisie cu roti de curea,
roata de transmisie, volant. Miscarea de rotatie se transforma in miscare de
translatie pentru berbec, de care este fixata
matrita superioara. Matrita inferioara se monteaza pe masa presei.
NTSM
– PSI la forjare. In sectiile de forja trebuie respectate o serie
de reguli de protective a muncii, dintre care amintim:
-operatiile de forjare necesita
personal calificat;
-ciocanele de forjare se
monteaza corespunzator pe fundatie;
-utilajele trebuie intretinute
si verificate periodic;
-nu se baga mana sub berbec
atunci cind presa functioneaza;
-nu se fac reparatii cind
functioneaza utilajul;
-instalatiile de ridicat si
transportat trebuie sa fie prevazute cu dispositive de semnalizare acustica;
-dispozitivele pentru prinderea
pieselor sa fie prevazute cu sigurante pentru evitarea deschiderii;
-piesele grele se transporta cu
vagoane de cale ferata;
-piesele mici se transporta in
cutii metalice;
-se interzice deplasarea sau
stationarea sub sarcini ridicate.
BIBLIOGRAFIE:
1. Adriana popescu si Elena dragan. Tehnologia elaborarii si
prelucrarii semifabricatelor.Editura didactica si pedagogica , Bucuresti- 2003.
2. G. S. Georgescu. Indrumator pentru ateliere mecanice.
Editura tehnica .Bucuresti - 1978.
3.Vasile Bejan. Tehnologia
fabricarii si a repararii utilajelor tehnologice, in constructia de
masini.Editura tehnica,Bucuresti-1991.
4. Fratila Gheorghe. Calculul si constructia
autovehiculelor.
Marincas Dumitru .
Tehnologia de fabricare si reconditionare a rotilor dintate.
6. Constantin Ciocardia. Tehnologia constructiei utilajului
agricol. Fabricarea rotilor dintate. Editura didactica si pedagogica ,
Bucuresti – 1979.
7. Dumitru Tomescu. Intretinerea si repararea tractoarelor.
Editura ceres, Bucuresti – 1981.
8. Mihai Gafitanu. Organe de masini. Volumul II. Editura
tehnica, Bucuresti – 1983.
