Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






AeronauticaComunicatiiElectronica electricitateMerceologieTehnica mecanica


Forjarea

Tehnica mecanica

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Functiile produsului, reperului si suprafetelor [IP, AP]
Convectia fortata la curgerea fluidelor peste un fascicul de tevi netede
Miscarea turbulenta
CONTROLUL PIESELOR CU AJUTORUL CALIBRELOR
Determinarea schemelor de orientare la aschiere a piesei
MIJLOACE DE MASURARE PENTRU LUNGIMI
DESCRIEREA TROLEIBUZULUI
Miscarea permanenta in conducte sub presiune
DINAMICA PROCESULUI DE ASCHIERE
ROLUL SI EVOLUTIA PRELUCRARILOR PRIN ASCHIERE

TERMENI importanti pentru acest document

: : piese obtinute prin forjare : ciocan forja : prevederi montare ciocan forja :

Forjarea

1 Caracterizare, domenii de utilizare, avantaje, dezavantaje.

         Deformarea plastica a metalelor si aliajelor reprezinta schimbarea formei si dimensiunile materialului datorita actiunii unei forte exterioare. Dupa felul in care se produce, deformarea poate fi:

         1.deformarea elastica- se mentine numai atata timp cat asupra metalelor sau aliajelor actioneaza o forta exterioara. Dupa inlaturarea fortei exterioara. Dupa inlaturarea fortei exterioare, metalele sau aliajele revin la forma si dimensiunile initiale;

         2.deformarea plastic- se mentine dupa incetarea actiuniii fortei.

         Avantajele deformarii palstice sunt: obtinerea unei structure omogene cu cristale fine; obtinerea unor caracteristici fizico-mecanice superioare fata de turnare; obtinerea unor piese cu forme complexe; micsorarea consumului de metal; marirea preziziei de executie a pieselor; ridicarea productivitatii muncii.

         Dezavantajele deformarii plastice sunt: aplicarea unor forte mari; utilizarea unor masini si instalatii costisitoare.

         Procedeele de deformare plastica sunt:

     -forjarea libera (fig. 11, a) –deformarea amterialului prin lovire;

     -forjarea in matrita sau matritarea (fig. 11, b) –deformarea materialului dupa forma matritei;

     -ambutisarea (fig. 11, c) –modificarea unui semifabricat de forma plana pana la forma cava;

      -laminarea (fig. 11, d) –deformarea materialului (cu reducerea sectiunii intre doi cilindri cu axele paralele care se rotesc in sensuri opuse;

      -tragerea (fig.11, e) –trecerea fortata a materialului printr-o matrita sub actiunea unei forte de tractiune;

      -extrudarea (fig. 11, f) –presarea materialului intr-o matrita care-i micsoreaza sectiunea.

         Forjarea este procedeul de prelucrare a unui semifabricat metallic, prin deformare plastic, fara fisuri, prin lovire sau presare. Forjarea permite realizarea celor mai variate forme de piese, de la cele mai simple pana la cele mai complexe, cu amse de la cateva grame pana la sute de tone.

        Avantajele forjarii sunt: prelucrarea rapida, cost redus si amnopera simpla.

        Dezavantajele forjarii sunt: precizie dimensionala redusa, calitatea suprafetei slaba si necesitatea unor forte mari de deformare.

        Clasificarea forjarii se face dupa urmatoarele criterii:

             -dupa gradul de libertate al materialului in timpul deformarii: forjarea libera si forjarea pe masini cu destinatie limitata;

             -dupa temperatura de lucru: la rece, la cald;

             -dupa temperatura de deformare : viteze mici, viteze mari;

             -dupa module de aplicare a fortei de deformare: manuala si mecanica;

         Forjarea manuala se foloseste numai pentru modificarea formei si a dimensiunilor semifabricatului, iar forjarea mecanica se foloeseste atat pentru modificarea formei si a dimensiunilor semifabricatului, cat si pentru modificarea acracteristicilor tehnologice si mecanice ale metalelor si aliajelor supuse forjarii.

         Materialul initial utilizat la forjare este constituit din lingouri si semifabricate turnate continuu sau deformate plastic in prealabil.

        1.Lingourile pot avea greutatea pana la 250-300 t si sectiunea rotunda, patrata, dreptunghiulara, poligonala. Se folosesc la forjarea pieselor cu masa mare, cum sunt: arbori pentru turbine, vapoare, generatoare, coloane pentru prese, cilindri de laminoare, arbori cotiti etc.

         2.Semifabricatele laminate utilizate in sectiile de forja sunt:

             -blumuri;

             -tagle;

             -profile simple (sectiunea rotunda sau patrata);

             -profile de forma speciala (sectiunea semirotunda, lata etc.).

         Semifabricatele laminate se intrebuinteaza la forjarea pieselor cu masa mijlocie si mica, pana la 0,5 t, cum sunt: carlige, parghii, arbori, bare de legatura etc.

2.Procesul tehnologic de forjare

         Tehnologia de forjare cuprinde urmatoarele lucrari: intocmirea desenului piesei; determinarea masei si a dimensiunilor semifabricatului de pornire; intocmirea fisei tehnologice si a instructiunilor tehnologice speciale.

         1.Desenul piesei forjate se deosebeste de cel al piesei finite (fig.12, a). Deosebirea consta in faptul ca dimensiunile indicate pe desenul piesei forjate sunt in general mai mari, iar in unele cazuri forma piesei este mai simpla. Se recomanda ca dimensiunile si forma piesei forjate (fig. 12, b) sa fie cat mai apropiate de cele ale piesei finite, deci adaosul de prelucrare si ecl tehnologic sa fie cat mai reduse. Desenul piesei forjate se obtine pornind de la desenul piesei finite caruia i se aplica adaosurile de prelucrare si adaosurile tehnologice.

          Adaosul de prelucrare reprezinta diferenta dintre dimensiunile piesei forjate si dimensiunile piesei finite si trebuie sa corespunda normelor in vigoare. Adaosul de prelucrare se prevede numai pe suprafetele piesei forjate care urmeaza sa fie prelucrate prin aschiere. Piesele mici cu continut scazut de carbon au adaosuri de 3-5 mm, iar piesele mari cu continut ridicat de carbon au adosuri de 11-12 mm.

           Adaosul tehnologic reprezinta pplusul de material pe unele suprafete, din cauza forjarii, sau plusul de material necesar fixarii in masina-unealta.

Adaosurile pentru epruvete, necesare incercarilor mecanice, se stabilesc conform dimensiunilor indicate de standard si norme interne.

         Adaosurile de prelucrare, adaosurile tehnologice, tolerantele dimensionale si desenul piesei forjate se stabilesc in functie de: marimea si forma piesei, materialul din acre se executa si utilajele folosite. Unele piese au nevoie de adaosuri mari de prelucrare, pentru ca dimensiunile prezinta variatii mari. De exemplu, in (fig.12.1, a) este reprezentat semifabricatul unui arbore cotit  fotjat liber, cu adaos tehnologic intre brate.

         Semifabricatele obtinute prin forjare trebuie sa aiba forme:simple, simetrice, drepte, netede, marginite de suprafete plane sau cilindrice. La piesele forjate se evita : portiunile conice (fig.12.2, a), suprafetele cu conicitate mare (fig.12.2, b), nervurile si bosajele, proieminentele exterioare si interioare (fig. 12.2, c). Formele complicate au adosuri tehnologice pentru semifabricarea formei (fig.12.1, b).

         1. Tolerantele dimensionale de forjare reprezinta abaterile admise fata de cotele nominale, stabilite conform STAS 2171/2-84.

         Dimensiunea nominal N, corespunde dimensiunii indicate pe desenul piesei. De exemplu, N=1999 mm (v. fig.12, b).

         Dimensiunea efectiva E este dimensiunea reala a piesei executate. Ea se obtine prin masurarea directa a piesei cu un instrument de masura. De exemplu, E=1999,15 mm.

         Abaterea efectiva A este diferenta dintre dimensiunea efectiva si dimensiunea nominala.

                                    A= E-N =1999,15 mm – 1999 mm =0,15 mm.

         Dimensiunile limita sunt cele doaua dimensiuni extreme pe care le poate avea piesa, intre care poate varia dimensiunea efectiva a piesei:

         -dimensiunea limita maxima  = 1999,23 mm;

         -dimensiunea limita minima = 1998,69 mm;

         Abaterile limita sunt cele doua abateri extreme de la dimensiunea nominal. Abaterea efectiva poate varia intre aceste abateri limita, care sunt:

         -abaterea superioara  =  -N = 1999,23 mm - 1999 mm =0,23 mm;

         -abaterea inferioara  =  -N = 1998,69 mm -1999 mm =-0,31 mm.

          Toleranta este diferenta dintre dimensiunea  limita maxima si dimensiunea limita minima: T=  -  = 1999,23 mm -1998,69 mm = 0,54 mm.

             Toleranta mai poate fi exprimata prin diferenta dintre abaterea superioara si abaterea inferioara: T=  - =0,23 – (-0,31) = 0,54 mm.

          In cazul ales, dimensiunea efectiva este intre dimensiunea limita:

                    =1999,23 mm  E = 1999,15 mm   = 19998,69 mm                                deci dimensiunea este corect prelucrata.

         2.Determinarea masei si a dimensiunilor semifabricatului de pornire  se realizeaza in functie de  densitatea materialului din care este facuta piesa, volumul piesei forjate si volumul racordarilor. Stabilirea dimensiunilor piesei forjate trebuie sa fie exacta pentru ca: o lipsa de material duce la rebuturi, iar o cantitate de material in plus duce la o risipa nejustificata.

         3.Fisa tehnologica de forjare cuprinde:

             -succesiunea operatiilor si fazelor de forjare de al semifbricatul brut pina la piesa forjata;

             -sculele, dispozitivele, verificatoarele si utilajele ce urmeaza sa fie folosite;

             -regimul de incalzire, de forjare si de racier a materialului;

             -analiza tehnico-economica a procedeului ales;

             -conditiile de control tehnic, de calitate interfazic si final.

         Tehnologia corecta de forjare implica un consum minim de material, combustibil, manopera de forjare si ed prelucrare ulterioara prin aschiere.

         Fisa tehnologica se intocmeste in functie de conditiile locale de forjare si ed gradul de tehnicitate ale intreprinderii. Indicatiile impuse in fisa tehnologica terbuie respectata cu strictete. Nerespectarea lor constituie o abatere de la disciplina muncii si se resfringe negative asupra calitatii produselor forjate si asupra productivitatii muncii. La intocmirea fisei tehnologice se tine seama de: felul productiei (individuala, serie mica, serie mijlocie); materialele (natura, forma si dimensiuni) prelucrate; utilajele; scullele; dispozitivele; mijloacele de manipulare si transport; instalatiile de incalzire etc.

         4.Instructiunile tehnologice speciale care insotesc fisa tehnologica, pentru piese importante sau in serie, sunt: regimul de incalzire, regimul de raciere dupa forjare, tatamentele termice aplicate pieselor forjate. Operatiile de forjare, operatiile auxiliare si utilajele necesare se stabilesc in functie de configuratia si dimensiunile semifabricatului si ale piesei forjate.

3 Operatii de forjare

        Principalele operatii de forjare sunt: refularea, intinderea, gaurirea, indoirea, rasucirea si taierea.   

         1.Refularea este operatia de forjare (fig.12.3) prin acre se reduce inaltimea semifabricatului si se mareste sectiunea transversala.

         La forjarea manuala, refularea se executa de obicei numai pe o portiune a lungimii semifabricatului si de regula la unul din capete. Acest gen de refulare se numeste  refulare zonala. La forjarea mecanica, refularea se executa pe intreaga lungime a semifabricatului cu prese sau ciocane mecanice, cu nicovale plate.

         2.Intinderea este operatia de forjare (fig.12.4) prin care se obtine cresterea lungimii semifabricatului si micsorarea sectiunii lui transversal.Inaltimea initiala este , iar dupa prima intindere este .

         Variantele de intindere sunt:

         1.Intinderea simpla care se executa cu rotire zlternativa (fig.12.5) sau cu rotire in spirala (fig.12.6). Rotirea alternative se executa dupa fiecare lovitura (fig.12.6, a) sau dupa n lovituri de ciocan (fig.12.5, b). Numerele 1, 2, 3 etc., din figurile 12,5 si 12,6 , reprezinta ordinea loviturilor de ciocan. Rotirea in spirala, executandu-se cu greutate, se aplica la forjarea metalelor si aliajelor cu plasticitate redusa;

         2. Intinderea pe dorn, care se aplica la forjarea pieselor inelare sau tubular si se executa cu sau fara modificarea diametrului interior. Intinderea pe dorn fara modificarea diametrului interior (fig.12.7) se aplica la forjarea pieselor tubular cu lungime mare si cu pereti subtiri. Semifabricatul refulat si gaurit in prealabil se introduce pe dorn si se forjeaza intre scule profilate sau intre scule combinate. Intinderea pe dorn cu modificarea diametrului interior (fig.12.8) se aplica al forjarea pieselor tubular si inelare.    

         3.Gaurirea este operatia de forjare prin care se obtin goluri (infundate sau strapunse) in semifabricatie, cu ajutorul dornurilor. In functie de grosimea semifabricatului si de scopul urmarit, gaurirea prin forjarea poate fi:

         1.Unilaterala, care se executa direct pe nicovala (fig.12.9) sau pe o placa gaurita (fig.12.10). Semifabricatul 1 se aseaza pe inelul 4 care este pus pe masa  Portiunea de material 3, gaurita pe dornul 2, cade in alezajul inelului.

         2.Bilaterala, care se aplica semifabricatelor groase, la forjarea mecanica.                         Lingoul refulat se asaza pe nicovala sau pe masa presei (fig.12.1, a), se centreaza dornul cu baza mica in jos si se executa o cavitate de 30 – 40 mm adancime, in care se presara praf de mangal, cocs sau grafit pentru a micsora frecarea in timpul gauririi si pentru  a usura scoaterea dornului. Se introduce din nou dornul in aceeasi pozitie si se gaureste materialul pana la inaltimea h=0,3 (fig.12.11, b). Apoi se rastoarna semifabricatul, se indreapta suprafata frontala  care s-a curbat in timpul gauririi si se centreaza dornul cu care se executa strapungerea. Dornul de strapungere se aseaza cu baza mare in jos (fig. 12.11, c).

         4.Indoirea este operatia de forjare prin care se da semifabricatului o forma curba, dupa un anumit contur. Se pot obtine piese ca: bride, coltare, carlige, cornier, suporti, arbori cotiti etc. Indoirea se aplica la forjarea manuala si mecanica:

         1.Fara dispositive, care se utilizeaza la unicate si piese executate in serii mici (fig.12.12);

         2.Cu dispositive – sablon, care se utilizeaza la piesele executate in serii mijlocii si mari (fig.12.13).

         La forjarea mecanica, indoirea se executa aproape in exclusivitate numai cu dispositive de indoire. In timpul indoirii, fibrele de la exteriorul zonei de curbura sunt supuse la intindere, iar cele din interior, la comprimare (fig.12.14).                                                                                Sectiunea semifabricatului in zona de curbura se deterioreaza (fig.12.15), din cauza tensiunilor de intindere (la exterior) si de comprimare (la interior).

         Pentru evitarea deteriorarii sectiunii in zona de curbura si obtinerea dimensiunilor dorite, semifabricatul, ianinte de indoire, se refuleaza partial in portiunea ce urmeaza a fi curbata (fig.12.16).

         Dupa refulare, semifabricatele sunt supuse indoirii cu colt (fig.12.17, a) sau cu racordare (fig.12.17, b), in functie de forma piesei.

         Rasucirea este operatia de forjare cu ajutorul careia o parte a semifabricatului se roteste in jurul axei longitudinal, cu un unghi a carui marime este determinate de forma si configuratia piesei (fig.12.18). Operatia de rasucire se poate executa simultan pe intreaga portiune de rasucire a piesei (burghie spirale) sau in trepte (arbori cotiti).

         Taierea este operatia de detasare a unei parti din piesa forjata sau  de separare a doua piese forjate impreuna.

         Operatiile de taiere (fig.12.19) sunt:

1.crestaturile – indepartarea unei parti mici;

2.retezarea – despartirea unei bucati mari;

3.despicarea – desfacerea unei parti din material pe o portiune oarecare;

4.decuparea – scoaterea unei bucati pentru obtinerea unei suprafete cave.

         Operatiile de forjare pentru obtinerea arborelui cotit din figura 12.20, 6 sunt reprezentate in figurile 12.20, 1 – 6. Acestea sunt:

1.retezarea – din tagla, material initial la forjare cu sectiune patrata, se taie o portiune din care se va prelucra, prin forjare, arboreal cotit;

2.taierea – se face crestarea pentru alungirea capetelor;

3.intinderea capetelor – din sectiunea in forma de patrulater de la inceput, se obtine o sectiune poligonala;

4.rotunjirea capetelor;

decuparea – scoaterea unei bucati pentru obtinerea manetonului;

6.rotunjirea manetonului.

4.Scule si utilaje folosite la forjare

         Sculele utilizate la forjare sunt:

-scule de baza, cu ajutorul carora se executa forjarea propriu – zisa si acre pot fi: pentru forjarea manuala si pentru forjarea mecanica;

-scule ajutatoare (auxiliare), cu ajutorul carora se realizeaza manipularea semifabriactelor;

-dispozitive de masura si control.

        1.Sculele de baza utilizate la forjarea manuala sunt: nicovala (fig.12.21, a), barosul cu pana dreapta (fig.12.21, b), ciocanul cu pana incrucisata (fig.12.21, c), clestele (fig.12.21, d), dornul

(fig.12.21, e), ciocanul – dalta (fig.12.21, f), ciocanul netezitor plan(fig.12.21, g), sculele rotunde de subtiat (fig.12.21, h).

         Sculele de baza utilizate la forjarea mecanica sunt: nicovalele si sculele intermediare.

         a)Nicovalele deformeaza materialul si se monteaza pe berbecul ciocanului sip e sabota, fixindu-se prin coada de randunica cu pana. Nicovalele, executate din otel laminat (OL 50, OL 60) forjat si tratat termic, sunt:

         -nicovalele plate (fig.12.22, a), utilizate la forjarea materialelor cu sectiune patrata sau dreptunghiulara;

-nicovalele rotunjite (fig.12.22, b),pentru intinderea materialului;

-nicovalele profilate (fig.12.22, c), pentru intinderea barelor rotunde, semi-rotunde sau hexagonale.

         b)Sculele intermediare sunt:

-matrite, care sunt utilizate pentru finisarea barelor (fig.12.22, d si e) si care dau forme cilindrice sau prismatice semifabricatelor intinse pe ciocan;

-dalti de gatuit (fig.12.22, f si g), utilizate pentru realizarea gaurilor;

-intinzatoare si netezitoare patrate, dreptunghiulare sau circulare (fig.12.22, h), utilizate pentru intinderea si netezirea suprafetelor;

-topoare de taiat la cald (fig.12.22, i), pentru taierea materialului;

Dornuri (fig.12.22, j), care se utilizeaza la perforarea materialului pentru obtinerea gaurilor de diferite forme si la netezirea gaurilor dupa perforare.

         2.Sculele ajutatoare utilizate la forjarea mecanica sunt:

-clestii de forja (fig.12.23, a), care se utilizeaza pentru prinderea si manuirea pieselor calde in timpul forjarii:

-clestele de macara (fig.12.23, b), caruia i se inched falcile la ridicarea carligului macaralei, strangind pies ape care o poate ridica si transporta;

-furca pentru rasucit (fig.12.23, c), care are dimensiuni edterminate de marimea pieselor forjate;

-mansoane de prindere (fig.12.23, d), utilizate la amnipularea pieselor grele si a lingourilor, fiind manevrate cu macaraua.

         3.Dispozitivele de masura si control folosite pentru verificarea dimensiunilor si formei piesei forjate sunt:

         -compasul simplu, compasul dublu, compasul triplu si compasul de interior, pentru masurarea alezajelor sau a degajarilor din piesa;

          -rigla metalica gradata sau metrul metalic, pentru masurarea lungimilor;

          -echerul, pentru verificarea unghiurilor;

          -sabloanele, pentru verificarea formelor complexe;

           -sublerele, pentru masurarea pieselor cu o precizie mai ridicata.

         Utilajele folosite la forjare sunt:

-ciocanele mecanice, care actioneaza prin lovire. Timpul de lovire fiind scurt, presiunea de deformare nu are timp sa se transmita pina in interiorul pieselor, mai ales la cele mari. Ciocanele se utilizeaza la productia de serie mica sau mijlocie;

-presele, care actioneaza prin presare. Presiunea de deformare se transmite pina in interiorul materialului. Presele se utilizeaza la forjarea pieselor cu masa mare;

-masinile speciale, care actioneaza fie prin lovire, fie prin presare. Ele sunt destinate unei game reduse de piese, cu o anumita configuratie si de o anumita marime.

         1.Ciocanele mecanice se folosesc tot mai rar in sectiile de forja modern (fig.12.24). Batiul 1 poate avea o singura coloana sau ami multe (2; 4).

         Berbecul 2 consta dintr-un bloc de otel de care se prinde nicovala superioara 3, prin imbinare in coada de rindunica si fixare cu pana. Nicovala inferioara 4, pe care se asaza semifabricatele in timpul presarii, se fixeaza in acelasi mod ca sic ea superioara, pe un bloc din otel turnat, numit sabota, asezat pe fundatie. Pentru ca inertia sabotei 5 sa fie mare, suma maselor nicovalei inferioare si sabotei trebuie sa fie de 10 – 20 ori mai mare decat masa berbecului.

         Dupa felul actionarii, ciocanele mecanice pot fi: ciocane cu abur sau aer comprimat, ciocane pneumatic, ciocane cu actionare mecanica, ciocane cu gaz etc.

         a)Ciocanele cu abur sau aer comprimat se construiesc in doua variante:

-cu simplu efect, la care aburul serveste numai la ridicarea berbecului, lovirea semifabricatului datorindu-se greutatii proprii a berbecului;

-cu dublu efect, la care aburul actioneaza atit la ridicarea berbecului, cit si la lovirea piesei de catre acesta (fig.12.25). Actionarea ciocanului se face cu ajutorul cilindrului 1 si al pistonului 2, pe acre se fixeaza berbecul 3. Datorita puterii si vitezei lor de lucru, ciocanele cu dublu efect sunt superioare celor cu simplu efect.

         Dezavantajele ciovanelor cu abur sau aer comprimat constau in numarul mare de etansari si surse de abur (cazane de abur ) sau aer comprimat (compresoare).

         b)Ciocanele pneumatice se construiesc numai pentru piese de marimi mici si mijlocii, datorita presiunii relative reduse a aerului, comprimat de catre compresorul propriu. De aceea, ele intra in datorarea sectiilor mici de forja. Ciocanul pneumatic (fig.12.26) se compune din doi cilindri, unul de lucru 1, si celalalt de compresie2, in care lucreaza doua pistoane, 3, respective 4.

         2.Presele, ca si ciocanele, sunt utilizate de baza in sectiile de forja. Dupa modul de constructie si principiul de functionare, presele pot fi: hidraulice, cu frictiune si cu excentric.

         a) Presa hidraulica (fig.12.27) este utilizata la forjarea pieselor grele. Cilindrul principal 1, in care se deplaseaza plunjerul 2, este fixat de traversa fixa superioara 3. Traversa fixa inferioara 5 solidarizeaza coloanele 4, fixate in batiul 6. Plunjerul 2 pune in miscare traversa mobile 9, in cursa de lucru. Traveras mobile este ridicata cu plunjerul 8, din cilindrul 7. Conductele servesc pentru admisia lichidului. Cele mai mari prese hidraulice sunt utilizate pentru forjarea lingourilor.

         b)Presa cu frictiune (fig.12.28) este alcatuita din discurile 1, actionate de roata 3, prin cureaua 4. Discul 2 este montat pe surubul 6, care se infileteaza in piulita 7, asamblata in batiul 9. Discurile 1 se deplaseaza dupa sensul I si transmit miscarea pe rind, prin frecare, discului 2. Contactul se realizeaza cu roata din stinga sau cu cea din dreapta. Berbecul 8 este solidar cu surubul 6.

         Dupa modul de constructie si modul de functionare presele cu frictiune reprezinta utilajul intermediar intre ciocane si presele cu excentric.

         c)Presa cu excentric (fig.12.29) este alcatuita din motor electric 1, volant 2, arbore cu excentric 3, biela 4, berbec 5, matrita superioara 6, matrita inferioara 7, masa presei 8, system de frinare 9, transmisie cu curea 10. Motorul electric ransmite miscarea de rotatie pina la arborele cu excentric, printr-o transmisie cu roti de curea, roata de transmisie, volant. Miscarea de rotatie se transforma in miscare de translatie pentru berbec, de care este fixata  matrita superioara. Matrita inferioara se monteaza pe masa presei.

         NTSM – PSI la forjare. In sectiile de forja trebuie respectate o serie de reguli de protective a muncii, dintre care amintim:

-operatiile de forjare necesita personal calificat;

-ciocanele de forjare se monteaza corespunzator pe fundatie;

-utilajele trebuie intretinute si verificate periodic;

-nu se baga mana sub berbec atunci cind presa functioneaza;

-nu se fac reparatii cind functioneaza utilajul;

-instalatiile de ridicat si transportat trebuie sa fie prevazute cu dispositive de semnalizare acustica;

-dispozitivele pentru prinderea pieselor sa fie prevazute cu sigurante pentru evitarea deschiderii;

-piesele grele se transporta cu vagoane de cale ferata;

-piesele mici se transporta in cutii metalice;

-se interzice deplasarea sau stationarea sub sarcini ridicate.

BIBLIOGRAFIE:

1. Adriana popescu si Elena dragan. Tehnologia elaborarii si prelucrarii semifabricatelor.Editura didactica si pedagogica , Bucuresti- 2003.

2. G. S. Georgescu. Indrumator pentru ateliere mecanice. Editura tehnica .Bucuresti - 1978.

3.Vasile Bejan. Tehnologia  fabricarii si a repararii utilajelor tehnologice, in constructia de masini.Editura tehnica,Bucuresti-1991.

4. Fratila Gheorghe. Calculul si constructia autovehiculelor.

 Marincas Dumitru . Tehnologia de fabricare si reconditionare a rotilor dintate.

6. Constantin Ciocardia. Tehnologia constructiei utilajului agricol. Fabricarea rotilor dintate. Editura didactica si pedagogica , Bucuresti – 1979.

7. Dumitru Tomescu. Intretinerea si repararea tractoarelor. Editura ceres, Bucuresti – 1981.

8. Mihai Gafitanu. Organe de masini. Volumul II. Editura tehnica, Bucuresti – 1983.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1567
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved