Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  
AccessAdobe photoshopAlgoritmiAutocadBaze de dateCC sharp
CalculatoareCorel drawDot netExcelFox proFrontpageHardware
HtmlInternetJavaLinuxMatlabMs dosPascal
PhpPower pointRetele calculatoareSqlTutorialsWebdesignWindows
WordXml


CURS DE INITIERE IN UTILIZAREA CALCULATOARELOR

calculatoare



+ Font mai mare | - Font mai mic



CURS DE INITIERE IN UTILIZAREA

CALCULATOARELOR



CUPRINS

1. ARHITECTURA MICROCALCULATORULUI COMPATIBIL IBM - PC   

2. SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS

2.1. Componentele de baza ale MS-DOS

2.2. Incarcarea sistemului de operare

2.3. Dialogul utilizator - MS-DOS

2.4. Organizarea fisierelor si a directoarelor

2.5. Structura de arbore a directoarelor

2.6. Directorul curent

2.7. Numele unitatilor de disc

2.8. Comenzi MS-DOS

3. PROGRAMUL UTILITAR NORTON COMMANDER

3.1. Lansarea programului Norton Commander

3.2. Iesirea din Norton Commander

3.3. Forma generala a ecranului

3.4. Forma generala a ferestrelor

3.5. Fisierul sau directorul marcat

3.6. Utilizarea tastelor functionale

3.7. Selectarea unui grup de fisiere

3.8. Trecerea rapida dintr-un director in altul

3.9.Trecerea pe alt disc

3.10. Executarea programelor si comenzilor MS-DOS

3.11. Cautarea rapida a unui fisier

3.12. Meniul Norton Commander

ARHIVAREA DIRECTOARELOR, SUBDIRECTOARELOR SI A FISIERELOR CU PROGRAMUL RAR

4.1. Lansarea programului RAR

4.2. Arhivarea si dezarhivarea cu programul RAR

4.3. Iesirea din programul RAR

5. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS '95   

5.1. Lansarea sistemului WINDOWS '95

5.2. Descrierea sistemului WINDOWS '95

5.3. Utilitarul My computer

5.4. Utilitarul Windows Explorer

6. PROGRAMUL MICROSOFT WORD

6.1. Lansarea programului Word

6.2. Inchiderea programului Word

6.3. Deschiderea documentelor

6.4. Salvarea documentelor

6.5. Editarea documentelor

6.6. Anularea modificarilor

6.7. Mutarea si copierea textului sau a graficii

6.8. Utilizarea facilitatilor de cautare si inlocuire

6.9. Formatarea caracterelor si schimbarea fonturilor

6.10. Formatarea paragrafelor

6.11. Umbrirea si incadrarea in chenar a paragrafelor

6.12. Formatarea aranjarii in pagina

6.13. Stabilirea dimensiunii si orientarii hartiei

6.14. Crearea anteturilor si subsolurilor

6.15. Inserarea numerelor de pagina

6.16. Crearea si editarea tabelelor

6.17. Crearea listelor numerotate

6.18. Crearea efectelor speciale cu WordArt

6.19. Reprezentarea grafica a datelor

6.20. Previzualizarea si tiparirea unui document

7. PROGRAMUL MICROSOFT EXCEL

7.1. Lansarea programului Excel

7.2. Inchiderea programului Excel

7.3. Crearea unei foi de lucru

7.4. Copierea textului si a numerelor

7.5. Salvarea fisierelor

7.6. Executarea calculelor

7.7. Formatarea caracterelor si a celulelor

7.8. Ajustarea latimii coloanelor (inaltimii liniilor)

7.9. Tiparirea documentelor

7.10. Crearea diagramelor

7.11. Crearea bazelor de date

8. PROGRAMUL MICROSOFT POWERPOINT   

8.1. Lansarea programului PowerPoint

8.2. Modurile de vizualizare a diapozitivelor

8.3. Introducerea si prelucrarea textului, a tabelelor si a diagramelor   

8.4. Inserarea diapozitivelor

8.5. Inserarea imaginilor

8.6. Numerotarea diapozitivelor

8.7. Efectele de prezentare a diapozitivelor

1. ARHITECTURA MICROCALCULATORULUI COMPATIBIL IBM - PC

Un calculator este un sistem de prelucrare rapida, precisa si sigura a datelor, fiind realizat astfel incat sa poata prelua date de intrare, sa le transforme conform unor reguli si apoi sa prezinte rezultatele intr-o forma dorita, intregul proces desfasurandu-se sub controlul unor instructiuni precise.

O definitie mult mai sintetica ar fi: calculatorul este un aparat electronic programabil.

Partile componente inseparabile ale unui calculator sunt:

aparatura propriu-zisa, care formeaza asa numita componenta HARD a calculatorului: HARDWARE;

programele de lucru, care formeaza asa numita componenta SOFT a calculatorului: SOFTWARE.

Cele doua parti nu pot exista una fara cealalta. Hardul este partea fizica a calculatorului, formata in special din componente electronice iar softul este partea care contine programele.

In general, partile componente ale unui sistem de calcul (P.C.) sunt in numar de trei si anume:

Unitatea de intrare (U.I.);

Unitatea centrala (U.C.);

Unitatea de iesire (U.E.).

Acestea sunt reprezentate sintetic prin schema de mai jos:

 

Unitatea centrala (U.C.)

 

Unitatea de iesire (U.E.)

 


1.1. UNITATEA DE INTRARE (U.I.) este formata din mai multe dispozitive, care preiau datele de intrare si le introduc in unitatea centrala. Printre aceste dispozitive mai importante sunt: tastatura, unitatile de discuri, unitatea de CD-ROM, mouse-ul, scanner-ul.

1.1.1. Tastatura ("Keyboard" - in limba engleza) este destinata introducerii informatiei in calculator. Amplasarea literelor corespunde masinilor clasice de scris. Cel mai raspandit tip de tastatura este format din 5 grupe de taste:

Grupa I - tastele cu litere, cifre si diferite simboluri;

Grupa II - tastele numerice;

Grupa III - tastele de editare si pozitionare;

Grupa IV - tastele functionale;

Grupa V - tastele speciale ale P.C.

Grupa I este grupa in care predomina tastele cu litere. Ea este asemanatoare tastaturii masinilor de scris si se mai numeste tastatura QWERTY (aceasta denumire vine de la ordinea tastelor cu litere din primul rand de taste cu litere). In mijlocul grupei se afla 3 randuri de litere. Deasupra primului rand de litere se gasesc tastele cu cifrele de la 0 la 9, fiecare din aceste taste avand pe ele inca un simbol care se poate obtine apasand simultan una din cele 2 taste <Shift> ( ) aflate in stanga si in dreapta ultimului rand de taste cu litere. In grupa tastelor cu litere se gasesc in partea dreapta cateva taste cu simboluri, pe fiecare din aceste taste existand cate 2 simboluri. Simbolul de jos de pe fiecare din aceste taste se poate obtine apasand direct pe tasta iar simbolul marcat in partea de sus a fiecaruia din aceste taste se obtine apasand simultan tasta <Shift> si tasta dorita.

Grupa II se gaseste in partea dreapta fiind asemanatoare cu tastatura unei masini de contabilitate (ca un calculator de buzunar). In aceasta grupa se afla tastele cu cifrele: 0,1,2,.,9, ce au fost suprapuse pe ele si alte simboluri. In aceasta grupa apare si tasta <Enter> care este cea mai importanta tasta, ea avand rolul de a valida prin apasarea ei, orice comanda data calculatorului. Se gasesc in aceasta grupa, 4 taste cu simbolurile pentru cele 4 operatii aritmetice: +, -, *, /, tasta <Numlock> (Lock - blocare) care are rolul de a bloca tastele numerice. Aceasta tasta este asociata cu un led situat in partea dreapta a tastaturii. Ea fuctioneaza ca un comutator si anume: atunci cand se apasa pe ea si ledul deasupra caruia scrie "Numlock" este aprins, tastele numerice din partea dreapta a tastaturii se vor putea scrie cifrele de la 0 la 9; la o a doua apasare cand ledul se stinge, vor deveni active simbolurile din partea de jos a fiecarei taste.

Grupa III reprezinta tastele de pozitionare si editare (a edita inseamna a scrie cu ajutorul tastaturii un document intr-un program numit editor). Tastele de pozitionare sunt cele 4 sageti cu care se poate deplasa cursorul (acesta fiind de obicei o liniuta _) in cele 4 directii principale: sus, jos, stanga, dreapta. Deasupra tastelor cu sageti in aceeasi grupa sunt tastele:

<Delete> - are rolul de a sterge caracterul din dreapta cursorului, sau de a sterge un grup de cuvinte selectate;

<End> - are rolul de a muta cursorul la sfarsitul randului curent;

<Page down> - are rolul de a muta cursorul la sfarsitul paginii curente;

<Insert> - se foloseste atunci cand se doreste sa se scrie cu suprascriere (caracterele introduse vor fi asezate peste cele existente anterior);

<Home> - are rolul de a duce cursorul la inceputul randului curent;

<Page up> - are rolul de a face un salt la inceputul paginii curente;

<Print screen> - are rolul de a tipari imaginea, care exista pe ecran la un moment dat;

<Scroll Lock> - are rolul in anumite programe de a deplasa pe ecran un text ce se intinde pe mai multe pagini. Aceasta tasta este asociata cu un led care se aprinde sau se stinge in functie de modul de lucru (deplasarea textului si inghetarea lui pe ecran);

<Pause (Break)> - are rolul de a bloca calculatorul in anumite situatii, ea folosindu-se in combinatie cu tasta <Ctrl>.

Grupa IV reprezinta grupa tastelor functionale. Aceasta contine tastele notate cu litera "F" incepand de la <F1> pana la <F12>, care in anumite programe indeplinesc anumite functii, la apasarea lor.

Grupa V reprezinta grupa de taste speciale ale P.C. Acestea sunt urmatoarele:

<Tab> - care se numeste tasta de tabulare, are rolul de a deplasa cursorul cu un anumit numar de spatii (se utilizeaza la inceput de paragraf pentru aliniate);

<Caps Lock> - are rolul ca la apasarea ei sa se aprinda ledul asociat si sa se scrie cu majuscule, iar la a doua apasare odata cu stingerea ledului sa se scrie cu litere mici;

<Shift> - are rolul ca la apasarea ei, sa se scrie simbolurile de deasupra tastelor cu numere din grupa I sau de a scrie cu majuscule (se apasa simultan tasta <Shift> si o litera, rezultatul fiind litera respectiva majuscula);

<Ctrl> - este tasta de control;

<Alt> - este tasta de alternare. Aceste doua taste se utilizeaza de foarte multe ori impreuna. De ex. <Ctrl>+<Alt>+<Del> are ca efect repornirea calculatorului si se utilizeaza doar la blocarea acestuia;

<Back Space> - are rolul de a sterge caracterul din fata (stanga) cursorului. Cursorul este o liniuta sau patratel care palpaie si indica locul in care se vor introduce caracterele de la tastatura. Orice caracter se apasa, se va scrie in pozitia cursorului.

1.1.2. Unitatile de discuri sunt acele dispozitive in care se introduc dischetele, care reprezinta suporturi magnetice de memorat informatia. Unitatile de discuri sunt de doua tipuri:

unitati pentru discuri mari de 5,25" (1" = 2,54 cm) cu capacitate de 720 KB sau 1,2 MB;

unitati pentru discuri mici de 3,5" cu capacitate de 1,44 MB.

Unitatile de discuri (floppy-disk) au rolul de a citi informatia de pe dischete precum si de a scrie date pe ele. Inainte de utilizare, un disc trebuie formatat (adica trebuie sa fie configurat magnetic). Prin procesul de formatare se marcheaza sectoare si piste pe suprafata discului, unde vor fi stocate datele.

1.1.3. Unitatea de CD-ROM este un dispozitiv utilizat numai pentru citirea unor discuri, numite CD-uri (Compact Disc). CD-urile sunt discuri cu capacitati de stocare a informatiei mult mai mari decat dischetele, ajungand pana la 800 MB.

1.1.4. Mouse-ul este un dispozitiv periferic al P.C. foarte comod de utilizat care dubleaza unele functii ale tastaturii. Este dotat cu 2 sau 3 butoane (stanga, mijloc si dreapta), cel mai utilizat fiind butonul din stanga, mai putin folosit cel din dreapta si aproape deloc cel din mijloc. Aceste butoane pot fi apasate independent unul de altul, in timp ce mouse-ul este deplasat cu podul palmei pe o suprafata plana numita pad. La deplasarea mouse-ului pe pad, pe ecran apare un indicator de forma unei sageti care pozitionata intr-o regiune pe ecran urmata de apasarea rapida pe unul din butoanele mouse-ului duce la executarea unor comenzi.

Scanner-ul este un dispozitiv periferic destinat introducerii rapide a informatiei in calculator prin preluarea direct de pe hartia tiparita. Scanner-ele sunt capabile sa recunoasca caracterele, ceea ce le face sa fie foarte utile pentru introducerea in calculator a unui volum mare de texte tiparite (carti, dictionare, enciclopedii, etc.). Perifericul foloseste o raza luminoasa mobila sau un laser ale carui reflexii comuta on sau off, in acord cu zonele luminoase sau intunecate ale obiectului scanat.

1.2. UNITATEA CENTRALA (U.C. - "Central Unit" in limba engleza) are in componenta cel putin 4 elemente: placa de baza, microprocesorul central, memoria, unitatea de stocare pe termen lung, interfetele.

1.2.1. Placa de baza reprezinta suportul fizic pentru sustinerea componetelor principale ale calculatorului cum ar fi: microprocesorul central, memoria, placa grafica, placa de retea, placa de sunet, etc.

1.2.2. Microprocesorul central (CPU-Central Processing Unit) este "creierul" calculatorului fiind destinat controlului functionarii acestuia si efectuarii operatiilor de calcul. Microprocesorul executa programele introduse in calculator, este echipamentul care aduna si scade numerele, efectueaza operatii logice elementare si altele.

Microprocesorul este un ansamblu de circuite integrate si tranzistoare care se gasesc pe un cip de siliciu. Este patrat, mai mare decat majoritatea celorlalte cipuri si poarta inscriptionat numele producatorului si tipul procesorului. Exemple de micro-procesoare: 8080, 80286, 80386, 80486, Pentium, Pentium II, Pentium III, AMD K5, AMD K6.

In interior, microprocesorul are doua componente majore: unitatea de comanda si unitatea aritmetica si logica.

a)      Unitatea de comanda (CU-Command Unit) dirijeaza operarea unitatii centrale de procesare (CPU). Instructiunile adresate calculatorului sunt stocate sub forma de programe. Unitatea de comanda tine evidenta si interpreteaza instructiunile dintr-un program, fiind responsabila cu transmiterea de sarcini specifice diferitelor elemente ale calculatorului. CU controleaza in principal functiile de intrare/iesire, de memorie si stocare.

b)     Unitatea aritmetica si logica (ALU - Aritmetic and Logic Unit) raspunde de efectuarea operatiilor de calcul. La acest nivel se executa doua tipuri de operatii:

operatii aritmetice: +,-,*,:

operatii logice, care implica actiuni dependente de compararea a doua valori.

Cum stie procesorul care operatie sa o execute ?

Raspunsul este simplu: microprocesorul aduce datele care urmeaza sa fie prelucrate, din memorie. Aceste date se numesc instructiuni. Setul de instructiuni pe care un procesor poate sa-l indeplineasca corespunde exact actiunilor pe care hardware-ul poate sa le execute.

Un microprocesor este alcatuit din sute de mii, chiar milioane de tranzistori, legati intre ei de un circuit microscopic gravat in suprafata chip-ului.

Tranzistorii sunt bistabili, deoarece pot fi numai in doua stari:

ON (TRUE);

OFF (FALSE).

O tensiune apropiata de 0 V este folosita pentru a reprezenta valoarea FALSE si o tensiune inalta, de obicei in jur de 5-15 V, este folosita pentru a reprezenta valoarea TRUE. Microprocesorul stocheaza informatia ca secventa de comutari ON/OFF. Se poate reprezenta o comutare ON (1) si o comutare OFF (0), toate informatiile fiind codificate ca secvente de 0 si 1 pentru a fi manipulate de sistemul de calcul.

De exemplu, cand se tasteaza litera A la tastatura, aceasta este convertita in urmatoarea secventa de opt cifre 0 si 1: 01000001, litera B va fi convertita in secventa 01000010.

Pentru a ajunge la CPU, un 1 va fi un puls de electricitate puternica transmis prin firul care leaga tastatura de unitatea centrala si un 0 va fi un puls slab de electricitate. Cand ajunge la CPU, fiecare puls puternic va comuta tranzistorul in ON, in timp ce un puls slab va comuta tranzistorul in OFF. In acest mod, fiecare caracter tastat este convertit in secvente de comutari ON/OFF in microprocesor.

Fiecare secventa de 0 si 1 reprezinta un element de data numerica. Cifrele 0 si 1 care formeaza un numar binar sunt numite cifre binare (binary digits, pe scurt bits). In majoritatea calculatoarelor informatia este manipulata in grupuri de opt cifre 0 si 1. Un grup de opt biti se numeste un octet sau un byte (se citeste bait).

Aceasta egalitate se exprima astfel:

1 Byte = 1 octet;

sau

1 B = 8 biti = 8 b.

Urmatorii termeni sunt folositi in masurarea capacitatilor:

KB sau Kbyte (prescurtare de la kilobyte), adica 1024 bytes (octeti);

MB sau Mbyte (prescurtare de la megabyte), adica 1024 Kbytes (octeti);

GB sau Gbyte (prescurtare de la gigabyte), adica 1024 Mbytes (octeti);

TB sau Kbyte (prescurtare de la terabyte), adica 1024 Gbytes (octeti).

Memoria este zona de stocare a informatiilor in interiorul calculatorului, locul unde programele si datele sunt pastrate in vederea procesarii de catre unitatea centrala de prelucrare. Ea contine componentele sistemului de operare necesare precum si programele utilizatorului. Memoria este de doua tipuri: RAM si ROM.

a) Memoria cu acces aleator (RAM - Random Acces Memory) este o zona de stocare temporara unde sunt pastrate programele si datele incarcate de pe disc, introduse de la tastatura sau de la alt periferic de intrare. Termenul de "acces aleator" semnifica faptul ca datele pot fi luate de memorie in orice ordine.

RAM consta dintr-o "placuta" de silicon realizata din mii de comutatori, fiecare putand fi in starea ON sau OFF, reprezentand astfel o cifra binara (1 sau 0). Memoria de acest tip este volatila, adica in momentul in care calculatorul este inchis (decuplat de la sursa de alimentare), continutul ei se pierde.

Fiecare element de data este asociat unei adrese de memorie, adrese in forme de cifre binare. Cand unitatea centrala citeste o data din memorie, executa urmatoarele doua operatii:

cauta adresa datei in memorie;

citeste data, secventa de cifre 0 si 1, care se afla la acea adresa.

Numerele care identifica adresa de memorie traverseaza in forma electronica, magistralele de date ("data bus" in limba engleza).

b) Memoria numai pentru citire (ROM - Read Only Memory) reprezinta o stocare permanenta, utilizata pentru pastrarea caracteristicilor functionale de fabricatie ale calculatorului. In cazul acestei memorii, comutatorii tranzistorilor nu pot fi comutati in starile ON sau OFF, ci sunt codati permanent in momentul producerii programului respectiv. Aceasta memorie este "numai pentru citire" deoarece nu este posibila modificarea caracteristicilor de fabricatie ale calculatorului de catre utilizator.

In cazul unui PC compatibil IBM, ROM este denumita BIOS ("Basic Input Output System" = Sistemul de intrare/iesire de baza). Acesta executa operatii simple cu discul, accepta intrarile facute prin intermediul tastaturii si efectueaza alte sarcini simple, insa esentiale.

Memoria ROM este non-volatila, adica dupa intreruperea alimentarii calculatorului, datele nu se pierd.

Unitatea de stocare pe termen lung ("harddisk -ul" in limba engleza, discul fix) se foloseste pentru pastrarea permanenta a informatiei utilizate in calculator si dupa ce se opreste alimentarea acestuia: programele sistemului de operare (DOS, WINDOWS), aplicatiile (WORD, EXCEL, POWERPOINT), etc.

Discurile fixe stocheaza datele intr-o forma digitala. Daca materialul magnetic este polarizat intr-o directie, se stocheaza valoarea 1, iar daca este polarizat in directie opusa campul magnetic are valoarea 0.

Discurile fixe sunt medii de inregistrare magnetica. Ele utilizeaza tipare magnetice inregistrate pe un invelis magnetic pentru a reprezenta biti de date. Acesta este un principiu similar celui intrebuintat la inregistrarea sunetelor pe o caseta audio. In loc sa se deplaseze prin fata unui cap de inregistrare/redare, discurile se rotesc.

Inainte ca un disc sa poata fi utilizat la stocarea datelor, el trebuie formatat. Prin formatare, discul este impartit in piste concentrice. La randul lor, pistele sunt divizate in sectoare. Numarul specific de piste si sectoare depinde de tipul discului. In mod obisnuit, un sector contine 512 KB.

Unitatea pentru discuri utilizeaza capete de citire/scriere pentru a magnetiza si a citi particulele de fier gasite pe platourile magnetice. Atunci cand platourile se rotesc, capetele se apropie de ele la distante microscopice. Cu cat capetele se apropie mai mult, cu atat datele pot fi stocate mai dens. Datorita acestor tolerante stranse, capetele de citire/scriere si suportul magnetic sunt continute intr-o carcasa etansa, impiedicand patrunderea prafului. Fiecare platou are doua capete citire/scriere, iar platourile se rotesc cu 2400-3600 rot/min.

Discurile fixe prezinta urmatoarele avantaje fata de discurile flexibile:

pot stoca mult mai multe date, primele avand capacitati de ordinul sutelor de MB sau GB;

pot accesa datele mult mai rapid decat este posibil in cazul dischetelor.

1.2.5. Interfetele sunt dispozitive electronice care fac legatura intre unitatea centrala si dispozitivele de intrare/iesire. Ele transforma semnalele primite de la aceste dispozitive astfel incat sa le inteleaga unitatea centrala si sa raspunda in mod corespunzator.

1.3. UNITATEA DE IESIRE (U.E.) se compune din cel putin patru dispozitive: monitorul, imprimanta, plotter-ul, modem-ul.

Monitorul ("display"-ul in limba engleza) este destinat afisarii pe ecran a informatiei alfanumerice si grafice.

Monitoarele sunt de doua tipuri:

color;

monocrom.

Ele pot functiona in doua moduri:

alfanumeric;

grafic.

In regim alfanumeric (modul text), ecranul este impartit in zone conventionale numite zone caracter. De obicei, aceste zone alcatuiesc 25 de linii si 80 de coloane, deci maxim 2000 de caractere. In fiecare zona poate fi afisat un singur caracter dintr-un set de 256. Setul de caractere este constituit din literele mari si mici ale alfabetului latin, cifrele 0,1,.,9, semnele de punctuatie -,!@,~,#,$,%,^,&,*,(,),,[,],',",<,>,?,/,_,=,|,,` si unele caractere semigrafice, utilizate la afisarea pe ecran a tabelelor, diagramelor, chenarelor, etc.: ╙,╚,╛,╝,╞,╟,╠,╡,╢,╣,┐,┌,└,┘,├,┤,╩,╨,╪,╫,╬,║,╕,╔.

Printre caracterele afisate pe ecran pot fi si literele altor alfabete.

Regimul grafic al monitorului este destinat afisarii pe ecran a graficelor, desenelor, etc. Si in acest regim pot fi afisate diferite caractere de diferite tipuri si dimensiuni.

In regim grafic, ecranul este alcatuit din puncte (pixeli, denumirea provine din limba engleza, din cuvintele "picture elements", care s-ar traduce prin "elemente de desen"). Numarul de puncte pe orizontala si pe verticala determina rezolutia monitorului. De exemplu, expresia "rezolutia 640x480" inseamna ca monitorul are 640 de puncte pe orizontala si 480 pe verticala.

Din punctul de vedere al rezolutiei si al graficii, exista mai multe norme internationale pentru monitoarele calculatoarelor de tip IBM-PC. Aceste norme si ca urmare si monitoarele respective, au diferite denumiri: CGA, Hercules, EGA, VGA, etc. Normele respective reprezinta anumite caracteristici recunoscute si respectate de firmele producatoare. Monitoarele VGA (Video Graphic Adapter) si mai nou Super VGA, au capatat o raspandire foarte larga si au devenit un fel de standard pentru aplicatiile care necesita mijloace grafice de prezentare a informatiei.

Imprimanta este unitatea periferica destinata tiparirii informatiei. Toate imprimantele pot tipari informatia alfanumerica, iar unele imprimante tiparesc si informatia grafica (desene, grafice). Exista imprimante care tiparesc si imagini color.

In functie de sistemul de tiparire deosebim:

imprimante matriciale;

imprimante cu jet de cerneala;

imprimante cu laser.

a) Imprimantele matriciale

Sunt cele mai raspindite pentru calculatoarele de tip IBM-PC. Principiul de lucru este urmatorul: capul de imprimare, care contine o coloana verticala de bare metalice subtiri numite ace, se misca de-a lungul liniei imprimate, iar la momentul potrivit acele lovesc prin banda tusata in foaia de hartie. Configuratia acelor ce lovesc in fiecare moment determina caracterul format. Cu cat numarul acelor din capul de imprimare este mai mare, cu atat calitatea imprimarii este mai buna. Exista imprimante cu 9 ace, cu 24 de ace. Calitatea imprimarii poate fi imbunatatita prin tiparirea repetata (de 2-4 ori) a aceluiasi caracter pe acelasi loc.

b) Imprimantele cu jet de cerneala

Sunt dotate cu un mecanism special de imprimare care asigura formarea caracterului tiparit prin jeturi microscopice de cerneala. Ele asigura o calitate foarte buna tiparului si sunt foarte comode pentru imprimarea color. Imprimantele cu jet de cerneala sunt mai scumpe decat cele matriciale si necesita o asistenta tehnica deosebita. Viteza de imprimare la aceste imprimante este comparabila cu cea a imprimantelor matriciale.

c) Imprimantele cu laser

Asigura calitatea cea mai buna a tiparului (aproape de calitatea tipografica). La baza acestor imprimante sta principiul xerografiei: imaginea caracterului se imprima de pe un cilindru, pe care a fost formata prin intermediul semnalelor electrice, cu o vopsea speciala ("toner").

Deosebirea esentiala intre imprimantele cu laser si un aparat obisnuit de xerocopiat consta in faptul ca cilindrul este electrizat de o raza laser la comanda calculatorului.

Plotter-ul este un dispozitiv destinat imprimarii pe hartie a informatiilor grafice. Se utilizeaza in special in proiectarea asistata de calculator pentru realizarea desenelor tehnice. Este un periferic mai ieftin decat imprimanta cu laser, dar cu o viteza de tiparire mult mai mica. Plotter-ele sunt de diverse dimensiuni, de la formatul A4 pana la A0 si A1. Consta dintr-o suprafata plana pe care este fixata o bucata de hartie, un brat mobil caruia ii este atasat un dispozitiv de impresionare a hartiei.

1.3.4. Modem-ul. Cuvantul modem provine din prescurtarea cuvintelor modulator/demodulator, termen folosit pentru a descrie un periferic care permite transmiterea si receptionarea de semnale prin intermediul liniilor telefonice. Pentru a comunica cu un alt calculator prin intermediul liniilor telefonice, la emisie, se converteste semnalul digital al calculatorului intr-un semnal telefonic analog, respectiv la receptie, se converteste semnalul analog intr-o intrare digitala, lucruri realizate de acest echipament.

Comunicatiile prin intermediul modem-urilor se bazeaza pe patru concepte de baza:

RS - 232. Acesta este principalul standard pentru definirea conexiunilor care vor fi utilizate in cablarea calculatoarelor legate. Specifica un canal pentru transmiterea datelor, unul pentru primirea lor si un altul pentru semnale de control. Specifica, de asemenea, faptul ca datele sunt transmise serial.

Rata de transfer (baud rate). Specifica numarul de biti de date pe secunda care sunt transmisi printr-un canal de comunicatii. Standardul RS-232 nu specifica o singura rata, ci permite un anumit numar: 75, 150, 300, 600, 1200, 2400, 9600, 56600, 112600 sau chiar mai mult. Rata de transfer trebuie setata inainte de inceperea comunicarii, lucru realizat cu ajutorul programului de comunicatii.

Protocol. Exista o serie de protocoale care trebuiesc setate inainte de inceputul comunicarii: paritatea, bitii de stop, etc, lucruri realizate, in mod normal, de software.

Largimea benzii. Masoara cantitatea de informatii care poate fi transmisa printr-un mediu (firul telefonic) intr-o secunda. Sistemele de comunicatii conventionale, cum ar fi majoritatea retelelor telefonice, transmit informatiile sub forma de unde, caz in care largimea benzii este masurata in KHz (1 Hz = 1 ciclu pe secunda). In cazul in care informatia este transmisa in forma digitala, in pulsuri, lungimea benzii este masurata in numarul de biti care trec prin mediu intr-o secunda (bps).

Majoritatea modem-urilor sunt automatizate, permitand apeluri prin intermediul calculatorului, fie prin tastarea numarului destinatarului la tastatura, fie prin selectarea sa dintr-o lista de numere stocate pe disc. O importanta caracteristica a modem-urilor consta in viteza de comunicatie (300, 1200, 2400, etc, ).

Pentru a utilliza un modem, acesta trebuie conectat la calculator folosind un cablu RS-232, in cazul in care este vorba despre un modem extern (modem-urile interne sunt plasate in interiorul unitatii centrale). Dupa instalarea modemului la calculator, acestuia i se conecteaza priza telefonica. Softul de comunicatii va permite setarea ratei de transfer, a altor protocoale si apelul numarului.


2. SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS

Sistemul de operare este un ansamblu de programe care se incarca o data cu pornirea calculatorului. El intretine dialogul cu utilizatorul, gestioneaza resursele calculatorului (memoria, adresele pe discuri, etc.), incarca si lanseaza alte programe aplicative. Sistemul de operare reprezinta o interfata intre utilizator si programele aplicative pe de o parte si resursele calculatorului pe de alta parte.

Motivul principal care impune existenta sa consta in faptul ca operatiile elementare asupra resurselor calculatorului, din punct de vedere al utilizatorului, reprezinta sute sau chiar mii de comenzi la nivel de unitate hardware.

De exemplu, unitatea de stocare pe discuri magnetice "intelege" numai comenzi de tipul: a conecta/a deconecta motorul, a pozitiona capetele de citire pe cilindrul dat, a selecta capul de citire necesar, a citi informatia de pe pista. De aceea, efectuarea unei operatii destul de simple, cum ar fi copierea unui fisier de pe o discheta pe alta, necesita mii de comenzi asupra unitatii de stocare, controlul executarii comenzilor, preluarea informatiei din tabelul de alocari a fisierelor, etc.

Problema devine mai complicata din urmatoarele motive:

exista numeroase formate ale dischetelor si sistemul de operare trebuie sa poata lucra cu oricare dintre ele. Din punct de vedere al utilizatorului, lucrul cu dischetele de diferite formate trebuie sa se efectueze in acelasi mod.

Fisierul ocupa pe disc niste sectoare, dar pe utilizator nu trebuie sa il intereseze care anume. Toate functiile de gestionare a tabelelor de alocare a fisierelor, cautarea informatiei, determinarea locului pe disc unde ulterior se va scrie fisierul, trebuie sa le execute sistemul de operare si utilizatorul poate sa nu stie nimic despre aceasta.

In procesul de lucru al programului de copiere pot interveni zeci de situatii: lipsa spatiului pe disc, greseli in informatie, etc. Pentru toate aceste cazuri trebuie prevazute mesaje corespunzatoare si actiuni de corectare.

Menirea sistemului de operare este in primul rand de a ascunde utilizatorului toate subtilitatile complicate si inutile si a-i propune o interfata comoda de lucru.

2.1. Componentele de baza ale MS-DOS

Sistemul de operare MS-DOS este alcatuit din urmatoarele componente:

a) Sistemul de baza de intrare/iesire (BIOS - Basic Input Output System) situat in memoria ROM a calculatorului. Rolul BIOS-ului este:

Executarea unora dintre cele mai simple operatii de intrare/iesire;

Testarea functionarii memoriei operative si a unitatilor periferice;

Predarea controlului incarcatorului sistemului.

b) Incarcatorul este un program foarte scurt, inscris pe primul sector al fiecarui disc ce contine sistemul de operare. Functia acestui program este de a incarca in memorie celelalte doua fisiere care fac parte din sistemul de operare MS-DOS: IO.SYS si MSDOS.SYS. Fisierul IO.SYS reprezinta o componenta suplimentara a BIOS - ului si executa operatii de intrare/iesire, iar MSDOS.SYS executa celelalte functii ale sistemului de operare.

c) Interpretorul de comenzi este un program numit COMMAND.COM care se afla pe acelasi disc cu sistemul de operare si este destinat prelucrarii comenzilor introduse de catre utilizator. Pentru executarea comenzilor externe, interpretorul de comenzi cauta programul cu numele respectiv si daca-l gaseste, il incarca in memorie si ii preda controlul. Dupa ce programul s-a executat, interpretorul de comenzi il sterge din memorie si afiseaza pe ecran prompterul sistemului, ceea ce inseamna ca este gata de a primi urmatoarea comanda.

d) Comenzi externe sunt programe instalate pe calculator o data cu sistemul de operare. Aceste programe efectueaza unele operatii utilitare, de exemplu formatarea dischetelor, testarea discurilor, etc.

e) Drivere de intrare/iesire sunt programe speciale care completeaza sistemul de intrare/iesire MS-DOS, deservesc unitati neprevazute in BIOS.

2.2. Incarcarea sistemului de operare

Sistemul de operare MS-DOS se incarca automat la conectarea calculatorului, la apasarea butonului "Reset" de pe unitatea centrala sau la apasarea concomitenta a tastelor <Ctrl>, <Alt> si <Del> de la tastatura. Sistemul de operare se poate incarca de pe discul flexibil sau de pe discul fix.

La inceputul incarcarii are loc testarea unitatilor componente si a memoriei. Daca se descopera o eroare, pe ecran se afiseaza codul erorii. In continuare, BIOS-ul incearca sa lanseze incarcatorul de pe discheta. Daca in unitatea A nu este nici o discheta, sistemul de operare se va incarca de pe discul fix. Daca in unitatea A: este instalata o discheta ce nu contine sistemul de operare, pe ecran se va afisa mesajul:

Non-System disk or disk error

Replace and strike any key when ready

(Discul nu contine sistemul sau este defect; schimbati discul si apasati orice tasta.)

Daca se doreste incarcarea sistemului de operare de pe discul fix, se scoate discheta din unitatea A: si se apasa orice tasta. Dupa ce BIOS-ul a lansat incarcatorul, se incarca in memoria RAM fisierele IO.SYS si MSDOS.SYS. Apoi se incarca in memorie interpretorul de comenzi COMMAND.COM care preia controlul. Interpretorul de comenzi executa fisierul AUTOEXEC.BAT, daca in directorul radacina a discului sistem exista un fisier cu acest nume. Cu aceasta, procesul de incarcare se incheie si pe ecran se afiseaza prompterul sistemului de operare, MS-DOS fiind gata de a primi orice comanda.

2.3. Dialogul utilizator - MS-DOS

Cand sistemul de operare este gata de lucru, pe ecran se afiseaza prompterul sistemului, de exemplu A:> sau C:>.

Acest mesaj comunica faptul ca MS-DOS este gata de a primi orice comanda.

Dialogul utilizator sistemul MS-DOS are loc sub forma de comenzi. La orice comanda a utilizatorului, sistemul efectueaza anumite actiuni, cum ar fi listarea unui fisier sau afisarea continutului unui director.

O comanda MS-DOS se constituie din nume si eventual unul sau mai multi parametri, separati prin spatiu. Comenzile MS-DOS se tasteaza cu litere mari sau mici ale alfabetului latin.

Introducerea unei comenzi se sfarseste cu apasarea tastei <Enter>.

2.4. Organizarea fisierelor si a directoarelor

a) Fisiere

Informatia pe discurile magnetice se pastreaza in fisiere. Fisierul este o colectie organizata de date, care ocupa un spatiu pe disc si caruia i se atribuie un nume. Fisierele contin programe sursa, documente, programe executabile, date, etc.

Fiecare fisier are un nume alcatuit din doua parti: numele propriu-zis si extensia. Numele poate fi alcatuit din 1-8 caractere. Extensia reprezinta formatul fisierului, este alcatuita din caractere, fiind despartita de nume prin caracterul "punct".

Numele propriu-zis.extensie

1-8 caractere .1-3 caractere

Exemplu:

COMMAND.COM

AUTOEXEC.BAT

Numele poate fi alcatuit din litere mari si/sau mici ale alfabetului latin, cifre si caracterele: -_$!@%(),~^.

Unele nume de fisiere sunt interzise, deoarece sistemul de operare le utilizeaza ca nume de unitati periferice. Acestea sunt urmatoarele: AUX, COM1-COM3, LPT1-LPT3, CON, PRN, NUL.

b) Directoare

Numele fisierelor se inscriu pe disc in directoare. Directorul este un spatiu special pe disc, unde se pastreaza numele fisierelor, informatii despre dimensiunea fisierelor, data ultimei actualizari, atribute, etc. Daca numele unui fisier se afla intr-un director, se spune ca fisierul dat este continut in acel director. Pe orice disc magnetic se pot afla mai multe directoare, care la randul lor, pot contine mai multe subdirectoare si fisiere.

Toate directoarele (cu exceptia directorului radacina) sunt de fapt fisiere de tip special. Fiecare director are un nume si poate fi inregistrat in alt director. Daca directorul X este inregistrat in directorul Y, atunci se spune ca X este subdirector al directorului Y.

2.5. Structura de arbore a directoarelor

Dupa formatare, DOS creeaza un singur director. Acest director este denumit director radacina sau director principal. Directorul radacina poate sa contina fisiere si subdirectoare, care sunt directoare de nivel 1. Directoarele de nivel 1 pot contine fisiere si subdirectoare, care sunt directoare de nivel 2, s.a.m.d. Asadar, aranjarea ierarhica a fisierelor si directoarelor MS-DOS pe disc reprezinta o structura arborescenta.

Exemplu:

Deosebiri intre subdirectoare si fisiere:

Numele subdirectoarelor este format din maxim 8 caractere si apare numai cu majuscule, iar al fisierelor este format din maxim 8 caractere urmat de punct si o extensie de 3 caractere;

Subdirectoarele mai pot contine si alte subdirectoare si fisiere pe cand fisierele nu mai contin nici un alt subdirector sau fisier.

2.6. Directorul curent

Directorul in care opereaza utilizatorul la un moment dat se numeste director curent. Daca intr-o comanda DOS se indica numai numele fisierului, acesta va fi cautat sau creat in directorul curent.

Pentru adresarea unui fisier ce nu apartine directorului curent utilizatorul este obligat sa indice "calea" spre acest fisier. Calea este un sir de nume de directoare sau simbolurile ".." separate prin caracterul backslash ().

Exemple:

C:DOS    - calea spre directorul DOS;

C:WNDOWSFONTS    - calea spre subdirectorul FONTS.

2.7. Numele unitatilor de disc

Un calculator contine de obicei, mai multe unitati de discuri magnetice. MS-DOS denumeste aceste unitati prin literele A:, B:, C:, etc. De exemplu:

A: - reprezinta unitatea de disc de 3,5 ";

B: - reprezinta unitatea de disc de 5,25" (acolo unde exista);

C: - reprezinta unitatea de harddisk;

D: - unitatea CD-ROM.

2.8. Comenzi MS-DOS

Prompterul MS-DOS

Prompterul MS-DOS se afiseaza pe ecran atunci cand sistemul de operare este gata pentru a primi comanda utilizatorului. Cand utilizatorul intra in dialog cu un program, prompterul dispare.

Prompterul MS-DOS contine informatii despre unitatea curenta si directorul curent.

Exemple:

A:>

C:WINDOWS>

Numele comenzilor

Orice comanda introdusa de catre utilizator necesita executarea unei comenzi MS-DOS. In multe comenzi MS-DOS, numele fisierului poate sa contina caracterele * si ? (caractere pentru nume globale de fisiere) pentru a specifica grupuri de fisiere dintr-un director. Simbolul * indica faptul ca in locul lui poate fi orice sir de caractere. Aceasta se refera atat la numele fisierului cat si la extensie. Caracterul ? indica prezenta unui caracter arbitrar sau lipsa caracterului.

Exemple:

*.bak - toate fisierele cu extensia .bak din directorul curent;

c*.d*    - toate fisierele din directorul curent la care numele incepe cu litera "c", iar extensia cu litera "d";

a:DOCabc???.* - toate fisierele din directorul DOC pe unitatea A:, al caror nume incepe cu "abc" si contin numai 6 simboluri.

Schimbarea unitatii curente

Pentru a schimba unitatea curenta, se indica numele unitatii care urmeaza sa devina curenta si simbolul (:).

Exemple:

C:>A: <Enter>

A:>C: <Enter>

Schimbarea directorului curent

Pentru schimbarea directorului curent se utilizeaza comanda CD (Change Directory).

Formatul comenzii este:

cd [unitate:] cale

Exemple:

C:>cd dos    <Enter> - schimbarea directorului radacina in directorul DOS.

Rezultat: C:DOS>

C:DOS>cd.. <Enter> - schimbarea directorului DOS in directorul radacina.

Rezultat: C>

Crearea unui director nou

Pentru crearea unui director nou se utilizeaza comanda MD (Make Directory).

Formatul comenzii este:

md [unitate:][cale]nume_director

Exemple:

C:>md mihai    - se creeaza directorul MIHAI in directorul radacina;

C:>md a:lucru - se creeaza directorul LUCRU in directorul radacina al unitatii A:.

Stergerea unui director gol

Pentru stergerea unui director gol se utilizeaza comanda RD (Remove Dyrectory).

Formatul comenzii este:

rd [unitate:][cale]nume_director

Exemple:

C:>rd mihai    - sterge directorul MIHAI din directorul radacina;

C:>rd a:LUCRU    - sterge directorul LUCRU de pe unitatea A:.

Editarea unui fisier

Pentru editarea fisierelor se utilizeaza comanda EDIT.

Formatul comenzii este:

C:>edit

La aceasta comanda apare fereastra DOS de editare cu urmatoarele optiuni:

File Edit Search View Options Help

(Fisier) (Editare) (Cautare) (Vizualizare) (Optiuni) (Ajutor)

Textul se va introduce in fereastra de editare, care se afla dedesubtul optiunilor cu meniuri. Dupa introducerea textului acesta se va salva cu comanda:File Save. Daca se doreste salvarea sub alt nume se da comanda: File Save as. Daca se doreste deschiderea unui document existent se da comanda: File Open. Daca se doreste inchiderea unui document deschis se da comanda: File Close.

Pentru iesirea din fereastra de editare DOS se da comanda: File Exit.

Stergerea unui fisier

Pentru stergerea fisierelor se utilizeaza comanda DEL (Delete).

Formatul comenzii este:

del [unitate:][cale]nume_fisier

Nume_fisier poate contine caracterele * si ?.

Exemple:

C:>del *.bak    - sterge toate fisierele cu extensia .BAK din directorul radacina;

C:>del a:mihaifisier.doc - sterge fisier.doc din directorul MIHAI de pe discul A:.

Daca utilizatorul doreste sa stearga toate fisierele dintr-un director, utilizand comanda del *.*, MS-DOS va emite mesajul:

Are you sure (Y/N)?

(Sunteti sigur?)

pentru a elimina fisierele se apasa "Y" si <Enter>, in caz contrar "N" si <Enter>.

Listarea continutului unui director

Pentru afisarea continutului unui director se utilizeaza comanda DIR.

Formatul comenzii este:

dir [unitate:][cale][nume_fisier][/p][/w]

In nume_fisier pot fi utilizate si caracterele * si ?.

Daca nu este indicat numele fisierului, se afiseaza continutul intregului director. Daca este indicat numele, se afiseaza informatii despre acest fisier. Daca nu se indica unitatea sau calea, se presupune unitatea si calea curenta.

Despre fiecare fisier, comanda dir afiseaza urmatoarele informatii: numele, extensia, dimensiunea in octeti, data si ora ultimei actualizari. Subdirectoarele se noteaza cu expresia <DIR>. La terminarea afisarii se comunica numarul total de fisiere si volumul de spatiu liber pe disc.

Parametrul /p determina afisarea directorului in portiuni de marimea unui ecran. Daca se indica acest parametru, MS-DOS afiseaza un ecran si asteapta pana cand utilizatorul va apasa oricare tasta pentru continuarea afisarii.

Parametrul /w determina comanda dir sa afiseze numai numele fisierelor din director, fara alte informatii. Numele fisierelor se afiseaza cate 5 in rand.

Exemple:

C:>dir/p    - afiseaza continutul directorului radacina, pagina cu pagina.

C:>dir a:    - afiseaza continutul directorului radacina de pe discul A:.

Redenumirea unui fisier

Pentru schimbarea numelui unui director se utilizeaza comanda REN (Rename).

Formatul comenzii este:

ren [unitate:][cale] nume1_fisier nume2_fisier

Nume1_fisier reprezinta numele initial al fisierului, iar nume2_fisier este numele nou. Numele fisierelor din comanda REN poate contine caracterele * si ?. In acest caz se redenumesc toate fisierele ce corespund conditiei din nume1_fisier. Caracterele * si ? utilizate in nume2_fisier lasa neschimbate caracterele respective din nume1_fisier.

Exemple:

C:> ren MIHAIfis1.doc fis2.doc - schimba numele fisierului fis1.doc din directorul MIHAI in fis2.doc;

C> ren a:*.doc *.txt - schimba extensia tuturor fisierelor cu extensia .doc din directorul radacina de pe unitatea A: in extensia .txt.

Copierea fisierelor

Pentru copierea fisierelor se utilizeaza comanda COPY.

Formatul comenzii este:

copy [unitate:][cale]nume_sursa [unitate:][cale]nume_dest

sau

copy [unitate:][cale]nume_sursa [unitate:][cale].

Numele fisierelor poate sa contina caracterele * si ?.

Din directorul indicat in primul parametru al comenzii se vor copia fisierele indicate in primul parametru. Unitatea si calea din parametrul al doilea indica directorul in care se vor copia fisierele. Daca din parametrul al doilea lipseste numele fisierului, fisierele se vor copia cu acelasi nume, in caz contrar numele din parametrul al doilea este numele nou al fisierului. Daca nume_dest contine caracterele * si ?, caracterele respective din nume_sursa raman neschimbate.

Exemplu:

C:>copy MIHAIfis1.doc CORNELfis2.doc - se copiaza fisierul fis1.doc din directorul MIHAI in directorul CORNEL si i se schimba denumirea in fis2.doc.

3. PROGRAMUL UTILITAR NORTON COMMANDER

Interactiunea dintre utilizator si sistemul de operare MS-DOS este conceputa dupa principiul dialogului: utilizatorul introduce de la tastatura comanda necesara si apasa tasta <Enter> iar MS-DOS executa comanda. Acest mod de interactiune nu este destul de ilustrativ si comod, de aceea in ultimul timp s-au raspandit mediile de operare, care permit executarea celor mai frecvente operatii in regim de instruire pe intreg ecranul. Printre aceste operatii se numara: vizualizarea directorului, trecerea dintr-un director in altul, copierea, deplasarea si stergerea unui fisier, lansarea in executie a unui program. Unul dintre cele mai reusite medii de operare este Norton Commander (NC).

3.1. Lansarea programului Norton Commander

Pentru a lansa programul Norton Commander trebuie sa stim directorul in care se afla utilitarul. Se intra in directorul respectiv dupa care, in linia de comanda se tasteaza comanda NC.

Exemplu de lansare a programului.

Sa presupunem ca utilitarul se afla in directorul NC din directorul radacina.

C:>cd NC    <Enter> - se intra in directorul NC;

C:|NC>nc    <Enter> - se lanseaza in executie Norton Commander.

3.2. Iesirea din Norton Commander

Pentru a iesi din programul Norton Commander trebuie apasata tasta <F10>. In centrul ecranului va apare cererea de confirmare a faptului ca se doreste iesirea din Norton Commander. Pentru confirmare se apasa tasta <Enter> sau "Y" iar in caz contrar <Esc> sau "N".

3.3. Forma generala a ecranului

Dupa lansarea programului, pe ecran apar doua ferestre dreptunghiulare. Sub ferestre se situeaza prompterul MS-DOS. Aici pot fi introduse comenzi MS-DOS. Ultima linie a ecranului prezinta tastele functionale si comenzile atasate lor.

3.4. Forma generala a ferestrelor

Fiecare fereastra Norton Commander poate contine urmatoarele informatii:

continutul unui director;

arborele directoarelor pe disc;

informatii despre discul si directorul afisat in cealalta fereastra.

Daca fereastra afiseaza continutul unui director, in partea de sus apare numele acestui director. Daca fereastra contine arborele directoarelor, deasupra apare mesajul Tree ("Arbore"), iar daca se afiseaza informatii despre disc si director, mesajul Info.

Numele fisierelor din director se scriu cu litere mici, iar numele subdirectoarelor cu litere mari. In coloana Size ("Marime"), directoarele si subdirectoarele contin textul "<SUB-DIR>".

Linia de sus a ferestrei contine informatii despre directorul parinte (la afisarea directorului radacina aceasta linie lipseste). In coloana Name ("Nume") pentru directorul parinte se afla caracterele "..", iar in coloana Size <UP-DIR>.

3.5. Fisierul sau directorul marcat

Pe ecran unul dintre fisiere sau directoare este indicat printr-o culoare mai pronuntata. Acest fisier sau director este marcat.

Utilizand tastele de deplasare a cursorului: sageata sus, sageata jos, sageata stanga, sageata dreapta, <Page up> si <Page down>, bara de selectie poate fi deplasata la orice alt fisier sau director.

Tasta <Tab> deplaseaza bara de selectie in cealalta fereastra.

Daca este marcat un director si se apasa tasta <Enter>, Norton Commander "intra" in acest director si in fereastra se va afisa continutul lui.

Pentru a trece in directorul parinte, el trebuie marcat (linia .. <UP-DIR>) dupa care se apasa tasta <Enter>.

3.6. Utilizarea tastelor functionale

In ultima linie a ecranului se afiseaza tastele functionale. Acestea sunt urmatoarele:

<F1> Help - informatie rezumativa despre functiile tastelor functionale;

<F2> Menu - functii definite de utilizator;

<F3> View - vizualizarea fisierelor din editoarele: MS-DOS, WORD, etc;

<F4> Edit - editarea fisierelor;

<F5> Copy - copierea fisierelor. In centrul ecranului Norton Commander cere sa se indice directorul in care se vor copia fisierele. Implicit fisierele se copiaza in directorul afisat in cealalta fereastra, dar utilizatorul poate indica si alt director. Pentru a copia fisierele trebuie apasata tasta <Enter>, in caz contrar <Cancel>. Pentru copierea directoarelor care contin subdirectoare exista si optiunea de copiere a acestora (a subdirectoarelor) prin activarea posibilitatii "Include subdirectories" (se apasa tasta <Space> in dreptul optiunii);

<F6> Ren/Move - redenumirea fisierului sau mutarea lui in alt director. Fisierului (sau directorului), daca este marcat i se poate atribui un nume nou, sau poate fi indicat numele directorului in care va fi mutat fisierul. Pentru a realiza redenumirea si/sau mutarea fisierelor (directoarelor) trebuie apasata tasta <Enter> in caz contrar <Cancel>;

<F7> MkDir - Crearea unui director. Pentru aceasta, "se intra" in directorul/ subdirectorul in care dorim sa introducem un alt subdirector. Se apasa tasta <F7>, se introduce numele noului subdirector si se apasa tasta <Enter>.

<F8> Delete - Stergerea fisierului sau a directorului/subdirectorului marcat. Pentru stergerea unui fisier simplu se procedeaza astfel: se marcheaza, se apasa tasta <F8>, apoi se activeaza optiunea <Delete> si fisierul este sters din memorie si de pe hardisk. Daca nu se doreste stergerea fisierului marcat se alege optiunea <Cancel> sau <Esc>. Pentru stergerea directoarelor/ subdirectoarelor care contin la randul lor alte subdirectoare, exista optiunea de stergere si a acestora activand optiunea "Include subdirectories" (se apasa tasta <Space> in dreptul optiunii). Daca se doreste stergerea unui director/subdirector gol se activeaza optiunea "Include empty directories". Pentru stergerea mai multor directoare/subdirectoare dintr-o singura comanda, dupa ce sunt marcate, se alege optiunea <All>. In caz contrar, se alege optiunea <Cancel>;



<F9> PullDn - se afiseaza meniul suplimentar cu regimurile de lucru al programului Norton Commander in partea de sus a ecranului;

<F10> Quit - Iesirea din Norton Commander.

3.7. Selectarea unui grup de fisiere

Norton Commander permite selectarea grupurilor de fisiere asupra carora pot fi executate operatii, cum ar fi: copierea, deplasarea in alt director, stergerea, s.a.

Selectarea unui fisier se efectueaza prin apasarea tastei <Insert>. Apasarea repetata a acestei taste determina deselectarea fisierului marcat.

Pentru selectarea mai multor fisiere dintr-o singura comanda, se apasa tasta "+" din grupa II a tastaturii. Apare o ferestra de dialog <Select > in care se cere sa se selecteze fisierele dorite (Select the files), in locul caracterelor "

Exemple de alegere a fisierelor:

- toate fisierele;

*.bak - toate fisierele cu extensia .bak;

*.doc - toate fisierele cu extensia .doc.

Pentru deselectarea mai multor fisiere dintr-o singura comanda, se apasa tasta "-"din grupa II a tastaturii. Apare o ferestra de dialog <Deselect > in care se cere sa se deselecteze fisierele dorite (Deselect the files), in locul caracterelor " ". Se poate alege orice nume sau extensie pentru deselectare.

Fisierele selectate se afiseaza in culoare galbena pe monitor color sau cu intensitate sporita pe monitor monocrom. In partea de jos a ferestrei se indica numarul de fisiere selectate si volumul total de memorie (in octeti).

Utilizand tastele functionale, asupra grupului de fisiere selectate pot fi aplicate urmatoarele operatii:

<F5> Copy - copierea in alt director;

<F6> Ren/Move - deplasarea in alt director;

<F8> Delete - stergerea.

3.8. Trecerea rapida dintr-un director in altul

Pentru a trece rapid dintr-un director in altul pe un disc,trebuie aplicata comanda <Alt/F10>. Ca rezultat, pe ecran va apare arborele directoarelor discului curent. Cu ajutorul tastelor de deplasare a cursorului trebuie selectat directorul necesar, dupa care se apasa tasta <Enter>.

Pentru a gasi directorul sau subdirectorul necesar, utilizatorul poate tasta primele litere din denumire in campul Search Speed. In acest caz, Norton Commander va incerca sa gaseasca singur directorul necesar. Daca se doreste sa se gaseasca alt director care incepe cu aceleasi caractere, se apasa combinatia de taste <Ctrl/Enter>.

3.9.Trecerea pe alt disc

Pentru a schimba discul in fereastra din partea stanga se apasa <Alt/F1>, iar pentru a schimba discul in fereastra din dreapta se apasa <Alt/F2>.

In continuare, se selecteaza discul necesar din lista (A:, B:, C:, D:, E:, etc.) utilizand tastele: sageata stanga si sageata dreapta dupa care se apasa tasta <Enter>.

Daca in fereastra se afiseaza continutul unui disc iar intre timp discul a fost schimbat, pentru a afisa continutul discului nou trebuie apasate tastele <Alt/F1> (respectiv <Alt/F2>) si dupa aceea tasta <Enter>.

3.10. Executarea programelor si comenzilor MS-DOS

Intre cele doua fereastre dreptunghiulare si tastele functionale, Norton Commander afiseaza prompterul MS-DOS. Daca apare necesitatea de a executa un program sau o comanda MS-DOS, utilizatorul ii tasteaza numele in linia de comanda, apasa tasta <Enter> si astfel va incepe executarea. Dupa terminarea executarii, ecranul isi reface forma initiala.

Pentru a vedea mesajele afisate pe ecran (care pot fi acoperite de ferestrele Norton Commander) se tasteaza <Ctrl/O> si ferestrele dispar. Aplicarea repetata a tastelor <Ctrl/O> reface ferestrele pe ecran.

Pentru a extrage in linia de comanda numele fisierului marcat se apasa <Ctrl/Enter>. Dupa scrierea numelui fisierului in linia de comanda, cursorul se deplaseaza cu un spatiu spre dreapta.

Pentru a curati linia de comanda trebuie apasata tasta <Esc>.

3.11. Cautarea rapida a unui fisier

Pentru a marca mai rapid un fisier in directorul curent se apasa tasta <Alt> si tinand-o apasata se tasteaza primele caractere din numele fisierului. Norton Commander va marca fisierul necesar de indata ce caracterele introduse vor fi suficiente pentru a-l determina. Daca se doreste sa se marcheze alt fisier care sa inceapa cu aceleasi caractere, se tasteaza combinatia de taste <Ctrl/Enter>.

Pentru cautarea rapida a unui fisier in toate directoarele discului se tasteaza <Alt/F7> si se introduce numele fisierului cautat in campul Find Files. Numele fisierului poate contine caracterele * si ?. Dupa apasarea tastei <Enter> incepe cautarea. Cautarea poate fi intrerupta selectand "Stop" si apasand <Enter>. Cu ajutorul tastelor sageata sus, sageata jos, se selecteaza fisierul necesar, apoi in meniu se evidentiaza "ChDir" si se apasa tasta <Enter> pentru a trece in directorul ce contine fisierul cautat. Daca nu se cunoaste numele fisierului, in campul Containing se introduc caractere sau cuvinte continute de fisierul cautat.

3.12. Meniul Norton Commander

Prin intermediul meniului Norton Commander poate fi stabilit modul de afisare a ferestrelor pe ecran, pot fi schimbate regimurile de lucru ale programului, etc.

Pentru a intra in meniu trebuie apasata tasta <F9>. In linia de sus a ecranului vor apare optiunile meniului:

"Left",    "Files", "Disk" "Commands", "Right".

(Stanga),     (Fisiere), (Disc) (Comenzi), (Dreapta).

Pentru alegerea optiunii se utilizeaza tastele: sageata stanga si sageata dreapta. Dupa ce a fost aleasa optiunea necesara se apasa tasta <Enter> si sub aceasta optiune va apare submeniul corespunzator. Pentru a selecta o optiune a submeniului, se utilizeaza tastele sageata sus, sageata jos dupa care se apasa tasta <Enter>.

Pentru iesirea din meniu si submeniu se apasa tasta <Esc>.

Optiunile "Left" si "Right" stabilesc regimurile de afisare a informatiei in ferestrele din stanga si respectiv dreapta. Regimurile stabilite sunt insemnate in submeniu cu simbolul "√". Pentru a stabili sau inhiba un regim, el se selecteaza cu tastele sageata sus, sageata jos si se apasa tasta <Enter>. Submeniurile corespunzatoare lui "Left" si "Right" contin urmatoarele optiuni:

- Brief - informatie prescurtata despre fisiere si directoare (se afiseaza numai numele acestora);

- Full - Informatie completa despre fisiere (numele, data crearii sau ultima actualizare, marimea acestuia);

- Info - in fereastra se afiseaza informatii despre discul si directorul din cealalta fereastra;

- Tree - in fereastra se afiseaza arborele directoarelor de pe discul din cealalta ferestra;

- Quick view - se afiseaza numarul de directoare pe care le contine, numarul

de fisiere, capacitatea in biti pentru directoarele din partea opusa;

Directory - se afiseaza numarul de directoare pe care le contine, numarul

Information de fisiere, capacitatea in biti si numarul de dischete necesare pentru directorul selectat din partea opusa;

- On/Off - se afiseaza sau nu fereastra din stanga (respectiv din dreapta);

- Name - fisierele se afiseaza in ordine alfabetica a numelor propriu-zise;

- eXtension - fisierele se afiseaza in ordine alfabetica a extensiilor;

- tiMe - fisierele se afiseaza in ordinea datei ultimei actualizari;

- Size - fisierele se afiseaza in ordinea descrescatoare a dimensiunilor;

- Unsorted - fisierele se afiseaza in ordinea inscrierii lor in director;

- Re-read - recitirea continutului directorului;

- Drive - trecerea pe un alt disc.

Optiunea "Files" din meniu executa aceleasi comenzi ca si tastele functionale. In plus, are urmatoarele optiuni:

- File atributes - utilizatorul poate opta pentru anumite atribute de fisier: Read only (numai pentru citire), Archive (arhiva), Hidden (ascuns) si system (fisier sistem);

Select group - se selecteaza anumite grupuri, care respecta o anumita

conditie;

Deselect group - se deselecteaza anumite grupuri;

Invert selection - se inverseaza selectia fisierelor selectate;

- Restore selection - reface selectia initiala.

Optiunea "Disk" are printre cele mai importante comenzi, astfel:

- Copy diskette - copiaza continutul unei dischete pe alta discheta;

Format diskette - formateaza una sau mai multe dischete. Se poate opta

pentru unul din cele doua moduri privind capacitatea: 720 KB sau 1,44 MB; se poate introduce un nume dischetei respective; se poate formata in unul din cele trei moduri: Safe (formatarea dischetei cu salvarea informatiei de pe discheta), Quick ( formatare rapida) si DOS (formatare MS-DOS); dupa alegerea tuturor optiunilor se da comanda <Format>.

- Label diskette - acordarea unui nume dischetei din unitatea A:

- Disk cleanup - stergerea anumitor fisiere de care nu este nevoie: temporare, AUTOEXEC.BAT, CONFIG.

Optiunea "Commands" executa urmatoarele comenzi:

- NCDtree - afiseaza pe ecran arborele directoarelor pentru a efectua trecerea rapida dintr-un director in altul (analog comanda <Alt/F10>);

- Findfile - cautarea fisierelor pe disc, <Alt/F7>;

- History - afiseaza pe ecran comenzile introduse in linia de comanda MS-DOS. Tastele sageata sus, sageata jos permit alegerea comenzii necesare, iar apasarea tastei <Enter> va executa acesta comanda, la fel ca si <Alt/F8>;

- Swappanels - ferestrele isi schimba locurile (comanda cu acelasi efect ca <Ctrl/U>);

- Pannels on/off- sterge si restabileste ferestrele pe ecran;

Comparies - compararea directoarelor afisate in ferestre. In fiecare director

directories se evidentiaza acele fisiere care lipsesc din celalalt director, sau de alta dimensiune, sau cu alta data a ultimei actualizari;

- Configuration- configurarea meniului Norton Commander. Avem urmatoarele optiuni: Screen (monitorul) cu urmatoarele optiuni: Key bar (afisarea tastelor functionale in partea de jos a ecranului), Full screen (afisarea pe tot ecranul), Clock (afisarea orei), Screen savers (salvatorul de imagini) afisarea unor secvente cat timp nu se lucreaza la calculator, dar fara iesirea din meniul NORTON COMMANDER.

ARHIVAREA DIRECTOARELOR, SUBDIRECTOARELOR SI A FISIERELOR CU PROGRAMUL RAR

Fisierul arhiva reprezinta un fisier care inglobeaza in sine unul sau mai multe fisiere in stare comprimata si ofera posibilitatea de a le restabili ulterior in forma lor initiala. Fisierul arhiva are un cuprins care contine lista fisierelor arhivate si un sistem de codificare care verifica integritatea fisierelor.

4.1. Lansarea programului RAR

Sa cauta directorul in care se gaseste fisierul rar.exe.

Sa presupunem ca acesta este NC. In linia de comanda se tasteaza rar.

Rezultatul este:

C:NC>rar

4.2. Arhivarea si dezarhivarea cu programul RAR

Se deschide o fereastra asemanatoare cu meniul Norton Commander cu deosebirea ca exista numai o singura fereastra.

Se insereaza directoarele sau fisierele care se doresc sa fie arhivate. Fisierele selectate vor fi arhivate pe volume, adica pachete de informatie capabile sa fie copiate pe cate o discheta ( in cazul in care marimea fisierelor selectate este mai mare decat 1,44 MB)

Se tasteaza combinatia de taste <Alt/F5>. In continuare, se deschide o fereastra de dialog: Enter volume size (Introduceti marimea volumului). Cu tasta <Tab> se alege una din capacitatile convenabile. In general, se alege 1,2 MB sau 1,44 MB.

Aceasta metoda de arhivare permite realizarea de fisiere executabile (cu extensia exe).

Pentru dezarhivare se procedeaza astfel:

a)      se copiaza toate fisierele arhivate intr-un director;

b)      se apasa tasta <Enter> pe fisierul arhiva cu extensia exe;

c)      fisierele se dezarhiveaza automat.

4.3. Iesirea din programul RAR

Dupa terminarea arhivarii, se tasteaza <Escape> si are loc iesirea din programul RAR.

5. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS '95

Sistemul de operare Windows '95 pune la dispozitia utilizatorului o interfata grafica deosebit de atractiva si de performanta, spre deosebire de predecesorul sau MS-DOS care este foarte sarac in elemente grafice. De asemenea, daca pentru MS-DOS mouse-ul nu este absolut necesar, in mediul WINDOWS el devine un instrument indispensabil.

La realizarea mediului WINDOWS s-a utilizat o conceptie cu totul noua bazata pe ferestre ("windows"), de unde vine si numele programului. Fiecare program ruleaza intr-o fereastra care se deschide pe ecran dar in acelasi timp putem avea deschise mai multe ferestre, adica mai multe programe pot rula in acelasi timp, ceea ce inseamna ca WINDOWS '95 este un sistem multitasking.

5.1. Lansarea sistemului WINDOWS '95

La calculatoarele care au instalat sistemul WINDOWS '95, lansarea acestuia se executa automat, dupa pornire. Daca din anumite motive, se afiseaza prompterul MS-DOS, atunci sistemul WINDOWS '95 se incarca cu comanda "win".

Exemplu:

C:> win <Enter>

Daca la un moment dat are loc "iesirea" din sistemul WINDOWS '95 si se lucreaza in sistemul MS-DOS, pentru revenire in WINDOWS '95, se tasteaza "exit" la prompterul MS-DOS.

5.2. Descrierea sistemului WINDOWS '95

Dupa terminarea incarcarii sistemului pe ecran apare o imagine numita desktop (suprafata de lucru), avand ca fundal o imagine sau o culoare simpla pe care se gasesc ordonate niste pictograme sau icoane (imagini micute insotite de text explicativ). In WINDOWS '95 toate programele, directoarele si fisierele apar sub aceasta forma, icoanele fiind sugestive pentru a fi mai usor de deosebit intre ele. Icoanele care ne apar pe desktop nu sunt programe propriu-zise ci "scurtaturi" ("shortcut"-uri) catre programele cele mai frecvent utilizate.

In functie de modul in care este configurat sistemul WINDOWS '95, pictogramele cele mai importante care pot aparea pe desktop sunt: My computer (informatii despre partile componente ale calculatorului, despre directoarele si fisierele de pe hardisk-uri), Recycle Bin (locul de stocare temporara a fisierelor sterse) si alte "scurtaturi", iar suplimentar butonul Start (utilizat pentru lansarea unui program sau a unei aplicatii, deschiderea unui document, schimbarea setarilor sistemului, acordarea ajutorului, gasirea unor fisiere si inchiderea calculatorului).

5.2.1. Folosirea mouse-ului

Apasarea pe un buton al mouse-ului se numeste "clic" ("click" in limba engleza), dupa sunetul pe care il produce butonul apasat. In general, in sistemul de operare WINDOWS, cu mouse-ul se pot face cateva operatii mai importante:

clic simplu (apasarea pe butonul principal, din stanga):

se utilizeaza pentru selectarea unui obiect grafic sau activarea unui buton;

clic dreapta (apasarea pe butonul din dreapta):

in functie de zona unde se gaseste mouse-ul, pe ecran se va afisa un meniu cu optiunile ce ne stau la dispozitie;

dublu clic ( apasarea rapida de doua ori a butonului stang):

permite lansarea unui program in executie;

trage si lasa ("drag and drop"):

se selecteaza un obiect grafic si tinand apasat butonul stang se trage si se da drumul (intr-o alta fereastra, de exemplu). Operatia se mai foloseste si pentru marirea dimensiunilor unei ferestre, tragand de marginile acesteia.

5.2.2. Descrierea butonului Start

Butonul Start este localizat in partea de jos, cand se porneste sistemul WINDOWS '95 prima oara dupa instalare.

Cand se actioneaza butonul Start (cu ajutorul mouse-ului sau al tastaturii) se deschide un meniu care contine tot ce este nevoie pentru utilizarea sistemului WINDOWS '95.

Optiunile care apar sunt:

Programs - arata o lista cu programele si aplicatiile care se pot deschide: Accessories (Games, Internet Tools, Multimedia, System Tools, Calculator, Notepad, Paint, Wordpad), Microsoft Excel, Microsoft Powerpoint, Microsoft Word, Prompt MS-DOS, Windows Explorer, etc);

Documents - arata o lista cu ultimele 15 fisiere deschise;

Settings - arata o lista cu componentele sistemului care pot fi modificate: Control Panel (panoul de control), Printers (imprimante), Taskbar (bara de sarcini);

Find - cauta un fisier, un subdirector, un director sau mai multe fisiere care au aceeasi extensie sau respecta o anumita conditie;

Help - acorda ajutor;

Run - porneste un program sau deschide un dosar cand se introduce o comanda MS-DOS;

Shut Down - se deschide o fereastra de dialog cu cel putin trei posibilitati: Shut down the computer ( inchiderea calculatorului),

Restart the computer (repornirea calculatorului) si

Restart the computer in MS-DOS (repornirea calculatorului in modul MS-DOS).

Daca se opteaza pentru o anumita aplicatie, aceasta va rula pe ecran intr-o fereastra ("window" in limba engleza), care dupa caz , va ocupa tot ecranul sau numai o parte din acesta.

5.2.3. Structura unei ferestre de tip WINDOWS '95

In general, o fereastra reprezinta o arie dreptunghiulara in care ruleaza un program si ea are ca principale componente:

q          bara de titlu (ex. Microsoft Excel, Microsoft Word);

q          bara de meniuri;

q          bara de instrumente ("tools" in limba engleza);

q          suprafata de lucru.

Pe bara de titlu in partea din dreapta se afla trei butoane radio:

In functie de care buton este activat, o fereastra poate avea trei marimi (forme):

a)      forma normala - cand fereastra este deschisa si ocupa o portiune de ecran. Forma butoanelor din dreapta sus este: Cand se deschide o aplicatie WINDOWS '95, aceasta poate avea o forma normala. Ea poate fi mutata si dimensionata pe orizontala sau verticala. O fereastra se poate muta pe suprafata de lucru mergand cu mouse-ul pe titlu si cu butonul stang apasat se deplaseaza pana la locul dorit eliberand in final butonul.

b)      forma marita - cand fereastra ocupa tot ecranul. Se obtine din fereastra normala apasand pe butonul: Pentru revenire se apasa butonul: . Fereastra se mai poate mari pe tot ecranul apasand dublu clic pe bara de titlu.

c)      forma redusa - cand fereastra se transforma intr-un chenar sau dreptunghi situat, de obicei, jos pe ultima linie a ecranului, langa butonul Start. Pentru aceasta se apasa butonul: Pentru a redeschide fereastra de la forma redusa la forma normala se pozitioneaza mouse-ul pe chenarul din partea de jos a ecranului si se apasa butonul stang.

In unele ferestre, apare caseta: ? care se foloseste pentru informatii ajutatoare despre anumite elemente din fereastra.

Pentru inchiderea ferestrei se apasa butonul: .

5.2.4. Descrierea barei de sarcini

Bara de sarcini ("taskbar" in limba engleza) se afla situata in partea de jos a ecranului, in continuarea butonului Start.

De fiecare data, cand se deschide un program sau o fereastra, in bara de sarcini apare un buton reprezentand acea ferestra. Pentru a activa una dintre ferestre este de ajuns ca sa apasam butonul stang pe fereastra respectiva din bara de sarcini si aceasta se va deschide. Cand se inchide o fereastra, butonul corespunzator din bara de sarcini dispare.

In functie de sarcinile care lucreaza, pot aparea in bara de sarcini in partea dreapta, alti indicatori cum ar fi: imprimanta, difuzorul, limba utilizata, etc. Bara de sarcini se termina cu afisarea orei. Pentru a vizualiza sau a modifica setarile trebuie sa se actioneze dublu clic pe orice indicator al barei de sarcini.

Utilitarul My computer

Programul utilitar My computer este asemanator cu Norton Commander din sistemul de operare MS-DOS.

a)        Lansarea lui se poate face apasand dublu clic pe pictograma corespunzatoare de pe desktop.

b)         Descrierea utilitarului

Aplicatia se deschide ca o fereastra de tip WINDOWS '95 care contine in suprafata de lucru urmatoarele pictograme:

arata continutul dischetei;

arata continutul harddisk-ului;

arata continutul CD-ului;

schimba setarile calculatorului;

instaleaza imprimante sau afiseaza informatii despre acestea.

Pentru informatiile din una dintre unitatile de disc (A:, C:, D;, etc.) se apasa dublu clic pe iconita corespunzatoare. Pentru a intra in Control Panel si Printers se apasa dublu clic.

Exista patru tipuri in care se pot afisa pictogramele, directoarele ("folders" in limba engleza) si fisierele. Acestea se aleg din bara de meniu din View:

Large Icons - icoane mari care ocupa tot spatiul ferestrei;

Small Icons - icoane mici;

List - icoanele se ordoneaza sub forma unei liste;

Details - icoanele apar sub forma de lista dar se vizualizeaza informatii despre dimensiunea, tipul si data ultimei modificari.

Pentru afisarea instrumentelor de lucru se alege optiunea: View Toolbar.

Pentru aflarea capacitatii unei unitati de disc (A:, C:, D:, etc.) se procedeaza astfel: se alege unitatea, se apasa clic dreapta si se alege optiunea Properties (proprietati) dupa care apare o fereastra in care se afiseaza, in optiunea General, capacitatea utilizata ("used space"), cea libera ("free space") si totala ("capacity") a unitatii.

c) Operatii care se pot executa cu My computer:

c.1) Crearea unui nou director, dosar ("folder"):

se apasa dublu clic pe unitatea respectiva;

se alege comanda:File New Folder (cu clic dreapta New Folder);

se introduce numele noului dosar;

se apasa tasta <Enter>.

c.2) Operatia de copiere:

se deschide unitatea de pe care se doreste sa se copieze;

se deschide directorul dorit si se alege subdirectorul sau fisierul;

se alege optiunea: Edit Copy (sau cu clic dreapta se alege optiunea Copy);

se deschide unitatea in care se doreste copierea;

se deschide directorul in care se va executa copierea;

se alege optiunea: Edit Paste (sau cu clic dreapta se alege optiunea Paste).

c.3) Copierea rapida a fisierelor de pe harddisk pe discheta:

se deschide directorul, subdirectorul de unde se va copia;

se alege optiunea: File Send To si apoi 31/2 Floppy (A:);

sau utilizand clic dreapta, se poate alege optiunea Send To si apoi 31/2 Floppy (A:).

c.4) Operatia de mutare:

se deschide unitatea de pe care se doreste sa se mute;

se deschide directorul dorit si se alege subdirectorul sau fisierul;

se alege optiunea: Edit Cut (sau cu clic dreapta se alege optiunea Cut);

se deschide unitatea in care se doreste copierea;

se deschide directorul in care se va executa mutarea;

- se alege optiunea: Edit Paste (sau cu clic dreapta se alege optiunea Paste).

c.5) Operatia de stergere:

se deschide unitatea de pe care se doreste sa se stearga;

se deschide directorul dorit si se alege subdirectorul sau fisierul;

se alege optiunea:File Delete (sau cu clic dreapta se alege optiunea Delete).

Fisierele sterse se asaza in locul numit Recycle Bin. De aici fisierele pot fi refacute cu comanda Restore (restaurare) sau pot fi sterse definitiv cu comanda Delete sau Empty Recycle Bin (Golirea cosului de reciclare).

c.6) Crearea unei "scurtaturi" pe desktop:

Se marcheaza unitatea, directorul, subdirectorul sau fisierul pentru care se doreste "scurtatura". Se alege optiunea: File Create Shortcut sau se apasa butonul dreapta al mouse-ului si se alege optiunea New Shortcut. Apoi se trage scurtatura din fereastra data direct pe desktop.

d) Iesirea din utilitarul My computer se poate executa astfel:

- cu optiunea: File Close;

cu butonul de inchidere din partea dreapta sus;

cu combinatia de taste <Alt/F4>.

Utilitarul Windows Explorer

Este un program mult mai performant decat My computer. Acesta permite vizualizarea, crearea, stergerea, redenumirea, copierea si mutarea fisierelor si directoarelor existente pe unitatile calculatorului.

a) Lansarea programului: butonul Start Windows Explorer, sau pe butonul Start se apasa clic dreapta se deschide un mic meniu si se alege Explore.

b) Descrierea programului

Dupa lansare, se deschide o fereastra WINDOWS '95 cu deosebirea ca suprafata de lucru este impartita in doua, in partea din stanga fiind afisat arborele de directoare (fara fisiere) iar in dreapta sunt afisate subdirectoarele si fisierele directorului care este selectat in dreapta. Acest lucru permite copierea simpla a unor fisiere sau directoare din fereastra din dreapta intr-un director aflat in fereastra din stanga. Posibilitatile de afisare a informatiei sunt la fel ca in My computer: optiunea View si apoi: Large Icons, Small Icons, List si Details.

Interfata Windows Explorer arata ca in figura de mai jos:


c) Operatii care se pot executa cu programul Windows Explorer:

c.1) Crearea unui director ("folder")

se marcheaza unitatea si directorul in care se doreste crearea unui director;

se alege optiunea: File New Folder (cu clic dreapta New Folder);

se introduce numele noului director;

se apasa tasta <Enter>.

c.2) Crearea unei scurtaturi ("shortcut")

se marcheaza unitatea, directorul sau fisierul care se doreste sa aiba o "scurtatura";

se alege optiunea: File New Shortcut;

se trage scurtatura respectiva pe desktop;

se elibereaza mouse-ul stang.

c.3) Copierea:

se deschide unitatea de pe care se doreste sa se copieze;

se deschide directorul dorit si se alege subdirectorul sau fisierul;

se alege optiunea: Edit Copy (sau cu clic dreapta se alege optiunea Copy);

se deschide unitatea in care se doreste copierea;

se deschide directorul in care se va executa copierea;

se alege optiunea: Edit Paste (sau cu clic dreapta se alege optiunea Paste).

c.4) Copierea rapida:

se deschide unitatea de pe care se doreste sa se copieze;

se deschide directorul dorit si se alege subdirectorul sau fisierul din partea dreapta;

se apasa clic stanga si tasta <Ctrl>;

se trage fisierul respectiv peste directorul, din partea stanga, in care se va executa mutarea;

se elibereaza mouse-ul.

c.5) Copierea rapida pe discheta:

se deschide directorul, subdirectorul de unde se va copia;

se alege optiunea: File Send To si apoi 31/2 Floppy (A:);

sau utilizand clic dreapta, se poate alege optiunea Send To si apoi 31/2 Floppy (A:).

c.6) Mutarea:

se deschide unitatea de pe care se doreste sa se mute;

se deschide directorul dorit si se alege subdirectorul sau fisierul;

se alege optiunea: Edit Cut (sau cu clic dreapta se alege optiunea Cut);

se deschide unitatea in care se doreste copierea;

se deschide directorul in care se va executa mutarea;

- se alege optiunea: Edit Paste (sau cu clic dreapta se alege optiunea Paste).

c.7) Mutarea rapida:

se deschide unitatea de pe care se doreste sa se mute;

se deschide directorul dorit si se alege subdirectorul sau fisierul din partea dreapta;

se apasa clic stanga;

se trage fisierul respectiv peste directorul, din partea stanga, in care se va executa mutarea;

se elibereaza mouse-ul.

c.8) Stergerea:

se deschide unitatea de pe care se doreste sa se stearga;

se deschide directorul dorit si se alege subdirectorul sau fisierul;

se alege optiunea:File Delete (sau cu clic dreapta se alege optiunea Delete).

Fisierele sterse se asaza in locul numit Recycle Bin. De aici fisierele pot fi refacute cu comanda Restore (restaurare) sau pot fi sterse definitiv cu comanda Delete sau Empty Recycle Bin (Golirea cosului de reciclare).

c.9) Stergerea totala:

se deschide unitatea de pe care se doreste sa se stearga;

se deschide directorul dorit si se alege subdirectorul sau fisierul;

se apasa tasta <Shift> si cu clic dreapta se alege optiunea Delete.

c.10) Redenumirea:

se deschide unitatea de pe care se doreste sa se stearga;

se deschide directorul dorit si se alege subdirectorul sau fisierul;

se alege optiunea:File Rename (sau cu clic dreapta se alege optiunea Rename).

d) Iesirea din programul Windows Explorer se poate executa astfel:

- cu optiunea: File Close;

cu butonul de inchidere din partea dreapta sus;

cu combinatia de taste <Alt/F4>.

6. PROGRAMUL MICROSOFT WORD

Programul Word pentru Windows este cel mai bine vandut procesor de text disponibil pentru Windows. Caracteristicile lui il fac sa fie pe de o parte un procesor de text usor de folosit si in acelasi timp, cel mai puternic si mai adaptabil procesor de text.

6.1. Lansarea programului Word

Modalitatile activarii programului Word sunt:

a)      Se executa clic pe butonul Start;

Se alege optiunea Programs;

Se executa clic pe optiunea Microsoft Word;

b)      Se executa dublu clic pe iconita corespunzatoare programului Word sau pe un fisier de tip Word de pe desktop;

c)      Se executa dublu clic pe iconita corespunzatoare unui fisier de tip Word de pe desktop;

d)      Se executa dublu clic pe un fisier de tip Word din utilitarele: My Computer, Windows Explorer, s.a;

e)      Se executa clic pe butonul Start;

Se alege optiunea Documents;

Se executa clic pe documentul de tip Word la care s-a lucrat recent.

Daca se alege varianta a) sau b), se deschide o fereastra de tip WINDOWS '95 de forma urmatoare:


Daca se alege una dintre celelalte variante, se deschide fisierul selectat de tip Word.

6.2. Inchiderea programului Word

Exista mai multe posibilitati:

a) se alege optiunea: File Exit;

b)      se alege butonul Close (inchis) din coltul din dreapta sus;

c)      se tasteaza <Alt/F4>.

Daca ati efectuat modificari intr-un document, programul Word afiseaza o caseta de avertizare intrebandu-va daca doriti sa salvati modificarile. Executati clic pe butonul Yes sau apasati Enter pentru a salva ceea ce ati lucrat sau executati clic pe No pentru a parasi programul fara salvare.

6.3. Deschiderea documentelor

6.3.1. Deschiderea unui document nou

Atunci cand lansati programul Word vedeti un document gol, in care puteti incepe sa tastati. Acest nou document este denumit Document1, pentru a indica faptul ca acest document este primul pe care l-ati creat de la lansarea programului.

Daca totusi noul document nu este primul pe care il vedeti, el va fi numerotat in consecinta: al doilea document va fi numit Document2, al treilea va fi Document3.

6.3.2. Deschiderea unui document existent

Etape:

a) Se alege: File Open (<Ctrl/O>) sau executati clic pe butonul Open din bara cu instrumente Standard. Apare caseta de dialog Open;


b)   Daca este necesar, se selecteaza o alta unitate de disc in lista derulanta Look in;

c)    Daca este necesar, se selecteaza un alt tip de fisier din caseta Files of Types;

d)   In caseta de text File Name, se tasteaza numele fisierului care se doreste sa se deschida sau se selecteaza din lista, fisierul dorit;

e)    Se alege Open. Drept comanda rapida pentru etapele d) si e) se executa dublu clic pe numele fisierului pentru a-l deschide.

6.3.3. Deschiderea unui fisier utilizat recent

Programul Word tine minte ultimele cateva documente pe care le-ati folosit si le afiseaza la baza meniului File.

Etape pentru redeschiderea unui fisier inchis recent:

a)      Se alege File;

b)      Se selecteaza numele fisierului de la baza meniului executand clic pe fisierul dorit sau se tasteaza numarul fisierului dorit.

6.4. Salvarea documentelor

Salvarea unui document inseamna stocarea lui intr-un fisier pe disc. Pana in momentul salvarii, ceea ce ati lucrat exista numai in memoria RAM a calculatorului. Cu alte cuvinte, daca se intrerupe curentul electric chiar si pentru scurt timp, tot ceea ce se afla in memoria calculatorului se pierde.

De asemenea, salvarea frecventa reduce timpul necesar programului Word pentru salvarea pe disc a muncii dumneavoastra. Paradoxal, salvand des, economisiti timp.

Dupa ce ati salvat un fisier, puteti sa-l salvati din nou sub acelasi nume sau sa salvati o copie a fisierului sub un alt nume si intr-o alta locatie.

Puteti cere programului Word sa salveze automat documentul la intervale de timp specificate si sa efectueze o copie de siguranta a fisierului de fiecare data cand salvati documentul.

Numele fisierelor poate avea maxim 255 de caractere, printre care si spatii. Aceste nume lungi de fisiere sunt stocate intr-o locatie extinsa a tabelei de alocare a fisierelor (FAT) pe disc. Aceasta locatie extinsa nu stanjeneste numele normale 8.3 stocate tot in FAT.

Numele lungi de fisiere nu pot utiliza urmatoarele caractere: / : * ? " < > |

Atunci cand folositi un nume lung de fisier, WINDOWS '95 creaza automat un nume de fisier care respecta conventia 8.3. Acest nume de fisier este salvat in pozitia normala in FAT, astfel incat versiunile WINDOWS sau DOS mai vechi sa poata utiliza in continuare numele fisierului.

Etapele salvarii unui fisier (care nu a mai fost salvat):

a)      Se alege File Save. Apare caseta de dialog Save as;


b)      Se tasteaza un nume de fisier in caseta File name. Word ii va atribui extensia .doc;

c)      In lista Save in se selecteaza unitatea, directorul sau subdirectorul in care se doreste salvarea fisierului;

d)      Daca se doreste crearea unui nou dosar pe executa clic pe butonul Create New Folder si se introduce numele noului dosar;

e)      In caseta Save as Type se alege tipul formatului fisierului;

f)       Daca se doresc si alte optiuni se alege caseta Options pentru: Crearea unei copii de siguranta ("Always create backup copy" in limba engleza), introducerea unei parole ("password" in limba engleza).

g)      Se actioneaza butonul Save.

6.4.1. Salvarea fisierelor sub un alt nume

a) Se alege File Save as;

b)        Se introduce un alt nume in caseta File name;

c)        Daca se doreste, se schimba dosarul sau unitatea (A:, C:);

d)        Se actioneaza butonul Save.

6.4.2. Salvarea fisierelor fara redenumire

Atunci cand se salveaza fara a redenumi, se sterge fisierul existent si se inlocuieste cu noul fisier.

a) Se alege File Save (sau se apasa <Ctrl/S>);

b)        Sau se apasa <Shift/F12>;

c)        Sau se executa clic pe butonul Save din bara cu instrumente (al treilea buton din stanga.

6.5. Editarea documentelor

Exista mai multe optiuni pentru afisarea unui document: puteti sa lucrati foarte rapid in modul normal sau puteti sa incetiniti putin si sa-l priviti mai atent pentru a face lucrurile de detaliu, alegand vederea Page Layout. Puteti sa va deplasati prin document in numeroase feluri, folosind mouse-ul si tastatura.

6.5.1. Selectarea vederii adecvate muncii dumneavoastra

Pentru a schimba vederea utilizand comenzile de meniu,se parcurg urmatoarele etape:

a)      Se alege View;

b)      Se alege vederea dorita: Normal, Outline, Page Layout, Master Document sau Full Screen.

Editarea in vedere normala

Se alege: View Normal.

In aceasta vedere, caracterele si paragrafele sunt afisate asa cum vor fi tiparite. Liniile si salturile de pagina, tabulatoarele si alinierile sunt exacte. Zona exterioara corpului de text - zona care contine anteturile, subsolurile, notele de subsol, numerele paginilor, latimea marginilor - nu apare.

Editarea in vederea Page Layout (Asezare in pagina)

Se alege: View Page Layout

In aceasta vedere, fiecare pagina a documentului este afisata asa cum va aparea la tiparire. Se poate derula in afara marginilor paginii pentru a vedea elemente cum sunt: anteturile, subsolurile, notele de subsol, numerele paginilor si latimea marginilor. Rigla verticala din partea stanga a ecranului se poate utiliza pentru a modifica marginile superioara si inferioara ale documentului.

Editarea in vederea Outline

Se alege: View Outline.

Documentul afiseaza nivelurile structurii. In partea superioara a ecranului apare bara Outline, permitandu-va sa promovati sau sa retrogradati elementele nivelurilor structurii.

Editarea in vederea Full Screen

Se alege: View Full Screen.

Aceasta vedere se utilizeaza pentru maximizarea zonei de tastare. Bara de titlu, bara de meniuri, barele cu instrumente, barele de derulare si bara de stare sunt eliminate de pe ecran. La baza ecranului este afisat un singur buton Full pentru a indica faptul ca vederea Full Screen este afisata. Pentru revenire, se executa clic pe optiunea Close Full Screen.

6.5.2. Marirea si micsorarea scarii de afisare

Pentru a vedea o portiune mai mare a documentului se parcurg urmatoarele etape:

a)      Se alege: View Zoom; se deschide fereastra de dialog Zoom;

b)      Se alege scara de afisare dorita;

c)      Se executa clic pe OK.

Cu cat scara de afisare este mai mica, cu atat se vede pe ecran o portiune mai mare a documentului.

Pentru a modifica scara de afisare a ecranului cu ajutorul barei cu instrumente exista doua posibilitati:

se executa clic pe sageata indreptata in jos a butonului Zoom. Apoi se selecteaza unul dintre procentajele prestabilite sau dimensiunea documentului;

se selecteaza caseta de editare a butonului Zoom, se tasteaza un nou procentaj cuprins intre 10% si 500%, apoi se apasa <Enter>.

6.5.3. Deplasarea in document

Pentru a repozitiona punctul de inserare cu ajutorul mouse-ului, se deruleaza astfel incat sa se vada pozitia si apoi se executa clic cu indicatorul in forma de "|" in dreptul caracterului unde doriti sa pozitionati punctul de inserare.

Deplasarea cu ajutorul tastaturii

In jos cu un paragraf - <Ctrl/sageata jos>;

In sus cu un paragraf - <Ctrl/sageata sus>;

Cu un cuvant spre dreapta - <Ctrl/sageata dreapta>;

Cu un cuvant spre stanga - <Ctrl/sageata stanga>;

Cu o fereastra in jos - <Page down>;

Cu o fereastra in sus - <Page up>;



La sfarsitul liniei curente - <End>;

La inceputul liniei curente - <Home>;

La sfarsitul documentului - <Ctrl/End>;

La inceputul documentului - <Ctrl/Home>.

Deplasarea la pagina dorita se executa astfel:

a)      Se alege: Edit Go To; Apare caseta Go To;

b)      Se executa clic pe Page in caseta Go to What, daca nu este deja selectata;

c)      Se tasteaza un numar de pagina in caseta Enter Page;

d)      Se executa clic pe Go To.

6.5.4. Selectarea unui text

Sunt disponibile numeroase comenzi rapide si trucuri pentru selectarea rapida a textului.

Selectarea textului cu mouse-ul

Text de selectat Actiunea mouse-ului

Un cuvant - dublu clic pe cuvant;

O propozitie - <Ctrl/clic pe propozitie>;

O linie - clic in bara de selectare (marginea alba din stanga liniei de text);

Linii multiple - clic in bara de selectare si se trage in sus sau in jos;

Un paragraf - dublu clic in bara de selectare;

Document - <Ctrl/clic in bara de selectare>.

Selectarea textului cu tastatura

Text de selectat Actiunea

Cate un caracter - <Shift/sageata stanga sau dreapta>;

Cate un cuvant - <Shift/Ctrl/sag. stanga sau dreapta>;

Pana la inceputul unei linii - <Shift/Home>;

Pana la sfarsitul unei linii - <Shift/End>;

Cate o linie - <Shift/sageata sus sau jos>;

Pana la inceputul documentului - <Shift/Ctrl/Home>;

Pana la sfarsitul documentului - <Shift/Ctrl/End>.

6.6. Anularea modificarilor

Comanda Undo anuleaza cea mai recenta actiune. Se pot anula majoritatea actiunilor de editare, cum ar fi comenzile Insert (exceptie facand Page Numbers), comenzile Format si comenzile Tools (cu exceptia comenzii Options).

Pentru a anula ultima actiune se alege Edit Undo, sau se apasa tastele <Ctrl/Z>. Se poate utiliza butonul radio din bara de instrumente. Se poate anula (Undo) sau sa se revina asupra anularii (Redo) oricaror actiuni dintr-o serie de actiuni.

Pentru a anula sau a reveni asupra anularii actiunilor efectuate cu bara cu instrumente, se parcurg urmatoarele etape:

a)      Se alege butonul Undo sau Redo;

b)      Se trage peste numarul de actiuni anterioare pe care vreti sa le anulati sau asupra anularii carora doriti sa reveniti;

c)      Eliberati butonul mouse-ului.

6.7. Mutarea si copierea textului sau a graficii

Programul Word poseda facilitatea de legare si inglobare a obiectelor (OLE - Object Linking and Embedding). Aceasta va permite sa legati documente si date, cum ar fi diagrama Excel, intr-un document Word sau invers.

O portiune de text sau imagine grafica supusa mutarii sau copierii este pastrata intr-o zona de memorie temporara cunoscuta sub numele de "Clipboard". Memoria temporara pastreaza articolul in timpul mutarii intr-o alta pozitie in cadrul aceluiasi sau al altui document. Practic, puteti, chiar sa mutati sau sa copiati text din Word pentru Windows intr-o alta aplicatie Windows sau DOS.

6.7.1. Mutarea textului si a graficii

Etape:

a)      Se selecteaza textul sau grafica dorita;

b)      Se alege Edit Cut (sau <Ctrl/X> sau se executa clic pe butonul Cut din bara cu instrumente); Selectia este eliminata din document si pastrata in memoria temporara;

c)      Se repozitioneaza punctul de inserare in locul in care se doreste mutarea;

d)      Se alege Edit Paste (<Ctrl/V> sau se executa clic pe butonul Paste din bara cu instrumente); Selectia este lipita in noua pozitie.

6.7.2. Copierea textului si a graficii

Etape:

a)      Se selecteaza textul sau grafica dorita;

b)      Se alege Edit Copy;

c)      Daca se doreste copierea intr-un alt document acesta se deschide acum; daca este deja deschis se executa repozitionarea punctului de inserare in locul dorit;

d)      Se alege Edit Paste.

6.8. Utilizarea facilitatilor de cautare si inlocuire

A reusi sa gasiti si sa inlocuiti text, formatari, stiluri si caractere reprezinta o importanta economie de timp.

6.8.1. Gasirea textului

Pentru a gasi text (continand maxim 255 de caractere), spatii sau caractere speciale, se parcurg etapele:

a)      Se alege Edit Find (sau <Ctrl/F>). Apare fereastra de dialog Find;

b)      In caseta Find What, se tasteaza textul sau caracterul special pe care doriti sa-l cautati; Textul este derulat spre stanga daca introduceti mai mult decat incape in caseta. Se pot introduce maxim 255 de caractere.

c)      Se selecteaza una sau mai multe dintre optiunile din fereastra;

d)      Se executa clic pe butonul Find Next pentru a incepe cautarea sau se executa clic pe butonul Replace pentru a afisa caseta de dialog Replace.

6.8.2. Inlocuirea textului

Pentru a inlocui un text, se parcurg etapele:

a)      Se alege Edit Replace (sau <Ctrl/H>). Apare caseta de dialog Replace;

b)      In caseta de text Find What, se tasteaza textul care se doreste sa fie inlocuit;

c)      In caseta de text Replace With, se tasteaza noul text;

d)      Se selecteaza una sau mai multe dintre optiunile din fereastra;

e)      Se executa clic pe butoanele Find Next sau Replace All.

Daca doriti sa confirmati fiecare inlocuire, executati clic pe Find Next. Atunci cand programul Word gaseste o aparitie a textului, executati clic pe butonul Replace pentru a inlocui textul, sau pe butonul Find Next pentru a continua cautarea fara modificarea aparitiei selectate. Daca doriti sa inlocuiti fara cofirmare toate aparitiile textului specificat, executati clic pe butonul Replace All.

f) Se alege Cancel pentru a reveni in document.

6.9. Formatarea caracterelor si schimbarea fonturilor

Prin formatarea caracterelor se intelege alegerea tipului de caractere cu care se va scrie. Optiunile de formatare a caracterelor vizeaza fonturile, dimensiunile, culorile, caracterele subliniate, spatierea caracterelor, etc.

Daca vrem sa formatam un text, se marcheaza cu mouse-ul sau cu tastatura si apoi se executa comanda: Format Font (<Ctrl/D> sau clic dreapta cu mouse-ul si se alege optiunea Font). Se deschide fereastra de dialog Font care contine urmatoarele casete:

Grup

Optiune

Descriere

Font

Difera in functie de imprimanta

Aspectul vizual al caracterelor. Cele mai obisnuite: Arial si Times New Roman.

Font Style

Regular

Fontul obisnuit fara infrumusetari;

Italic

Text inclinat;

Bold

Text ingrosat;

Bold Italic

Combinatie a stilurilor aldin si italic.

Size

Dimensiunea caracterelor in puncte.

Underline

None

Text normal;

Single

Subliniere simpla;

Words only

Sublinierea simpla numai a cuvintelor;

Double

Subliniere dubla;

Dotted

Subliniere cu puncte.

Color

Auto, Red, etc.

Schimba culoarea textului pe ecran.

Effects

Strikethrout

Text taiat cu o linie;

Superscript

Text inaltat deasupra liniei de baza;

Subscript

Text coborat sub linia de baza;

Shadow

Text cu umbre;

Outline

Caracterele sunt scrise pe contur;

Emboss

Text cu umbre (umbra in jos);

Engrave

Caracterele sunt gravate in foaie;

Small Caps

Majuscule reduse;

All Caps

Toate caracterele sunt majuscule;

Hidden

Caracterele sunt ascunse.

Dupa alegerea optiunilor se da clic pe OK.

Aceste schimbari vor avea efect numai asupra textului marcat. Daca nu este text marcat, schimbarile efectuate vor avea efect asupra textului care se va scrie in continuare de la pozitia cursorului in cadrul documentului.

Fonturile se pot alege si din bara cu instrumente Formatting.

6.9.1. Formatarea cu ajutorul tastelor pentru comenzi rapide

Format

Tasta pentru comanda rapida

Bold

<Ctrl/B>

Italic

<Ctrl/I>

Single Underline

<Ctrl/U>

Superscript

<Ctrl/Shift/=>

Subscript

<Ctrl/=>

Marirea dimensiunii cu un punct

<Ctrl/]>

Micsorarea dimensiunii cu un punct

<Ctrl/[>

6.9.2. Comutarea intre majuscule si litere mici si invers

Etape:

a)      Se selecteaza textul ce va fi modificat;

b)      Se alege Format Change case. Apare caseta de dialog Change case;

c)      Se alege una din optiunile urmatoare:

Optiune

Rezultat

Sentence case

Propozitie obisnuita;

lowercase

Numai litere mici;

UPPERCASE

Numai majuscule;

Title Case

Primul caracter al fiecarui cuvant cu majuscula, restul cu litere mici;

tOGGLE cASE

Transforma majusculele in litere mici si literele mici in majuscule.

d)      Se alege OK.

6.9.3. Inserarea caracterelor speciale si simbolurilor

Etape:

a)        Se pozitioneaza cursorul in punctul de inserare al simbolului;

b)        Se alege Insert Symbol. Apare caseta de dialog Symbol.

c)        Se executa clic pe un simbol pentru a-l selecta si/sau pentru a-l vedea marit;

d)        Se executa clic pe butonul Insert;

e)        Se executa clic pe butonul Close.

6.10. Formatarea paragrafelor

Prin paragraf se intelege fragmentul de text care se sfarseste atunci cand apasati tasta <Enter>. Un paragraf poate fi titlul unui articol, o linie goala intre doua paragrafe sau o serie de propozitii grupate impreuna pentru a exprima o idee. Avem doua tipuri de paragrafe:

paragraf simplu - la care toate liniile sunt retrase fata de marginea din stanga a textului;

aliniat - la care doar prima linie este retrasa, cu un tab (tasta <TAB>).

Formatarea paragrafelor include lucruri cum ar fi centrarea sau alinierea, umbrirea sau introducerea unui chenar si altele.

Etapele alinierii textului sunt:

Se selecteaza paragraful sau paragrafele de aliniat sau se pozitioneaza punctul de inserare in punctul in care se doreste sa inceapa noua aliniere;

Se alege comanda: Format Paragraph. Se deschide fereastra de dialog Paragraph;

Se selecteaza optiunea Alignment din eticheta Indents and Spacing;

Se selecteaza unul din cele patru tipuri de aliniere a textului in pagina:

- Left - aliniere la stanga;

- Centered - centrare;

- Right - aliniere la dreapta;

- Justified - aliniere la stanga si la dreapta.

Se executa clic pe OK.

Acelasi lucru se poate realiza mai simplu selectand butonul corespunzator din bara de instrumente.

Paragrafele individuale sau grupurile de paragrafe pot fi indentate (adica pot fi situate la anumite distante fata de margini). Un paragraf se poate indenta fata de marginea stanga, fata de cea dreapta sau fata de ambele margini.

Pentru a crea indentari se pot folosi diverse tehnici. Se poate utiliza caseta de dialog Paragraph si se introduce marimea indentarii pentru paragraful respectiv. Se poate folosi rigla pentru a trage spre dreapta pictogramele de indentare.

Pentru a crea indentari folosind caseta de dialog Paragraph, se parcurg urmatoarele etape:

Se selecteaza paragraful sau paragrafele de aliniat sau se pozitioneaza punctul de inserare in punctul in care se doreste sa inceapa noua aliniere;

Se alege comanda: Format Paragraph. Se deschide fereastra de dialog Paragraph;

Se selecteaza optiunea Indentation din eticheta Indents and Spacing;

Se tasteaza sau se selecteaza o valoare in casetele Left sau Right (se indenteaza paragraful selectat fata de marginea din stanga sau dreapta). In caseta Special se alege First Line (pentru o indentare numai a primei linii) sau Hanging (pentru o indentare in exteriorul indentarii la stanga), sau se tasteaza o valoare in caseta By.

Se executa clic pe OK.

Pentru a ajusta spatierea paragrafelor, se parcurg urmatoarele etape:

Se selecteaza paragraful sau paragrafele de aliniat sau se pozitioneaza punctul de inserare in punctul in care se doreste sa inceapa noua aliniere;

Se alege comanda: Format Paragraph. Se deschide fereastra de dialog Paragraph;

Se selecteaza optiunea Spacing din eticheta Indents and Spacing;

Pentru a adauga o spatiere verticala inaintea paragrafului sau paragrafelor selectate, se tasteaza un numar in caseta de text Before sau se executa clic pe sagetile din partea dreapta pentru a mari sau a micsora spatierea in trepte de cate o jumatate de linie;

Pentru a adauga o spatiere verticala dupa paragraful sau paragrafele selectate, se tasteaza un numar in caseta de text After sau se executa clic pe sagetile din partea dreapta pentru a mari sau a micsora spatierea in trepte de cate o jumatate de linie;

Se executa clic pe OK.

Pentru a ajusta spatierea liniilor,se alege una din optiunile casetei Line Spacing:

- Single - Spatiere la o singura linie (implicit);

- 1,5 Lines - Spatiere de o linie si jumatate;

- Double - Spatiere dubla;

- Al least    - Cel putin spatierea care este specificata in caseta At;

- Exacty    - Exact spatierea care este specificata in caseta At;

- Multiple    - Spatiere tripla (3) sau cvadrupla (4).

Se executa clic pe OK.

6.11. Umbrirea si incadrarea in chenar a paragrafelor

Chenarele pot fi deosebit de utile pentru separarea anumitor paragrafe fata de restul textului, pentru a le pune in evidenta sau pentru a crea efecte grafice deosebite.

Chenarele, ca toate celelalte formatari ale paragrafelor, apartin paragrafelor carora le sunt aplicate.

Pentru a crea chenare, se parcurg urmatoarele etape:

Se selecteaza paragraful sau paragrafele pentru care se doreste sa se creeze un chenar;

Se alege: Format Borders and Shading. Apare caseta de dialog Borders and Shading;

Se selecteaza eticheta Borders;

Se selecteaza una din optiunile din sectiunea Setting:

- None - Nici o caseta;

- Box    - O caseta cu linii identice pe toate cele patru laturi;

- Shadow    - O caseta cu umbra pe latura dreapta si pe cea inferioara;

- 3-D - O caseta in tridimensional;

- Custom - O caseta cu chenarul definit de utilizator.

Se alege tipul liniei chenarului: Style (simpla, punctata);

Se alege culoarea liniei chenarului: Color;

Se alege grosimea liniei chenarului: Width.

In fereastra Apply To se alege:

- Text    - Se aplica asupra liniilor din textul marcat;

- Paragraph - Se aplica asupra paragrafelor din textul marcat;

Pentru a stabili spatierea intre o caseta si text, se specifica distantele in optiunea Options;

Se executa clic pe OK.

Pentru a realiza diverse chenare paginilor alegem optiunea: Format Borders and Shading Page Border. Celelalte optiuni sunt identice ca mai sus.

Pentru a umbri paragrafe, se parcurg urmatoarele etape:

Se selecteaza paragraful sau paragrafele care se doresc sa fie umbrite;

Se alege optiunea: Format Borders and Shading;

Se alege optiunea: Shading;

In optiunea Fill se alege culoarea de umbrire;

In optiunea Style se alege stilul umbririi;

In optiunea Color se alege culoarea umbririi;

Se executa clic pe OK.

6.12. Formatarea aranjarii in pagina

Optiunile de aranjare in pagina includ stabilirea marginilor, a alinierii verticale in pagina, a numerelor de pagina, a anteturilor si subsolurilor, a dimensiunii si orientarii hartiei si a sursei de alimentare cu hartie.

Marginile sunt bordurile de pe toate cele patru laturi ale unei pagini in interiorul carora se afla textul documentului. Marginile nu trebuie insa sa fie neaparat albe; ele pot contine anteturi, subsoluri, numere de pagina, note de subsol sau chiar text si grafica.

Pentru a stabili valoarea exacta a marginilor, se parcurg urmatoarele etape:

Se alege optiunea: File Page Setup. In caseta de dialog Page Setup se selecteaza Margins;

Se aleg optiunile:

- Top    - Marginea de sus;

- Bottom - Marginea de jos;

- Left    - Marginea din stanga;

- Right    - Marginea din dreapta;

- Gutter - Marginea de legare controleaza spatiul suplimentar necesar pentru legarea paginilor.

Se tasteaza valoarea dorita sau se folosesc butoanele de modificare a valorii pentru a mari sau micsora dimensiunea marginii;

Din lista Apply To, se selecteaza sectiunea careia se doresc valorile noilor margini; Se poate alege optiunea Whole document (Intregul document) sau This point forward (De la acest punct inainte);

Se alege OK.

Crearea paginilor alaturate si a marginilor de indosariere

Paginile alaturate reprezinta paginile dreapta si stanga ale unui document tiparit pe ambele fete ale hartiei. Paginile alaturate se stabilesc prin selectarea casetei de validare Mirror Margins din caseta de dialog Page Setup. Atunci cand se selecteaza aceasta caseta, nu mai sunt margini dreapta si stanga; in schimb sunt margini interioare si exterioare. Paginile alaturate sunt ideale atunci cand se tipareste documentul pe ambele fete ale hartiei si se doresc margini interioare mai late decat cele exterioare.

6.13. Stabilirea dimensiunii si orientarii hartiei

Se poate schimba dimensiunea sau orientarea hartiei pentru intregul document sau numai pentru anumite portiuni ale acestuia.

Pentru aceasta, se parcurg urmatoarele etape:

Se alege: File Page Setup. In caseta de dialog Page Setup, se selecteaza eticheta Paper Size;

Din lista Paper Size se selecteaza o dimensiune predefinita a hartiei; In casetele Width si Height, se pot introduce latimea si inaltimea hartiei cu dimensiune personalizata;

Pentru o pagina verticala, se selecteaza Portrait, iar pentru o pagina orizontala se alege optiunea Landscape;

Din lista Apply To se selecteaza sectiunea pentru care se aplica noile dimensiuni; Se poate alege optiunea Whole document (Intregul document) sau This point forward (De la acest punct inainte);

Se alege OK.

6.14. Crearea anteturilor si subsolurilor

Anteturile si subsolurile contin informatii repetitive plasate in partea superioara sau la baza paginilor documentului.

Pentru a adauga un antet sau un subsol documentului, se parcurg urmatoarele etape:

Se alege: View Header and Footer; Se deschide fereastra de dialog Header and Footer;


Se tasteaza si se formateaza textul antetului. Se executa clic pe butoanele Page Number, Date si/sau Time pentru a adauga aceste elemente in antet;

Se executa clic pe butonul Switch Between pentru a afisa subsolul, dupa care se tasteaza textul;

Se alege Close sau se executa dublu clic pe document pentru a inchide panoul de editare a antetului sau subsolului si a reveni in document.

6.15. Inserarea numerelor de pagina

Numerele de pagina apar in partea superioara sau la baza paginii si pot fi aliniate la dreapta, la stanga sau centrate.

Pentru a se insera numere de pagina, se parcug etapele:

Se alege: Insert Page Numbers. Apare caseta de dialog Page Numbers;


In lista derulanta Position se selecteaza Bottom of Page (Footer) pentru a plasa numarul de pagina la baza paginii, sub forma de subsol, sau se alege Top of Page (Header) pentru a plasa numarul de pagina in partea superioara a paginii, sub forma de antet;

In lista derulanta Alignment, se selecteaza: Left, Center, Right, Inside sau Outside pentru a alinia numarul de pagina pe centru sau fata de o latura a paginii;

Se selecteaza optiunea Show Number on First Page daca se doreste ca numarul de pagina sa apara si pe prima pagina a documentului;

Se alege optiunea Format pentru a alege tipul numerotarii (Number format), numarul de la care sa inceapa numerotarea (Start At), etc;

Se alege OK.

6.16. Crearea si editarea tabelelor

Un tabel este pur si simplu o retea de coloane si de linii. Intersectia unei coloane cu o linie formeaza o caseta dreptunghiulara sau patrata numita celula. Fiecare celula este independenta si poate fi redimensionata sau formatata.

Intr-o celula se poate insera text, numere, imagini sau formule. Un tabel se poate insera oriunde intr-un document. Un tabel se poate intinde pe mai multe pagini.

6.16.1. Crearea tabelelor

Pentru a insera un tabel in document, se parcurg urmatoarele etape:

Se pozitioneaza punctul de inserare in locul in care se doreste coltul din stanga sus al tabelului;

Se alege comanda: Table Insert Table. Apare caseta de dialog Insert Table.

Se selecteaza sau se tasteaza numarul de coloane in caseta de text Number of columns;

Se selecteaza sau se tasteaza numarul de randuri in caseta de text Number of rows;

Se introduce latimea coloanelor in caseta de text Column width (optiunea Auto este pentru ajustarea tabelului pe toata latimea foii);

Se executa clic pe butonul AutoFormat pentru a aplica un format predefinit tabelului la crearea acestuia;

Se executa clic pe OK.

Pentru a edita continutul unei celule se folosesc aceleasi tehnici care s-au utilizat pentru a edita text intr-un document.

Pentru a modifica latimea unei coloane (inaltimea unei linii) cu mouse-ul, se pozitioneaza indicatorul pe latura dreapta a coloanei (liniei).Daca este pozitionat corect, indicatorul se transforma intr-o bara dubla verticala. Se trage de acest marcaj pana cand coloana (linia) ajunge la latimea (inaltimea) dorita si se elibereaza butonul mouse-ului. Daca se selecteaza intreaga coloana (linie) sau nu se selecteaza nici o portiune a ei, coloana (linia) respectiva va avea o noua latime (inaltime). Daca s-au selectat cateva celule din coloana respectiva, numai celulele selectate vor avea noua latime. Pentru a modifica latimile coloanelor (liniilor) se pot utiliza si marcajele de pe rigla. Daca rigla nu este afisata se alege: View Ruler.


6.16.2. Selectarea si editarea celulelor

Pentru a selecta celule, linii sau coloane, cu ajutorul meniului, parcurgeti urmatoarele etape:

Plasati punctul de inserare in celula care contine linia sau coloana pe care vreti sa o selectati;

Alegeti Table Select Row, Select Column sau Select Table.

Se poate utiliza si mouse-ul pentru a selecta continutul unei celule. Se trage cursorul peste caracterele vizate sau se executa dublu clic pe cuvinte in maniera obisnuita. Pentru a se extinde selectia la mai multe celule, se tine butonul stanga al mouse-ului peste acestea si se elibereaza in momentul terminarii marcarii.

6.16.3. Adaugarea si eliminarea celulelor, liniilor si coloanelor

Se poate modifica structura unui tabel prin adaugarea si eliminarea de celule, linii si coloane.

Pentru a adauga sau a elimina celule dintr-un tabel existent, se parcurg urmatoarele etape:

Se selecteaza celulele pe care vreti sa le adaugati sau sa le eliminati;

Se alege: Table Insert Cells sau Table Delete Cells. Apar casetele de dialog Insert Cells sau Delete Cells, in functie de comanda care se alege;

Se alege butonul corespunzator deplasarii celulelor existente in directia dorita.Exista posibilitatea inserarii sau eliminarii unor coloane sau linii intregi. Alegerea optiunii Insert Cells duce la inserarea de celule libere pe pozitia celulelor selectate si la deplasarea celulelor selectate la dreapta si in jos sau la inserarea de linii sau coloane intregi. Alegerea optiunii Delete Cells duce la eliminarea celulelor selectate si la deplasarea celulelor adiacente spre stanga si in sus, pentru a ocupa spatiul liber ramas sau la eliminarea unor linii sau coloane intregi;

Se alege OK.


6.16.4. Fuzionarea celulelor

Pentru a determina fuzionarea mai multor celule intr-o singura celula se parcurg urmatoarele etape:

Se selecteaza celulele care vor fi fuzionate;

Se alege Table Merge Cells. Comanda se poate da si din meniu alegand butonul radio corespunzator.

6.16.5. Divizarea celulelor

Dupa ce au fuzionat celulele, se pot readuce in starea lor initiala. Textul din celulele fuzionate este impartit intre celulele divizate pe baza marcajelor de paragraf. Primul paragraf este plasat in prima celula, al doilea paragraf in cea de-a doua celula s.a.m.d.

Pentru a diviza celule fuzionate, se parcurg urmatoarele etape:

Se selecteaza celula care a fuzionat anterior;

2. Se alege Table Split Cells. Comanda se poate da si din meniu alegand butonul radio corespunzator. Se introduce numarul de coloane in care va fi impartita celula selectata dupa care se procedeaza la fel cu numarul de linii;

3. Se alege butonul OK.

6.16.6. Crearea anteturilor tabelelor

Sunt cazuri intr-un tabel cand se doreste ca prima linie de pe prima pagina sa se repete si pe celelalte pagini ale acestuia. Aceasta linie se numeste antet de tabel.

Pentru crearea antetelor de tabel, se parcurg urmatoarele etape:

Se selecteaza prima linie sau mai multe pentru a fi reluate pe fiecare pagina;

Se alege Table Headings.

6.16.7. Formatarea unui tabel

Formatarea textului si a paragrafelor decurge identic cu formatarea textului din document. Pentru a face un tabel mai atragator si mai usor de citit se pot adauga borduri si umbriri intregului tabel sau celulelor selectate.

Pentru formatarea continutului celulelor tabelului se folosesc aceleasi proceduri ca si la formatarea unui text obisnuit. Se pot utiliza meniurile rapide pentu a avea acces la aceste comenzi de formatare. Se selecteaza celulele respective, se executa clic cu butonul drept dupa care se alege din meniul rapid comanda de formatare pe care doriti sa o utilizati.

Pentru a adauga borduri, umbriri si culori unui tabel, se alege Format, Borders and Shading.

6.16.8. Numerotarea liniilor si a coloanelor

Pentru a adauga numere folosind meniul se parcurg urmatoarele etape:

Se selecteaza celulele, liniile sau coloanele pe care vreti sa le numerotati;

Se alege Format Bullets and Numbering si selectati eticheta Numbered;

Se selecteaza unul dintre stilurile de numerotare;

Pentru a modifica stilul predefinit, se executa clic pe butonul Customize;

Se executa modificarile, in campurile in care se doreste acest lucru;

Se alege OK.

Se alege OK.

6.16.9. Divizarea unui tabel

Uneori s-ar putea sa doriti sa inserati un paragraf sau un titlu intre doua linii ale unui tabel. Daca incepeti un tabel in partea superioara a unui document si ulterior doriti sa inserati un text inaintea tabelului se poate face cu usurinta.

Se parcurg urmatoarele etape:

Se plaseaza punctul de inserare in linia deasupra careia se doreste inserarea textului. Daca doriti sa inserati text deasupra tabelului, plasati punctul de inserare in prima linie a tabelului.

Se alege Table Split Table sau se apasa <Ctrl/Shift/Enter>. Deasupra liniei este inserat un marcaj de paragraf formatat cu stilul Normal.

6.16.10. Sortarea tabelelor

Tabelele sunt cel mai adesea create pentru a ordona datele pe linii si pe coloane. Puteti sa sortati un tabel care constituie o baza de date continand nume si adrese intai dupa nume, de exemplu, si in continuare dupa prenume. Puteti sorta text, numere si date calendaristice fie in ordine ascendenta, fie in ordine descendenta.

Pentru a sorta un tabel, se parcurg urmatoarele etape:

Se selecteaza intregul tabel pentru a sorta toate liniile sau se selecteaza numai liniile care se vor sorta;

Se alege Table Sort. Apare caseta de dialog Sort.


Se selecteaza prima coloana dupa care se alege sortarea in lista Sort By.

Se selecteaza din lista Type tipul datelor din coloana respectiva: Text, Number sau Date.

Se selecteaza una din optiunile: Ascending si Descending.

Se repeta etapele 3-5 daca se vrea sortarea in continuare a tabelului dupa alte coloane. Se selecteaza optiunile dorite din casetele Then By;

Daca tabelul poseda anteturi pe care nu vreti sa le includeti in operatiunea de sortare, selectati optiunea Header Row din grupul My list has.

Alegeti OK.

6.16.11. Calcularea rezultatelor matematice intr-un tabel

Intr-un tabel Word, puteti sa adunati, sa scadeti, sa inmultiti si sa impartiti numere, precum si sa efectuati multe alte tipuri de calcule, cum ar fi aflarea mediei si gasirea valorilor minime si maxime.

Pentru executarea calculelor intr-un tabel, se parcurg urmatoarele etape:

Se plaseaza punctul de inserare in celula in care se doreste sa apara rezultatul calculului. Daca in celula respectiva exista deja text sau numere, trebuie sa fie eliminate.

Se alege Table Formula. Apare caseta de dialog Formula;

Pentru a utiliza o anumita operatie, in campul Paste fuction: se alege functia dorita; Cele mai utilizate sunt SUM (suma), PRODUCT (produsul), AVERA-GE (media aritmetica a numerelor), MIN (cel mai mic numar), MAX (cel mai mare numar);

In campul Number format se alege tipul rezultatului;

In campul Formula: dupa semnul egal ("=") apare operatia selectata in Paste function, dupa care intre paranteze se afla parametrii functiei: above, left, right.

Se alege optiunea OK.

Parametrii: above, left, right semnifica faptul ca celulele selectate se afla deasupra (in stanga, respectiv in dreapta) celulei in care se afiseaza rezultatul.

Se pot efectua operatii si asupra unor celule care nu sunt pe aceeasi linie sau coloana. Puteti specifica o celula sub forma adresa celulei, care consta din specificarea liniei si coloanei pentru celula respectiva. Prima celula din coltul din stanga-sus al unui tabel, de exemplu, este desemnata cu A1, unde A este coloana si 1 este linia. Puteti desemna un domeniu de celule prin tastarea adreselor primei si ultimei celule ale domeniului, separate prin caracterul punct si virgula (";") sau doua puncte (":").

6.17. Crearea listelor numerotate

Se parcurg urmatoarele etape:

Se tasteaza lista si apoi se selecteaza (nu se foloseste tasta Tab pentru a scrie cu aliniat);

Se alege Format Bullets and Numbering. Apare caseta de dialog Bullets and Numbering;

Se alege optiunea Numbered pentru a afisa optiunile referitoare la numerotarea listelor, daca nu sunt deja afisate;

Selectati stilul dorit de numerotare dorit dintre optiunile predefinite. Acestea includ cifre arabe, cifre romane si litere, fie cu puncte, fie cu paranteze pentru separarea numerelor de textul listei;

Pentru modificarea stilului de numerotare se alege butonul Customize, se modifica parametri necesari, dupa care se alege butonul OK.

Se alege OK.

La fel se procedeaza si in cazul numerotarii unei linii sau unei coloane a unui tabel. Se selecteaza linia sau coloana respectia dupa care se urmeaza algoritmul de mai sus.

6.18. Crearea efectelor speciale cu WordArt

Dupa pornirea programului WorArt, crearea unui obiect WordArt, este un proces in doua parti: tastati textul care urmeaza sa fie inclus in imagine, dupa care adaugati efectele speciale dorite. Pana in momentul in care inchideti programul WordArt, puteti oricand sa modificati textul sau efectele speciale.



Pentru a porni programul WordArt, se parcurg urmatoarele etape:

Se plaseaza punctul de inserare in locul in care se doreste sa apara obiectul WordArt;

Se alege Insert Picture WordArt;

Se alege un stil de editare pentru obiectul WordArt;

Se alege butonul OK;

Se deschide caseta de dialog Edit WordArt Text si se introduce textul dorit;

Se alege fontul, marimea;

Se alege butonul OK.

6.19. Reprezentarea grafica a datelor

Cu programul Microsoft Graph, se pot crea diagrame sugestive si atractive pentru documentele dumneavoastra. Se poate transforma un tabel imens continand numere intr-o diagrama care sa ilustreze tendintele si transformarile importante. Microsoft Graph poseda caracteristicile programului Microsoft Excel, cel mai performant program Windows in domeniul calculului tabelar, al reprezentarii grafice si al bazelor de date.

Diagramele sunt create pe baza datelor introduse intr-o foaie de date, asemanatoare unei foi de calcul, in care datele sunt afisate pe linii si pe coloane intr-o fereastra proprie.

Etapele realizarii unei diagrame sunt:

se plaseaza punctul de inserare in locul in care vreti sa apara diagrama;

se alege Insert Picture Chart.

Programul MicrosoftGraph se deschide in fereastra document activa, datele din foaia de date si din diagrama fiind cele prestabilite. Diagrama reflecta datele din foaia de date. Selectati si modificati datele din foaia de date pentru a modifica diagrama. Puteti sa adaugati sau sa eliminati elementele diagramei, sa schimbati aspectul sau pozitia elementelor selectate din diagrama sau din foaia de date.

Cand ati efectuat toate modificarile, se executa clic in afara diagramei pentru a reveni in document. Programul Microsoft Graph se inchide si reapare bara cu instrumente Word.

6.20. Previzualizarea si tiparirea unui document

6.20.1. Utilizarea vederii Print Preview

Pentru a vedea integul document in mod previzualizare inaintea tiparirii, trebuie sa deschideti mai intai documentul respectiv. Apoi alegeti File Print Preview sau executati clic pe butonul Print Preview din bara cu instrumente Standard.

Pentru a edita un document in vederea Print Preview, se parcurg urmatoarele etape:

a)      se executa clic pe butonul Magnifier pentru a reveni la indicatorul obisnuit al mouse-ului;

b)      se editeaza documentul, revizuind textul si ajustand marginile direct pe pagina;

c)      se executa cili pe butonul Close pentru inchiderea ferestrei Print Preview.

6.20.2. Tiparirea unui document

Pentru executarea tiparirii se pacurg urmatoarele etape:

a) se alege optiunea File Print (sau combinatia de taste <Ctrl/P>);

b)      apare fereastra de dialog Print;

c)      In campul Name se alege tipul imprimantei;

d)      In campul Print range se alege domeniul de tiparit; se poate opta pentru intreg documentul (All), pentru pagina curenta (Curent page), sau anumite pagini (Pages);

e)      In campul Copies se alege numarul de copii pe care doriti sa le executati (Number of copies:);

f)        Dupa alegerea tuturor parametrilor, se verifica daca imprimanta este pornita si se apasa pe butonul OK.

7. PROGRAMUL MICROSOFT EXCEL

Programul Excel este util pentru organizarea, calcularea si analizarea datelor.

7.1. Lansarea programului Excel

Modalitatile activarii programului Excel sunt:

a)    Se executa clic pe butonul Start;

Se alege optiunea Programs;

Se executa clic pe optiunea Microsoft Excel;

b)   Se executa dublu clic pe iconita corespunzatoare programului Excel sau pe un fisier de tip Excel de pe desktop;

c)    Se executa dublu clic pe iconita corespunzatoare unui fisier de tip Excel de pe desktop;

d)   Se executa dublu clic pe un fisier de tip Excel din utilitarele: My Computer, Windows Explorer, s.a;

e)    Se executa clic pe butonul Start;

Se alege optiunea Documents;

Se executa clic pe documentul de tip Excel la care s-a lucrat recent.

Daca se alege varianta a) sau b), se deschide o fereastra de tip WINDOWS '95 de forma urmatoare:


Daca se alege una dintre celelalte variante, se deschide fisierul selectat de tip Excel.

Suprafata de lucru se prezinta sub forma unui tabel in care coloanele sunt denumite cu literele alfabetului latin (A,B,C,D, .) iar liniile cu cifrele arabe (1,2,3,4, .). La intersectia unei linii cu o coloana se afla o rubrica. In Excel, aceasta poarta numele de celula ("cell"). Fiecare celula are o locatie bine determinata, scrisa in partea din stanga sus, sub instrumentele de lucru. De exemplu:

- A3: - reprezinta celula care se afla la intersectia coloanei A cu linia 3;

- C5 - reprezinta celula care se afla la intersectia coloanei C cu linia 5.

Fisierele din Excel se numesc "workbook"-uri (documente de lucru). Acestea contin la randul lor mai multe "sheet"-uri (pagini). Programul Excel se deschide initial cu trei pagini (sheet1, sheet2, sheet3), dar se pot adauga mai multe, in functie de dorintele utilizatorului.

7.2. Inchiderea programului Excel

Exista mai multe posibilitati:

a) se alege optiunea: File Exit;

b)      se alege butonul Close (inchis) din coltul din dreapta sus;

c)      se tasteaza <Alt/F4>.

Daca ati efectuat modificari intr-un document, programul Excel afiseaza o caseta de avertizare intrebandu-va daca doriti sa salvati modificarile. Executati clic pe butonul Yes sau apasati Enter pentru a salva ceea ce ati lucrat sau executati clic pe No pentru a parasi programul fara salvare.

7.3. Crearea unei foi de lucru

Pentru a introduce date intr-o foaie da calcul este suficient sa va deplasati in celula in care doriti sa le plasati si sa incepeti sa le introduceti. Pe masura ce le introduceti de la tastatura, datele apar atat in celula cat si in bara de formule.

Din momentul inceperii introducerii, pe bara de formule apar doua butoane mici. Butonul marcat cu litera de culoare rosie X este butonul "Cancel" (Anuleaza); butonul marcat cu un semn de validare de culoare verde este butonul "Enter" (Accepta).

Daca introduceti text, numere sau chiar date calendaristice, programul Excel stie ce doriti si reactioneaza in mod corect.

Textul este aliniat, in mod automat, in stanga celulei, iar numerele (inclusiv datele calendaristice) sunt aliniate in partea dreapta a celulei;

Incheiati introcducerea intr-o celula executand clic pe butonul "Enter", apasand o tasta cu sageata directionala pentru a va muta in alta celula sau apasand tasta <Enter> de pe tastatura;

Cand apasati tasta <Enter> pentru a incheia introducerea informatiilor intr-o celula, cursorul celulei se muta in jos cu un rand. Aceasta este metoda cea mai buna pentru introducerea datelor intr-o coloana;

Puteti abandona introducerea datelor intr-o celula, inainte de a incheia operatia de introducere, apasand tasta <Esc>, sau executand clic pe butonul "Cancel" (anuleaza) de pe bara de formule;

Apasati tasta <Backspace> pentru a sterge datele dintr-o celula, cate un caracter la fiecare apasare, inainte de a incheia introducerea;

Puteti corecta datele deja introduse, fie introducand altele noi, fie apasand tasta <F2>, care va trece in modul de lucru "Edit" (editare). In acest mod de lucru, puteti corecta dupa cum doriti date inainte de incheierea introducerii;

Apasati tasta <Delete>, pentru a sterge continutul unei celule.

7.4. Copierea textului si a numerelor

Etape pentru copierea clasica:

se selecteaza celula sau seria de celule pe care doriti sa o (le) copiati;

executati clic pe butonul "Copy", de pe bara cu instrumentele de lucru "Standard" sau cu clic dreapta iar din meniul care se deschide, alegeti optiunea "Copy";

va deplasati acolo unde doriti sa asezati datele copiate;

executati clic pe butonul "Paste", de pe bara cu instrumentele de lucru "Standard" sau cu clic dreapta iar din meniul care se deschide, alegeti optiunea "Paste".

Exista o cale, mai usoara, prin care puteti copia datele daca doriti sa le copiati in celule alaturate. Plasati cursorul mouse-ului pe punctul de control al umplerii ("fill handle") (micul patrat din coltul din dreapta-jos al celulei selectate) si trageti-l in directia in care vreti sa faceti copierea.

Cateva observatii in legatura cu aceasta copiere rapida:

Programul Excel stie cand datele introduse intr-o celula trebuie incrementate. De exemplu, daca introduceti "January" si utilizati punctul de control al umplerii pentru a le trage spre dreapta sau in jos, programul Excel creeaza o serie incrementata, de exemplu, "January", "February", "March";

Daca trageti punctul de control al umplerii in sus sau spre stanga, programul Excel creeaza o serie decrementata, de exemplu, "January", "December", "November";

Mentineti apasata <Ctrl>, in timp ce trageti punctul de control al umplerii, pentru a incrementa datele introduse intr-o celula. Daca introduceti valoarea 1 intr-o celula si utilizati punctul de control al umplerii fara utilizarea tastei <Ctrl>, veti obtine 1,1,1. Utilizand si tasta <Ctrl>, veti obtine 1,2,3;

Tasta <Ctrl> are efect contrar, atunci cand o utilizati pentru a copia continutul unei celule, pe care programul Excel, in mod normal, l-ar fi incrementat. Daca intr-o celula a fost introdusa informatia "January", apasarea tastei <Ctrl> are ca efect copierea continutului celulei, fara a-l incrementa.

7.5. Salvarea fisierelor

Salvarea fisierelor se executa in mod asemanator ca la programul Word. Pentru a salva un volum de lucru ("workbook") cuprinzand toate foile de lucru ("worksheet"), se executa clic pe butonul "Save" de pe bara cu instrumentele de lucru "Standard", sau din meniu se alege File Save.

Cand salvati pentru prima oara, va trebui sa introduceti un nume pentru fisier si apoi sa executati clic pe butonul "OK". Dupa ce ati denumit si ati salvat volumul de lucru, puteti executa clic pe butonul "Save", pentru a va proteja munca, la intervale regulate de timp. Programul Excel va atribui, in mod automat, fisierului dmneavoastra extensia xls.

7.6. Executarea calculelor

Pentru a crea formule simple, deplasati-va in celula de pe foaia de calcul in care vreti sa apara rezultatul unei formule si introduceti adresele corespunzatoare celulelor dorite si operatorii matematici. Operatorii pe care ii veti utiliza mai des sunt: adunarea (+), scaderea (-), inmultirea (*), impartirea (/).

7.6.1. Crearea formulelor

Pentru a crea o formula se procedeaza astfel:

a)    Se deplaseaza cursorul in celula in care doriti sa apara rezultatul;

b)   Se introduce de la tastatura semnul egal "="; toate formulele incep cu egal;

c)    Se introduce de la tastatura primul termen al operatiei (adresa celulei respective) sau se executa clic pe celula respectiva;

d)   Se introduce de la tastatura semnul operatiei: "+", "-", "*" sau "/";

e)    Se introduce de la tastatura al doilea termen al operatiei (adresa celulei respective) sau se executa clic pe celula respectiva;

f)     Se apasa tasta <Enter>.

Rezultatul formulei va aparea instantaneu in celula selectata. In bara de formule apare formula introdusa.

7.6.2. Copierea formulelor

Procedeul de copiere a formulelor este, in general, acelasi cu cel de copiere a oricarui tip de date. Cand copiati formule, totusi, programul Excel considera ca veti dori, in mod normal, ca formulele copiate sa fie raportate la noile lor pozitii.

Programul Excel utilizeaza adresarea relativa, deci atunci cand copiati o formula, de fapt este copiata logica formulei, nu formula in sine. Logica pe care o utilizeaza programul Excel la copierea formulei =B3*B4 din celula B5 in celula C5, este "inmulteste continutul celulei situate cu doua randuri mai sus cu continutul celulei situate cu un rand mai sus".

7.6.3. Prezentarea functiei SUM

Cea mai frecvent utilizata functie a programului Excel este functia "SUM", care realizeaza adunarea unei serii de celule.

Etapele adunarii unor celule utilizand functia SUM:

a)      Se deplaseaza cursorul in celula care va afisa rezultatul;

b)      Se executa clic pe butonul "AutoSum" (insumare automata), de pe bara cu instrumentele de lucru "Standard". Programul Excel creeaza o formula cu functia "SUM" si include seriile alaturate continue.

7.6.4. Prezentarea functiilor mai uzuale

In programul Excel sunt foarte multe functii care se pot utiliza foarte usor. Exista functii: trigonometrice, matematice, statistice, logice, de data si timp, etc.

Pentru utilizarea acestora se procedeaza astfel:

a)      se selecteaza celula in care se doreste aparitia rezultatului;

b)      se executa clic pe butonul "fx" din bara de instrumente de lucru "Standard" (sau se da comanda Insert Functions);

c)      apare fereastra de dialog Paste Function (Lipirea functiilor). Din campul Function category se alege categoria functiilor. Din campul Function name se alege functia dorita, dupa care se apasa pe butonul OK. Exemple de functii mai uzuale: PRODUCT (inmultirea numerelor), MAX (maximul dintre doua sau mai multe numere), MIN (minimul dintre doua sau mai multe numere), AVERAGE (media aritmetica a numerelor din celulel selectate), NOW (functia de actualizare a datei calendaristice), etc;

d)      apare fereastra de introducere a domeniului la care se refera operatia. In campul Number 1 se introduce, de la tastatura, adresa celulei primului numar. In campul Number 2 se introduce adresa celulei celui de-al doilea numar. Introducerea domeniului se poate si apasand cu mouse-ul pe celula dorita, dupa care tinem tasta <Ctrl> apasata pentru selectia urmatoarelor celule, pentru selectarea unui domeniu discontinuu. Introducerea domeniului se poate face si cu tasta <Shift>, pentru selectarea unui domeniu continuu. Dupa aceasta operatiune, se apasa pe tasta OK, si formula este terminata.

7.7. Formatarea caracterelor si a celulelor

Programul Excel ofera o varietate de optiuni de aranjare a caracterelor, celulelor sau seriilor de celule.

Pentru aceasta se procedeaza astfel:

a)      Se selecteaza celula sau seriile de celule pe care doriti sa le formatati;

b)      Se alege comanda Fomat Cells (sau cu clic dreapta si din meniul care apare se alege comanda Format Cells);

c)      Se deschide fereastra de dialog Format Cells;

d)      Se alege din optiunea Number tipul de date din celulele selectate: General este tipul implicit (nu are nici un specific), Number specific numerelor (se poate alege numarul zecimalelor), Date specific datelor calendaristice, Time specific timpului, Text specific textului obisnuit, Custom se utilizeaza cand se doreste sa se introduca un alt tip de format (definit de utilizator);

e)      Se alege optiunea Alignment pentru selectarea aliniarii. In caseta Horizontal se alege alinierea pe orizontala din lista care se deschide, iar in caseta Vertical se alege alinierea pe verticala din lista de mai jos. Pentru editarea textului sub anumite unghiuri se poate alege optiunea Orientation. Daca avem un text si nu dorim ca textul sa depaseasca latimea coloanei in care se afla, atunci se valideaza optiunea Wrap text (textul se va scrie in jos). Daca se doreste fuzionarea mai multor celule intr-una singura, se valideaza optiunea Merge cells. Daca se doreste ajustarea unui text la latimea celulei, se valideaza optiunea Shrink to fit;

f)       Se alege optiunea Font pentru selectarea stilului editarii, a marimii, a culorii si a diferitelor efecte;

g)      Se alege optiunea Border pentru selectarea tipului de contur pentru celula sau celulele selectate. Se poate alege stilul si culoarea liniei conturului;

h)      Se alege optiunea Patterns pentru selectarea culorii si a tipului fundalului celulelor selectate. Pentru ca celulele sa nu fie colorate se alege optiunea No Color;

i)        Se alege optiunea Protection atunci cand se doreste ca anumite celule sa fie protejate la scriere (adica sa nu poate fi modificate de utilizator decat de autor). Se utilizeaza, in general, in cazul formulelor. Pentru protejarea unei celule care contine o formula, se procedeaza astfel:

- se selecteaza celula dorita;

in optiunea Protection se valideaza optiunea Hidden;

se apasa pe butonul OK;

se alege optiunea Tools Protection Protection Sheet.

In acest moment celula in care avem formula este protejata la scriere.

j)       Dupa alegerea tuturor optiunilor se apasa pe butonul OK (sau se apasa pe tasta <Enter>). Pentru anulare se utilizeaza butonul Cancel.

7.8. Ajustarea latimii coloanelor (inaltimii liniilor)

Se poate potrivi latimea coloanelor plasand cursorul mouse-ului pe latura din dreapta celulei titlului coloanei (titlurile coloanelor sunt litere) dupa care se tine apasat si se trage spre dreapta, pentru a mari coloana, sau spre stanga pentru a o micsora.

Pentru potrivirea inaltimii liniilor se procedeaza asemanator. Se plaseaza cursorul in spatiul din stanga, rezervat numerotarii liniilor. Se alege linia dorita pentru modificarea inaltimii. Se plaseaza mouse-ul pe linia de despartire dintre linia dorita si urmatoarea. Se tine mouse-ul apasat si se trage in jos pentru marirea inaltimii liniei sau in sus pentru a micsora inaltimea acesteia.

Pentru ajustarea automata a latimii unei coloane in functie de cea mai lunga informatie scrisa intr-una din celulele coloanei, se procedeaza astfel:

a)      se alege coloana;

b)      se alege optiunea Format Column AutoFit Selection.

Coloana se va ajusta automat la cea mai lunga informatie scrisa intr-una din celulele acesteia. Daca se doreste ajustarea mai multe coloane, acestea se selecteaza din titluri si se procedeaza ca mai sus.

Pentru ajustarea automata a inaltimii liniilor se procedeaza astfel:

a)      se alege linia;

b)      se alege optiunea Format Row AutoFit.

Pentru ajustarea mai multor linii, se selecteaza din spatiul rezervat numerotarii acestora, dupa care se aplica procedeul de mai sus.

Pentru ajustarea latimii coloanelor la o anumita dimensiune se procedeaza astfel:

a)      se selecteaza coloanele din spatiul destinat titlurilor;

b)      se deplaseaza mouse-ul pe linia de despartire dintre ultima coloana selectata si prima coloana nesectata;

c)      langa iconita mouse-ului apare un mic dreptunghi, in care este scris Width (Latime): si o anumita valoare;

d)      se trage mouse-ul spre dreapta sau spre stanga in functie de marirea sau micsorarea latimii coloanei;

e)      valoarea din dreptul cuvantului Width se modifica pe masura ce se modifica pozitia mouse-ului;

f)       se opreste modificarea pozitiei mouse-ului in momentul in care ne convine o anumita valoare.

Pentru ajustarea inaltimii liniilor la o anumita dimensiune se procedeaza asemanator, cu deosebirea ca in dreptunghiul care apare este scris Height (Inaltime).

7.9. Tiparirea documentelor

Inainte de a transmite documentul catre imprimanta, se verifica vizualizandu-l pe ecran cu ajutorul optiunii File Print Preview (Vizualizare inaintea tiparirii). Se poate obtine vizualizarea documentului, executand clic pe butonul Print Preview din caseta de dialog Print sau din bara cu instrumente de lucru Standard. Pentru a iesi din fereastra Print Preview se alege optiunea Close (Inchidere).

Pentru stabilirea parametrilor paginii se alege optiunea: File     Page Setup. Se poate modifica orientarea paginii din optiunea Page, din campul Orientation, se alege Portrait (pagina in picioare) sau Landscape (pagina culcata). Pentru alegerea formatului colii de hartie pe care va avea loc tiparirea, se alege din campul Paper Size marimea dorita (de ex. A3, A4, Letter, etc). Dupa alegerea parametrilor paginii se alege butonul OK.

Pentru executarea tiparirii se pacurg urmatoarele etape:

a) se alege optiunea File Print (sau combinatia de taste <Ctrl/P>);

b)      apare fereastra de dialog Print;


c)      In campul Name se alege tipul imprimantei;

d)      In campul Print range se alege domeniul de tiparit; se poate opta pentru intreg documentul (All) sau pentru anumite pagini (Page(s)) de la o anumita pagina (From) la alta pagina (To);

e)      In campul Copies se alege numarul de copii pe care doriti sa le executati (Number of copies:);

f)        Se poate alege butonul Preview pentru o vizualizare inaintea tiparirii;

g)      Dupa alegerea tuturor parametrilor, se verifica daca imprimanta este pornita si se apasa pe butonul OK.

7.10. Crearea diagramelor

Programul Excel va permite crearea unor diagrame extraordinare pentru a reprezenta, in mod grafic, numerele din foile de lucru. Ca si in programul Word, si in Excel, exista o mare varietate de reprezentare a datelor pentru a le scoate cat mai bine in evidenta.

Diagarmele contin cel putin o serie de date. O serie de date este un set de valori pentru o categorie particulara de date.

Majoritatea diagramelor au o axa x (care este in plan orizontal) si o axa y (care este in plan vertical). Dupa cum sunt prezentate cele mai multe dintre datele unei foi de lucru, axa x (denumita uneori axa categoriilor (category axis)) este utilizata pentru a reprezenta grafic valorile seriei de date, in timp. Axa y (denumita uneori axa valorilor (value axis) este utilizata pentru a reprezenta valorile numerice.

Pentru a trasa o diagrama cu ajutorul optiunii ChartWizard (vrajitorul diagramelor), se procedeaza astfel:

a)      se selecteaza toate celulele tabelului incluzand atat titlurile coloanelor si randurilor cat si datele ce vor fi transformate in diagrama. Titlurile coloanelor vor fi utlizate ca etichete pe axa x, iar titlturile randurilor vor fi utilizate in legenda diagramei;

b)      Se alege optiunea ChartWizard (Vrajitorul diagramelor) de pe bara cu instrumente de lucru Standard;

c)      Se deschide fereastra de dialog Chart Wizard-Step 1 of 4-Chart Type. Aseasta caseta de dialog va permite alegerea tipului diagramei din campul Standard Types. Pentru continuarea proce-sului de realizare a diagra-mei, se apasa pe tasta Next;


d)      Se deschide fereastra de dia-log Chart Wizard-Step 2 of 4-Chart Source Data. In campul Data range se afiseaza auto-mat domeniul datelor care se vor repre-zenta. Mai jos, se indica daca se vor utiliza ran-duri (Rows) sau coloane (Co-lumns) pentru seriile de date. In continuare, se apasa pe tasta Next;

e)      Se deschide fereastra de dialog Chart Wizard-Step 3 of 4-Chart Options. In op-tiunea Titles (titluri) se pot adauga: un titlu de tabel (Chart title), un anumit text corespunzator axei x (Cate-gory (x)axis) si unul cores-punzator axei y.

In optiunea Axes (axe) exista posibilitatea afisarii datelor pe axa x (implicit este Automatic), si posibilitatea afisarii valorilor pe axa y. Cele doua facilitati se activeaza/ dezactiveaza cu ajutorul mouse-ului, in functie de dorinta utilizatorului. In optiunea Gridlines (retea de linii) exista posibilitatea afisarii retelelor de linii mari si mici atat pe orizontala cat si pe verticala, selectand pe rand facilitatile corespunzatoare. In optiunea Legend (legenda) exista posibilitatea afisarii/neafisarii a legendei si a pozitionarii acesteia fata de grafic. In optiunea Data labels (etichetele datelor) exista urmatoarele facilitati: None (valorile nu se afiseaza), Show value (valorile se afiseaza), Show percent (valorile se afiseaza sub forma de procente), Show Label (etichetele se afiseaza). In optiunea Data Table (datele tabelului) exista posibilitatea afisarii datelor sub forma de tabel, in partea de jos a graficului prin selectarea optiunii respective: Show data table. Dupa marcarea optiunilor dorite, se continua procesul de realizare a diagramei apasand pe butonul Next;

f) Se deschide fereastra de dialog Chart Wizard-Step 4 of 4-Chart Location (Locul graficului). Se poate opta ca graficul sa fie pe aceeasi pagina cu tabelul (valoare implicita) sau se poate alege alta pagina din lista derulanta a campului As object in. Dupa aceasta operatiune, se apasa un clic pe butonul Finish (terminat).

Dupa acesti pasi, diagrama este gata. Pentru a executa modificari, se executa dublu clic pe butonul stang al mouse-ului pe suprafata diagramei si se opereaza asupra parametrilor necesari.

7.11. Crearea bazelor de date

Programul Excel este foarte util si in lucrul cu bazele de date. O baza de date reprezinta un grup de informatii organizate intr-un aranjament tabelar.

Pentru a crea un tabel al unei baze de date a programului Excel, se incepe cu introducerea titlurilor coloanelor, pentru a denumi elementele informatiilor care vor fi introduse. Sa presupunem ca aveti coloanele: Nume, Prenume, Adresa, Data nasterii, Locul nasterii. Fiecare dintre aceste elemente se numeste rubrica (field). Toate elementele unui singur rand al tabelului formeaza o inregistrare (record). Datele inregistrarilor se introduc la fel ca in orice foaie de lucru.

Programul Excel permite introducerea noilor inregistrari intr-un formular de date si in mod automat, plaseaza fiecare inregistrare la sfarsitul tabelului. Pentru a utiliza formulaul de date, se procedeaza astfel:

a)      se selecteaza o celula dintre rubricile tabelului;

b)      din bara de meniuri, se alege optiunea Data (date);

c)      se alege optiunea Form (formular); Pe monitor, apare caseta de dialog a formularului de date, afisand prima inregistare si avand numele foii curente in bara de titlu;

d)      se executa clic pe butonul New (nou); Se incepe introducerea unei noi inregistrari;

e)      se continua introducerea datelor, pana cand toae rubricile inregistrarii au fost completate si apoi se executa din nou clic pe butonul New (sau se apasa tasta <Enter>);

f)       Dupa ce s-au introdus toate inregistrarile bazei de date, se executa clic pe butonul Close.

8. PROGRAMUL MICROSOFT POWERPOINT

Programul PowerPoint este o aplicatie program specializata in prezentari. Prezentarile insotesc, de regula, un discurs pentru ca sa se capteze si sa se mentina interesul si entuziasmul auditoriului. Prezentarile sunt usoare deoarece sunt insotite de un sprijin important, imaginile. Acestea pot fi proiectate pe un monitor sau pe un ecran.

8.1. Lansarea programului PowerPoint

Modalitatile lansarii in executie a programului PowerPoint sunt:

a)    Se executa clic pe butonul Start;

Se alege optiunea Programs;

Se alege optiunea Microsoft PowerPoint;

b)   Se executa dublu clic pe iconita corespunzatoare programului PowerPoint sau pe un fisier de tip PowerPoint de pe desktop;

c)    Se executa dublu clic pe iconita corespunzatoare unui fisier de tip PowerPoint de pe desktop;

d)   Se executa dublu clic pe un fisier de tip PowerPoint din utilitarele: My Computer, Windows Explorer, s.a;

e)    Se executa clic pe butonul Start;

Se alege optiunea Documents;

Se executa clic pe documentul de tip PowerPoint la care s-a lucrat recent.

Daca se alege varianta a) sau b), se deschide o fereastra de tip WINDOWS '95 de forma urmatoare:


Daca se alege una dintre celelalte variante, se deschide fisierul selectat de tip PowerPoint.

Optiunile programului PowerPoint include urmatoarele:

a)      Optiunea AutoContent Wizard (Vrajitorul continutului stabilit in mod automat) va da un punct de plecare avansat in alagerea cuvintelor prezentarii dumneavoastra;

b)      Optiunea Template (Sablon) va permite deplasarea printr-o lista de sabloane disponibile ale prezentarilor si vizualizeaza fiecare optiune;

c)      Optiunea Blank Presentation (Prezentare goala) va permite inserarea diferitelor obiecte de prezentat;

d)      Optiunea Open an Existing Presentation (Deschide o prezentare existenta) va prezinta o lista fisierelor prezentarilor create anterior.

8.2. Modurile de vizualizare a diapozitivelor

Diapozitivele (Slides) se pot vizualiza din meniu, alegand optiunea View (Vizualizare), in mai multe moduri:

a) View Slide: se utilizeaza atunci cand se "construiesc" diapozitivele: se modifica textul, se adauga imagini, diagrame, tabele, diapozitive noi, etc;

b) View Outline (planul lucrarii): se utilizeaza atunci cand se doreste schimbarea diferi-telor dipozitive intre ele in cadrul aceluiasi fisier. Se afiseaza tilturile si coprul textului, nearanjate;

c) View Slide Sorter (ordonarea diapozitivelor): se utilizeaza atunci cand se doreste afisarea tuturor diapozitivelor, la o scara mai redusa. Se poate muta un diapozitiv dintr-o parte in alta, in cadrul aceluiasi fisier;

d) View Notes page: se utilizeaza atunci cand se doreste afisarea notelor aferent fiecarui diapozitiv;

e) View Slide Show (arata diapozitivele): se utilizeaza atunci cand se doreste afisarea pre-zentarii ( se afiseaza toate obiectele prezentarii, impreuna cu efectele care s-au ales pentru fiecare dintre acestea). Imaginile prezentarii ocupa intreg ecranul, una cate una. Se poate controla miscarea, executand clic pe butonul stang al mouse-ului sau utilizand anumite taste de control al deplasarii cursorului.

8.3. Introducerea si prelucrarea textului, a tabelelor si a diagramelor

Textul se introduce intr-o caseta Text Box, alegand din meniu Insert Text Box sau se ia din instrumentele de lucru Drawing (Desenare). Caseta Text Box se afla in partea de jos a suprafetei de lucru, sub forma unui patratel in care sunt trasate cateva linii. Dupa ce s-a selectat acest buton, se alege pe diapozitiv punctul din stanga sus al inceperii editarii si se tine clic stanga apasat pana cand se delimiteaza o suprafata necesara textului de introdus. Apoi se elibereaza butonul stang al mouse-ului si se alege comanda Format Font pentru formatarea textului. Pentru modificarea ulterioara a textului, se executa dublu clic pe caseta Text Box respectiva si se editeaza noul text.

Tabelele se pot insera utilizand butoanele corespunzatoare tabelelor din bara cu instrumentele de lucru Standard. Se pot insera tabele tip Word sau tabele tip Excel. Se selecteaza butonul dorit si se alege numarul de linii si de coloane. Dupa aceasta operatie, in diapozitiv are loc incarcarea unui tabel cu numarul de linii si de coloane selectat. Daca la un moment dat am ieist din tabel, pentru intrarea din nou, se apasa dublu clic in interiorul tabelul si se pot introduce din nou date in tabel.

Diagramele se pot insera utilizand butonul corespunzator graficelor din bara cu instrumentele de lucru Standard sau utilizand comanda Insert Chart. Se deschide un tabel ca in Excel, in care coloanele sunt numerotate cu literele alfabetului latin, iar liniile cu cifre arabe. Se editeaza noile valori si se observa actualizarea automata a acestora in fereastra graficului. Legenda se poate modifica in functie de cerintele diagramei. In interiorul graficului, se pot insera randuri (coloane), se pot sterge linii (coloane) utilizand clic dreapta in zona numerotarii randurilor (coloanelor). Din meniul rapid care se deschide se alege:

Insert - pentru inserarea unor randuri (coloane);

Delete - pentru stergerea unor randuri (coloane)

Se pot utiliza comenzile clasice de copiere si mutare, utilizand clic dreapta pe anumite celule ale tabelului, alegand din meniul rapid care se deschide una din optiunile de mai jos:

Cut    - pentru mutarea unor valori dintr-o parte in alta;

Copy - pentru copierea unor valori dintr-o parte in alta;

Paste - pentru adaugarea unor valori dintr-o parte in alta;

Number - pentru modificarea formatului numarului;

Font - pentru modificarea fonturilor caracterelor.

Pentru modificarea anumitor valori ale graficului, se executa dublu clic pe suprafata graficului. Pentru modificarea tipului diagramei, se executa clic dreapta in interiorul diagramei si se alege din meniul rapid care se deschide una dintre optiunile: Chart Type, Chart Options, Datasheet (pagina cu date).

Inserarile de text, tabele sau diagrame se pot executa si din celelalte programe Office (Word, Excel, etc), executand

8.4. Inserarea diapozitivelor

Pentru inserarea unui diapozitiv nou se procedeaza astfel:

se pozitioneaza cursorul in locul in care se va introduce un nou diapozitiv;

se alege optiunea Insert New Slide;

Sunt situatii cand exista un diapozitiv si se doreste crearea inca a unuia aproximativ la fel. Atunci este mai eficient sa se creeze o copie a primului si sa execute modificari in al doilea. Pentru inserarea unui diapozitiv duplicat, se procedeaza astfel;

se alege diapozitivul care se doreste sa fie dublat;

se alege optiunea Insert Duplicate Slide.

Dupa diapozitivul selectat, se observa ca va aparea inca unul identic in care se vor face modificarile necesare.

Pentru inserarea unor prezentari din alt fisier, se procedeaza astfel:

se alege diapozitivul dupa care va avea loc inserea altor diapozitive;

se alege optiunea Insert Slides from Files;

apere fereastra Slide Sorter. In campul Find Presentation se apasa pe butonul Browse (rasfoieste) pentru cautarea fisierului din care se vor insera diapozitivele;

se apasa pe butonul Display;

se selecteaza diapozitivele, selectand cate unul dupa care se apasa pe buronul Insert;

se selecteaza toate diapozitivele fisierului cu comanda Insert All;

se apasa pe butonul Close.

8.5. Inserarea imaginilor

Pentru inserarea imaginilor grafice, se procedeaza astfel;

se pozitioneaza cursorul in locul in care se va introduce o imagine;

se alege optiunea Insert Picture Clip Art;

se selecteaza din lista, imaginea dorita;

se actioneaza butonul Insert;

are loc inserarea imaginii selectate in diapozitiv. Imaginea este incadrata de 8 patratele mici. Pentru modificare, se actioneaza pe unul din patratelele mici de pe laturi si se apasa clic stanga si se tine apasat pana cand imaginea ocupa suprafata dorita.

8.6. Numerotarea diapozitivelor

Diapozitivele se pot numerota, utlizand procedeul de mai jos:

din meniu, se alege optiunea View;

se alege optiunea Header and Footer;

in campul Slide, se selecteaza optiunea Slide number;

se apasa pe butonul Apply to All (Apply), pentru numerotarea tuturor diapozitivelor (sau numai a diapozitivului selectat).

8.7. Efectele de prezentare a diapozitivelor

In sfarsit, am ajuns la partea cea mai interesanta a programului PowerPoint. Diapozitivele se pot prezenta foarte atragator, utilizand anumite efecte.

Transferul diapozitivelor

Pe masura ce se expune un anumit discurs, prezentarile trebuie sa se desfasoare pe rand, unul dupa altul. Se pot introduce diferite efecte de transfer de la un diapozitiv la altul. Aceasta se realizeaza astfel:

se selecteaza un anumit diapozitiv;

se alege optiunea Slide Show Slide Transition. Apare fereastra de dialog Slide Transition (transferul diapozitivelor);

in campul Effect (efecte) se alege viteza de transfer a diapozitivului: Slow (incet), Medium (mediu) si Fast (repede);

in campul Advance cum sa se faca transferul: On mouse click (la apasarea mouse-ului) sau Automatically after n seconds (automat dupa n secunde);

in campul Sound se poate opta si pentru introducerea sunetelor;

se pasa pe butonul Apply to All (pentru aplicarea efectului la toate diapozitivele) sau Apply (aplicarea efectului numai la diaozitivul selectat).

8.7.2. Realizarea animatiei

In cadrul unui diapozitiv, obiectele (texte, tabele, grafice, imagini) pot aparea foarte diferit. Pentru realizarea diferitelor efecte de aparitie a obiectelor se procedeaza astfel:

se selecteaza un anumit diapozitiv;

se alege optiunea Slide Show Custom Animation. Apare fereastra de dialog Custom Animation (Realizarea animatiei);

in campul Timing (coordonare) se selecteaza pe rand obiectele, situate mai jos in fereastra Slide objects without animation;

dupa ce se selecteaza un obiect, se selecteaza optiunea Animate din campul Start animation selectand unul din cele doua moduri de activare;

obiectele selectate se transfera in fereastra Animation order (ordinea animatiei). Cu ajutorul sagetilor, un obiect se poate face sa apara mai devreme sau mai tarziu;

pentru acordarea unor efecte obiectelor (mai putin graficelor), se selecteaza campul Effects si se aleg diferite optiuni;

pentru acordarea unor efecte graficelor, se selecteaza campul Chart Effects si se aleg diferite optiuni;

apasand pe butonul Preview se poate vedea o previzualizare a diapozitivului;

dupa selectarea tuturor parametrilor se apasa pe butonul OK.

Pentru prezentarea tuturor diapozitivelor, impreuna cu animatiile obiectelor, se alege optiunea Slide Show View Show.

Pentru prezentarea diapozitivelor un timp nelimitat (pana cand se apasa tasta <Esc>) se procedeaza astfel:

se alege Slide Show Set up Show;

din optiunile prezentate se selecteaza Loop continously until 'Esc';

se alege Slide Show View Show.

Underline

Single

Subliniere simpla;

Words only

Sublinierea simpla numai a cuvintelor;

Double

Subliniere dubla;

Dotted

Subliniere cu puncte.

Color

Auto, Red, etc.

Schimba culoarea textului pe ecran.

Effects

Strikethrout

Text taiat cu o linie;

Superscript

Text inaltat deasupra liniei de baza;

Subscript

Text coborat sub linia de baza;

Shadow

Text cu umbre;

Outline

Caracterele sunt scrise pe contur;

Emboss

Text cu umbre (umbra in jos);

Engrave

Caracterele sunt gravate in foaie;

Small Caps

Majuscule reduse;

All Caps

Toate caracterele sunt majuscule;

Hidden

Caracterele sunt ascunse.

Dupa alegerea optiunilor se da clic pe OK.

Aceste schimbari vor avea efect numai asupra textului marcat. Daca nu este text marcat, schimbarile efectuate vor avea efect asupra textului care se va scrie in continuare de la pozitia cursorului in cadrul documentului.

Fonturile se pot alege si din bara cu instrumente Formatting.

6.9.1. Formatarea cu ajutorul tastelor pentru comenzi rapide

Format

Tasta pentru comanda rapida

Bold

<Ctrl/B>

Italic

<Ctrl/I>

Single Underline

<Ctrl/U>

Superscript

<Ctrl/Shift/=>

Subscript

<Ctrl/=>

Marirea dimensiunii cu un punct

<Ctrl/]>

Micsorarea dimensiunii cu un punct

<Ctrl/[>

6.9.2. Comutarea intre majuscule si litere mici si invers

Etape:

e)      Se selecteaza textul ce va fi modificat;

f)       Se alege Format Change case. Apare caseta de dialog Change case;

g)      Se alege una din optiunile urmatoare:

Optiune

Rezultat

Sentence case

Propozitie obisnuita;

lowercase

Numai litere mici;

UPPERCASE

Numai majuscule;

Title Case

Primul caracter al fiecarui cuvant cu majuscula, restul cu litere mici;

tOGGLE cASE

Transforma majusculele in litere mici si literele mici in majuscule.

h)      Se alege OK.





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1857
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved