| CATEGORII DOCUMENTE |
,,Modul in care culegi, administrezi si folosesti informatia fac din tine un castigator sau un infrant in viata"
Bill Gates
Concepte generale
Datele desemneaza elementele primare, provenind din diverse surse, fara o forma organizata care sa permita luarea unor decizii.
Informatiile sunt datele care au un caracter de noutate, care imbogatesc nivelul de cunostinte ale celui care primeste aceste informatii. O data care nu aduce nimic nou nu se poate considera informatie.
Prelucrarea datelor ( numita si procesare) presupune totalitatea transformarilor, ca forma si continut a datelor.
Dintre transformarile cele mai importante se pot enumera:
I. Generarea reprezinta operatia prin care se obtin date primare ( sursa)
II. Culegerea si pregatirea Forma initiala a datelor difera de forma sub care acestea intra in prelucrare. Forma initiala a datelor difera de forma sub care acestea intra in prelucrare. Pregatirea datelor in vederea prelucrarii lor, presupune etapele:
Selectarea - dintre datele primare se
aleg datele care sunt necesare pentru generarea anumitor informatii;
Codificarea- trecerea datelor intr-o
forma adecvata prelucrarii ( de exemplu, utilizarea numerelor
pentru a desemna lunile anului)
Conversia - transferarea datelor de pe un suport pe
altul;
Copierea, multiplicarea - reproducerea pe un mediu
identic a datelor, pastrandu-se forma, continutul si
semnificatia acestora;
Verificarea- analiza corectitudinii
datelor, ca forma si continut, urmarind eliminarea
posibilelor alterari datorate culegerii, pregatirii sau transmiterii;
III. Prelucrarea datelor in scopul obtinerii diferitelor rezultate se face cu ajutorul functiilor:
Sortarea - aranjarea datelor intr-o anumita
ordine, conform unor criterii bine precizate, pentru ca prelucrarea sa fie
cat mai eficienta si prezentarea rezultatelor cat mai atractiva;
Clasificarea - gruparea datelor
dupa anumite caracteristici comune, fara stabilirea unor
prioritati in cadrul grupei;
Compararea - stabilirea
asemanarilor si/sau deosebirilor dintre doua sau mai multe
date:
Analiza - examinarea unui grup de date, urmarindu-se
conditiile indeplinirii unei cerinte ( sau mai multor cerinte),
de catre fiecare data a grupului , in parte;
Sintetizarea - stabilirea unor
caracteristici esentiale, generale, pe care le au datele constituente ale
unui grup, formandu-se o noua structura care cuprinde acele
caracteristici comune;
Calcularea - operatii aritmetice
sau logice efectuate asupra uneia sau mai multor date simultan
IV. Furnizarea datelor. Pe parcursul prelucrarii, forma in care sunt datele de cele mai multe ori nu corespunde cerintelor celui care asteapta rezultatele -beneficiarul. Se impune deci necesitatea furnizarii rezultatelor intr-o forma clara, astfel incat sa nu existe probleme de intelegere sau de interpretare eronata a lor.
V. Pastrarea datelor se face in colectii de date alcatuite dupa reguli bine definite, in vederea unor prelucrari ulterioare. Asupra unei astfel de colectii, se poate actiona prin una dintre functiile:
Validarea datelor - precizarea
modului in care o data poate fi introdusa in colectie;
Regasire - cautarea si
localizarea unei date in cadrul colectiei;
Modificare - transformarea unei date
existente in colectie prin schimbarea unor atribute;
Distrugere - eliminarea din
colectie a unor date, cu precizarea conditiilor in care se poate face
acest lucru.
VI. Transmiterea ( comunicarea) datelor se refera la modul in care datele trec de la o etapa la alta pe parcursul prelucrarii. Orice etapa, in orice domeniu, se desfasoara pe baza unui flux informational.
Totalitatea fluxurilor informationale, cu o anumita organizare, care asigura legatura dintre conducere ( sistemul decizional) si executie (sistemul de executie) se numeste sistem informational. Daca desfasurarea activitatilor presupune, in mod special, utilizarea echipamentelor electronice, sistemul informational se numeste sistem informatic. Cele doua tipuri de sisteme nu se pot identifica, sistemul informatic fiind parte componenta a sistemul informational, insa cresterea permanenta a nivelului de automatizare a activitatii conduce la accentuarea importantei sistemului informatic.
In structura unui sistem informatic, al carui element principal este calculatorul electronic sau sistemul de calcul, se identifica urmatoarele componente:
Cadrul organizatoric
al societatii si datele vehiculate
Resursele umane, pe
de o parte analistii sistemului informatic si proiectantii
sistemului informatic, pe de alta parte beneficiarul sistemului informatic
si utilizatorii acestuia;
Metodele si
tehnicile de proiectare;
Echipamentele
electronice de calcul;
Sistemul de
programe utilizat pentru realizarea obiectivelor sistemului informatic si
pentru utilizarea eficienta si corecta a echipamentelor.
Omiterea ueia dintre aceste componente face imposibila functionarea respectivului sistem informatic.
Din punct de vedere structural, pornind de la diferentierea modulelor fizice si logice, calculatorul electronic ( el insusi un sistem informatic) are doua componente:
Hardware, ( pe scurt hard):
ansamblul elementelor fizice si tehnice cu ajutorul carora datele se
pot culege, verifica, transmite, stoca si prelucra, suporturile de memorare a datelor precum
si echipamentele de redare a rezultatelor - reprezinta componentele
ce practic pot fi atinse;
Software, ( pe
scurt soft) : ansamblul programelor, procedurilor, rutinelor care
controleaza functionarea corecta si eficienta a
elementelor hard; exista sub forma de concepte si simboluri, nu
are substanta.
Tehnologia informatiei (TI) reprezinta normele si procedeele de colectare, memorare, transmitere si prelucrare a datelor, in vederea obtinerii rezultatelor scontate, cu ajutorul calculatorului electronic.
In general, sistemele de calcul se diferentiaza dupa marime, posibilitati de procesare, pret si viteza de operare. Se considera astfel ca exista patru categorii de sisteme de calcul:
Microcalculatoare sunt calculatoare cunoscute sub denumirea de calculatoare personale ( Personal Computer -PC). Acestea au cunoscut cea mai rapida dezvoltare si diversificare odata cu aparitia chip-ului (cip) - circuit integrat obtinut prin incapsularea a milioane de tranzistori intr-un invelis ceramic, pe o singura pastila de siliciu.
Constructia unui PC se bazeaza pe microprocesor, un cip care contine portiuni din unitatea centrala de prelucrare (UCP). Acesta este considerat ,, creierul" microcalculatorului. Se remarca urmatoarele caracteristici ale PC-urilor:
sunt accesibile din
punct de vedere al preturilor
au dimensiuni
reduse si unele tipuri pot fi portabile
utilizatorii pot
invata foarte usor operarea acestora
pot fi folosite in
orice domeniu
lucreaza in
retea putand realiza schimburi de date.
Calculatoarele personale au fost initial oferite pe piata de catre firma Apple Computer in anul 1977, pe acestea ruland programe proiectate de catre specialistii firmei Apple. Patru ani mai tarziu, in 1981, renumita firma de calculatoare IBM a lansat Calculatorul Personal IBM. Dar la timpul respective preturile erau mari si astfel dotarea lor era foarte saraca; memoria de lucru era redusa, iar primele calculatoare nici macar nu dispuneau de un hard-disc pentru stocarea datelor; In privinta aplicatiilor ce puteau fi rulate pe aceste echipamente de calcul, ele nici nu existau si fara programe, calculatoarele sunt inutilizabile.
Modelele de calculatoare personale intalnite cel mai des sunt de doua tipuri: Apple Macintosh si compatibile IBM. Cele doua modele dispun de o arhitectura fizica diferita, pe ele ruleaza aplicatii specifice si sisteme de operare diferite.
Minicalculatoarele au fost create pentru executarea unor functii specializate: aplicatii multiutilizator, automatizari industriale, transmisii de date intre sisteme dispersate geografic. Ele sunt calculatoare de dimensiuni medii, compuse din module structurale cu functii precise, sunt usor de instalat si utilizat, se pot conecta la reteaua electrica fara restrictii. Au putere si capacitate de stocare mai mare, UCP complex, Sistemul de intrare/ iesire foarte dezvoltat in sensul comunicarii prin retea de periferice in sistem multiutilizator.
Calculatoarele ,,mainframe" constituie o categorie aparte, situata intre supercalculatoare si minicalculatoare, operand cu viteze ridicate si administrand un volum foarte mare de date. Au procesorul foarte complex, volum mare de stocare in UM, S I/O complex, orientat pe gestionare de statii de lucru, permit acces multiutilizator ( pot suporta mii de utilizatori simultan). Calculatoarele ,,mainframe" necesita instalatii speciale si proceduri de mentinere in functiune, neputand fi cuplate direct la reteaua de inalta tensiune, de aceea au costuri foarte ridicate. Ele functioneaza, de regula, fara intrerupere, ceea ce presupune accesul controlat la date si un sistem de protectie adecvat. Se utilizeaza in spitale, banci etc.
Supercalculatoarele sunt cele mai puternice, complexe si scumpe sisteme electronice de calcul, care pot executa 1 bilion de instructiuni pe secunda. Au procesorul format dintr-un numar mare de microprocesoare ( de ordinul miilor), sunt proiectate pentru calculul paralel, au costuri si performante foarte ridicate. Sunt utilizate in domenii care necesita prelucrarea complexa a datelor, cum ar fi: reactoare nucleare, proiectarea aeronavelor, seismologie, meteo, etc.
Luand in considerare particularitatile unui calculator personal (PC), din
punct de vedere a marimii( fizice sau ca si capacitate de memorare),
viteza de lucru, costuri, utilizari specifice, se poate spune ca exista mai multe tipuri de
calculatoare, si anume: Desktop, Tower, Laptop, Palm PC, PDA.
Desktop - calculatorul de tip clasic, la care
monitorul este asezat in general pe carcasa unitatii centrale.
Tower - acel calculator la care carcasa
unitatii centrale este mai ingusta dar mai inalta decat la
desktop.
Laptop (notebook) - calculator usor de transportat, construit pentru a fi folosit in afara biroului, avand o sursa independenta de alimentare ( baterie/acumulator). Au componente usoare si mici (cantaresc 3-5 kg) si sunt scumpe
Palm PC (Palmtop, Handhold sau
Organizer) - se utilizeaza ca bloc notes, agenda
telefornica, calculator de buyunar, calendar etc. Facilitati:
posibilitatea transferului de date prin PC, recunoasterea scrisului de
mana, accesarea Internet-ului. Datorita dimensiunilor reduse ( cat o
palma), procesarea textelor este destul de dificila.
PDA ( Personal Digital Assistant) - dispozitiv de
dimensiuni foarte mici, poate fi purtat in mana, combina
facilitati de calcul , telefon/fax cu cele de retea; sunt penbased - folosesc un stilou special
in locul tastaturii, pot recunoaste scrisul de mana ( unele si
vocea). Au preturi mari si aplicatii limitate.
STRUCTURA UNUI CALCULATOR PERSONAL
Din punct de vedere functional, arhitectura unui sistem de calcul este redata in schita alaturata:
Unitatea centrala( UC) este alcatuita din:
Unitatea de memorie
interna (UM) : memorie RAM, memorie ROM
Unitatea
centrala de prelucrare ( UCP)
ce este compusa din:
o Unitatea de comanda si control (UCC)
o Unitatea aritmetica si logica (UAL)
Sistemul de intrare/ iesire ( S I/O), care este alcatuit din :
Medii de stocare
Dispozitive
periferice
Dispozitive pentru
accesarea mediilor de stocare
Dispozitive pentru interfata cu utilizatorul
Dispozitive periferice de intrare ( DP /I)
Dispozitive periferice de iesire ( DP /O)
Interfete
Memorie
externa ( ME)
Magistrale de
transmitere a comenzilor de control, informatiilor si
instructiunilor
Succint, despre fiecare componenta se poate preciza:
UNITATEA CENTRALA ( UC) este alcatuita din Unitatea Centrala de prelucrare si Unitatea de memorie interna.
Unitatea de memorie (UM) sau memoria interna ( principala) este componenta sistemului
de calcul destinata pastrarii datelor si
instructiunile programelor in locatii bine definite prin adrese. Este
formata, in general, dintr-un sistem de circuite integrate alcatuite,
in principal, dintr-un numar mare de celule de memorie, fiecare
celula fiind un circuit care poate stoca un bit de informatie ( BIT - BINARY DIGIT - cea mai mica
unitate de informatie reprezentabila intr-un calculator, poate lua
doar valorile 0 si 1 ).
Din punct de vedere al ,,volatilitatii", memoria este de doua tipuri:
ROM ( Read Only Memory ) - nu isi pierde
continutul la oprirea calculatorului , nu poate fi scrisa de
catre utilizator ( este inscriptionata de catre
producator cu ajutorul unei aparaturi speciale), este de capacitate
redusa ( pana la 2MB) si este folosita pentru stocarea
informatiilor despre hardware, mici programe ce configureaza diverse
dispozitive ( contine programe esentiale case se incarca la
pornirea calculatorului).
Aici sunt stocate date referitoare la caracteristicile fizice ale calculatorului (tipul de hard-disc si caracteristicile sale, data si ora, tipul unitatii de discheta, de unde se incarca sistemul de operare, etc.) cat si un program care poate fi lansat in executie la pornirea calculatorului. Codul program si setul de date formeaza BIOS-ul sistemului (Basic Input Output System). Utilizatorul nu poate accesa datele din memoria ROM decat prin intermediul programului CMOS Setup care permite configurarea hardware a echipamentului de calcul.
RAM ( Random Access Memory ) - este o memorie
volatila (se pierde la pornirea calculatorului) , poate fi atat citita
cat si modificata si este folosita pentru stocarea
programelor si datelor, fiind considerata principala memorie de lucru
a calculatorului;
In RAM sunt stocate urmatoarele tipuri de aplicatii/date:
- sistemului de operare
programele software necesare comunicarii cu perifericele (drivere)
programe de tip TSR (Terminate and Stay Resident) care dupa ce sunt lansate in executie raman stocate in memoria RAM pana la descarcarea lor explicitade catre utilizator, sau panala repornirea sistemului
datele de lucru curente
programe de lucru curente
Din punct de vedere logic, memoria RAM este organizataastfel:
Memoria conventionala(primii 640 kilobytes din 1MB RAM). Memoria conventionala este utilizata de catre programele de lucru si de catre sistemul de operare. Aceasta barierade 640 constituie dezavantajul major al sistemului de operare MS-DOS care nu poate utiliza restul de memorie fizica pentru aplicatiile si datele de lucru. Acest inconvenient nu exista sub sistemul de operare MS Windows 95-up care are o gestionare mult mai buna a memoriei.
Memoria superioara(Upper): zona de memorie `ntre 640 KB si 1MB RAM, adica restul de 384 KB dupa memoria conventionala Acest spatiu de memorie este rezervat de catre sistemul de operare.
Memoria inalta- HMA (High Memory Area): primii 64 Kilobytes peste bariera de 640 kilobytes.
Memoria extinsa - XMS (Extended Memory Specification): memoria fizic disponibilapeste 640 kilobytes. Ea poate fi accesata de catre aplicatii utilizand un program special numit manager de memorie extinsa(HIMEM.SYS).
Memoria expandata-
Unitatea centrala de prelucrare (UCP), este
implementata cu ajutorul microprocesorului, elementul de baza al sistemului de
calcul.( La microcalculatoare este numit procesor).
Unitatea de comanda si control (UCC) primeste
instructiunile de la memorie, le interpreteaza si corespunzator,
emite comenzi catre UAL si UM, respectiv comenzi de transfer
catre S I/O si memoria externa.
Unitatea
Aritmetica si Logica(UAL) are rolul de a executa operatii
aritmetice si logice cu date furnizate de memorie si de a depune in
memorie rezultatul obtinut.
SISTEMUL DE INTRARE/ IESIRE ( S I/O) este alcatuit din:
Mediile de stocare - suportul fizic pe care
se stocheaza informatia: hard disk, CD, floppy disk, disc ZIP.
Constituie o memorie suplimentara.
Dispozitive periferice, impartite la
randul lor in:
o Dispozitive periferice pentru accesarea mediilor de stocare: unitatea floppy, unitatea CD-Rom, unitatea DVD, unitatea ZIP. Dupa pozitia lor in calculator, acestea pot fi interne sau externe. Cele mai multe se gasesc in ambele variante, diferenta dintre ele fiind interfata si pretul, cele externe avand sursa de alimentare si carcasa proprie, deci pret mai mare.
o Dispozitive de interfata cu utilizatorul reprezinta totalitatea dispozitivelor cu ajutorul carora este posibila introducerea datelor in prelucrare precum si furnizarea datelor obtinute. Pot fi :
Dispozitive periferice de intrare ( DP/I) - tastatura, mouse, joystick,microfon, scanner, camera video;
Dispozitive periferice de iesire ( DP/O) - monitor, imprimanta, boxe.
Interfata - componenta ce asigura o conexiune intre doua elemente pentru a putea lucra impreuna. Interfetele pot fi de mai multe tipuri:
Paralele - transmit simultan 8 biti ( un byte); folosita in special pentru conectarea imprimantei;
Seriale -interfete universale, in care bitii unui bzte se transmit pe rand, unul cate unul; la aceasta se poate conecta modemul sau un alt calculator.
USB( Universal Serial Bus) - permit conectarea oricaror periferice.
MEMORIA EXTERNA (ME) sau memoria secundara
este utilizata in cazul in care prelucrarile depatesc
capacitatea memoriei interne sau cand se doreste arhivarea datelor si
programelor. Este strans legata de mediile de stocare din sistemul de
intrare/ iesire, referindu-se de fapt la aceleasi componente, privite
dintr-un punct de vedere diferit.
Magistrale de
transmitere a comenzilor de control, informatiilor si
instructiunilor - dispozitive ce asigura functionarea
intregului ansamblu, stabilind legatura functionala intre
componente. Sunt sisteme de conductoare de semnal care transporta o anumita
cantitate de date mai repede sau mai incet, in functie de
latimea magistralei.
Structura unui calculator personal presupune existenta componentelor hard si soft, deci performantele in functionarea sa sunt date de cele obtinutede fiecare dintre acestea. Factori care pot influenta performantele computerului:
Viteza procesorului
Dimensiunea
memoriei RAM
Dimensiunea
Hard-disk-ului
Dimensiunea
memoriei cache
Viteza de
transmitere a datelor pe magistrala de date
Hardware
UNITATEA CENTRALA DE PRELUCRARE
Unitatea centrala de prelucrare (UCP) mai este numita si Central Processing Unit ( CPU). Se afla in interiorul carcasei calculatorului montata pe placa de baza ( mainboard sau motherboard).
In mod obisnuit placile de baza contin : CPU, memoria, interfetele pentru dispozitivele de stocare a datelor si pentru periferice standard.
Dintre functiile procesorului pot fi amintite:
Executa
instructiuni individuale pentru programe si controleaza
operatiile efectuate de alte componente ale computerului.
Realizeaza
calcule si operatii logice
Fiecare procesor este alcatuit din mai multe micromodule interconectate prin intermediul unor cai de comunicatie numite magistrale interne, pe care circula date sau instructiuni, a caror viteza de deplasare depinde de doi factori:
Latimea - numarul benzilor de
circulatie; deoarece pe fiecare banda circula un bit, se poate
vorbi despre latimi convenabile ( 8,16,32,64, 128 biti
transmisi in paralel). Pentru a exploata capacitatea de prelucrare pe 32 de biti a
unui microprocesor este necesar ca si software-ul instalat pe echipamentul
de calcul sa fie proiectat corespunzator.
Frecventa de
tact - numarul de pasi de lucru ( tacturile) pe care sa ii
faca procesorul in fiecare secunda; se masoara in
megahertzi (Mhz) sau gigahertzi (GHz) (
afisata pe panoul frontal al carcasei)
Initial UCP-ul a fost proiectat si lansat de firma
INTEL care a ramas in continuare un nume cunoscut si apreciat. Odata cu sporirea popularitatii calculatoarelor personale au
aparut alte firme concurente, ce au lansat pe piata microprocesoare compatibile cu cele produse de INTEL la un
pret redus; AMD si Cyrix sunt doua nume de producatori de
microprocesoare destinate calculatoarelor personale.
Memoria interna este zona de stocare temporara a datelor intr-un calculator. Termenul memorie este folosit pentru a desemna cipurile reale capabile sa pastreze datele.
Deoarece calculatorul recunoaste numai doua stari, date supuse prelucrarii sunt transformate in siruri de cifre 0 si 1, indiferent in care dintre cele doua tipuri de memorie, RAM sau ROM se afla.
Bit-ul ( Binary digit - cifra binara) reprezinta cea mai mica unitate de date ce poate fi reprezentata in calculator. O succesiune de 8 biti se numeste byte sau octet, fiind cea mai mica unitate de date ce poate fi reprezentata si adresata de catre memoria unui sistem de calcul.
Deoarece datele reprezentate in memorie ocupa o succesiune de bytes, acestea sunt exprimate in multipli unui byte astfel:
1 kilobyte (KB)= 1024 bytes ( 2 10 B)
1 megabyte (MB)= 1024 kilobytes ( 2 10 KB)
1 gigabyte (GB)= 1024 megabytes ( 2 10 MB)
1 terabyte (TB)= 1024 gigabytes ( 2 10 GB)
1 petabyte (PB)= 1024 terabytes ( 2 10 TB)
1 exabyte (EB)= 1024 petabytes ( 2 10 PB)
Reprezentarea datelor in memorie se realizeaza la nivel de : byte( octet), cuvant de memorie= 2 bytes ( 16 biti), cuvant dublu = 4 bytes ( 32 biti), cuvant cvadruplu = opt bytes (64 biti)
Memoria externa sau suplimentara este aceea care foloseste dispozitive speciale pentru stocarea datelor: hard disk, CD, floppy disk, disc ZIP.
Memoria cache este un mecanism de stocare de mare viteza. Poate fi sau o sectiune rezervata din memoria principala sau un dispozitiv independent. Uneori este incorporat in arhitectura microprocesorului ( ex Pentium).
In momentul in care sunt necesare anumite date pentru procesare, acestea pot fi citite din memoria cache in loc sa fie citite de pe hard-disc, daca ele se afla inca stocate in cache. Timpul de acces la memoria cache este cu mult mai redus decat timpul de acces la disc. Activarea si dezactivarea utilizarii memorie cache se poate realiza prin intermediul programului CMOS Setup.
Prin intermediul dispozitivelor de intrare utilizatorul introduce informatii in calculator. Printre cele mai cunoscute sunt :
TASTATURA
Este un echipament periferic de intrare destinat introducerii datelor. Pe tastaturaexista urmatoarele grupe de taste:
o Tastele alfanumerice: literele alfabetului, cifre si simboluri speciale (de exemplu: !"$%^&*+#@)
o Tastele numerice din partea dreapta formeaza keypad-ul numeric. Se utilizeaza in programele de calcul,
pentru a introduce mai rapid cifrele.
o Taste de control
o Taste de deplasare a cursorului
o Taste functionale
o Taste speciale ( chiar de navigare pe Internet)
MOUSE -ul - dispozitiv de intrare, parte
integranta a interfetei
grafice, care controleaza miscarea cursorului (pointer) pe un ecran de afisare. Este de dimensiune
redusa, poate fi deplasat pe o suprafata rigida si
plata, contine cel putin un buton cu utilizari diferite, in
functie de programul care trebuie utilizat. Mouse-ul este important pentru interfata grafica
spre utilizator, optiunile si obiectele se pot puncta si apoi
executa un click de mouse.Astfel de aplicatii sunt numite
point-and-clic.
Exista trei tipuri de baza pentru mouse :
o
Mecanic - are o bila
metalica sau de cauciuc ce se poate roti in toate directiile mutand
corespunzator indicatorul pe ecran, sensul de miscare fiind detectat
prin senzori incorporati
o
Optic - pentru detectarea
miscarii se foloseste un laser ; deplasarea se face
utilizand o suprafata speciala, dotata cu o grila.
Acest tip de mouse raspunde mai rapid si mai precisdecat cele
mecanice, dar sunt mai scumpe
o Optomecanice - folosesc o combinatie de tehnologii mecanice si optice, dar nu necesita suprafete speciale.
TRACKBALL (bila
rulanta) - dispozitiv de intrare ce poate fi considerat un mouse
asezat pe spate : mutarea cursorului se face prin rotirea bilei cu
ajutorul degetelor sau palmelor. De obicei exista butoane plasate
linga bila (1-3). Permite
indicarea, selectarea, inserarea si este folosit intr-o interfata grafica cu
utilizatorul (GUI). Avantajul principal fata de mouse este acela ca nu
necesita o suprafata de
lucru. Deseori se foloseste in locul unui mouse pte laptop
TOUCHPAD - este o mica suprafata sensibila la
atingere, folosita ca un dispozitiv de punctare pe unele calculatoare
portabile. Deplasarea cursorului se face prin mutarea degetului peste pad.
SCANNER - dispozitiv care
poate citi textul sau ilustratiile tiparite pe hartie si
transforma informatiile intr-o forma pe care calculatorul o
poate folosi. Un scanner functioneaza prin digitizarea unei imagini,
adica prin impartirea sa intr-o grila de puncte si
reprezentarea fiecarui punct prin 0 sau 1, in functie de culoarea
punctului ( alb sau negru). Dupa marime si posibilitatea de a fi
utilizate, exista :
o Scanner de birou - arata ca un copiator
o Scanner de mana - dimensiuni reduse, este mai lent si este util pentru prelucrarea documentelor mici.
JOYSTICK - maneta care se misca in toate
directiile controland deplasarea pointerului. Este similar unui mouse, cu
deosebirea ca la mouse miscarea cursorului inceteaza odata
cu deplasarea, pe cand la joystick cursorul continua sa se deplaseze
in directia in care este indreptat joystick-ul incetnand cu revenirea la
pozitia initiala.
LIGHT PEN ( creion luminos) - dispozitiv care foloseste un
detector sensibil la lumina pentru selectarea obiectelor de pe un ecran de
afisare prin punctare directa.
MICROFON - folosit pentru a inregistra diverse sunete pe
calculator, conectat la placa de sunet.
WEBCAM - folosit pentru transmiterea imaginilor
Extragerea datelor se face prin utilizarea unor dispozitive de iesire, specializate, care pot prezenta rezultatele intr-o forma inteligibila, pe suport de hartie sau acustic, agreata de beneficiar.
MONITOR ( numit si VDU - Video Display Unit) - este
dispozitivul standard de iesire.
Constructiv,
exista monitor :
o Cu tub catodic - cel mai folosit tip de monitor, desi ocupa mult spatiu. Imaginea se formeza similar cu aceea de pe ecranul televizorului, si anume pe suprafata unui tub cu raze catodice.
o Cu cristale lichide ( LCD - Liquid Crystal Display) - au ecrane ce utilizeaza doua straturi de material polarizat, cu o solutie de cristale lichide intre ele care, la trecerea unui curent electric, se aseaza astfel incat sa opreasca trecerea luminii.
Calitatea unui monitor este determinata de:
o Marime - dimensiunea diagonalei, masurata in inch ( 1 inch =2,54 cm) - toli. . Cele mai uzuale sunt monitoarele de 15 inch. Pentru aplicatii grafice se recomanda monitoare cu diagonala mai mare, de cel pu]in 17 inch.
o Rezolutie - masurata in pixeli ( puncte de imagine) se refera la volumul de informatii care pot fi vizualizate pe ecran. Cu cat rezolutia este mai mare cu atat sunt afisate mai multe detalii.
o Frecventa - masurata in Hertz, arata de cate ori pe secunda se gereaza pe ecran o noua imagine. Creste frecventa, creste calitatea.
o Aspectul ergonomic - re refera la cantitatea de radiatii emise de catre calculator. Dupa un timp indelungat un calculator provoaca disconfort ocular.
o Daca este ecologic ( Green) sau nu. Un monitor Green poate beneficia de functiile de economisire a energiei,in sensul ca daca utilizatorul uita calculatorul sub tensiune, dar nu lucreaza cu el un anumit interval de timp, monitorul decupleaza automat inalta tensiune, imaginea de pe ecran dispare si se trece in regim de asteptare a unui semnal din partea utilizatorului pentru a reveni la normal.
o Daca este Interlaced sau Noninterlaced. Se refera la modul in care este afisata imaginea pe ecran. Monitoarele Noninterlaced sunt mai performante, mai putin obositoare pentru ochiul uman.
DISPLAY SCREEN ( ecran de afisare) -
reprezinta ecranul de afisare al unui monitor, propriu-zis
IMPRIMANTA - dispozitiv care
afiseaza pe hartie texte sau ilustratii. In functie de
tehnologia de tiparire utilizata, imprimantele pot fi:
o Cu pini sau matriceale - crearea caracterelor se face din alaturarea unor puncte separate, obtinute prin lovirea pinilor ( ace mici) cu o banda tusata. Este necesara o hartie speciala, este ieftina, zgomotoasa.
o
Cu jet de cerneala - caracterele sunt formate
prin puncte obtinute prin stropire cu cerneala prin duze speciale. Se
foloseste hartie de scris normala, are cost mediu si este mai
putin zgomotoasa. Calitatea imaginii depinde de rezolutie( nr.
de puncte pe inch), viteza de lucru(in pag/min) si de capacitatea de
colorare;
o Laser-foloseste aceiasi tehnologie ca si copiatoarele, calitatea imprimarii este ridicata (ca si pretul)
Caracteristici ale imprimantelor
o Calitatea imprimarii ( rezolutia imprimantei) , exprimata in nr. de puncte/inch
o Viteza - nr. caractere tiparite pe sec. sau nr. pag/min
o Modalitatea de alimentare cu hartie
o Zgomotul din momentul tiparirii
Plotter-ul (
trasatorul) -
dispozitiv special pentru trasarea pe hartie a unor planuri si desene
tehnice, in functie de comenzile unui calculator, folosind o
penita
Boxe ( Difuzoare) - sunt folosite ca
dispozitive de iesire pt.sunet. Sunt legate la placa de sunet
MODEM-UL - dispozitiv care permite calculatorului
sa transmita date prin liniile telefonice. Informatiile
prelucrate de calculator sunt stocate digital, in timp ce informatiile
transmise prin liniile telefonice sunt transmise sub forma de unde
analogice. Modem-ul face conversia datelor dintr-o forma in alta.
TOUCH SCREEN - tip de ecran de
afisare, acoperit cu o folie transparenta sensibila la atingere,
punctarea elementelor de pe ecran facandu-se cu degetele.
|
|
|
||
|
| ||
|
| ||
|
| ||
|
| ||
|
IDE | ||
|
| ||
|
101.6 x 146.9 x 26.04 | ||
|
| ||
HARD DISK ( disc fix) -disc magnetic pe care se pot stoca date
intr-un calculator. Sunt superioare celorlalte suporturi de pastrare a
informatiilor din punt de vedere al vitezei de lucru si a
capacitatii ( in general mai mult de 3 GB).
La nivel fizic, sunt organizate ca zone circulare concentrice numite piste, fiecare impartite la randul lor in cate 12 arce numite sectoare. Caracteristicile tehnice care determina viteza unui hard disk sunt:
o Timpul de acces la date - timpul necesar pentru accesul la un sector ( 85 pana la 65 ms)
o Viteza de transmisie a datelor- cantitatea de informatii citite intr-o secunda.
|
Specificatii tehnice - HDD extern Freecom ToughDrive Pro 2.5 40GB, USB 2.0 (cod: 25978) |
|
|||
|
| |||
|
| |||
|
| |||
|
| |||
|
USB 2.0 | |||
|
80 x 140 x 19 | |||
|
| |||
Hard disk-ul extern este un hard disk care poate fi detasat de la calculator fara a necesita desfacerea acestuia, el fiind situat intr-un sertar al calculatorului care are conectori la magistrala de date a calculatorului.
CD-ROM ( Compact Disc Read Only Memory) - tip de disc
optic ce permite stocarea unei mari cantitati de date (peste 600MB).
Datele inscriptionate nu pot fi sterse sau modificate.
Din punct de vedere a posibilitatii de imprimare sunt 2 categorii:
o CD-R- imprimabile o singura data
o CD-RW- imprimabile de mai multe ori
DISC ZIP - dispozitiv cu o capacitate de memorare de
100-300 Mb
DISC JAZ - dispozitiv cu o capacitate de memorare de
pana la 1 GB
FLOPPY DISK ( discheta)- disc magnetic
flexibil, portabil, cu un timp de acces mare si capacitate mica ( in
general 1.44Mb) Pentru a putea lucra cu o dicheta aceasta trebuie formatata.
Formatarea este necesara pentru ca discheta respectiva sa fie
compatibila cu sistemul de operare folosit. Prin formatare, sistemul
sterge toate informatiile legate de gestiunea suportului,
testeaza si eventual marcheaza zonele defecte.
Utilizarea unei dischete presupune urmatoarele avantaje: se poate citi oriunde, cost redus si dezavantajele: fiabilitate redusa, capacitate de stocare redusa.
Datorita capacitatii mari de stocare, CD-urile sunt cele mai bune medii de stocare pentru aplicatiile multimedia. Calculatoarele folosite pentru astfel de aplicatii se numesc PC-multimedia si au caracteristicile:
Permit folosirea de
simboluri grafice, sunete,
Pot fi rulate
jocuri
Pot fi ascultate
CD-uri cu muzica
Permit folosire
boxe, microfoane
Termenul de multimedia desemneaza o metoda de prezentare a informatiei pe un computer, folosind mai multe metode: text, imagine grafica, sunet, imagine video etc.
Programele multimedia sunt folosite la: prezentari, materiale pentru pregatire pe computer - Computer based training (CBT) jocuri, publicitate, afaceri.
Software
Un calculator electronic este o masina care, pentru a ajuta omul in rezolvarea unor probleme, trebuie invatata sa faca acest lucru. Astfel ca, de fapt, unealta de care ne folosim, in final, in efortul de optimizare ale unei activitati este numita sistem de calcul, adica ansamblul resurselor hard si soft implicate in rezolvarea unei probleme.
Ingineria softului (programare)
reprezinta
activitatea pe care o desfasoara omul pentru a obtine
resurse soft.
demersul in urma
caruia un calculator va primi instructiuni pe care trebuie sa le
urmeze pentru a rezolva a problema anume.
prezenta tot mai mare a tehnologiilor informationale in societatea de astazi are ca si consecinta imediata aparitia, alaturi de alte industrii, a industriei softului, in care produsele finite sunt, in esenta, programe de diferite tipuri.
TIPURI DE SOFTWARE:
Utilizatorul obisnuit al unui calculator interactioneaza, mai devreme sau mai tarziu, cu unul din urmatoarele doua tipuri de programe:
a) Software de baza (Programe de sistem) - sunt acele programe care coordoneaza modul in care lucreaza componentele hard ale sistemului si ofera asistenta in realizarea si functionarea programelor de aplicatii. Despre aceste programe se spune ca alcatuiesc softul de baza al unui sistem de calcul, fiind vorba, de fapt, de codul executabil apropiat de masina fizica, cu scopul de a valorifica la maximum potentialul acesteia. Evident, data fiind apropierea de masina fizica, un astfel de tip de cod devine dependent de masina pe care o deserveste.
b) Software de aplicatii (Programe de aplicatii) - destinate rezolvarii unor probleme specifice dintr-un domeniu de activitate. Aceste programe optimizeaza prelucrarile asupra fluxurilor de date dintr-un context informational dat. Sunt realizate de catre firme specializate in producerea de soft sau de catre departamente de dezvoltare si intretinere a tehnologiilor informationale (IT) ale firmelor in genere.
Ansamblul programelor
care deservesc sistemul este desemnat in practica, dar si in
literatura de specialitate prin sintagma sistem
de operare.
Sistemul de operare este un ansamblu de programe care indeplinesc functii diferite in procesul de gestionare a resurselor calculatorului.
Ele sunt:
Nucleul
sistemului de operare - care contine
programele necesare pentru gestionarea resurselor calculatorului si pentru
controlarea activitatii echipamentelor si a programelor.
Programele
translatoare - sunt programele scrise intr-un limbaj de
programare apropiat de limbajul uman. Calculatorul nu intelege decat
secvente de cifre binare, adica programul in cod masina
(limbaj masina). Deci un program scris de programator trebuie tradus in cod masina pentru a
fi inteles de catre calculator. Operatia de traducere este
realizata de catre programele translatoare.
Programele
de comanda si control ajuta utilizatorul
sa-si optimizeze lucrul cu calculatorul prin automatizarea comenzilor
din cadrul dialogului cu sistemul (Task
Manager, Agenda electronica).
Programele
de serviciu ajuta utilizatorul sa
foloseasca optim resursele calculatorului. (Din aceasta grupa
fac parte: programul bibliotecar pentru
gestionarea bibliotecilor de sistem sau a bibliotecilor utilizator, programul editor de legaturi care,
prin legarea modulelor obiect din programele obiect, creeaza programe
executabile, programul de generare a
sistemului de operare care permite generarea sistemului de operare in
functie de configuratia hardware a unui calculator si de
dorintele utilizatorului, programe
de documentare a utilizatorilor).
Programe
utilitare care ajuta utilizatorul in munca de
exploatare a sistemului de calcul. Ele pot fi programe utilitare pentru
manevrarea fisierelor, pentru prelucrarea textelor, pentru dezvoltarea
programelor etc. (Scan Disk, Disk Defragmenter,
Wordpad, etc.).
Programe
pentru gestionarea colectiilor de date
permit administrarea colectiilor de date de tip baze de date si se numesc sisteme
de gestiune a bazelor de date (Windows Explorer, Windows Commander), etc.)
LIVRARE
Sistemul de operare se livreaza pe hard-disk preinstalat impreuna cu calculatorul sau pe CD. Suportul pe care se gaseste sistemul de operare se numeste suport sistem (disc sistem). El contine un program de dimensiuni mici numit preincarcator (la inceput de suport) si programele sistemului de operare(discutate anterior). In memoria ROM exista un program numit preincarcator, care este folosit pentru initializarea lucrului cu calculatorul
Programele sistemului de operare ocupa mult spatiu.
Nu toate programele sistemului de operare sunt necesare tot timpul, ci numai nucleul sistemului de operare.
Nucleul sistemului de operare este o colectie de programe pentru gestionarea resurselor calculatorului si contine programe care trebuie sa fie rezidente in permanenta in memoria interna.
Din aceasta cauza, singura componenta rezidenta permanent in memorie va fi nucleul sistemului de operare, restul componentelor acestuia se vor pastra intr-o memorie externa(hard-disk, CD-ROM, Floppy), care trebuie insa sa fie conectata la sistem (la ea sistemul trebuie sa aiba acces in permanenta).
Atunci cand se porneste calculatorul, programul preincarcator din memoria ROM initializeaza echipamentele periferice, recunoaste configuratia calculatorului si cauta un suport magnetic pe care sa existe sistemul de operare. Daca gaseste un astfel de suport, incarca in memoria interna programul incarcator care se gaseste la inceputul suportului in sistemul de operare si il lanseaza in executie. Acest program, la randul sau, incarca in memoria interna RAM nucleul sistemului de operare si il lanseaza in executie. Aceste programe ale nucleului sistemului de operare vor incarca la randul lor in memoria interna RAM diverse programe ale sistemului de operare sau programe de aplicatie si le vor lansa in executie. Adresele de memorie interna la care se incarca programele nucleului sistemului de operare si spatiul pe care il vor ocupa sunt bine definite la generarea sistemului de operare.
CALITATILE UNUI SISTEM DE OPERARE:
Un sistem de operare trebuie sa aiba urmatoarele calitati:
a) Utilitate - sistemul de operare realizeaza interfata sistemului cu programele de aplicatie. El trebuie sa aiba in vedere toate necesitatile acestor programe.
b) Generalitate - sistemul de operare trebuie sa poata fi folosit pentru rezolvarea unor probleme cat mai variate ale utilizatorului.
c) Eficienta - sistemul de operare trebuie sa realizeze o utilizare optima a resurselor logice si fizice ale calculatorului.
d) Transparenta - permite utilizatorului sa-si insuseasca usor facilitatile pe care i le ofera.
e) Flexibilitate - sistemul de operare trebuie sa permita modificari in functie de cerintele utilizatorului.
f) Opacitate - pentru a folosi un sistem de operare, utilizatorul trebuie sa-l cunoasca numai la nivel de interfata, fara sa patrunda la nivelurile lui inferioare. Aceste niveluri trebuie sa constituie o "cutie neagra" pentru utilizator.
g) Securitate - sistemul de operare trebuie sa fie protejat la incercarile voluntare sau involuntare de distrugere din partea programelor de aplicatie sau a utilizatorilor
h) Integritate - erorile sistemului de operare trebuie sa fie delimitate clar de erorile din programele de aplicatie si sa nu se influenteze reciproc.
i) Disponibilitate - sistemul de operare trebuie sa aiba posibilitatea de a-si continua activitatea in caz de eroare si sa poata izola aceste erori pentru a continua functioneze. El va functiona la capacitate redusa si cu eficienta redusa.
j) Serviabilitate - sistemul de operare trebuie sa poata furniza utilizatorului informatiile necesare pentru depanarea programelor sale
k) Extensibilitate - sistemul de operare trebuie sa permita sa i se adauge noi facilitati in functie de noile cerinte ale utilizatorului.
l) Integrare - sistemul de operare impreuna cu aplicatiile concepute pentru el trebuie sa poata comunica cu alte sisteme de operare sau alte programe concepute sub alte sisteme de operare. Aceasta calitate este foarte utila pentru lucrul intr-o retea de calculatoare eterogena.
m) Interoperabilitate - sistemul de operare trebuie sa permita accesul la structuri de date care au fost construite sub un alt sistem de operare. Pentru a permite integrarea si interoperabilitatea s-au definit standarde internationale privind specificatiile unui sistem de operare.
Datorita extensibilitatii si flexibilitatii, sistemul de operare este intr-o continua transformare. Pentru a rezista concurentei, pentru a satisface cerintele utilizatorilor, dar si pentru ca hard puternic cere soft puternic si invers, producatorii de sisteme de operare sunt obligati sa-i aduca mereu modificari. Astfel, in decursul timpului sistemele de operare cunosc mai multe versiuni.
Prin urmare, sistemul de operare este o interfata intre utilizatori si masina fizica (hardware).
Nucleul sistemului de operare este organizat pe doua nivele:
nivelul fizic - este foarte apropiat de hardware, cu care sistemul de operare interactioneaza prin intermediul unui sistem de intreruperi unui sistem de intreruperi, specifice masinii fizice. Acest nivel este controlat de programe (rutine = cunoscute sub numele de drivere de dispozitiv) de comanda si control, responsabile de coordonarea si controlul tuturor componentelor masinii fizice. Aceste rutine sunt parte componenta a sistemului de operare, organizate, de regula, sub forma unui nucleu de tip kernel.
nivelul logic - este apropiat de utilizator, cu care sistemul de operare interactioneaza prin intermediul comenzilor sau prin mijlocirea unei interfete grafice (GUI), cum este uzual in zilele noastre. Acest nivel este controlat de programe(rutine) de servicii, utilizate pentru dezvoltarea si executia programelor de aplicatie.
In teorie se spune ca sistemul de operare este prima masina virtuala care se construieste peste masina fizica.
Un utilizator obisnuit va solicita din partea sistemului de operare asistenta in rezolvarea unor probleme precum:
lansarea in executie
a unui program existent pe suport de memorie externa in format executabil,
recunoscut de sistemul de operare.
copierea
continutului unui document de pe un suport de memorie pe altul.
modificarea aspectului
interfetei grafice cu utilizatorul (imaginea de fundal, culoarea
fundalului, dispunerea shortcut - urilor etc.)
modificarea atributelor
unui fisier.
instalarea unui mediu de
programare.
formatarea unui
hard-disk.
partitionarea unui
hard-disk.
Pentru indeplinirea rolului de interfata intre masina fizica si utilizator, sistemul de operare indeplineste, de regula, urmatoarele FUNCTII:
a) Gestiunea resurselor sistemului de calcul (timpul unitatii centrale, memoria RAM, perifericele). Aplicatiile utilizator solicita utilizarea acestor resurse pentru a putea indeplini obiectivele prestabilite, iar sistemul de operare, raspunde acestor solicitari, in general de asa maniera incat sa nu se creeze discriminari intre diferitele aplicatii
b) Gestiunea fisierelor stocate pe diferite tipuri de memorie externa. Fiecare sistem de operare are propria strategie de organizare a datelor pe suporturi de memorie externa, numitorul comun al acestor strategii fiind pastrarea datelor in fisiere care se pot grupa in folder - e (dosare). Un fisier este o colectie de date, structurate in functie de proprietatile obiectelor despre care se pastreaza date in el. (Exemple: Daca este vorba despre un fisier in care se pastreaza notele studentilor, atunci pentru fiecare student trebuie sa existe o inregistrare in care se pastreaza notele acestuia la toate disciplinele din planul de invatamant. Daca este vorba de o scrisoare, atunci fisierul este o colectie de caractere, organizate pe principii asemanatoare textelor scrise cu ajutorul masinii de scris etc.)
c) Gestiunea interfetei cu utilizatorul, functie din ce in ce mai importanta, pe masura ce se accentueaza preocuparile de realizare a unor interfete cat mai ergonomice.
d) Asigurarea de suport pentru realizarea aplicatiilor. In acest scop, sistemul de operare pune la dispozitia anumitor categorii de utilizatori sau creeaza conditii pentru utilizarea unor aplicatii de sistem precum: editoare de texte, compilatoare, editoare de legaturi (compilatoarele moderne integreaza functia de editare a legaturilor), utilitare de gestiune a fisierelor etc. Utilizand aceasta deschidere a sistemului de operare fata de utilizarea, practic, a limbajelor de programare, puterea decalcul a sistemului poate creste pana la satisfacerea tuturor cerintelor utilizatorului daca exista si suport fizic necesar.
Lumea PC-urilor, ca si lumea altor tipuri de calculatoare, cunoaste o mare diversitate de sisteme de operare. Referitoare la PC-uri, sa ne amintim:
familia sistemelor de
operare DOS: MS-DOS, DR-DOS, PC-DOS
familia sistemelor de
operare Windows: Windows'95,
Windows'98, Windows NT, Windows Millenium, Windows 2000, Windows XP.
Alte sisteme de operare:
OS, Linux, Unix, Sun Solaris, Novell, Mac Operating System etc.
Toate aceste sisteme de operare au reprezentat sau reprezinta etape importante in evolutia sistemelor de operare, a tehnologiilor informationale in genere, in conditiile in care operarea in INTERNET s-a transformat intr-o activitate de conectare la un urias tezaur informational in continua expansiune si restructurare.
Dupa cum se vede in figura anterioara, utilizarea unui calculator electronic presupune, pe langa alegerea unui sistem de operare, si posibilitatea de a folosi un numar mare de aplicatii soft realizate cu scopul de a implica calculatorul in rezolvarea unor probleme concrete.
Pentru ca, in timp ce sistemul de operare poate fi considerat un soft de care avem nevoie in mod necesar pentru a utiliza un calculator electronic, de o aplicatie care optimizeaza fluxurile unei activitati financiar - contabile este de presupus sa aiba nevoie un numar redus de utilizatori.
Un sistem de operare se realizeaza pe aceleasi baze constructive pentru toti utilizatorii planetei (cazul sistemului de operare Windows). Exemplu: o aplicatie care sustine activitatea financiar-contabila poate diferi, esential, de la o tara la alta, de la o afacere la alta, de la un management la altul. Evident, exista o mare diversitate de soft - uri aplicative.
TIPURI DE APLICATII:
a) Aplicatii la cererea utilizatorului - sunt acele aplicatii realizate cu scopul de a optimiza fluxurile informationale particulare ale unei afaceri sau organizatii oarecare. (Exemple: evidenta datelor personale ale angajatilor, evidenta activitatilor financiar-contabile, asistarea deciziei in domeniul financiar-bancar, asistarea diagnosticarii - prescrierii de tratamente in medicina generala etc.).
b) Aplicatii pentru procesarea textelor, destinate realizarii, in conditii de calitate si cu o productivitate sporita, a unor lucrari precum:pregatirea pentru publicare a unor articole, carti de specialitate, carti din categoria beletristicii, corespondenta etc.. Promovand automatizarea si utilizarea sabloanelor, permitand o mare flexibilitate si furnizand o asistenta semnificativa utilizatorilor in timpul rezolvarii diferitelor probleme, aceste tipuri de aplicatii sunt in continua expansiune si modernizare, ocupand un loc privilegiat in arsenalul tehnologiilor informationale pe care se bazeaza modernizarea sistemelor informationale ale afacerilor de maine. Exemple de procesoare de texte: MS Word (Microsoft), WordPerfect(Corel), AmiPro(Lotus), WordPro(Lotus), StarWriter(Sun), etc.
c) Aplicatii pentru comunicatia prin e-mail, absolut indispensabile atat pentru institutii, cat si pentru persoanele private care doresc sa se mentina la curent cu schimbarile din domeniul de activitate. (Exemple de astfel de aplicatii: Outlook Express(Microsoft), Messenger(Netscape), Eudora, Pegasus etc)..
d) Aplicatii pentru facilitarea navigarii prin Internet, componente cheie pentru explorarea paginilor www, tehnologie care permite difuzarea in Internet a unor mari cantitati de informatii publice, cu scopul de a fi utilizate, cu minimum de efort de un numar mare de utilizatori. (Exemple: Internet Explorer(Microsoft), Navigator(Netscape), Opera, Mosaic, Mozilla etc.).
e) Aplicatii pentru manipularea sistemelor de fisiere. Integrate uneori in structura sistemelor de operare, acest tip de aplicatii isi au un rol important in simplificarea efortului depus de utilizatorii calculatoarelor pentru arhivarea in conditii de securitate deplina a datelor unei activitati. (Exemple: MicroSoft Windows Explorer, Linux Windows Explorer, Windows Commander etc.).
f) Aplicatii pentru calcul tabelar (Spreadsheet). Acestea sunt produse soft destinate calculului tabelar, folosite intens in multe institutii si in departamentele firmelor sau organizatiilor oarecare. (Exemple: MicroSoft Excel, Lotus 123, Quatro, StarOffice Spreadsheet etc.).
g) Aplicatii pentru tehnoredactarea computerizata, utilizate ca instrumente profesionale in procesul de pregatire pentru tipar a cartilor. (Exemple: Page Maker, Quark Xpress, Ventura etc.).
h) Soft - uri educationale. Este un segment in curs de dezvoltare si adaptare la cerintele de ultima ora in ceea ce priveste instruirea elevilor si a studentilor, indeosebi. Inca se lucreaza la imbinarea capabilitatilor logisticii (Internetul) cu exigentele metodico-stiintifice de organizare si utilizare a sistemelor de cunostinte.
i) Aplicatii pentru realizarea de prezentari profesionale. Utile in efortul de modernizare a logisticii necesare pentru elaborarea unor prezentari avand ca scop informarea auditoriului cu privire la oportunitatile dezvoltarii unor actiuni sau campanii de sustinere a efortului de promovare sau realizarea unor servicii, produse, idei de interes larg etc. (Exemple: MicroSoft PowerPoint, Freelance, Corel Presentation etc.).
j) Sisteme pentru gestiunea bazelor de date (SGBD). Acestea reprezinta un tip extrem de diversificat si important de aplicatii (baza de date = colectie structurata de date). Prin amploarea tehnologiilor care sustin aceste tipuri de aplicatii exista motive pentru a le considera foarte aproape de ideea de programare de sistem. De fapt, aceste sisteme sunt instrumente cu ajutorul carora se realizeaza aplicatiile utilizator cu baze de date. (Exemple: Oracle, Sybase, Informix, DB2, Ingres, Access, FoxPro, Paradox, Progress, MySQL, PostgressSQL etc.).
Datorita faptului ca permanent apar aplicatii noi, bazate pe tehnologii noi, cerute de clienti noi pentru informatizarea unor tipuri de activitati noi, putem spune ca nu am epuizat lista aplicatiilor destinate automatizarii fluxurilor informationale.
Interfata grafica cu utilizatorul reprezinta un ansamblu de componente grafice standard sau improvizate, cu ajutorul carora se realizeaza comunicarea eficienta si comoda cu utilizatorul sistemului de calcul.
Caracterul intuitiv si aspectul placut al interfetelor grafice sunt doua argumente cheie pentru promovarea sistematica a acestui tip de interfata in cadrul fiecarei aplicatii.
Pentru a beneficia de toate avantajele pe care le ofera o interfata grafica cu utilizatorul, trebuie ca sistemul de calcul sa aiba in configuratie un monitor cu o rezolutie si o marime a ecranului, cat mai buna, un mouse eficient, eventual kit - ul multimedia (microfon, placa de sunet, boxe).
Piesele de baza ale unei interfete grafice sunt:
a) Cursorul grafic, care poate lua diferite forme: sageata, clepsidra, etc., in functie de natura activitatii desfasurata de sistemul de operare sau aplicatie.
b) Dispozitivul de deplasare a cursorului, care poate fi un mouse sau TrackBall, utilizat pentru selectarea obiectelor grafice de pe ecran.
c) Pictogramele (icons), sunt mici desene care reprezinta sugestiv comenzi, fisiere sau aplicatii ce pot fi activate cu ajutorul Mouse-ului.
d) Desktop - ul, care desemneaza portiunea de ecran pe care sunt rezidente pictogramele si meniul sistemului de operare.
e) Ferestrele (Windows). Sunt zone ale ecranului in care se pot desfasura activitatile legate de introducerea datelor si afisarea rezultatelor pentru aplicatiile utilizator.
f) Meniurile, care contin, de o maniera structurata de obicei, comenzile pe care le pot executa aplicatiile sistem sau utilizator.
g) TaskBar - este bara de culoare alba pe care se gaseste butonul START si numele aplicatiilor deschise.
h) Bara de actiuni rapide - se gaseste tot pe TaskBar, langa butonul START si contine scurtaturi pentru anumite programe: Internet Explorer, Outlook Express, Show Desktop.
Lumea GUI reprezinta o veritabila provocare pentru programatorii de aplicatii, care trebuie sa-si insuseasca regulile care stau la baza realizarii unor aplicatii utilizator care promoveaza un anumit standard de GUI. Interfata unei aplicatii este o provocare, in primul rand, prin aspectul ei, si in al doilea rand, prin ceea ce inseamna gestiunea evenimentelor din spatele diferitelor componente grafice ale interfetei.
1.3.5 Dezvoltarea sistemelor Intelegerea modului in care sunt realizate sistemele. Cunostinte despre procesele de cercetare, analiza, proiectare, programare si testare folosite in dezvoltarea sistemelor de calculatoare.
Realizarea aplicatiilor soft reprezinta o ramura importanta a stiintei calculatoarelor, si anume Ingineria softului (Software Engineering). Vastitatea subiectului este determinata de particularitatea activitatii de realizare a sistemelor soft, particularitate care se refera la mijloacele de realizare, conditiile de realizare si caracterul dinamic al parametrilor care definesc aceste conditii.
Etapele care trebuie parcurse obligatoriu pentru realizarea sistemelor soft sunt:
a) Identificarea problemelor de rezolvat in cadrul unei activitati, din perspectiva manageriala.
b) Elaborarea studiului de fezabilitate, care fundamenteaza din punct de vedere economic necesitatea elaborarii unui sistem soft care ofera suport pentru activitatea in cauza.
c) Specificarea cerintelor fata de sistemul soft preconizat a se realiza.
d) Analiza sistemului informational existent, o activitate in cadrul careia se vor culege date despre toate activitatile care urmeaza sa fie optimizate prin implicarea calculatoarelor.
e) Proiectarea solutiei sistemului soft (elaborarea solutiei tehnice). Activitate prin care, pe baza datelor culese in faza de analiza, se trece la descrierea tehnica a solutiei (organizarea datelor, organizarea prelucrarilor, organizarea interfetelor).
f) Implementarea solutiei tehnice (programarea sau codificarea). In aceasta faza, descrierea tehnica a solutiei este transformata de catre programatori in cod sursa.
g) Testarea sistemului soft. Activitate esentiala pentru realizarea unui sistem soft de calitate, care satisface din toate punctele de vedere asteptarile clientului.
h) Exploatarea si intretinerea sistemului soft.
Specialistii in ingineria softului recunosc in etapele precizate mai sus un cadru generic de realizare a unui sistem soft, care structureaza dupa principii mult mai atent elaborate din punct de vedere al modului de gandire a solutiei, al modului de comunicare intre membrii echipei de proiectare, al modului de implicare a clientului in efortul de realizare a sistemului, al modului de utilizare a resurselor, al modului de conducere a proiectului spre succes, etc.
Retele de Informatii
In vederea cresterii capacitatii de prelucrare a sistemelor de calcul si a crearii mijloacelor de accesare de catre mai multi utilizatori a unor baze de informatii create in anumite centre, a aparut ideea naturala a conectarii calculatoarelor. Noul model de sistem de calcul va fi format dintr-un anumit numar de calculatoare autonome, interconectate, care realizeaza prelucrari specifice si care formeaza o retea de calculatoare.
Precursoarele retelelor de calculatoare au fost sistemele de calcul care realizau prelucrari la distanta, numite sisteme de teleprelucrare. Acestea asigura folosirea calculatoarelor de catre mai multi utilizatori prin intermediul unor terminale locale sau la distanta (in acest caz, politica de transmitere a datelor este gestionata de fiecare calculator). In functie de rolul atribuit sistemelor de teleprelucrare, acestea pot fi privite ca: sisteme de centralizare a datelor (in care calculatorul colecteaza datele de la terminale si le prelucreaza), sisteme de difuzare a datelor (in care informatiile circula in sens invers, de exemplu, anumite servicii de turism) sau sisteme conversationale (in care calculatorul transmite 'intrebari' si receptioneaza mesaje de raspuns, de exemplu, in diagnoza medicala, sisteme de rezervari de bilete etc.).
Retelele de calculatoare se obtin prin interconectarea calculatoarelor in conditiile in care operatiile de gestiune a retelei se executa fizic de catre procesoare specializate si logic - de un soft de comunicatie instalat pe retea.
O retea de calculatoare este un ansamblu de calculatoare autonome (noduri) , interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie care asigura folosirea in comun, de catre un numar mare de utilizatori, a tuturor resurselor fizice si logice (soft de baza si aplicativ) si informationale (baze de date) de care dispune ansamblul de calculatoare interconectate.
Mediile de comunicatie care conecteaza calculatoarele din punct de vedere fizic pot fi constituite din diverse tipuri de cabluri: cablu coaxial, fibra optica, linie telefonica etc., din unde (ghid de unde) cu benzi specifice de frecventa sau chiar sateliti de comunicatii.
Se spune despre doua calculatoare ca sunt interconectate daca sunt capabile sa faca shimb de informatii prin mediul fizic de conectare. Autonomia calculatoarelor se refera la faptul ca ele pot functiona independent, astfel incat pornirea sau oprirea unui calculator nu le influenteaza pe celelalte; un calculator din retea nu le controleaza in mod fortat pe celelalte. Nu se vorbeste despre o retea in cazul unui calculator cu mai multe terminale (minicalculatoarele) sau in cazul mai multor unitati aservite la o unitate de control.
Mentionam faptul ca sistemele cu procesoare multiple (sau memorii multiple) pot sa fie structurate si ca arhitecturi paralele, in care sarcinile sunt impartite pe procesoare in vederea realizarii unui scop comun dar in acest caz procesoarele nu sunt autonome.
Termenul profesional folosit pentru accesarea unor resurse comune este partajarea resurselor: se pot partaja resurse fizice, cum ar fi discurile de retea, imprimantele sau resurse logice: aplicatii sau bazele informationale aflate la distanta. Astfel, retelele de calculatoare pot fi folosite ca instrumente moderne de informare si comunicare fiindca permit realizarea de transferuri de informatii in retea si ofera diverse facilitati de comunicare intre utilizatorii retelei. Intr-o retea de calculatoare, utilizatorii se conecteaza la o anumita masina in mod explicit iar executia proceselor la distanta sau transferul de fisiere se specifica de asemenea explicit. Pentru exploatarea retelelor de calculatoare este foarte important soft-ul de retea, care controleaza buna functionare a retelei.
Comunicarea intre doua calculatoare dintr-o retea de arie larga se poate realiza prin stabilirea unor legaturi fizice permanente intre nodurile respective (retea cu comutare de circuite, caz in care capacitatea de transfer este constanta iar costul legaturii este fix, indiferent de rata de transfer a informatiei) sau a unor legaturi dinamice, prin intermediul altor noduri, in functie de configuratia retelei si gradul de ocupare (retea cu comutare de pachete). Acest ultim model este cel mai des utilizat in practica, are un debit mare de transfer pe legaturile dintre noduri si presupune divizarea fisierele de transmis prin retea in componente mai mici, de cateva sute de octeti, numite pachete. Acestea contin informatia utila transferata si adresa nodului destinatie, unde vor fi reunite (multiplexate) cu ajutorul unui soft specializat, pentru a forma fisierul transmis. Astfel, pot exista comunicatii simultane intre noduri prin partajarea de catre calculatoarele care comunica a conexiunilor fizice existente. Nodurile retelei care au rol in dirijarea (comutarea) pachetelor se numesc routere. Daca traficul creste foarte mult, este posibil sa se satureze reteaua iar calculatoarele sa trebuiasca sa astepte inainte de a putea emite din nou.
O retea de calculatoare este sustinuta, de un soft de retea, absolut indispensabil, capabil sa rezolve probleme de comunicare complexe. Cele mai cunoscute soft-uri de retea sunt Novell Netware si Windows NT pentru retelele locale si sisteme de tip UNIX (Linux) mai ales pentru conectarea subretelelor in retele de arie mai larga.
Problemele de comunicare
la nivel elementar sunt rezolvate de protocoalele
de comunicatie, care mascheaza diferentele tehnologice dintre
retele si permit realizarea conexiunilor independent de tehnologiile folosite. Un protocol este un set de reguli
care descriu relatiile dintre activitatile cu obiective comune . De
exemplu, intre doua noduri trebuie sa existe un protocol de
transmisie nod-la-nod care controleaza: transmiterea datelor, detectia si
corectia erorilor, impartirea si/sau reasamblarea mesajelor in/din pachete
si dirijarea spre destinatie a pachetelor. Scrierea protocoalelor de comunicatie
necesita cunostinte de stricta specialitate si are un grad ridicat de
standardizare; cel mai cunoscut protocol de comunicatie folosit in Internet se
numeste TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol) . Retelele
locale de calculatoare folosesc protocoale specifice (cum ar fi IPX/SPX,
NetBEUI) inglobate in softul de retea.
Clasificarea geografica a retelelor se refera la aria lor de acoperire. In functie de aceasta arie, se aleg metodele de transmisie si diverse moduri de dispunere a nodurilor retelei, caracteristica numita topologia retelei.
Retelele locale (Local Area Networks - LAN) sunt localizate intr-o singura cladire sau intr-un campus de cel mult cativa kilometri. Ele sunt frecvent utilizate pentru conectarea calculatoarelor personale dintr-o firma, fabrica, departament sau institutie de educatie etc. astfel incat sa permita partajarea resurselor (imprimante, discuri de retea) si schimbul de informatii. Retelele locale se deosebesc de alte tipuri de retele prin caracteristici legate de: marime, tehnologie de transmisie si topologie.
1) Retelele locale au dimensiuni reduse, in consecinta timpul de transmisie poate fi prevazut cu usurinta si nu exista intarzieri mari in transmiterea datelor. Astfel, administrarea retelei se simplifica.
2) Cea mai frecventa tehnologie de transmisie foloseste un singur cablu la care sunt atasate toate masinile. Vitezele de funtionare variaza intre 10 si 100Mbps (bps = biti pe secunda), chiar cateva sute in retelele mai noi; intarzierile de transmisie sunt mici iar erorile - putine. In masuratorile de viteza preluate din bibliografie , se considera ca 1Mbit=106biti (si nu 220biti, cum se obisnuieste pentru masurarea informatiei).
3) Retelele locale cu difuzare folosesc diverse tipuri de topologii, cele mai frecvente fiind tipul magistrala (bus) si tipul inel (ring).
Retelele metropolitane (Metropolitan Area Networks - MAN) sunt de fapt versiuni extinse de LAN-uri si utilizeaza tehnologii similare cu acestea. Ele se pot intinde pe cateva birouri sau pe suprafata unui intreg oras si pot fi private sau publice. Permit transmiterea de secvente sonore si pot fi conectate cu retele locale de televiziune prin cablu. Au un mod simplu de proiectare, bazat pe unul sau doua cabluri de legatura (o versiune de magistrala), fara sa contina elemente de comutare care sa devieze pachetele.
Retelele cu arie larga de raspandire geografica (Wide Area Networks - WAN) acopera o arie extinsa (o tara, un continent). Reteaua contine masini care executa programele utilizatorilor (aplicatii), numite masini gazda sau sisteme finale. Gazdele sunt conectate printr-o subretea de comunicatie care transporta mesajele de la o gazda la alta (ca in sistemul telefonic, intre doi vorbitori). Separarea activitatilor de comunicare (subretele) de cele referitoare la aplicatii (gazde) simplifica proiectarea retelei.
O subretea este formata din linii de transmisie (circuite, canale, trunchiuri) care asigura transportul datelor si elemente de comutare (noduri de comutare a pachetelor, sisteme intermediare, comutatoare de date), numite cel mai frecvent routere. Cand sosesc date pe o anumita linie si ajung intr-un nod de comutare, acesta trebuie sa aleaga o noua linie pentru retransmisia datelor. Daca se conecteaza mai multe LAN-uri, atunci fiecare ar trebui sa aiba o masina gazda pentru executarea aplicatiilor si un router pentru comunicarea cu alte componente ale retelei globale; routerele conectate vor apartine subretelei.
WAN-urile pot contine cabluri sau linii telefonice intre routere. Doua routere pot comunica nu numai direct, ci si prin intermediul altor routere; acestea retin fiecare pachet primit in intregime si il retransmit cand linia de iesire ceruta devine libera. O subretea care functioneaza pe aceste principii se numeste punct-la-punct (sau memoreaza si retransmite sau cu comutare de pachete). Acest tip de retele este foarte raspandit.
O problema importanta este topologia de conectare a routerelor din subretele: stea, inel, arbore, completa, inele intersectate, neregulata. Retelele locale astfel proiectate folosesc de obicei topologii simetrice iar retelele de arii largi - topologii neregulate. Comunicarea dintre routere se mai poate face prin intermediul satelitilor de comunicatii sau folosind sisteme radio terestre (routerele sunt dotate cu antene de emisie-receptie).
GAN (Global Area Network) - retea globala, este reteaua care cuprinde toata lumea, legand intre ele calculatoarele de pe intreg globul. Cea mai renumita retea GAN este Internetul.
Retele radio. Se pare ca domeniul cu cea mai rapida evolutie din industria tehnicii de calcul este reprezentat de calculatoarele mobile. Posibilitatea conectarii acestora la LAN-uri sau WAN-uri este foarte importanta cand posesorii lor se deplaseaza frecvent, folosind diverse mijloace de transport.
Comunicatiile digitale fara fir au aparut in 1901, cand fizicianul italian G. Marconi a realizat legatura dintre un vapor si un punct pe coasta folosind telegraful fara fir si codul Morse (in esenta digital). Performantele sistemelor radio moderne sunt imbunatatite dar ele au la baza aceeasi idee. Retelele radio sunt adesea folosite in armata, in regiuni geografice unde sistemul telefonic a fost distrus sau este dificil de instalat.
Prin conectarea calculatoarelor portabile la retele de calculatoare se poate folosi posta electronica, se pot trimite si primi fax-uri, se pot accesa fisiere aflate la distanta etc.
Retelele fara fir si echipamentele de calcul mobile sunt inrudite dar nu identice. Calculatoarele portabile pot comunica si prin intermediul firelor - ele se pot conecta la mufa de telefon (sau pur si simplu, daca persoana care detine calculatorul mobil nu se deplaseaza pe o distanta mare, poate folosi un cablu de legatura). Exista insa si calculatoare fara fir neportabile - de exemplu, un LAN fara fir instalat intr-o cladire prin montarea unor antene (solutie preferata uneori instalarii de cabluri). Performantele LAN-urilor fara fir sunt insa inferioare celor uzuale: au o viteza de doar 1-2 Mpbs si o rata de eroare mai mare iar transmisiile dintre calculatoare pot sa interfereze. Oricum, calculatoarele portabile sunt utile in multe situatii in care instalarea cablurilor de comunicatie este neconvenabila (de exemplu, sali de conferinta, biblioteci, firme cu mai multe sedii situate intr-o arie geografica limitata).
Se pot conecta retele diferite (teoretic incompatibile) prin intermediul unor masini numite gateways (porti de comunicare). Acestea realizeaza conectarea si asigura translatarile necesare din punct de vedere hard si soft. O colectie de retele interconectate se numeste inter-retea sau internet. O inter-retea ar putea fi constituita din mai multe LAN-uri conectate printr-un WAN. Daca comunicarile se realizeaza exclusiv prin routere, este vorba de o subretea, pe cand daca apar in plus gazde si utilizatori proprii, este un WAN. Un LAN contine doar gazde si cabluri, deci nu are o subretea.
In functie de tipul de arhitectura, retelele se pot clasifica astfel:
a) Retele punct la punct (peer to peer), in care, fiecare nod (statie de lucru) este investit cu capabilitati si responsabilitati similare (adica fiecare calculator are asigurat accesul la resursele, programele, bazele de date aflate pe celelalte calculatoare).
b) Retele client/server, sunt retelele in care fiecare calculator este fie client fie server, si anume, fiecare calculator este conectat la un calculator central de unde acceseaza aplicatiile de care are nevoie si le foloseste, calculatorul acela numindu-se server, calculatoarele ce realizeaza cererile serverului poarta denumirea de client.
Observatie: Exista retele in cadrul carora statiile de lucru nu sunt constituite decat din monitoare si tastatura fara a avea un hard propriu, ele transmitand toate datele serverului, fara a face nici o operatie proprie in afara consultarii/incarcarii datelor de la monitor/tastatura. Acestea poarta numele de terminale neinteligente. In cazul in care acestea dispun de procesor propriu si fac o serie de operatii (prelucrari) cu resursele proprii poarta denumirea de terminale inteligente.
In functie de aranjarea spatiala a nodurilor retelei (topologia retelei), retelele se clasifica astfel:
a) retele de tip bus (magistrala) - in care nodurile sunt conectate liniar. Exista un element de legatura, numit magistrala, inzestrat la capete cu terminatori, la care se conecteaza fiecare nod. Daca magistrala nu prezinta defectiuni, atunci fiecare nod functioneaza independent. (figura 1)
b) retele de tip stea (star) - in care nodurile sunt asezate sub forma de stea. Avantajul acestei topologii consta in independenta calculatoarelor in retea. Daca un nod nu functioneaza, celelalte vor putea lucra in continuare nestingherite, cat timp nodul central este operational. (figura 2)
c) retele de tip inel (ring) - in care nodurile sunt asezate in cerc. Fiecare nod este conectat doar la vecinii sai imediati prin cai dedicate unidirectionale. (figura 3)
Figura 1 Figura 2 Figura 3
Protocolul
folosit, reprezinta un set de reguli si
semnale pe care calculatoarele din retea le folosesc pentru a comunica.
Unul dintre cele mai importante protocoale pentru retelele LAN este Ethernet.
Retelele de calculatoare permit accesarea unor baze informationale cu localizari geografice diverse si constituie un mediu de comunicare intre persoanele aflate la distanta. Intr-o institutie / firma cu mai multe compartimente, instalarea unei retele de calculatoare faciliteaza schimbul si corelarea informatiilor (intre diverse departamente sau in cadrul aceluiasi departament). Importanta retelelor de calculatoare ca medii de comunicare va creste tot mai mult in viitor.
Retelele de calculatoare asigura partajarea resurselor de calcul fizice si logice, astfel incat programele, echipamentele si mai ales datele sa fie disponibile pentru orice utilizator conectat la retea, indiferent de localizarea lui. Aceasta facilitate este foarte importanta in cadrul unei firme fiindca permite, de exemplu, mai multor persoane aflate in puncte geografice diferite, sa intocmeasca impreuna un raport. O schimbare efectuata de un angajat intr-un document poate fi vizibila instantaneu si celorlalti angajati. Astfel, colaborarea dintre grupuri de oameni aflati la distanta devine foarte simpla. Practic, un utilizator cu orice localizare geografica (acoperita de retea) poate utiliza datele ca si cand ar fi locale. Aceasta caracteristica atinge scopul retelelor, formulat plastic, de 'distrugere a tiraniei geografice'.
Ca dezvoltare fireasca au aparut imprimantele de retea, vazute ca noduri independente in retea. Legarea ei se face direct printr-un echipament, numit print server. Fiecare utilizator are acces la toate informatiile din sistem, ceea ce creste productivitatea si corectitudinea prelucrarilor ( o actualizare facuta de un utilizator este imediat disponibila oricarui utilizator din retea, fara a fi nevoie de transferul sau copierea fisierelor).
Distantele fizice sunt transparente pentru utilizator, acesta nu este deranjat de faptul ca informatiile de care are nevoie sunt dispuse geografic la distanta.
Folosirea retelelor de calculatoare, in raport cu sistemele mari de calcul, are un cost redus - sistemele mari de calcul sunt cam de 10 ori mai rapide decat calculatoarele personale dar costa de aproximativ 1000 de ori mai mult. Astfel, a aparut un model de retea in care fiecare utilizator sa poata dispune de un calculator personal iar datele de retea sa fie pastrate pe unul sau mai multe servere de fisiere partajate (folosite in comun). Modelul se numeste client-server iar utilizatorii sai sunt numiti clienti. Se poate spune ca pe masina client se desfasoara procesul client, care lanseaza o cerere pe masina server (de care este legata). Mesajul "cerere" este prelucrata de procesul server, de pe masina server, iar raspunsul este furnizat procesului client, sub forma unui mesaj de raspuns. Uzual, numarul de clienti este mare iar numarul de servere este mic.
Retelele asigura o fiabilitate mare prin accesul la mai multe echipamente de stocare alternative (de exemplu, fisierele pot fi copiate pe doua sau trei calculatoare astfel incat, daca unul din ele nu este disponibil, sa fie utilizate copiile fisierelor). Daca un procesor se defecteaza, sarcina sa poate fi preluata de celelalte, astfel incat activitatea sa nu fie intrerupta ci dusa la bun sfarsit, chiar daca cu performante reduse. Acest lucru este esential pentru activitati strategice din domeniile militar, bancar, controlul traficului aerian, siguranta reactoarelor nucleare etc.
O retea de calculatoare poate sa se dezvolte in etape succesive, prin adaugare de noi procesoare: pe masura ce se face simtita aceasta necesitate, se pot introduce noi servere sau clienti. Prin comparatie, performantele sistemelor de calcul mari, centralizate, nu se pot imbunatati decat prin inlocuirea cu un sistem mai mare, operatie care produce neplaceri utilizatorilor si implica costuri mari.
e poate concluziona ca utilizarea retelelor de calculatoare de catre institutii si firme, in locul sistemelor de calcul mari care sa foloseasca terminale (raspandite in anii '70 si la inceputul anilor '80), este motivata economic si tehnologic. Retelele de calculatoare personale au devenit populare in anii '80, in momentul in care dezvoltarea lor tehnologica le-a facut foarte avantajoase sub aspectul raportului pret/performanta.
In anii '90, retelele de calculatoare au inceput sa furnizeze servicii la domiciliu, pentru persoane particulare. Acestea se refera la :
Prin intermediul retelelor de calculatoare se pot accesa informatii de natura diversa.
Cea eficienta mai modalitate de consultare a informatiilor din domenii diverse este sistemul World Wide Web , creat la CERN (Geneva). Aceste informatii apartin unor domenii foarte variate: arta, afaceri, politica, sanatate, istorie, recreere, stiinta, sport, calatorii, hobby-uri, gatit etc.
In unele cazuri, se pot realiza nu numai consultari, ci, prin procedee interactive, se pot realiza actiuni care uzual ar fi necesitat prezenta fizica a persoanei intr-un anumit loc (plati, rezervari de bilete, cumparaturi etc). Un asemenea exemplu de domeniu, care este tot mai mult transformat de progresul electronic, este cel bancar. Se vorbeste din ce in ce mai mult de banking virtual - bancile pun la dispozitie produse (in special soft) prin care serviciile specifice imbraca o forma noua, electronica. Oamenii isi pot plati taxele sau isi pot administra conturile la distanta, prin metode electronice. Mii de firme isi pun la dispozitie cataloagele pentru consultari on-line astfel incat practica de a face cumparaturi la domiciliu, prin metode electronice, devine tot mai raspandita. In acest sens, comertul electronic a evoluat foarte mult, dezvoltand, prin mijloace electronice, anumite directii specifice: marketing, management, plati digitale, securitatea tranzactiilor.
1. Presa incepe sa fie tot mai mult disponibila direct, electronic. Mai mult, ea devine tot mai personalizata: o persoana va putea comunica unui ziar subiectele sale de interes astfel incat sa-i fie trimise doar articolele legate de acestea. Pasul urmator va fi crearea de biblioteci digitale cu reviste, publicatii stiintifice etc. Trecerea de la cartile tiparite la cartile electronice poate fi comparata cu trecerea, in evul mediu, de la manuscrise la tiparituri.
In ultimii ani, se dezvolta din ce in ce mai mult forme de educatie la distanta (invatamant la distanta) , care utilizeaza cel mai adesea facilitatile sistemului World Wide Web.
2. Posta electronica sau e-mail-ul este un sistem de comunicare electronica bazat pe mesaje scrise, care se adauga astazi la mijlocul clasic de comunicare, prin intermediul telefonului, vechi de mai bine de 100 de ani. Mentionam aici faptul ca intre facilitatile postei electronice este inclusa si posibilitatea ca anumite mesaje sa fie trimise unui intreg grup. Mesajele electronice contin deja in mod curent secvente audio si video.
Posta electronica in timp real, adica prin dialog direct, aproape instantaneu (mecanisme de tip talk, chat), va permite utilizatorilor chiar sa se vada sau sa se auda unul pe celalalt. Aceasta tehnologie face posibile intalnirile in timp real, numite videoconferinte, intre persoane aflate in pozitii geografice diferite. Intalnirile virtuale pot fi folosite pentru educatie la distanta, sfaturi medicale, intalniri de afaceri sau politice. Comunicatiile vor prelua din ce in ce mai mult anumite tipuri de servicii realizate deocamdata prin intermediul transporturilor, asa cum posta electronica a inlocuit deja, in mare parte, scrisorile obisnuite.
Deja s-au format grupuri mondiale de interes pe anumite domenii - prin subscrierea la facilitatile de informare si comunicare oferite de grupurile de stiri - si se pare ca intreaga omenire va fi antrenata in asemenea tipuri de comunicatii, pe diverse tipuri de subiecte.
3. Divertismentul reprezinta la ora actuala o industrie in plina dezvoltare, in care se dezvolta noi tehnologii. Aplicatia cu cel mai mare succes pana acum este video-ul la cerere, prin care vom putea selecta orice film sau program de televiziune iar acesta sa ne apara imediat pe ecran. Filmele viitorului, prevazute cu scenarii alternative, ar putea deveni interactive iar spectatorul sa joace un rol activ in desfasurarea actiunii. Spectacolele de televiziune se vor putea desfasura si ele interactiv, cu contributia directa a telespectatorilor.
Un domeniu al divertismentului care a inregistrat un succes urias si al carui viitor se prevede la fel de promitator este industria jocurilor. Exista deja jocuri pentru mai multe persoane cu simulare in timp real. Realitatea virtuala, creata prin animatie tridimensionala de calitate, va putea deveni partajata.
Toate aceste aplicatii noi sunt posibile prin tehnologii moderne de comunicare, bazate pe retele de calculatoare.
Intranet -ul este o platforma de colaborare intre membrii unui grup (constituit la nivel de departament , intreprindere sau organizatie) care se bazeaza pe :
Diferenta dintre Intranet si Internet este aceea ca Intranet-ul este o retea privata si interna unei companii.
Intranet-ul este o retea apta sa se conecteze la Internet., dar protejata total de posibilele atacuri din Internet prin bariere soft si hard specifice (firewalls).
Extranet este o extensie a unei retele Intranet, orientata indeosebi pe serviciul www, ceea ce permite comunicarea intre anumite institutii si diferitele posturi de lucru din reteaua Extranet, ceea ce in practica inseamna un acces limitat la reteaua Intranet existenta.
Deosebiri: Extranet-ul asigura un acces limitat la reteaua Intranet existenta, iar Internetul nu poate asigura acest acces.
Internetul este un sistem care cuprinde o retea globala de computere interconectate si care faciliteaza serviciile de transfer de date, cum ar fi :posta electronica, World Wide Web, transferul de fisiere si stiri;
Spre deosebire de serviciile online, care sunt controlate in mod central, Internetul este descentralizat prin insusi modul sau de proiectare. Fiecare calculator ce foloseste Internetul, numit gazda(host), este independent.
Cele mai importante servicii oferite de Internet sunt:
Mediul Internet este o retea de retele si un mediu informational si de calcul cu resurse si servicii extrem de bogate, biblioteci si baze de date; el reuneste, prin facilittile de informare si comunicare oferite, o comunitate de persoane din toate domeniile vietii economico-sociale, raspunzand la solicitari diverse.
Intre calculatoarele legate la Internet se pot schimba date si informatii folosind unul dintre serviciile amintite, prin retele cablate si prin satelit, numite datahighway (magistrala de date)
Pentru a se executa o conectare la Internet utilizand o linie telefonica, este nevoie de:
Modem (pentru a transmite informatiile pe linia telefonica pana la firma care ofera legatura la Internet;
Linie telefonica-prin intermediul careia se va realiza conectarea;
Providerul de Internet (ISP-Internet Service Provider)
Browser de web - programul folosit la vizualizarea paginilor in format html;
Program de posta electronica- folosit la transmiterea si primirea de mesaje scrise;
Program de telecomunicatii -utilizat la realizarea conferintelor.
Pentru conexiunea la Internet prin cablu telefonic se pot folosi mai multe tipuri de conexiuni:
Semnalul analogic utilizat la sistemele de comunicare este un semnal electric ce variaza in stransa corelatie cu un semnal produs pe un traductor. Frecventa sau amplitudinea semnalului poate varia, de exemplu, in functie de schimbarile sau fenomene sau caracteristici cum ar fi: sunet, lumina, caldura, presiune, etc. (In general vocea se transmite in format analogic).
Semnalul digital este un semnal ce variaza doar la intervale regulate de timp si contine una sau mai multe amplitudini pentru fiecare interval.
Modemul este un dispozitiv electronic ce permite calculatoarelor sa trimita informatii pe distante mari cu ajutorul legaturilor telefonice standard. Toate aceste retele de transmitere a datelor au o viteza de transmisie, viteza care in cazul datelor digitale se masoara in bps (biti/secunda).
Retelele de transmisie a datelor mai poarta denumirea de Autostrazi informationale. Acest termen desemneaza orice retea mare de calculatoare, de mare viteza , accesibila publicului larg ( nume dat de Al Gore pentru a descrie infrastructura de comunicatii internationala globala, bazata pe Internet si alte retele largi de computere).
Calculatoarele sunt folosite in numeroase domenii: la nivel guvernamental, in afaceri, in medicina, in invatamant, etc.
Exista diferite aplicatii constructive pentru:
Aplicatii utilizate foarte des: programe de procesare text si calcul tabelar, de prezentare si desen, de pregatire pe computer, baze de date, organizare orar, aplicatii de navigare pe web
CBT are atat avantaje, cat si dezavantaje
Avantaje: Se invata in ritm propriu, de acasa sau de la serviciu, materialul se poate accesa in orice moment, nu este necesara participarea la cursuri.
Dezavantaje: Nu se interactioneaza cu alti studenti, se comunica mai greu cu profesorul, motivarea se face mai greu.
Conceptul de teleworking inseamna munca de acasa.
Avantajele: reducerea spatiului de lucru pentru organizatii, persoanele se pot concentra mai mult acasa, programul este flexibil.
Dezavantaje: se reduc relatiile interumane, nu se creeaza o cultura de firma, este mai greu de lucrat in echipa.
Posta electronica se utilizeaza pentru comunicare si trimitere de mesaje. Acestea pot fi trimise in format electronic de la un computer la altul, folosind o retea de conectare a computerelor (ex. Ethernet, Internet sau prin sisteme pe linia telefonica).
Posta electronica se utilizeaza foarte mult datorita:costului redus, vitezei, accesibilitatii.
Avantaje: transmitere rapida catre orice locatie din lume, mijloc ieftin de comunicare, utilizarea listelor de distribuire, informational, foloseste instrumente de gestiune a mesajelor.
Dezavantaje: un fisier atasat poate sa contina un virus, poate avea loc o supraincarcare a cutiei postale, se pot produce erori, se pot obtine mesaje nefolositoare (Junk Mall)
Comert electronic( E-commerce) ofera posibilitatea cumpararii si vanzarii de bunuri si servicii, folosind Internetul sau alte retele.
Avantaje: Se pot comanda produse la orice ora, se pot cauta produse din toate domeniile, fara deplasari suplimentare, se pot primi produse acasa.
Dezavantaje: Desocializarea oamenilor, sisteme de plata nesigure, nu suntem siguri de calitatea produselor.
1.6 Sanatatea si siguranta, mediul inconjurator
Sunt cuprinse elementele care duc la crearea unui mediu sanatos de lucru:
Afectiuni datorate utilizarii
frecvente a calculatorului: afectiuni ale sistemului locomotor, dureri de
cap, de umeri, probleme cu spatele, cu vederea, oboseala psihica,
afectiuni datorate neaerisirii.
Pentru a preveni stricaciunile provocate hard si asupra fisierelor se recomanda:
Folosirea unui UPS (uninterrupptible power supply)
Folosirea unui dispozitiv ce avertizeaza asupra cresterii de tensiune
Salvarea fisierelor in mod regulat
Realizarea unui backup complet in mod regulat
Din ratiuni ecologice se recomanda: constientizarea faptului ca reciclarea printurilor, a cartuselor pentru imprimanta, folosirea unui monitor care consuma mai putina energie ajuta la conservarea mediului inconjurator. Intelegerea faptului ca folosind documentele in format electronic se reduce nevoia folosirii materialelor tiparite
1.7 Securitate
Securitatea
datelor este un elemnt cheie atunci cand se lucreaza cu informatii foarte importante. Exista mai
multe posibilitati de protejare a datelor. Printre acestea reamintim:
limitarea aceesului la informatii, adoptarea unei politici de parolare
corespunzatoare, realizarea copiilor de siguranta, criptarea
fisierelor la care se lucreaza, folosirea programelor antivirus,
folosirea programelor de securitate tip firewall.
In cazul unor caderi de tensiune, este posibil ca datele nesalvate sa se piarda.Pentru a preveni aceste situatii se recomanda folosirea unor sisteme de alimentare UPS ( Uninterruptilble Supply), ce asigura in cazul acestor caderi de tensiune, o continuitate de aproximativ 5-30 min, timp in care se pot salva datele si se poate opri corect calculatorul.
"Virusii" sunt programe cu scop distructiv . Aceste mici programe distrug in general informatiile aflate in calculator si impiedica functionarea aplicatiilor. Virusii sunt foarte diferiti, de la cei care ataca documentele de tip text, pana la cei care duc la stricarea calculatorului.
Virusii patrund in calculator prin intermediul programelor atunci cand se descarca (se realizeaza download) programe, documente si imagini, pot fi trimise pe e-mail, pot fi copiate de pe o discheta sau un CD.
Se recomanda utilizarea unui program antivirus, care descopera virusul si apoi il elimina din toate fisierele infectate si din calculator("scanare si dezinfectare")
Avantajul scanarii calculatorului impotriva virusilor
Pentru a evita anumiti virusi sau pentru a scapa de acestia va trebui :
sa fie instalat un program antivirus foarte bun, cat mai recent, cu ajutorul caruia sa puteti descoperi si sa eliminati eventualii virusi;
sa se scaneze toate fisierele cu regularitate;
sa se actualizeze in fiecare
luna programul antivirus;
sa scaneze dischetele si CD-urile inainte de le folosi;
sa se scaneze fisierele atasate prin e-mail;
Sa nu se foloseasca dischete si CD-uri de provenienta necunoscuta
Sa se foloseasca instructiunea ,,macro disable" ( dezactivarea instructiunii macro), disponibila in cele mai multe programe de aplicatii.
Daca se foloseste un antivirus corespunzator, acesta poate descoperi in timpul scanarii si virusi care nu sunt activi.
1.8 Copyright si Legea
Copyright-ul este modalitatea legala de protejare a lucrarilor literale, stiintifice, artistice sau de orice alt fel, publicate sau nepublicate, cu conditia ca aceste lucrari sa aiba o forma tangibila ( se pot auzi, vedea sau atinge)
Deschizand un fisier creat de o anumita persoana si copiind fragmente din el sau descarcarea de pe Internet a documentelor reprezinta o "incalcare a drepturilor de copyright"
Shareware reprezinta acele programe sau aplicatii pe care le puteti achizitiona direct de la persoana care le-a creat, persoana ce doreste distribuirea acestor programe fara intermediar. De cele mai multe ori se distribuie gratuit, sau cu o taxa minima. Programele se pot copia si transmite altor utilizatori.
Freware reprezinta programe protejate de dreptul de autor (copyright) care pot fi totusi difuzate gratis de catre autor, care isi pastreaza dreptul de autor. Programele pot fi folosite dar nu pot fi vandute fara fara acordul autorului.
Licentele sunt programe achizitionate de la persoanele care le produc si pentru care se plateste un drept de folosire. Acest drept este in general valabil doar pentru un singur calculator . Daca se doreste instalarea programului pe mai multe calculatoare atunci va trebui achizitionata o licenta speciala ce va permite instalarea programului pe mai multe calculatoare.
Licenta acorda dreptul de folosire a programului respectiv si nu da dreptul la comercializare sau distributie.
Extrase din Legea nr.
8/1996, privind drepturile de autor
Art.30, cap. 5 Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 50 de ani
Art.72, cap 9 Protectia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program . Ideile, procedeele, metodele de functionare nu sunt protejate
Art.73, cap 9 Autorul programului beneficiaza de dreptul exclusiv de a realiza si autoriza: reproducerea temporara sau permanenta a unui program, integral sau partial, traducerea, adaptarea, aranjarea sau orice alte transformari aduse unui program de calculator, difuzarea originalului sau a copiilor programului sub orice forma
Art.74, cap.9 In lipsa unei conventii contractuale, drepturile patrimoniale de autor create de mai multi angajati dupa instructiunile celui care angajeaza apartin angajatorului.
Art 75, cap.9 In lipsa unei conventii contractuale, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezuma ca: utilizatorului i se acorda dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator, utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare, cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implica si transferul dreptului de autor asupra acestuia.
Art.76, cap.9 In lipsa unei conventii contractuale, nu sunt supuse autorizarii titularului dreptului de autor prevazute la art.73 (reproducerea temporara sau permanenta a unui program, integral sau partial, traducerea, adaptarea, aranjarea sau orice alte transformari aduse unui program de calculator)
Art.77, cap.9 Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fara autorizarea autorului, o copie de arhiva sau de siguranta. Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fara autorizarea titularului dreptului de autor, sa observe, sa studieze sau sa testeze functionarea acestui program, in scopul de a determina ideile si principiile care stau la baza acestuia.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2911
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
