Cum sa redactam o lucrare de licenta, o teza de doctorat

Cum sa redactam

o lucrare de licenta,

o teza de doctorat,

un articol stiintific

in domeniul stiintelor socioumane

Bucuresti, 2003 comunicare.ro

Cuprins

Lista tabelelor 19 Lista figurilor /11 Multumiri /13 Prefata la editia a Ii-a /15 Cuvant inainte /17

CAPITOLUL 1

intrebari, raspunsuri posibile si un imperativ /19

Despre calitatea cercetarii /19 "Stilul este stiinta insasi' / 23 Cateva intrebari necesare / 25 O formula acceptabila / 34 Sa nu plagiezi! / 36 Despre stil si stilul stiintific / 41 Ce titlu punem? /58

CAPITOLUL 2

Norme de redactare / 69

Rezumatul /71 Introducerea / 72 Literatura consultata /73 Descrierea design-um cercetarii / 88 Analiza datelor / 89 Discutarea datelor /109 Concluziile /112 Corectura /114

CAPITOLUL 3

Capcanele punctuatiei /117

Punctul /117 Virgula / 120

Punct si virgula / 122

Doua puncte /123

Semnele citarii /124

Parantezele /126

Linia de pauza, linia oblica si cratima / 128

Alte semne de punctuatie /130

CAPITOLUL 4 Finisarea lucrarii /133

Hartia si litera / 133

Oglinda paginii / 135

Cum se numeroteaza paginile / 138

intocmirea listei tabelelor si figurilor /139

Multumiri, anexe, glosar, note /140

Redactarea listei bibliografice, a indexului si a cuprinsului / 143

Anexa A Prezentarea unei disertatii / 153 Anexa B Expresii si locutiuni in limba latina /155 Bibliografie /179 Index de nume /187 Index de teme / 193

Lista tabelelor

Tabelul 1. Tabel de contingenta cu variabila independenta (x)

deasupra coloanelor si variabila dependenta (y) la inceputul

randurilor (p. 92) Tabelul 2. Tabel de contingenta cu variabila independenta (x) la

inceputul randurilor si variabila dependenta (y) deasupra

coloanelor (p. 93) Tabelul 3. Nivelul de scolaritate, in functie de apartenenta la gen

(N = 1171) (p.94) Tabelul 4. Atitudinea fata de munca, in functie de pregatirea

profesionala si de apartenenta la gen (N = 2150) (p. 95) Tabelul 5. Aprecierea emisiunilor TV (N = 9) (p. 96) Tabelul 6. Evaluarea relatiilor intragrupale (p. 96) Tabelul 7. Autoaprecierea onestitatii in comparatie cu membrii

grupului (p. 97)

Tabelul 8. Lectura revistelor literare (p. 97) Tabelul 9. Puncte de reper in argumentare {dupa Ferreol si Flageul,

1996/1998,61) (p. 111) Tabelul 10. Abrevierea indicatiilor bibliografice frecvente (p. 118)

Punct si virgula / 122

Doua puncte /123

Semnele citarii /124

Parantezele /126

Linia de pauza, linia oblica si cratima / 128

Alte semne de punctuatie /130

CAPITOLUL 4 Finisarea lucrarii /133

Hartia si litera / 133

Oglinda paginii / 135

Cum se numeroteaza paginile / 138

intocmirea listei tabelelor si figurilor /139

Multumiri, anexe, glosar, note /140

Redactarea listei bibliografice, a indexului si a cuprinsului /143

Anexa A Prezentarea unei disertatii / 153 Anexa B Expresii si locutiuni in limba latina /155 Bibliografie /179 Index de nume / 187 Index de teme /193

Lista figurilor

Fig. 1. Grila pentru evaluarea cercetarilor socioumane (p. 22) Fig. 2. Poligonul frecventelor (dupa Barometrul de opinie publica,

octombrie 2002, 13) (p. 102) Fig. 3. Histograma in plan (dupa Barometrul de opinie publica,

octombrie 2002,29) (p. 103) Fig. 4. Histograma in spatiu (dupa Barometrul de opinie publica,

octombrie 2002, 29) (p. 104) Fig. 5. Histograma in spatiu (dupa Barometrul de opinie publica,

octombrie 2002, 13, si Barometrul de opinie publica. Republica

Moldova, noiembrie 2002, 8) (p. 104) Fig. 6. Cerc de structura in plan (dupa Barometrul de opinie publica,

octombrie 2002, 29) (p. 105)

Fig. 7. Cerc de structura in spatiu (dupa Barometrul de opinie ■ publica, octombrie 2002, 29) (p. 106) Fig. 8. Grafice figurative (dupa Prisma, 1979, 8, 7) (p. 107)

36 Septimiu Chelcea

Sa nu plagiezi!

"Evitati plagiatul!' este mai mult decat un sfat; este o porunca. A plagia = a fura. Si furtul se pedepseste. Inclusiv flirtul intelectual. Acest lucru trebuie sa-1 stie studentii din prima zi de cursuri. Sa-1 stie si sa invete cum poate fi evitata acuzatia de plagiat cand scriu lucrari de an si, mai ales, cand fac lucrarea de licenta.

Termenul de "plagiat' provine din limba latina, plagium desemnand in antichitate "furtul practicat de sclavi'. Astazi, grosso modo, "a plagia' inseamna "a-ti insusi ideile, textele (integral sau partial), creatiile altora, fara a cita'. Deci, a trece sub nume propriu ipotezele, tezele, teoriile, argumentatia altora; a reproduce expresii, enunturi, tabele, grafice etc. produse de alti autori; a copia creatiile artistice (din literatura beletristica, pictura, sculptura s.a.) conduc la plagiat. Plagiatul are nuante (a "imprumuta' o idee nu-i totuna cu a reproduce pagini intregi fara sa citezi) si se diferentiaza in tipuri dupa intentionalitate (plagiatul deliberat si plagiatul involuntar, de "buna credinta'), dupa modelul copiat (autoplagiatul si plagiatul propriu-zis), dupa domeniu (plagiatul in arta si plagiatul in stiinta), dupa gravitate (plagiatul in lucrarile de an sau in lucrarile de licenta, in tezele de doctorat sau in volumele tiparite), in fine, dupa frecventa acestei practici dezonorante (plagiatul intamplator, plagiatul ca stil, constant, recidivist). In secula seculorvm, sensul termenului s-a restrans la furtul din proprietatea intelectuala. Esenta a ramas: cei care plagiaza au "suflet de sclav', nu au deprins gustul libertatii (de gandire).

in cele ce urmeaza voi restrange discutia doar la un singur aspect: plagiatul in invatamantul universitar cu profil sociouman. Analizand plagiatul din universitatile americane si reglementarea sanctiunilor pentru acest delict, Leonard Price Stavinsky (1973, 447) afirma raspicat: "Prezentarea muncii altuia pentru a indeplini unele cerinte academice constituie plagiat. Manuscrisul imprumutat este prezentat ca fiind rezultatul muncii proprii, fara citarile de rigoare'.

Plagiatul este o problema de etica profesionala in universitati si, mai general, in lumea academica. O ancheta sociologica despre

V

im sa redactam______________________________________ 37^

i li uda in colegiile americane, efectuata in 1964 de William J. Bower l.i cererea Biroului de Cercetari Sociale Aplicate al Universitatii i olumbia, a pus in evidenta amploarea fenomenului. Dintre cei peste 5 300 de studenti intervievati, 28 la suta au declarat ca in cariera lor universitara au plagiat: 9 la suta doar o singura data; 16 la sula de cateva ori; 3 la suta de multe ori. Aproximativ 14 la suta dintre studentii cuprinsi in ancheta sociologica au marturisit ca au prezentat ca fiind ale lor lucrari scrise de altii. Dintre acestia, 64 la guta au admis ca la fel au procedat si in liceu. La nivelul anului 2002, conform informatiilor de pe Internet, se estimeaza ca, in ciuda apelului la onoare, a avertismentelor si a pedepselor, care uneori merg pana la excluderea din universitate, o treime din studentii din SUA sunt plagiatori.

Dar in Romania? Nu beneficiez de statistici, nu cunosc sa se fi facut cercetari sociologice pe aceasta tema, nici lucrari de licenta sau teze de doctorat (si cat de necesare ar fi!). Observatii nesistematice imi dau temei sa cred ca intre o treime si jumatate dintre studentii de la facultatile cu profil sociouman au plagiat macar o data, doar o data in viata lor - vorba unui cantec de dragoste. Plagiatul este, probabil, o tentatie a tuturor studentilor din toate timpurile. Nu sunt nostalgic, dar nu pot sa admit ca epidemia de plagiat de azi se datoreaza educatiei comuniste a pionierilor si utecistilor de ieri, stimulati "sa colaboreze la revista scolii sau la alte publicatii locale, sa prezinte comunicari la diferite sesiuni organizate dupa principiile intrecerii socialiste' (Marcus, 2002, 3). De asemenea, imi este greu sa admit ca, dupa 1989, problemele in privinta plagiatului au ramas aceleasi. A aparut si s-a extins "plagiatul oniine' (sau "plagiatul digital', "plagiatul de pe Internet'). Pentru combaterea lui, in Occident s-au creat institutii specializate, de exemplu, Plagiarism.org si Turnitin.com, in 1997, si apar cu ritmicitate lucrari in care se discuta "granitele plagiatului' si, mai general, frauda academica si problemele de etica in cercetarea stiintifica (La Follette, 1992; Shrader-Frechette, 1994). La noi, astfel de preocupari nu stiu sa existe, iar conducerile institutiilor de invatamant, ca si o parte a profesorilor, sufera de cecitate: "nu vad' frauda sau nu intreprind

Septimiu Chelcea

nimic pentru a reduce dimensiunile plagiatului. Mi se pare inadmisibil ca la intrarea in cladirea facultatii sa fie afisate anunturi de tipul "Vand lucrare de licenta' si nimeni sa nu se sesizeze, indicat fiind numarul camerei din caminul studentesc unde se face negotul cu diplome. Mi se pare cel putin dubioasa ingaduinta unor profesori, chiar a unor consilii profesorale, in fata plagiatului grosolan, care poate fi probat "pe doua coloane'.

Exista insa si un "plagiat involuntar', generat de confundarea "bunurilor comune' din stiinta cu "proprietatea intelectuala'. Cine mai aminteste ca "tabla inmultirii' a fost descoperita de Pitagora din Samos (c. 560-c. 500 i.e.n)?! Cine mai face trimitere la Auguste Comte (1798-1857) cand utilizeaza termenul de "sociologie', stiut fiind ca acesta 1-a utilizat in 1939 pentru prima data?! Astfel de cunostinte sunt bunuri comune (informatii comune) si ar fi nefiresc sa incarcam textul cu citate. Cu totul altfel stau lucrurile cand aplicam "diferentiatorul semantic' sau cand ne referim la "sociobio-logie'. Este bine sa mentionam numele celui care a imaginat diferentiatorul semantic (Charles E. Osgood, 1957), ca si numele creatorului sociobiologiei (Edward O. Wilson, 1975). Daca discutam - ca de la sine cunoscut - despre "fluxul comunicarii in doua trepte', despre "imaginatia sociologica' sau despre "spirala tacerii' si nu citam numele parintilor acestor teorii, respectiv, Paul F. Lazarsfeld (1944), C. Wright Mills (1959) si Elisabeth Noelle-Neumann (1980), am plagiat fara sa ne dam seama. Granita dintre onestitate si plagiat este floue, se muta de la o etapa de progres in cunoastere la alta, se schimba de la un autor la altul. in aceasta lucrare multe informatii (normele de redactare, regulile de punctuatie, termenii si expresiile in limba latina etc.) le-am considerat "bunuri comune', informatii generale. Ca atare, am citat cu parcimonie. Dar nu sunt sigur ca toti vor gandi ca mine.

Plagiatul involuntar se poate ivi si in cazurile in care parafrazam enunturile altora, cand exprimam cu cuvintele noastre ce au spus altii inaintea noastra. Cat de mult trebuie sa ne indepartam de textul original pentru a nu fi acuzati de plagiat? Daca ne distantam prea mult, nu tradam autorul pe care il parafrazam? Marturisesc ca nu am

Cum sa redactam

un raspuns precis la aceste intrebari. Pot - dupa modelul recomandat de Writing Tutorial Service de la Indiana University - sa dau, declarat cu scop didactic, un exemplu pentru a sesiza diferenta dintre plagiat si parafrazarea onesta.

in Teoria si practica investigatiilor sociale, Henri H. Stahl scrie:

"Lasam de o parte pe interesantii, dar neutilizabilii filozofi sociali, constructori de vagi teorii generale cu privire la o viata sociala asupra careia n-au facut nici un fel de cercetare si care se aseamana cu niste surdo-muti care ar fi invatat teoria armoniei si contrapunctului si s-ar considera in drept sa invete pe altii ce este muzica. Mai util e sa fim atenti la experienta investigatorilor de teren, de la care intr-adevar avem ceva de invatat, desi nu toti au fost sociologi propriu-zisi' (Stahl, 1974,19).

Plagiaza fara sa-si dea seama cei care nu mentioneaza cui apartin aceste reflectii si reproduc textul, schimband ordinea ideilor si doar cateva cuvinte:

Este util sa studiem experienta cercetatorilor de teren, chiar daca nu toti au fost sociologi in sensul de azi al termenului. De la filosofii sociali, care au construit teorii generale vagi cu privire la o societate asupra careia nu au facut nici un fel de cercetare, nu aflam prea multe lucruri. Ei au procedat ca niste surdo-muti, pretinzand ca stiu compozitia muzicala, si considera ca sunt in drept sa-i invete pe altii ce este muzica.

O parafrazare onesta, acceptabila ar fi urmatoarea:

De la cei care nu au desfasurat cercetari sociologice concrete asupra realitatii sociale, dar au construit "teorii vagi' despre societate (de exemplu, filosofii sociali), avem mai putin de invatat decat de la cei care au facut investigatii de teren, chiar daca nu au fost toti "sociologi propriu-zisi' (Stahl, 1974,19).

Pentru a evita plagiatul involuntar ar trebui:

.        Sa inchidem intre ghihmele orice text care apartine altora.

.       Sa mentionam numele, titlul lucrarii, locul de aparitie, edi
tura, anul, pagina.

Septimiu Chelcea

.       Sa fim atenti la distinctia dintre cunostintele comune, care au
intrat in patrimoniul stiintei, si informatiile din sfera dreptului
de proprietate intelectuala.

.       Sa reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui
text, mentionand corect autorul si opera care ne-au inspirat.

.       Sa prescurtam textul original, exprimand intr-o maniera
proprie ideile de baza din opera citata.

.       Sa invatam sa luam "notite inteligente', nu copiind propozitii
si fraze din prelegerile profesorilor.

.       Sa ne obisnuim sa lucram cu fise de lectura, in care sa sinteti
zam ideile autorilor, nu doar sa le reproducem intre ghilimele.

Imperativele enuntate anterior se mentin si in cazul informatiilor obtinute din World Wide Web (www site). Este preferabila o lucrare de licenta sau o teza de doctorat cu un surplus de citate uneia cu plagiate involuntare sau de-a dreptul furata. Umberto Eco ne da un sfat cat se poate de practic: "Proba cea mai sigura o veti avea atunci cand veti reusi sa parafrazati textul fara a-1 avea sub ochi. Va insemna nu numai ca nu l-ati copiat, dar si ca l-ati inteles' (Eco, 1977/2000,179).

Adoptarea de catre Parlamentul Romaniei la 14 martie 1996 a Legii privind drepturile de autor si drepturile conexe ma scuteste de orice comentariu referitor la plagiatul in lucrarile incredintate tiparului. Articolul 142, litera a, prevede: "Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de la 700 000 lei la 7 milioane de lei, daca nu constituie o infractiune mai grava, fapta persoanei care, fara a avea consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege, reproduce integral sau partial o opera'. Prin termenul de "opera', in sensul acestei legi, se inteleg si "comunicarile, studiile, cursurile universitare, manualele scolare, proiectele si documentatiile stiintifice' (Art. 7, litera b). Dura lex, sed lex.

Lucian Mihai, fost presedinte al Curtii Constitutionale a Romaniei, precizeaza: "Orice opera (chiar si fara valoare literara, artistica sau stiintifica) este protejata juridic independent de aducerea ei la

Cum sa redactam_________________ .____________________ 41_

cunostinta publica []. O creatie care nu este originala nu beneficiaza de protectia legii' (Mihai, 2002, 30). Mai multe informatii de natura juridica se pot obtine de la Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, organism creat pentru evidenta, observarea si controlul modului de aplicare a legislatiei privind protectia dreptului de autor (copyright).

Despre stil si stilul stiintific

Discutarea datelor, de altfel intreaga lucrare, trebuie sa respecte stilul stiintific de redactare, ceea ce presupune, inainte de toate, prezentarea sistematica a "ideilor clare si distincte' - dupa dictonul lui Rene Descartes (1596-1650).

Stilul. Sensul propriu al termenului de "stil' trimite la activitatea de gravare, cu ajutorul unui fel de cui metalic (lat. stilus), ascutit la un capat si turtit la celalalt, a literelor pe placutele de plumb, arama sau lemn acoperite cu un strat de ceara. Cand, in Satira I, Quintus Horatius Flaccus (65-8 i.e.n.) spune stilum vertere (a intoarce stilul) aceasta insemna ca stilul (cuiul) a fost rasucit cu extremitatea turtita in jos, pentru a sterge sau pentru a corecta scrierea. in timp, termenului de "stil' i s-a asociat un sens figurat: stil obscur, stil literar sau stil stiintific. Cu privire la acesta din urma voi face cateva observatii in continuare, nu inainte de a atrage atentia asupra particularitatilor generale ale stilului (proprietatea, claritatea, concizia, varietatea, eficienta, eufonia, naturaletea, expresivitatea, eleganta, originalitatea) si asupra greselilor de combinare a cuvintelor (pleonasmul, contradictia, anacolutul, constructiile asimetrice si constructiile contaminate), asa cum au fost prezentate de Andra Serbanescu (2000/2001, 183-207).

Sa retinem ca a avea stil inseamna a avea si "proprietatea' termenilor, adica sa folosim corect cuvintele atat in ceea ce priveste forma, cat si sensul lor. Pentru ca Dictionarul limbii romane cuprinde

j42_______________________________________ Septimiu Chelcea

aproximativ 120 000 de unitati, este greu de imaginat ca cineva le-ar cunoaste pe toate. Avem nevoie deci de dictionare explicative, etimologice, ortografice/ortoepice, de neologisme, de antonime, de sinonime, de epitete, de paronime etc. in mod deosebit, pentru a stapani proprietatea termenilor trebuie sa consultam dictionarele de specialitate: de sociologie, psihologie, psihosociologie, filosofie, antropologie, demografie, jurnalism etc. Cei care se multumesc cu Micul dictionar de nu cred ca vor ajunge prea departe in aprofundarea cunostintelor, iar cei care preiau definitiile conceptelor din domeniul lor de cunoastere din dictionarele generale, respectiv din Dictionarul limbii romane, se autodescalifica de-a dreptul. Avem la dispozitie dictionare de specialitate redactate de autori romani si dictionare de specialitate traduse din limbile de circulatie internationala. Problema este a alege dintre ele in functie de tema disertatiei: daca dorim sa ne facem o imagine despre nivelul cunostintelor din domeniul psihologiei sociale in Romania anilor 1980, vom apela la Dictionarul de psihologie sociala (1981); daca ne intereseaza sa stim care este starea psihologiei sociale pe plan mondial in ultimul deceniu al secolului trecut, ne va fi de folos, de exemplu, The Blackwell Encyclopedia of Social Psychology (1995) s.a.m.d. Nu cred nici despre guma ca este mama prostilor, nici despre dictionar ca ar fi tatal lor. Dimpotriva, a-ti corecta greselile de exprimare si a cauta proprietatea termenilor reprezinta o stiinta pe care doar cei dotati intelectual o dobandesc.

Claritatea ideilor se constata prin claritatea limbajului: cand introducem termeni de specialitate, trebuie sa-i definim, chiar daca par cunoscuti de toata lumea (nu avem de unde sti cat de mare este lumea!). Un text devine mai clar daca ii ajutam pe cititori sa vada relatiile logice dintre enunturi. Andra Serbanescu 2000/2001, 191-192) ne ofera o lista a conectorilor utila pentru orice tip de redactare. Existenta unui numar atat de mare de conectori ne da posibilitatea sa variem structura textului prin inlocuirea cuvintelor de legatura utilizate, evitand astfel repetitiile. Varietatea poate proveni si din alternarea frazelor si propozitiilor scurte (cu un numar mic de cuvinte) cu fraze si propozitii ample.

Cum sa redactam

Eficienta stilului este data de reliefarea ideilor, produsa prin alegerea cuvintelor cu diferite grade de generalitate, prin utilizarea fie a unor cuvinte concrete, fie a unor cuvinte abstracte, ca si prin folosirea predominanta a verbelor in locul substantivelor. Este mai eficient textul:

Cercetarile sociologice de teren releva situatii ce nu pot fi puse la indoiala,

decat:

Relevanta situatiilor din cercetarile sociologice de teren nu poate fi pusa la indoiala.

in acelasi sens, verbele la diateza activa, comparativ cu verbele la diateza pasiva, dau un plus de eficienta exprimarii ideilor. De ce sa scriem:

Pentru a pune in evidenta relatia dintre cele doua variabile s-au facut mai multe experimente de teren.

cand putem sa folosim diateza activa:

Pentru a pune in evidenta relatia dintre cele doua variabile am facut mai . multe experimente de teren.

Citez dintr-o teza de doctorat:

Persoanele investigate au fost 322 elevi la trei scoli generale si doua licee din Bucuresti in anul 2002.

Fireasca ar fi fost exprimarea:

in 2002, am investigat 322 de elevi din trei scoli generale si din doua licee din Bucuresti.

Stilul oricarui text este dat si de eufonie, de felul placut "cum suna'. S-a incetatenit expresia "Suna ca dracu'', chiar daca nimeni nu stie daca dracii comunica vocal. De asemenea, se spune despre un

Septimiu Chelcea

text oral ca "suna bine', ca si despre un text scris. Sa nu uitam ca in secolele XVI-XVIQ in Europa rata alfabetizarii a marcat o revolutie culturala, iar raspandirea lecturii efectuata in tacere a insemnat retrasarea granitei "dintre actiunile culturale ale forului privat si cele ale vietii colective' (Chartier, 1985/1995, 136). Lectura tacuta, care ingaduie reflectia solitara, a devenit in secolul al XV-lea o practica obisnuita, cel putin pentru cei care stiau sa citeasca. in timp, lectura cu voce tare a precedat "lectura cu ochii', dar ea continua sa ne sune in minte.

Cacofoniile nu suna, ci grohaie. Pe cat posibil sa le evitam. in ceea ce ma priveste - marturisesc - am obsesia cacofoniilor. Am evitat deja o cacofonie (marturisesc ca). Rodica Zafiu (2002, 13) ne asigura ca "Pana sa devina o problema stilistica vitala, cacofonia aparea la mai toti autorii importanti'. Dimitrie Cantemir scria in Istoria ieroglifica "ce numai ca cum preste puterea simturilor ar fi'; in Letopisetul Tarii Moldovei al lui Ion Neculce aflam ca "trimitiin-du-i cartea acie [], ca cum vre hi de la singur Dumitrasco-voda'; "ca cum' apare si la Nicolae Balcescu si la Titu Maiorescu (cf. Zafiu, ibidem). Ce era acceptat in urma cu secole nu mai are circulatie astazi, dimpotriva: cacofoniile trebuie evitate prin alegerea cuvintelor, prin constructia frazei, ca si prin intercalarea unor cuvinte. Intercalarea semnelor de punctuatie [,] sau [-] nu elimina cacofonia. Formularea:

Munca casnica a femeilor nu a fost pana in prezent studiata din punct de vedere sociologic.

nu pierde nimic din inteles daca se elimina cacofonia:

Munca femeilor in gospodarie nu a fost pana in prezent studiata din punct de vedere sociologic.

Rodica Zafiu are dreptate cand spune ca substituirea lui ca prin ca si este pe cat de comoda, pe atat de "antipatica'. Este preferabila expresia "drept calitate a vietii s-a masurat' celei "ca si calitate a vietii s-a masurat' pentru a evita cuvantul tabu "c' Am constatat

Cum sa redactam

ca exista o corelatie intre prezenta cacofoniilor, imprecizia textului, greselile gramaticale si eroarea de informare. Iata un exemplu care ilustreaza corelatia semnalata:

"Prin conceptualizarea adevarului ca ceva relativ, construit social, postmodernismul provoaca conceptia ganditorilor iluministi ai secolului XVIII, Voltaire, Montesquieu, Diderot, Rousseau, Montaigne'.

Pe de o parte, cacofonia [ca co], apoi imprecizia (ce inseamna ca postmodernismul "provoaca' o conceptie din trecut?!), exprimarea neglijenta (ai secolului al XVIII-lea, nu "ai secolului XVIII'), greseala de punctuatie (virgula inaintea enumerarii) si, pe de alta parte, includerea lui Michel de Montaigne (1533-1592) intre ganditorii din secolul al XVUI-lea.

In fine, se cuvine sa nu uitam ca sunt cacofonice nu numai asocierile de sunete care conduc la cuvinte tabu, ci toate suprapunerile de sunete discordante, lipsite de armonie (de exemplu, ca gripa produce complicatii; scalarea ar putea fi privita etc).

Stilul stiintific. Stilul rapoartelor de cercetare, lucrarilor de licenta, tezelor de doctorat, articolelor in reviste sau monografiilor de specialitate "trebuie sa fie clar si didactic: sobru, simplu, neafectat, fara sa urmareasca alte scopuri decat ordinea si claritatea. Emfaza, stilul declamator si oratoriu sau hiperbola nu au ce cauta in lucrarile cu adevarat stiintifice' (Ramon y Cajal, 1897/1967, 150). A sari fara nici o logica de la o idee la alta pentru a reveni mai apoi la firul discursului abandonat - iata cea mai buna cale de a-1 indeparta pe cititor. Ordonarea ideilor, a tezelor ajuta la intelegerea mesajului. Trecerea de la o tema la alta poate fi marcata prin numaratoarea paragrafelor in cadrul capitolelor. Lucrarile lui Baruch Spinoza (1677/1981) si Joseph Bochenski (1974/1992) sunt pilduitoare in acest sens. Totusi, raman exceptii. De obicei, pentru a sublinia continuitatea ideilor, se folosesc cuvinte care arata tranzitia temporala (urmatorul aspect ce va fi discutat; dupa cele aratate se impune; apoi vom analiza), legatura cauza-efect (consecinta a acestui

Septimiu Cheirea

fapt; decurge logic din datele; rezulta de aici), asocierea ideilor (in plus, luarea in considerare si a; in asociere cu factorul; similar actioneaza si) sau disocierea lor (contrar celor aratate; invers actioneaza; dar; totusi; desi; cu toate ca). Publication Manual (1994, 24) recomanda limitarea utilizarii cuvintelor de trecere, pentru a spori claritatea textului. Acelasi Manual ne indeamna sa ocolim ambiguitatile, sa eliminam contradictiile din text, ca si referirile la faptele irelevante. Trecerile abrupte pot fi netezite prin utilizarea corecta a timpului si diatezei verbelor. Se recomanda timpul prezent si diateza activa. in ceea ce priveste diateza, este recomandabila formularea la diateza activa:

William J. McGuire (1986) a constatat ca anumite categorii sociale sunt subreprezentate in mass media

Formularea la diateza pasiva nu este recomandabila:

Constatarea ca anumite categorii sociale sunt subreprezentate in mass media a fost facuta de catre William J. McGuire (1986).

Pentru prezentarea datelor se va folosi timpul trecut, pentru discutarea lor timpul prezent:

Russel Fazio si Maric P. Zanna (1981) au examinat relatia dintre accesibilitatea si consistenta atitudinilor. Cunoasterea acestei relatii ne ajuta sa prevedem reactiile comportamentale.

in legatura cu folosirea verbelor, Publication Manual (1994, 32) atrage atentia ca modul subjonctiv se utilizeaza in redactarea rapoartelor de cercetare numai in conditiile in care datele sunt improbabile.

Ca si in viata de zi cu zi, in discutarea datelor trebuie sa raspundem direct la problema, sa nu spunem nimic mai mult decat ne permit informatiile de care dispunem. Vorba multa echivaleaza cu refuzul manuscrisului la editura. Maxima scriitorului si filosofului spaniol Balthasar Gracian y Morales (1601-1658) "Ceea ce este bun este de doua ori mai bun daca e scurt' ar trebui sa ne ghideze in

Cum sa redactam______________________________________________ 47_

scrierea rapoartelor de cercetare, a lucrarilor stiintifice in general. Dorinta de a dobandi recunoastere publica trebuie sa fie asociata cu respectul pentru timpul cititorilor si cu convingerea ca vorbele sunt bani (pentru hartie, tipar, timp etc), fapt ce ne obliga sa fim concisi, sa evitam euforia cuvintelor, sa reducem redundanta, sa ne alegem cu grija cuvintele. Toate cele spuse cu privire la lizibilitate se aplica aici perfect: cuvintele, propozitiile si frazele scurte sunt mai usor de inteles. Umberto Eco (1977/2000, 159) ne indeamna sa scurtam frazele, fara teama de a repeta subiectul. in loc de:

"Pianistul Wittgenstein, care era fratele cunoscutului filosof care a scris Tractatus Logico-Philosophicus pe care multi il considera azi capodopera filosofiei contemporane, a avut norocul ca Ravel sa fi scris pentru el concertul pentru mana stanga, deoarece o pierduse pe dreapta in razboi.'

este preferabil:

"Pianistul Wittgenstein era fratele filosofului Ludwig. Si, cum era mutilat de mana dreapta, Ravel a scris pentru el concertul pentru mana stanga.'

sau:

"Pianistul Wittgenstein era fratele filosofului, autor al celebrului Tractatus. Pianistul isi pierduse mana dreapta. De aceea, Ravel i-a scris un concert pentru mana stanga' (Eco, 1977/2000,159-160).

Sociologul american C. Wright Mills (1916-1960) ne-a demonstrat ca "Orice idee, orice lucrare pot sa fie rezumate, fara indoiala, intr-o propozitie sau, dimpotriva, sa fie expuse in douazeci de volume. Important de stiut este ce dezvoltare reclama expunerea unei idei pentru a fi clara si ce importanta pare sa aiba aceasta idee: cate experiente elucideaza, cate probleme permite sa fie rezolvate sau macar sa fie puse' (Mills, 1969/1975, 68).

Utilizarea excesiva a termenilor tehnici, de specialitate restrange aria cititorilor doar la cativa initiati. Referitor la lucrarea lui Talcott Parsons The Social System (1951), promotorul sociologiei americane contestatare, C. Wright Mills, fara a o lua in deradere, constata ca

48 ' Septimiu Chelcea

exista patru categorii de "specialisti': 1) cei care pretind ca o inteleg si o evalueaza foarte pozitiv; 2) cei care pretind ca o inteleg, dar o considera "vorbarie greoaie si gratuita'; 3) cei care nu pretind ca o inteleg, dar o considera miraculoasa, fascinanta; 4) cei care nu pretind ca o inteleg, dar isi dau seama ca "regele este gol' (Mills, 1969/1975, 61). Ideal ar fi ca "specialistii' nu doar sa "pretinda ca o inteleg', ci sa o inteleaga efectiv, fara un efort chinuitor. Pentru aceasta lucrarea lui Talcott Parsons (1902-1979) ar trebui tradusa "din engleza in engleza'. Ceea ce, pentru exemplificare, intreprinde cu succes C. Wright Mills.

"Un element dintr-un sistem simbolic comun, care serveste drept criteriu sau norma de selectie intre alternativele ce apar in mod intrinsec, intr-o situatie care se numeste valoare [] Dar, avand in vedere rolul sistemelor simbolice, este necesar sa distingem intre acest aspect de orientare motivationala, al actiunii ca totalitate, si aspectul de "orientare de valoare'. Acest aspect nu indica sensul pe care il asteapta cel care efectueaza o actiune in functie de raportul satisfactie-privatiune, ci continutul normelor insesi de selectionare. Conceptul de orientare de valoare constituie deci, in acest sens, un procedeu logic de formare a unui aspect central al articularii traditiilor culturale in cadrul sistemului de actiune' (Parsons, 1951, 12, apud Mills, 1959/1975, 59).

Traducerea acestui pasaj este:

"Oamenii se conduc dupa anumite norme si asteapta unul de la altul ca fiecare sa le respecte. in masura in care procedeaza astfel, in societatea lor va domni ordinea' (Mills, 1959/1975,62).

Cuvintele de "umplutura' nu au ce cauta intr-un text stiintific:

Mai multe studii, care au fost efectuate, au aratat Putem spune direct:

Studiile au aratat

Cum sa redactam

Iata o lista de exprimari redundante intalnite frecvent in rapoartele de cercetare, in lucrarile de licenta sau in tezele de doctorat:

Un total de 215 subiecti; Un numar de trei grupe diferite de subiecti; S-au dat exact aceleasi instructiuni; Absolut esential este faptul ca; Un esantion redus ca marime; Unul si acelasi lucru il sustine si; Unanimitatea desavarsita a raspunsurilor; Pupa o perioada de timp

O lectura atenta a lucrarilor (articole, studii, carti) din perimetrul stiintelor socioumane va releva, cu siguranta, si alte formulari redundante in afara celor semnalate in Publication Manual (1994, 27). in categoria acestora intra si pleonasmele de tipul: a prevedea viitorul, scurta alocutiune, a se bifurca in doua directii, hazardul imprevizibil, concluziile finale, absolut exterior, falsul pretext, abrogarea legii, hemoragie de sange, proiectarea viitorului, protagonistul principal (Miguel, 1997,167-168).

Daca termenii tehnici sunt de neinlocuit in redactarea unui studiu pentru o revista de specialitate, apelul la jargon in scrierea rapoartelor de cercetare, a lucrarilor de licenta sau a tezelor de doctorat trebuie facut cu parcimonie, pentru ca nu se stie daca modificarea voluntara de catre un grup socioprofesional a lexicului si pronuntarii "tine de natura particulara a lucrurilor spuse, de vointa de a nu fi inteles, de dorinta grupului de a-si marca originalitatea' (Ducrot si Schaeffer, 1972/1996, 94). Termeni ca "subiecti', "zone dezavantajate', "propensiune', "relatii difuze', "relatii mutuale', "diade' s.a. au intrat in vocabularul stiintelor socioumane. ii utilizam ca atare. Ce rost are, de exemplu, sa nu mai folosim termenul de "triangulare' (engl. triangulatiori), intrat in vocablarul stiintelor socioumane, preferand termenul de "triumvirat' al metodelor, surselor de informare, orientarilor teoretice? Abuzul de astfel de termeni, mai ales cand sunt tradusi dubios, are doua consecinte: neintelegerea textului sau dublarea lui, daca se explica termenii din jargonul stiintei. Cred ca nu sunt singurul care nu a inteles ce vrea sa spuna autorul unui asemenea text (preluat dintr-o revista de specialitate, pe care din motive lesne de banuit nu o citez):

J5O_______________________________________ Septimiu Chelcea

gumele de meta-sondaj pastreaza, intr-adevar, o grupalizare ironica a celor care, cum zice Dominique Wolton, traiesc dintr-un efect de borcan autointoxicandu-se cu teme bune in sondaje pentru a manca societatea civila, scotand produse care scad observabilitatea altor teme reale de expresie (manifestatii, miscari publice de protest, greve etc.) pentru ca izbucnesc direct de la baza (indivizii se mobilizeaza pe ei insisi, pe cand in sondaje sunt mobilizati anchetatorii).'

Ce ar putea sa semnifice "grupalizarea ironica'? Temele sondajelor sunt bune pentru "a [le] manca societatea civila' sau temele "mananca' societatea civila? Sunt temele "reale' de expresie sau "temele de expresie' sunt reale? Cine "scoate produse'? Sondajele?!

Uneori, probabil pentru a se distanta de felul de a comunica al restului colectivitatii, specialistii din domeniul stiintelor socioumane preiau fara nici un efort de a traduce si de a-i adapta limbii romane termeni din limbile clasice sau de circulatie internationala, ajungan-du-se la barbarisme. De exemplu, in loc de a spune "stabilirea rangurilor', unii psihologi prefera termenul de "rangare', evident o calchiere a "scalarii'. intr-un singur studiu despre sondajele de opinie publica am intalnit termenii: performativ, deactualizat, dificultati spectatoriale, suspans interpretativ, intelectuali politico-mediatici anti-mediatici, eu si sub-eu cognitiv, desfatarea-de-sine-in-rol, parelnicul, descriptibilitate, atom dialogic, mediatie prin mutualitate, ideologie imediatista, publicizarea sondajelor, sondeurul, pozitie expectativista, spontaneism al opiniilor, informatie sondajiera, solitudine interactiva, baie reflexiva, opinarism, opiniile opiniatre, cazatura epistemica, complicitatea simpatetica, artefact charismatic, spatiul intersubiectiv, prezente virtuale, mecanisme de de-localizare, mini-referendum, meta-sondaj, buca reflexiva, crezanie in munca lor, angajament virtual, receptabilitate universala, pragmatica a spectatorului, competenta emisiva, figurativizare a opiniei publice, pogorare a opiniei publice, specificare progresiva tacita, sondaje la patrat, atitudini prepozitionale, manifestabilitatea cauzelor, efect de teorie, sondaj bomba, bavardaj politic, lideri de influenta, minimalisme, quasi-subiect colectiv, lector ideal-justitiar, cunoastere publica mutuala, norma de internabilitate. Apropo, stiati ca norma de internabilitate

Cum sa redactam

"isi are originea in practicile evaluative internalizate asociate exercitiului liberal al puterii'? Ma tem ca nici dupa ce ati citit aceasta explicatie tot nu v-ati lamurit. Nu este vina dv.

Jurnalistii, dar nu numai ei, au inceput sa-i numeasca pe cei ce fac sondaje de opinie "sondori' (sau mai elevat sondeuri) si pe cei care isi exprima opinia "parelnici'! Politologii ne amintesc de "acquis comunitar', considerand ca toti intelegem ca este vorba despre "cunostintele', despre "experienta' din Comunitatea Europeana, in cercetarile sociologice se foloseste frecvent termenul de "biais', care poate sa fie trades in multe feluri: tendinta, preferinta, prejudecata, influenta indirecta etc. Transformarea lui biais in verb suna cadracu':

,.Datele si raportul cercetarii sunt biasate de rasa, sexul, clasa si orientarea politica a cercetatorului'.

Daca s-ar fi spus simplu:

Datele si raportul cercetarii sunt influentate indirect de rasa, sexul, clasa si orientarea politica a cercetatorului

ar fi fost mult mai clar si, oricum, mai pe intelesul celor care nu au privilegiul unei culturi sociologice solide si nu sunt prea avansati in insusirea limbii engleze. Acestia, de multe ori, echivaleaza impropriu bias cu "eroare'. Petru Ilut traduce bias prin "deturnare subiectiva' (Ilut, 2000, 61). Fireste, nu este gresit, dar deturnarea presupune intentionalitate, ceea ce nu se intampla in cazul "influentei indirecte' (bias).

in Dictionarul de neologisme al lui Florin Marcu si Constant Maneca (1978) pentru "item' [< lat. item] se propune doar adverbul (liv.) "de altfel' sau "in plus'. Dar termenul "item', atat de familiar cercetatorilor din domeniul stiintelor socioumane, ca substantiv semnifica: o intrebare dintr-un chestionar, un enunt intr-o scala de masurare a atitudinilor, o problema, un paragraf s.a. La plural se folosec formele itemi si Hemuri. Ambele forme sunt in circulatie; forma "itemi' se apropie insa mai mult de specificul limbii romane.

52 Septimiu Chelcea

Un alt termen care a intrat in vocabularul domeniului este cel de "ocurenta':

Rezultatele cercetarii noastre au pus in evidenta ocurenta corelatiei itemilor

in limba engleza, occurence inseamna, in primul rand, "intamplare'. Pentru a clarifica lucrurile, vom spune:

Rezultatele cercetarilor noastre au pus in evidenta aparitia unei corelatii dintre raspunsurile la intrebarea X si intrebarea Y.

Termenul opportuny se confunda de multe ori in textele de specialitate, ca si in vorbirea cotidiana, cu "ocazie', desi ar trebui tradus prin expresia "survenit in momentul cel mai favorabil'. Cei interesati de "falsii prieteni' (false friends) pot consulta repertoarul de anglicisme intocmit de Marc A. Provost et al. (1993/1997, 139-150). Termenul "a baliza' exercita o puternica atractie asupra specialistilor din domeniul stiintelor socioumane. il intalnim tot mai des. Uneori este folosit corect, alteori gresit. Adrian Neculau scrie in prefata Manualului de psihologia comunitatii:

"Termenul de comunitate evoca ideea unui spatiu fizic si social bine balizat, in interiorul caruia se produc interactiuni si un proces de inter-cunoastere intre actorii sociali, se dezvolta legaturi sociale, se impun norme si reguli de conduita, se naste un spirit de apartenenta' (Neculau, 2002,13).

Este corect, desi eu as fi scris:

Termenul de "comunitate' sugereaza un spatiu fizic si social bine conturat, in care se produc interactiuni si

Preferinta pentru neologisme poate insemna si o condamnare a "limbajului de lemn'. Dar sa nu reparam stricand. Iata un citat dintr-o lucrare cu caracter didactic, deloc nesemnificativa din punct de vedere teoretic:

Cum sa redactam 53

Jntrebarile cercetarii trebuie sa fie balizele de reper in alegerea metodei si nu un angajament ontologic, epistemologic sau metodologic al cercetatorului.'

Neologismul "baliza' [< fr. balise] inseamna chiar reper Din aceeasi lucrare mai aflam despre "experientierea libertatii', despre "natura plurala', despre paradigma constructivista, care "asuma existenta unor realitati multiple'. De la assumere (lat.), la assumer (fr.) si la assume (engl.) s-a ajuns la exprimarea neferiticita citata: "a asuma', in limba romana, inseamna "a lua ceva asupra sau pe seama sa' si nicidecum "a presupune, a admite' - ca in limba engleza. Aceeasi semnificatie o are neologismul "asumptie' (engl. assump-tiori). Este bine sa se faca totusi distinctie intre "asumptie' si "prezumtie' (cuvant care evoca mai ales "recunoasterea unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic'):

"in modelul rational era implicata prezumtia ca oamenii tind si sunt capabili, in remarcabila masura, sa foloseasca datele cele mai relevante. ..' (Ilut, 2000,60).

intr-o lucrare despre romani am identificat unii termeni improprii limbii noastre sau neadecvati la un anumit registru stilistic: demo-dernizareay2/iya [a tarii], difuzul granitei inaugurale [a Romaniei], atentia data scenei, decorului si rechizitiei [sic], resurgenta a dramei ca model de interpretate a lumii, conceptia prebelica s.a. In aceeasi lucrare, voluptatea utilizarii termenilor in limbi straine face textul greu lizibil. De exemplu, autorul marturiseste: "Aceasta quete a mea, prin hatisurile istoriei', se refera la "efecte de ecriture', avertizand ca face "numai de l'histoire, si nu l'histoire''. Autorul crede ca astfel de termeni sunt "dificil de tradus in limba romana'. Personal, consider ca limba romana de azi este suficient de evoluata pentru a putea exprima caracteristicile, nuantele si subtilitatile fenomenelor si relatiilor sociale. Va trebui, insa, sa o folosim corect.

Unii autori utilizeaza, cu efecte stilistice discutabile, arhaisme precum: "a zabovi asupra temei', "ideile izvodite in acest secol', "exista un soi de reactii', "opinia publica ar fi un fel de leat cu

54_______________________________________ Septimiu Chelcea

sondajele' etc. Scriem pentru oamenii de azi, chiar daca ne referim la realitatea sociala de acum un veac. in 2002, la reeditarea lucrarii indrumari pentru monografiile sociologice, "redactate sub directia stiintifica a d-lui prof. D. Gusti si sub conducerea tehnica a d-lui Traian Herseni' (cum scrie pe pagina de titlu), am inlocuit cuvintele, expresiile si formele gramaticale iesite din uz (semnaland acest lucru si mentionand pagina). Astfel, am stabilit urmatoarele echivalente: "intr-o sinteza care [insemneaza] inseamna (p. 13); "Numarul cercetatorilor specialisti [atarna] depinde' (p. 16); "regiunea naturala in care satul [zace] este asezat (p. 36); "[caractere] caracteristici ale casei' (p. 50); "acest [ram] ramura [al] a stiintei' (p. 61); "[ogorul] domeniul antropologiei (p. 84); "[prepondereaza] predomina caracterele' (p. 85); "in [dosul] spatele capului' (p. 108); "[fundul] esenta lucrurilor' (p. 166); "[madularele] elementele unei unitati sociale' (p. 170); "[studiosul] cercetatorul va trebui' (p. 268); "chestionarul va cuprinde [chestiuni] intrebari (p. 281); "[incrustam] subliniem absoluta nevoie' (p. 299); "inregistrarea [credincioasa] obiectiva' (p. 302); "Daca [primim] acceptam definitia' (p. 312); "[intuneca] ingreuneaza munca noastra' (p. 356); "[procentualitatea] procentajul' (p. 401). imi place sa cred ca echivalentele propuse nu au schimbat sensul original al enunturilor (Chelcea si Filipescu, 2002, v).

in lucrarile stiintifice intalnim adesea expresii si locutiuni din limba latina. Pentru ca "au o circulatie internationala si exprima foarte exact o idee' (Roman, 1978, 37) si pentru ca "limba latina este limba materna a Occidentului' {cf. Munteanu si Munteanu, 1996, 5), este bine sa le cunoastem semnificatia si sa apelam la ele ori de cate ori prin aceasta este slujit rationamentul. Celor care nu au studiat in scoala limba lui Publius Ovidius Naso le propun o lista de expresii si locutiuni intalnite mai des in textele de specialitate (Anexa B), pentru ca prea adesea astfel de expresii raman fara de inteles sau sunt gresit interpretate. Ce va spune expresia "Cismarule, nu mai sus de sanda' (Sutor, ne ultra crepidam)? Credeti ca explicit are intelesul cuvantului "explicit' din limba romana sau ca eperto credite inseamna "sa dai crezare expertului'? Hai sa verificam!

Cum sa redactam______________________________________ 55^

Utilizarea neologismelor ridica uneori probleme. A avea pe masa de lucru un dictionar de neologisme, de sinonime, antonime sau de acronime este laudabil, nu condamnabil. Sunt de blamat doar cei care produc texte lizibile numai cu ajutorul dictionarului de neologisme, ca si cei ce folosesc impropriu neologismele. "A implementa' (implement) nu inseamna "a introduce', ci "a pune in functiune, a realiza, a indeplini'; "a integra' nu semnifica actiunea de includere in ceva (cum gresit se utilizeaza in expresiile: integrare in munca, integrare in grup, integrare europeana s.a.), ci actiunea de "formare a unui intreg din mai multe parti componente' (de exemplu, integrarea Romaniei cu structurile europene).

Stilul de redactare a lucrarilor stiintifice exclude limbajul argotic, acel limbaj folosit de categoriile marginale ale societatii (delincventi, vagabonzi, cersetori s.a.). Totusi, cand reproducem declaratiile acestora, raspunsurile la intrebarile deschise dintr-un chestionar sau interviurile comprehensive realizate cu astfel de persoane vom fi obligati sa trecem intre ghilimele cuvintele folosite, chiar daca sunt incorect exprimate (de exemplu, "pa bune', "parai', "pa nasoale', "naspa' etc). Obscenitatile nu le vom reproduce cu exactitate in nici un caz. Vom pune puncte de suspensie dupa initiala cuvantului: tot atatea cate litere am suprimat (de exemplu, "a intrat in c pana la gat', "este o c de lux' s.a.m.d. Nu ii este permis omului de stiinta ce ii este permis scriitorului, mai ales daca se cheama David Lodge Si totusi, chiar in lucrari academice am intalnit cuvinte pentru care si mahalagii ar rosi daca le-ar citi:

Vulva trahit cordaplus quam fortissima corda. P trage de inimi mai mult decat cea mai tare franghie.

sau:

Non est peccatum per culum mittere flatum. Nu este pacat sa slobozi prin c. o suflare.

Pacat nu este daca se intampla, dar nu si daca scrii expresis verbis.

j>6_______________________________________ Septimlu Chelcea

Figurile de stil. De preferinta, un raport de cercetare, o lucrare de licenta, o teza de doctorat, un articol stiintific sau o monografie in domeniul stiintelor socioumane se scriu intr-un "limbaj referential', "in care toate lucrurile sunt numite cu numele lor obisnuit, acela recunoscut de catre toti, care nu se preteaza la echivocuri' (Eco, 1977/2000, 163). intalnim insa in disertatii de cea mai buna factura intelectuala pasaje redactate intr-un "limbaj figurat', cu "figuri de stil' (metafore, epitete etc). Pana la un punct sunt acceptabile. Excesul le condamna. in limbaj figurat, relatia dintre jurnalisti, oameni politici si opinia publica apare ca "triunghiul infernal'; influenta sondajelor de opinie publica este "perfuzia cifrelor'. Hxagerat. Sa spunem lucrurilor pe nume, sa nu introducem niciodata termeni pe care mai intai nu i-am definit.

Epitetele. Dintre figurile de stil, epitetele sunt, probabil, cel mai frecvent intalnite in scrierile de specialitate. Epitetele (gr. epithori) sunt cuvinte calificative atasate in scop estetic altor cuvinte referentiale. Conform Dictionarului de epitete al limbii romane (1985) de Marian Buca, exista mai multe categorii de epitete adjectivale: a) evocative [noul capitalism] si apreciative [capitalismul de cumetrie]; b) epitete fizice pentru entitati materiale [tara imensa] si epitete fizice pentru entitati ideale [teorie inalta], precum si epitete morale pentru entitati ideale [gandire stralucita] si epitete morale pentru entitati materiale [tara mandra]; c) epitete pleonastice, cuvantul atasat are un sens apropiat de cel al cuvantului referential [constiinta treaza] si epitete antitetice, contrare primelor [constiinta atipita]; d) epitete generalizatoare, pentru o intreaga clasa de obiecte, si epitete individualizatoare, evocand o caracteristica proprie doar unei unitati sociale; e) epitete simple si epitete multiple. in 1988, am facut o "analiza de continut' a Dictionarului: datele statistice arata ca in limba romana cea mai mare capacitate de a atrage calificative adjectivale (epitete) o au cuvintele cu semnificatie psihologica (Chelcea, 1988, 155). Ochii au nu mai putin de 606 de determinari cu valoare stilistica, 60 dintre acestea sunt epitete evocative referitoare la caracteristicile cromatice: in afara celor albastri (cu douasprezece

Cum sa redactam______________________________________ 57^

nuante), ochii mai pot fi: maslinii, murgi, opalini, otelii, pistruiati, smoliti, suri, viorii etc. Privirea - ca sa luam un alt exemplu - atrage 530 de epitete: poate fi colorata (albastra, alba, caprie, cenusie, fumurie, roscata, spalacita, sura, verzulie etc).

Stilul stiintific, caracterizat prin sobrietate, ne obliga sa fim retinuti in folosirea epitetelor, in general, si a epitetelor apreciative, in special. Decat "titanicul Max Weber', "stralucitul ganditor Max Weber', "inegalabilul, monumentalul Max Weber', este preferabil sa spunem (si sa scriem) "sociologul german Max Weber' sau, mai obisnuit, dar mai bine, "marele sociolog german Max Weber'. Sunt, trebuie sa recunosc, si oameni de stiinta care reusesc sa apropie stilul stiintific de cel artistic. Iata un pasaj din Istoria sociologiei. Perioada marilor sisteme de Ilie Badescu:

"Marii maestri ai omenirii, marii profesori ai spiritului vegheaza asupra noastra cu masura lor. intoarcerea noastra la mesajul lor este, in intregime, masura puterilor noastre. Judecata lor nu intarzie niciodata sa cada asupra vredniciei sau nevredniciei urmasilor. Cand veacul tau nu vrea nimic de la maestrii trecutului, ei zabovesc in tacere, iar tristetea lor inconjoara veacul cu o inefabila umbra. Cand veacul se trezeste, maestrii epocilor cruciale ale omenirii se intorc catre el. Uneori, ca in Renastere, ei vin cu lumea lor cu tot si spiritul veacului se patrunde profund de viziunile si ideile lor. De marile sisteme te-apropii cu intrebarile vremii tale' (Badescu, 2002,15).

Oricat de seducator ar fi acest text, nu-i sfatuiesc pe studenti sa incerce un astfel de stil: ca sa scrii ca Ilie Badescu, trebuie sa fii Ilie Badescu.

Litota. De copii am invatat sa nu ne jucam cu focul. "Cine cu cuvintele se joaca, cu focul se joaca!' - imi spunea intr-o ancheta sociologica un batran dintr-un sat de sub munte. Ca sa folosesc o "litota' (figura de stil care consta in diminuarea caracteristicilor, pentru a se intelege contrariul), n-as zice ca nu avea dreptate. De fapt, avea foarte multa dreptate. Despre o concluzie banala a unei cercetari de teren putem sa afirmam ca este "o mare descoperire', fiind convinsi ca este o platitudine. Dar, atentie! Folosim litota (gr.

J58______________________________________________ Septimiu Chelcea

litotes, simplificare) numai pentru ca suntem convinsi ca cititorii lucrarii noastre sunt capabili sa o inteleaga. Aceasta rezerva se impune in legatura cu toate figurile de stil. Daca se folosesc pentru o exprimare mai incisiva si mai convingatoare, nu trebuie sa le explicam - ne atrage atentia Umberto Eco (1977/2000, 164): "Daca se considera ca cititorul nostru ar fi un idiot, nu se folosesc figuri retorice, iar a le folosi explicandu-le inseamna sa-1 iei pe cititor drept idiot, care se razbuna luandu-1 pe autor drept idiot'.

Despre metafore voi spune cateva cuvinte in subcapitolul urmator. Cred ca folosirea cu masura a figurilor de stil este calea cea buna: Uti, non abuti.

Ce titlu punem?

Primul contact al cititorului cu lucrarile noastre se face prin titlul pe care il punem, uneori in graba, la inceputul raportului de cercetare sau al studiului pe care intentionam sa il publicam. Cei care nu dau atentie intitularii lucrarilor lor risca sa ii indeparteze pe virtualii cititori, chiar daca tema este importanta si demonstratia stiintifica se remarca prin rigurozitate. Asemenea arhitectilor sau designerilor produsului industrial, trebuie sa avem totdeauna in vedere estetica obiectului construit in cercetarea noastra, fara a ne amagi insa ca arta titlului poate compensa saracia ideilor teoretice, modestia abordarilor empirice sau multitudinea erorilor de culegere si de prelucrare a datelor. Exista o arta a titlului si in lucrarile din domeniul stiintelor socioumane. in cuvinte putine trebuie sa oferim multe informatii despre cercetarea realizata.

Arta titlului. in principal, arta titlului se concentreaza in jurul a doua figuri de stil, "elipsa' si "hiperbatul' (Dubois et al., 1970/1974, 126). Tocmai pentru ca titlul este o formulare concisa, "simpla si, daca este posibil, cu stil' {Publication Manual, 1994, 7) a temei de

Cum sa redactam 59

cercetare, se impune suprimarea anumitor cuvinte. Absenta lor, denumita "elipsa', scurteaza propozitia. De regula, este suprimat verbul (a fi, a avea, a obtine etc). Monografia sociologica intocmita de echipa regala studenteasca nr. 19 din 1935, sub conducerea lui Ion Conea, poarta titlul Clopotiva - un sat din Hateg (1940). Primul capitol, semnat de conducatorul echipei, are titlul Tara Hategului, regiune naturala. Din ambele titluri lipseste verbul a fi, in locul lui aparand linia de spatiu sau virgula, care nu numai ca prescurteaza enuntul, dar si scoate in relief (hiperbat) determinarile sat si, respectiv, regiune. Spicuim oarecum la intamplare din titlurile articolelor scrise de Dimitrie Gusti (1935) si reunite de Ovidiu Badina in volumul Opere. Despre cultura (1996): Chezasia unei munci rodnice - caminul cultural; Un scop al muncii noastre - muzeul satelor romanesti; Scoala de echipieri - scoala de personalitati; Dupa 5 ani, un examen de constiinta Observam in aceste titluri suprimarea verbelor.

De multe ori, in formularea titlurilor semnul de punctuatie [:] inlocuieste verbul a fi, ca in cazul studiului Forme traditionale de cooperare in viata poporului roman: tovarasiile tinerilor (Chelcea si Chelcea, 1990, 93). in formularea acestui titlu am recurs nu numai la figura denumita "elipsa', ci si la "hiperbat', prin permutare, prin schimbarea ordinii sintagmelor in fraza. Fraza minimal incheiata, compusa din substantiv si determinanti, urmati de verb si determinanti, ar fi fost: Tovarasiile tinerilor reprezinta o forma traditionala de cooperare in cultura romaneasca, dar aceasta n-ar fi satisfacut cerintele stilistice ale unui titlu. Am inversat ordinea cuvintelor din propozitie pentru a scoate in relief faptul ca in cultura romaneasca exista, din vechime, forme democratice de cooperare interumana.

Suprimarea, care contribuie la arta titlului, poate fi totala (elipsa) sau partiala, prin contragerea substantiv-adjectiv. Tendinta spre contragerea termenilor este foarte puternica in stiintele socioumane, in general, si in formularea titlurilor, in special. Am folosit si in titlul acestei lucrari termenul "socioumane', care s-a impus in literatura de specialitate din Romania dupa evenimentele din decembrie '89, inlocuindu-1 pe cel de "stiinte sociale', ca sa nu mai amintim de

J50______________________________________________ Septimiu Chelcea

"stiinte socio-politice', care s-a demonetizat. Contragerea termenilor apare in titlurile studiilor si lucrarilor sociologice fie cu cratima, fie intr-un singur cuvant. Chiar daca o cratima reprezinta o liniuta de unire, contopirea intr-un cuvant a substantivului cu adjectivul poate semnifica mai mult decat o figura in arta titlului. Mi-am intitulat una din lucrari Un secol de cercetari psihosociologice (2002) atat pentru a condensa titlul, dar si pentru a sublinia ca domeniul de a carui istorie ma ocupam este unitar si relativ independent, ca pun accentul pe polul sociologic al domeniului, nu pe cel psihologic, ca ma intereseaza situatia individului in grup, contradictiile interne si inovatia din campul psihologiei sociale. Dupa cum aratau Jean-Leon Beau-vois si Andre Levy (1983), diferentele in semnificatia termenilor de "psihologie sociala' si "psihosociologie' sunt notabile, astfel ca a scrie psihologie sociala, psihosociologie sau psiho-sociologie nu semnifica acelasi lucru.

Metaforele. "Ceasornicarul orb': ce poate sugera mai pregnant aparitia si evolutia vietii pe Pamant decat aceasta metafora?! Ce poate exprima mai deplin esenta conceptiei senzualiste decat metafora Tabula rasaV. Despre un vin bun spunem ca estre Lacrima Christi. Utilizarea metaforelor in texte si in titluri apropie stiintele socioumane de literatura beletristica.

Vorbind despre arta titlurilor, trebuie sa ne amintim ca metafora functioneaza in stiintele sociale atat ca figura de stil, cat si ca instrument de investigatie. Alvin Toffler in Al treilea val (1981/1983, 39) spunea: "Marea metafora a acestei lucrari [] sunt valurile de schimbare care se ciocnesc'. Si mai departe: "nu metafora valului este noua, ci aplicarea ei la transformarea civilizatiei de astazi [] Ideea valului nu este numai un instrument de organizare a unor mase mari de informatii foarte diferite [] Cand aplicam metafora valului, ni se clarifica multe lucruri care pareau confuze. Fapte familiare ne apar adesea intr-o lumina cu totul noua'. in fine, Alvin Toffler conchide: "pana si cea mai graitoare metafora nu ne poate reda decat un adevar partial' (1981/1983, 40). Pentru un titlu de carte este suficient - as adauga eu.

Cum sa redactam 61

Cand in investigarea vietii sociale apelam la metafora, este firesc sa o utilizam si in titlu: teoria "tapul ispasitor', teoria melting pot, teoria "varful negru al puterii', teoria "locul controlului' s.a. intr-o lucrare recenta intalnim mai multe titluri de capitole sau de subcapitole metaforice: Turnesolul legionar, Schizofrenie sociala, "Surful'politic, Masina de tocat regala. Autorul se explica: "Metafora este un mijloc euristic prin care incerc sa inteleg ce s-a intamplat, nu un mod de a evacua realitatea din discurs' (Alexandrescu, 1998, 24). Revine apoi: "Valul istoriei si tehnicile de plutire, surful politic sint noi metafore de care am nevoie in aceasta incercare de a privi evenimentele perioadei interbelice ca tot atatea ciocniri de forte colective, '■are actioneaza neplanificat, nu sint controlate de indivizi sublimi ori machiavelici si nu sint deduse din inalte principii, ci sint simple contingente, tot atatea incercari de a pluti cu valul, prin care unii se salveaza, iar altii se ineaca' (Alexandrescu, 1998, 82).

Asa cum remarca si Mihaela Vlasceanu (1999, 42), "Apelul la metafore este echivalent cu indemnul de a invata sa ne confruntam cu complexitatea, ambiguitatea si chiar paradoxurile [], pentru ca, in ultima instanta, acestea sunt insesi caracteristicile realitatii'. Unele campuri de cunoastere din domeniul stiintelor socioumane atrag irezistibil metaforele: opinia publica, de exemplu. Complexitatea fenomenului, abiguitatea termenului, enunturile teoretice contradictorii au facut ca opinia publica sa fie definita metaforic vox Dei (vocea Divinitatii), dar si vox stultorum (vocea dobitoacelor). Despre opinia publica s-a spus ca este "regina Lumii', un "tribunal al poporului', un "tiran', un "despot modern' etc. Chiar teoriile si modelele explicative ale opiniei publice sunt denumite prin metafore: teoriile "spirala tacerii', "lenesul cognitiv', "savantul naiv', modelele "palnia cauzalitatii', "glontul magic', "acul hipodermic', "cainele invins' si atatea altele (vezi Chelcea, 2002&), ceea ce arata cat de mult se foloseste metafora in stiintele socioumane. Douglas S. Massey (2002, 1), facand o scurta istorie a societatii umane, spunea ca in preajma anului 2007 omenirea va trece "Rubiconul demografic': adica mai mult de jumatate din populatia Terrei va trai in mediul urban, ceea ce va avea consecinte importante pentru stilul de

62_______________________________________ Septimiu Chelcea

viata, pentru evolutia omului. "Rubicon' este numele unui rau din Italia. Cezar, in 49 i.e.n., trecand cu armatele sale Rubiconul, a inceput razboiul civil care a dus la prabusirea regimului republican la Roma.

Utilizarea metaforelor, chiar in titlul monografiilor sau al lucrarilor de licenta, ascunde insa pericolul transferurilor ilicite dintr-un domeniu in altul. Un student si-a intitulat lucrarea de licenta Bocanitul cultural (fara vreun subtitlu), pierzind din vedere ca umanul nu se explica prin infrauman, ca a echivala relatii interpersonale intime cu imperecherea animalelor inseamna reductionism. Ar fi fost mai acceptabil titlul Comportamentul intim - bocanit cultural? Directorul Departamentului Mamifere din cadrul Societatii de Zoologie din Marea Britanie, Desmond Morris, si-a intitulat unele carti cu titluri-metafora: The Naked Ape (1967) (trad. rom. Maimuta goala, 1991), The Human Zoo (1969) (Gradina zoologica umana). Fiind in discutie lucrarile unui reputat om de stiinta si cunoscand ca homo sapiens poate fi vazut si intr-o perspectiva etologica, aceste titluri au fost acceptate de comunitatea sociologica.

Stiinta titlului. in afara de o "arta', exista si o "stiinta' a titlurilor, o serie de reguli acceptate si practicate de comunitatea specialistilor din domeniul socioumanului. Preluam din Publication Manual ofthe American Psychological Association (1994, 7) recomandarea ca titlul sa fie formulat in 10-12 cuvinte si sa contina acei termeni care servesc la indexarea lucrarii, la clasificarea ei. Cu multi ani in urma, la Conferinta nationala de psihologie (21-23 octombrie 1968), prezentam o comunicare cu titlul pe care astazi nu l-as recomanda studentilor mei, ba l-as da chiar ca exemplu de cum nu trebuie sa fie formulat un titlu: Comportamentul ceremonial al unei populatii aflate in proces de trecere de la munca agrara la cea industriala. Titlul este lung (17 cuvinte) si nu ajuta la indexarea articolului. Titlul Schimbare sociala si comportament ceremonial ar fi acoperit foarte bine continutul comunicarii si ar fi facilitat indexarea dupa termenii-cheie "schimbare sociala' si "comportament ceremonial'. Recurgand la adjonctie, la practica parantezei aditionale sau a

Cum sa redactam 63

subtitlului (de exemplu, Trecerea de la munca agrara la cea industriala a unor populatii din zona Muscel), s-ar fi putut compensa caracterul laconic al titlului pe care il propun acum, dupa treizeci de ani. Tocmai ca studentii mei sa fie scutiti de astfel de reveniri, dupa o perioada atat de lunga, scriu aceste pagini.

in intalnirile cu absolventii sau cu doctoranzii de la sociologie le atrag atentia ca titlul unei lucrari de licenta sau al unei teze de doctorat nu reprezinta doar funda colorata a pachetului, care isi are functia ei estetica, ci contine chiar esenta lucrarii, fapt pentru care ii indemn sa se gandeasca si sa se razgandeasca de mai multe ori si sa-mi prezinte nu un singur titlu, ci o lista de titluri exacte, concise si atractive, dupa toate regulile. ii mai indemn sa ocoleasca titluri precum: Consideratii generale asupra, Unele aspecte, Observatii asupra, Importanta, Cateva consideratii, Probleme ale, Cercetari asupra, intalnite, uneori, chiar si in revistele de specialitate. Santiago Ramon y Cajal, caruia in 1906 i s-a acordat Premiul Nobel pentru contributiile sale la cunoasterea sistemului nervos, afirma in Reguli si sfaturi asupra cercetarii stiintifice (1897) ca astfel de titluri "par inventate in mod special pentru lene' (Ramon y Cajal, 1897/1967, 143). Pacatul lor consta in lipsa de exactitate. in titlu trebuie aratat: ce aspecte, ce fel de consideratii, in ce consta importanta, ce probleme abordeaza studiul sau raportul de cercetare.

Sunt de evitat redundantele. Nu au nici un rost in titlu formulari ca Studiul fenomenelor de sau Abordarea experimentala a s.a.m.d., dupa cum, in mod normal, in titlu nu ar trebui sa apara termenii de "cercetare', "metoda' sau "rezultate'. Se intelege de la sine ca publicarea unui studiu se face pentru a fi comunicate rezultatele si ca pentru a ajunge la rezultate au fost aplicate diferite metode. Rezultatele studiului relatiilor interpersonale intr-o echipa de munca folosind metoda observatiei directe - iata un titlu intr-adevar inacceptabil.

Din "stiinta' titlului face parte si denumirea exacta a domeniului de care ne ocupam in lucrarile noastre. Vom intitula un manual sau un tratat pur si simplu Sociologie, daca prezinta sistematic si complet domeniul. Nenumarati autori inscriu in titlul cartilor lor

64_______________________________________ Septimiu Chelcea

denumirea stiintei pe care o slujesc si lasa cititorilor privilegiul de a aprecia daca se afla in fata unui manual sau a unui tratat. Mi se pare corecta si eleganta aceasta practica (Schifirnet, 1999). Din modestie (justificata sau nu, autentica sau falsa), ca urmare a unui spirit (auto)critic foarte dezvoltat, fara indoiala pilduitor, unii autori formuleaza "titluri de protectie': Elemente de sociologie (Gusti si Herseni, 1942), Notiuni elementare de sociologie (Szczepanski, 1970/1972), Introducere in sociologie (Goodman, 1992/1998) si altele asemanatoare. Alti autori nu ezita sa includa in titlu sintagma "tratat': de exemplu, Tratat de sociologie, sub coordonarea lui Raymond Boudon (1992/1997). De multe ori, "titlul - denumire a domeniului' este completat de un subtitlu care precizeaza conceptia autorului (de exemplu, Sociologie. Teoria generala a vietii sociale de Traian Herseni, 1982) sau delimiteaza unghiul de abordare (de exemplu, Psihologie sociala. Aspecte contemporane, coord. Adrian Neculau, 1996).

Lucrurile se complica putin cand domeniul de care ne ocupam nu este suficient de structurat. Sub acelasi titlu apar carti ce trateaza probleme diferite. in astfel de situatii "titlurile - denumire a domeniului' impun precizarile de care aminteam. De exemplu, Sociologie juridica. Ipoteze si functii sociale ale dreptului de Dan Banciu (1995). Uneori, autorii prefera "titlurile explicite': Logica cercetarii de Karl R. Popper (1973/1981) sau Spre o paradigma a gandirii sociologice de Catalin Zamfir (1999).

Multe lucrari (carti, teze de doctorat sau lucrari de licenta) vizeaza relatiile dintre doua sau mai multe fenomene, procese si entitati sociale. Titlurile lor exprima acest lucru: Psihologie si societate de Stefan Boncu (1999), Social Theory and Social Structure de S.A Barnett. (1988/1995), Adolescence et toxicomanie, sub coordonarea lui Gilles Ferreol (1999), si altele. Cand se analizeaza relatiile dintre trei variabile (fenomene sau procese), titlul lucrarii este format din trei cuvinte (denumirea variabilelor): Natiune, cultura, identitate de Grigore Georgiu (1997), Experiment, teorie, practica de P.L. Kapita (1977/1981), Stereotipuri, discriminare si relatii intergrupuri, sub coordonarea lui Richard Y. Bourhis si Jacques-Philippe Leyens

Cum sa redactam______________________________________ 65^

(1994/1997) etc. Nu putine sunt cazurile cand lucrari stiintifice prestigioase poarta titluri - sa le numim asa - "criptice'. Cine ar putea banui, daca nu ar cunoaste preocuparile autorului, ca sub titlul Maimuta goala (Morris, 1967/1991) se ofera publicului o excelenta lucrare de etologie umana? Titlurile criptice nu se recomanda pentru lucrarile de licenta si pentru tezele de doctorat. Nici "titlurile-intrebare' nu isi au locul pe astfel de lucrari, nici chiar pe copertile cartilor. Titluri precum Racially Separate or Together? (Pettigrew, 1971), Sommes-nous tous de psychologues? (Leyens, 1983), Does America Need a Forign Policy? Toward a Diplomacy for the 2Ist Century (Kissinger, 2001) sunt o exceptie in domeniul stiintelor socioumane. Cu subtitlul lucrarilor de licenta, al tezelor de doctorat sau al monografiilor lucrurile stau altfel: nu numai ca se accepta interogatiile, dar sunt chiar recomandabile. Mai ales in cazul titlu-rilor-denumire a stiintei sau domeniului de cunoastere. Lucrarii cu titlul Opinia publica i-am adaugat subtitlul-intrebare: Gandesc masele despre ce si cum vor elitele? (Chelcea, 20026). Este un exemplu intre atatea altele. Titlurile-intrebare sunt mai adecvate pentru articolele stiintifice: Does Television Violence Cause Aggresion? (Eron et ai, 1912), Exercitii structurate in dinamica grupurilor: pentru ce? (de Visscher, 1998), Putem sa ne ocupam de libertate, demnitate, dreptate? (Amerio, 1999). Totusi, astfel de titluri se regasesc cel mai frecvent in revistele de informare stiintifica adresate publicului larg: Succesul - un tel al fiecaruia? (Luca, 1999), Varsta adulta - involutie sau progres? (Stanculescu, 1998), Ce asteapta tinerii de la munca? (Balasa, 1997). Exemplele s-ar putea multiplica. Cititorul va putea el insusi analiza titlurile lucrarilor altora, dobandind astfel arta si stiinta "impachetarii' propriei "opere'.

Tradutore-tradittore. Voi incheia discutia despre arta si stiinta titlurilor cu cateva remarci despre traducerea in limba romana a lucrarilor aparute in editurile din strainatate si a titlurilor acestora. Elisabeta Stanciulescu (1998, 9) lanseaza un S.O.S. in legatura cu traducerile in limba romana si identifica trei tipuri de traducatori (traducatorul-scolar, traducatorul-literar, traducatorul-tehnician/academist), fara a

j>6_______________________________________ Septimiu Chelcea

mai lua in considerare "traducatorul lautar', care se conduce "dupa ureche'.

in ceea ce priveste titlurile ce ni se ofera in traducere as mai identifica un tip: "traducatorul-comerciant', care nu urmareste decat sa se vanda cartea. Pentru aceasta nu se sfieste sa poceasca titlurile operelor clasice. Le Suicide, etude de sociologie de Emile Durkheim a fost tradusa, intr-o editura prestigioasa de altfel, sub titlul voit comercial Despre sinucidere (1993), fara a mai preciza ca este vorba de un studiu sociologic; Personality Investigations de Hans J. Ey-senck si Michael Eysenck s-a transformat, prin traducere, in Descifrarea comportamentului uman (1998), desi toata lumea stie ca personalitatea nu se confunda cu comportamentul. Iata inca un exemplu de tradare a spiritului unei carti chiar din titlu: lucrarea Designing Social Inquiry. Scientific Inference in Qualitative Research de Gary King, Robert Keohane si Sidney Verba (1994) a aparut cu titlul vadit commercial Fundamentele cercetarii sociale (2000), nu cu un titlu apropiat de cel original {Proiectarea cercetarii sociale. Inferenta stiintifica in cercetarea calitativa). In versiunea romaneasca a fost suprimat subtitlul, care ar fi lamurit intentia celor trei autori, profesori la Universitatea Harvard si la Universitatea Duke (SUA).

Uneori se adauga subtitluri comerciale dubioase. Lucrarea lui Jean-Claude Kaufmann Corps de femmes, regards d'hommes a primit in versiunea romaneasca subtitlul Sociologia sanilor goi (1998). Alteori, se renunta la titlurile foarte lamuritoare. Subtitlul lucrarii lui Oscar Lewis The Children of Sanchez - Autobiography of a Mexican Family - in traducerea romaneasca din 1978 a disparut pur si simplu. Nu mai amintesc de practica omiterii cu buna stiinta a datei de aparitie a editiei princeps, pentru a se lasa impresia ca s-a tradus o lucrare de ultima ora, sau de tertipul mentionarii doar a editiei dupa care s-a facut traducerea, fara a se preciza a cata editie este, daca este o editie revizuita sau adaugita. Chiar Come si fa una tesi di laurea a lui Umberto Eco, in care se discuta mult depre modul corect de citare a cartilor, a aparut fara a se indica data primei editii si localitatea (Milano) unde isi are sediul Editura Bompiani. "Este groaznic a spune unde a fost publicata o carte si a nu spune de catre

Cum sa redactam 67

cine' - apreciaza autorul (Eco, 1977/2000, 73). La fel de descali-ficant este si a spune "de catre cine' (editura), nu si "unde' (locul de aparitie, localitatea). S-a adaugat si un titlu neinspirat cartii lui Eco: Disciplinele umaniste. Astfel de practici indreptatesc sintagma tra-dutore-tradittore.

Ce se poate face pentru nu fi acuzati de tradare? O cale foarte la indemana cercetatorilor ar fi ca in lista bibliografica, dupa traducere, intre paranteze, sa transcrie titlul original al lucrarilor aparute in limbi straine. in cazul semnalat mai sus, corect ar fi ca in lista bibliografica sa fie trecut intre paranteze titlul original:

Eco, Umberto. (2000). Cum se face o teza de licenta. Disciplinele umaniste. Bucuresti: Editura Pontica (Come si fa una tesi di laurea. Milano: Bompiani, 1977).

Recunosc deschis ca nu am intalnit in multe lucrari mentionarea, alaturi de traducere, si a titlului original. Nici- eu nu am procedat altfel. ii indem, totusi, pe studentii mei sa incerce, poate ca astfel se instituie o traditie in redactarea tezelor de doctorat si a lucrarilor de licenta. Orice traditie a fost la inceput o inovatie

Autori si institutii. Desi nu face parte din titlul raportului de cercetare, al articolelor sau al cartilor, ma opresc putin si la numele autorului/autorilor si ale institutiilor unde acestia lucreaza.

Dedesubtul titlului trebuie sa fie scrise prenumele, initiala si numele autorului sau ale autorilor. Este gresit ca aici sa fie specificat numele intreg al autorului si in text sau in bibliografie sa fie omis prenumele sau sa dispara initiala prenumelui tatalui. De unde sa stie cititorul, de exemplu, ca Michael Eysenck este fiul lui Hans Ey-senck, daca nu se da numele complet al nici unuia din cei doi autori? Si apoi Hans J. Eysenck este unul si acelasi cu Hans Eysenck si cu Hans Jiirgen Eysenck, psiholog englez de origine germana, nascut in 1916 la Berlin? Mentionarea corecta a numelui autorului/autorilor rezolva astfel de probleme si ajuta la indexarea lucrarilor. Probabil din prea mare graba, in unele lucrari de licenta sau in teze de doctorat, ca si in carti (indoielnice) tiparite, se arunca puzderie de nume

Septimiu Chelcea

de autori, adaugandu-se - in cel mai fericit caz - doar initiala prenumelui. Este pagubitor pentru cititor. Daca vrem sa-1 ajutam sa gaseasca rapid lucrarea la care ne referim, este necesar sa mentionam si prenumele alaturi de nume. Sunt unii autori care si-au publicat lucrarile trecand pe coperta doar numele si initiala prenumelui sau a prenumelor. De exemplu, V.O. Key, Jr. (1961). Trecem numele lor asa cum a intrat in constiinta cititorilor.

in legatura cu cele spuse pana acum, as remarca si faptul ca mai recent, pe plan mondial, s-a impus practica de a nu se mai mentiona, alaturi de numele autorului, gradele didactice (sau militare), titlurile academice sau specialitatea acestuia. Astfel de informatii, foarte utile altminteri, vor fi incluse separat intr-o caseta pe coperta a patra sau pe o pagina nenumerotata, inaintea prefetei si a cuprinsului, in cazul cartilor.

Si numele institutiei la care este afiliat autorul ofera informatii folositoare. in unele tari, in Japonia de exemplu, firma unde lucreaza confera persoanelor un prestigiu mai mare chiar decat profesia pe care o au. Fara a exagera, trebuie sa recunoastem ca nu prezinta aceleasi garantii stiintifice un practician si un cercetator stiintific, un profesor de la un colegiu nou infiintat si un profesor de la o universitate cu traditie. Este bine, deci, sa se cunoasca institutia unde functioneaza autorii, cu denumirea ei intreaga (de exemplu, Institutul pentru Cercetarea Calitatii Vietii, nu ICCV).

Cum procedam cand unul dintre autori nu este incadrat (sau nu mai este incadrat) in nici o institutie sau cand lucreaza in mai multe institutii prin cumul? in primul caz, regula empirica cere sa fie mentionat, sub numele autorului, numele orasului si al tarii in care traieste, in al doilea caz, aceeasi practica a impus regula de a se trece cel mult doua institutii, daca in realizarea studiului au oferit autorului sprijin egal. Este recomandabil, totusi, sa se renunte la institutia mai putin prestigioasa.

Capitolul 2

Norme de redactare

indemnul de "a redacta cu gandul la cititor' nu ii ajuta prea mult pe cei care fac primii pasi in cercetarea stiintifica. Sigur, este esential sa nu confundam adresa: sa scriem intr-o revista academica, destinata colegilor de breasla, asa cum ne-am adresa unui public larg, intr-o revista de popularizare. Anselm L. Strauss (1992, 6) - citat de Jean-Claude Kaufrnann (1996/1998, 292) - remarca: "Pur si simplu, cele doua tipuri de public nu poarta aceiasi ochelari'. Chiar persoanele cultivate, dar cu o alta specializare decat in domeniul stiintelor so-cioumane, nu vor intelege foarte bine nici terminologia din domeniu si nici nu vor putea aprecia, asa cum se cuvine, argumentatia, rigoarea prelucrarilor statistice, valoarea datelor dintr-o cercetare de teren. Publicul larg nu va citi cu aceeasi atentie ca specialistii din stiintele socioumane un raport de cercetare. Probabil, va fi captat de faptele concrete si de descrierea unor situatii excentrice sau exotice, in cel mai bun caz, va rasfoi raportul de cercetare, nu il va studia -asa cum ne asteptam sa o faca profesionistii domeniului si membrii comisiilor la examenul de licenta sau la sustinerea tezei de doctorat, ca sa nu mai vorbim de responsabilitatea colegiilor de redactie cand decid acceptarea sau respingerea unei lucrari.

in cele ce urmeaza voi descrie cerintele redactarii unui raport de cercetare si exigentele pregatirii studiilor pentru publicare in revistele de specialitate din tara si din strainatate, precum si normele prezentarii manuscriselor la editurile specializate.

Septimiu Chelcea

inca din 1928, cand in SUA apareau doar patru publicatii de specialitate, editorii revistelor de psihologie si antropologie au propus o procedura standard de pregatire a manuscriselor, care in timp a condus la alcatuirea unui manual cu reguli precise pentru prezentarea studiilor stiintifice. Publication Manual ofthe American Psy-chological Association - caci despre el este vorba - a aparut intr-o prima forma in 1952. Cu completarile ulterioare, acest manual constituie un ghid excelent nu numai pentru psihologi, ci si pentru toti profesionistii din domeniul stiintelor socioumane. Pe baza lui, Marc A. Provost, Michel Alain, Yvan Leroux si Yvan Lussier (1993/1997) de la Universite du Quebec a Trois-Rivieres au pus la punct un Guide de presentation d'un rapport de recherche, aflat deja la a treia editie. in introducere se arata ca normele oficiale ale American Psychological Association (APA, 1994) trebuie adaptate, pentru a se respecta particularitatile limbii franceze. Este ceea ce am urmarit sa fac si eu in textul de fata, fireste, cu referire la limba romana. Operatia mi se pare cu atat mai necesara cu cat in prezent in textele de specialitate romanesti sunt puse in circulatie expresii englezesti, uneori, gresit utilizate sau pentru care exista echivalente in limba romana.

Se accepta cvasiunanim ca organizarea materialului pentru publicare sa urmeze o schema-standard (vezi Traxel, 1974, 439; Singleton et al, 1988,437):

.       O introducere, in care se prezinta stadiul de cunoastere a
problemei investigate.

.       Trecerea in revista a literaturii de specialitate cu referire la
tema cercetata.

.       Descrierea design-vAui si a modului de desfasurare a investi
gatiei, incluzand toate informatiile utile pentru verificarea
rezultatelor printr-o noua cercetare.

.       Prezentarea datelor, a metodelor care au condus la rezultatele
studiului.

.       O discutie asupra datelor relevante in cercetare, interpretarea
teoretica a rezultatelor.

Cum sa redactam______________________________________ 71_

in Anexa A propun un mod de prezentare a lucrarilor de licenta si a tezelor de doctorat, fara a pretinde ca ofer un panaceu. Aceeasi remarca trebuie facuta si in legatura cu modul de prezentare a cartilor, a monografiilor din domeniul stiintelor socioumane. Precizez ca am avut in vedere mai ales cercetarile realizate intr-o perspectiva cantitativista. Cei interesati de redactarea rapoartelor de cercetare calitativa gasesc in Metodologia cercetarii calitative de Adriana Baban (2002, 30-38) o serie de informatii utile.

Rezumatul

Desi se scrie ultimul, rezumatul, ca plasare in textul unui articol stiintific, precede studiul propriu-zis. In lucrarile de diploma sau de doctorat nu se obisnuieste prezentarea unui rezumat. Rezumatul este un text scurt despre continutul articolului stiintific sau al raportului de cercetare. Ca si titlul, rezumatul ofera informatii despre studiu si serveste la indexarea lucrarii, ca si la arhivarea datelor. Multi cititori decid pe baza rezumatului daca merita sa citeasca in continuare articolul. Ar fi dezavantajos ca pentru un rezumat scris in graba sa nu fie citit un studiu interesant.

Un bun rezumat trebuie sa fie exact, redactat cu atentie deosebita, acurat, sa reflecte corect continutul studiului, sa nu includa informatii care nu se regasesc in text. Desi concis, rezumatul trebuie sa fie suficient de cuprinzator (engl. self-contained), continand termenii necesari indexarii, tezele, rezultatele, concluziile si implicatiile cele mai relevante ale studiului. Scris cu claritate, la diateza activa si folosind verbele la timpul prezent (verbele la timpul trecut se vor utiliza numai la descrierea modului de manipulare a variabilelor), rezumatul trebuie sa se distinga prin coerenta si lizibilitate. Publi-cation Manual (1994, 9) fixeaza lungimea unui rezumat pentru un studiu la 960 de semne tipografice (inclusiv spatiile albe), ceea ce ar insemna aproximativ 120 de cuvinte. Pentru rezumatul unui raport

72 _______________________________ Septimiu Chelcea

de cercetare empirica se prevad 100-120 de cuvinte, iar pentru un articol teoretic 75-100 de cuvinte. Rezumatul unei cercetari empirice trebuie sa contina referiri la: problema sau tema investigata, populatia chestionata (numar, varsta, sex, profesie s.a.), metodele utilizate, datele obtinute, concluziile si implicatiile sau aplicatiile care decurg. Rezumatul studiilor pregatite pentru tipar va fi scris fara alineate si va fi plasat pe centrul paginii, imediat sub titlu. De cele mai multe ori, in revistele de specialitate rezumatul studiilor este pus in evidenta prin marimea sau tipul literei (engl. typeface); interli-nierea trebuie sa fie la un rand (spatiul dintre randuri este de marimea literei folosite) sau textul poate fi incadrat intr-o coloana mai ingusta. Folosirea laolalta a tuturor acestor modalitati de distingere a rezumatului de restul textului nu se justifica.

Pentru tezele de doctorat si lucrarile de licenta, se recomanda un rezumat mai cuprinzator (aproximativ doua pagini, circa 500 de cuvinte), care sa cuprinda: a) problematica studiului; b) obiectivele sau ipotezele; c) metodologia; d) rezultatele; e) principalele concluzii ale studiului (Provost, 1993/1997,40).

Introducerea

Orice studiu este firesc sa inceapa cu o introducere, in care se prezinta tema de cercetare si se descrie pe scurt strategia de investigare. "Introducerea permite sa se situeze problematica studiului in interiorul domeniului sau al campului disciplinei. Ea trebuie sa precizeze aspectele care diferentiaza cercetarea de alte studii existente, elementele de originalitate, ca si obiectivele cercetarii' (Provost et al., 1993/1997, 43). Aceasta parte a raportului de cercetare sau a studiului, pentru ca este usor identificabila prin pozitia sa la inceputul studiului, nu necesita sa fie intitulata. Uneori, autorii ii pun titlul simplu Introducere sau imagineaza un titlu voit acrosant. Este o chestiune de optiune, in nici un caz o greseala. O buna introducere trebuie sa raspunda mai multor intrebari:

Cum sa redactam______________________________________ 73^

.       Care este problema studiata?

.       Care sunt ipotezele referitoare la aceasta problema?

.       Ce implicatii teoretice are studiul realizat si cum va influenta
el cunoasterea in domeniu?

.       Care sunt enunturile testate si cum au fost derivate conclu
ziile?

Apelul la o vorba de spirit, la un aforism sau o butada da relief introducerii. De exemplu, analizand relatia dintre masurare si societate, invocarea lui Mihai Eminescu ar putea starni curiozitatea cititorilor:

"Daca cifrele nu guverneaza lumea, ele arata cel putin cum este ea guvernata' - spunea Mihai Eminescu. Parafrazand, vom afirma si noi: "Daca sondajele de opinie publica nu guverneaza, ele ne arata totusi cum este guvernata tara'.

in introducerea unui capitol tratand despre evolutia structurii creierului uman, paradoxal intitulat Trecutul este prezent, exprese-dintele Asociatiei Americane de Sociologie, Douglas S. Massey (2002, 15), face trimitere la o replica din Requiem for a Nun de William Faulkner, piesa de teatru jucata in 1956 la Paris in regia lui Albert Camus: "Trecutul nu moare niciodata. El nu este chiar trecut' (Actul 1, Scena 3). Dincolo de profunzimea tezei, exprimarea ei -trebuie sa recunoastem - este sclipitoare.

Literatura consultata

in legatura cu problema cercetata, literatura consultata exprima masura documentarii. Chiar daca astazi este relativ usor sa se obtina prin Internet liste cvasicomplete cu lucrari care trateaza problema de studiu, chiar daca informatizarea bibliotecilor face mai usoara activitatea de documentare, trecerea in revista a literaturii de specialitate

74_______________________________________ Septimiu Chelcea

nu constituie deloc o operatie mecanica, de insiruire cronologica a unor titluri de carti si a unor nume de autori. Prioritara mi se pare a fi selectia contributiilor: a pune pe acelasi plan, in acelasi rand autorii clasici cu cei obscuri este nu numai o impietate la adresa primilor, dar si semnul evident al superficialitatii.

"inainte de a descrie contributia noastra personala asupra temei studiate - ne atrage atentia Santiago Ramon y Cajal - trebuie sa se descrie pe scurt istoricul chestiunii, fie pentru a semnala punctul de plecare, fie pentru a da tributul de dreptate cuvenit cercetatorilor care ne-au precedat, netezind calea cercetarilor noastre' (1897/1967, 144). Si "nobilul si generosul om care a facut pentru Spania stiintifica ceea ce au facut Cervantes in literatura, Velasquez si Murrillo in pictura' - conform aprecierii lui Gheorghe Marinescu - continua: ,,Daca din dragoste pentru concizie sau chiar din cauza lenei tanarul investigator tinde sa omita date sau omite sa citeze pe altii, sa nu uite ca si ceilalti il vor rasplati cu aceeasi moneda, trecand in mod intentionat sub tacere lucrarile sale' (Ramon y Cajal, 1897/1967, 144).

Chris Hart (1998, 219), pledand pentru descatusarea imaginatiei in cercetarile din stiintele sociale, propune o lista cu imperativele trecerii in revista a literaturii de specialitate:

.       Sa identificam si sa discutam studiile cele mai relevante in
legatura cu tema ce ne preocupa.

.       Sa includem cat mai multe materiale moderne, de ultima ora.

.       Sa acordam atentie detaliilor, cum ar fi transcrierea numelor
proprii.

.       Sa incercam sa fim reflexivi, sa examinam bias-urile noastre
si sa le clarificam.

.       Sa evaluam critic materialele consultate si sa aratam cum le-am
analizat.

.       Sa dam citate si exemple pentru a justifica evaluarile si
analizele facute.

.       Sa fim analitici, evaluativi si critici fata de literatura consul
tata.

.       Sa orientam informatiile obtinute prin trecerea in revista a
literaturii de specialitate.

Cum sa redactam

. Sa facem lizibila trecerea in revista a literaturii prin claritate
si coerenta, procedand sistematic.

In acelasi timp, Chris Hart atrage atentia asupra a ceea ce nu trebuie sa facem:

.       Sa omitem lucrarile clasice sau relevante din domeniu.

.       Sa discutam lucrari depasite, vechi, neactuale.

.       Sa scriem incorect numele autorilor sau sa gresim datele
bibliografice.

.       Sa utilizam termeni afectogeni sau concepte fara a le defini.

.       Sa facem apel la termenii din jargon si la un limbaj discrimi
natoriu pentru a justifica puncte de vedere limitate.

.       Sa insiram idei, fara sa le comentam: o lista nu echivaleaza cu
trecerea in revista a literaturii problemei.

.       Sa acceptam orice punct de vedere sau credinta ce se rega
seste in literatura consultata.

.       Sa descriem doar continutul lucrarilor citite, fara a-1 evalua.

.       Sa includem informatii necontrolate, inexacte.

.       Sa transcriem incorect termenii, in special paronimele.

.       Sa utilizam un limbaj pretentios.

Ca sa ma conformez regulilor formulate de Chris Hart, apreciez ca fiind foarte valoros ghidul propus: recomandarile si interdictiile sistematizate nu epuizeaza insa problema trecerii in revista a literaturii de specialitate. De exemplu, prioritatile, proportiile si modalitatile concrete. Despre acestea ghidul in cauza nu ne spune nimic.

Raportul clasic-modern ii desparte pe cercetatorii stiintifici in doua tipuri: "cercetatori ai ultimei carti' si "cercetatori ai cartilor fundamentale', in timp ce primii iscodesc aparitia cartilor noi si pandesc moda, ceilalti raman incremeniti in preajma clasicilor. Sa evitam a ne incadra in oricare din aceste tipuri extreme: est modus in rebus. Sa acordam prioritate noului, dar sa nu ignoram fundamentele.

Cat priveste modalitatea concreta de documentare, trebuie sa avem in vedere logica descoperirii si, corespunzator, figura compozita a

_76______________________________________________ Septimiu Chelcea

cercetatorului stiintific: jumatate vulpe, jumatate arici. "Cerceta-torul-vulpe, pe masura ce descrie, il vedem urmand, scrutator si agresiv ca o vulpe, pistele numeroase ale geografiei sociale. El combina faptele si notiunile disparate, jongleaza cu metodele abil si fara reticente. Nimic nu-i sta in cale daca cercetarile sale ii permit sa avanseze. Ca si in cazul artistului, calitatile operei sunt mai importante decat respectarea regulilor artei. Cercetatorul-arici intra in actiune cand este vorba de a explica rezultatele obtinute. Ca arici, el se strange, ameninta cu tepii, refuza tot ceea ce neaga sau contrazice propria viziune. El examineaza aceste rezultate in interiorul unei discipline si, plecand de la o singura cauza, cauta cheia tuturor enigmelor' (Moscovici, 1988, 8-9, apud Seca, 1999, 45). Cele doua fatete ale cercetatorului se vad si in felul in care este trecuta in revista literatura de specialitate. Ipse dixit, pare a sustine cercetatorul-arici; nihil praeter naturam perpetuum, ne avertizeaza cerceta-torul-vulpe. Serge Moscovici crede ca "ariciul' are ultimul cuvant. Acest lucru este indubitabil in cadrul stiintei normale. Revolutiile in stiinta - cum numea Thomas S. Kuhn (1962/1976) tensiunea schimbarii paradigmelor - il favorizeaza insa pe cercetatorul-vulpe.

S-ar mai putea aduce in discutie si o alta tipologie. Exista "cer-cetatori-tantar' si "cercetatori-lipitoare'. Poate ca unii dintre colegii mei se vor supara, dar nu mi se pare mai nobila analogia cu vulpea decat cu lipitoarea. in medicina populara folosirea lipitorilor a salvat vieti Si lipitorile, si tantarii sug sange; tantarii se satura rapid, lipitorile nu. Si printre cercetatori se intalnesc persoane, foarte onorabile de altfel, care nu staruiesc prea mult asupra unei teme. Spun ce au de spus si rapid abordeaza o tema noua, sunt atrasi de o alta problema. La polul opus se situeaza cercetatorii care nu se dezlipesc de tema lor de cercetare ani si ani de zile, uneori toata viata. Sansa lor de a ramane in istoria stiintei pe care au slujit-o este mult mai mare. Gandindu-ma la drumul meu in stiinta, ma vad mai degraba tantar decat lipitoare

Dar cum se fac trimiterile bibliografice, ce reguli de citare a lucrarilor trebuie respectate? Apelez, in continuare, la recomandarile din Publication Manual (1994, 168-174). Exista mai multe modalitati de

Cum sa redactam______________________________________ TT_

a face referinte bibliografice, cercetatorul avand libertatea de a alege intre:

. Inserarea numelui autorului/autorilor in naratiune si intre pa
ranteze a anului de aparitie a lucrarii la care se face trimitere.

Emile Durkheim (1895) considera ca faptele sociale trebuie tratate ca lucruri.

. Includerea intre paranteze rotunde atat a numelui, cat si a
anului de aparitie a lucrarii.

Asa cum s-a afirmat, faptele sociale trebuie tratate ca lucruri (Durkheim, 1895).

. Mai rar, se utilizeaza si formula includerii in naratiune atat a
numelui autorului, cat si a anului editiei princeps, renuntan-
du-se la paranteze.

inca in 1895, Emile Durkheim a cerut ca faptele sociale sa fie tratate ca lucruri.

Se recomanda mentionarea doar a numelui autorului, fara mentionarea prenumelui sau a altor determinari (de exemplu, Jr.). in textul de fata nu am tinut seama de aceasta recomandare si, considerand ca repetitio est mater studiorum, am trecut insistent numele, prenumele, initiala si, dupa caz, sufixul Jr., cand am renuntat la paranteze sau cand am inclus intre paranteze doar anul lucrarii. Data fiind finalitatea didactica a discursului, nu cred ca am gresit sau nu am gresit prea mult.

. Cand trimiterea bibliografica se face la o anumita parte a lu
crarii, acest lucru este marcat prin notarea capitolului, a pa
ginii sau a paginilor imediat dupa anul de aparitie a lucrarii
consultate, avand grija ca in lista bibliografica de la sfarsitul
volumului sa mentionam si anul aparitiei primei editii.

JT8______________________________________________ Septimiu Chelcea

intrebandu-se ce este un fapt social, Emile Durkheim (1985/1974, cap. 1) raspunde: un fapt social are ca note definitorii constrangerea externa si existenta lui independent de formele individuale pe care le imbraca.

. Daca nu se sintetizeaza textul autorului sau daca este para
frazat, atunci se extrage un pasaj foarte semnificativ din lu
crare si se include intre ghilimele.

in conceptia fondatorului sociologiei franceze, sociologia are ca domeniu studiul faptelor sociale, iar "Un fapt social se recunoaste dupa puterea de constrangere externa pe care o exercita sau e in stare sa p exercite asupra indivizilor' (Durkheim, 1895/1974,65).

. Cand citatul, in lucrarea originala, acopera doua pagini (sfar
situl uneia si inceputul urmatoarei) sau cand mentionam un
studiu dintr-o revista, specificam acest lucru prin trecerea nu
marului respectivelor pagini, precedate de [pp.].

"A trata fenomenele sociale ca lucruri inseamna a le trata in calitatea lor de date, alcatuind punctul de plecare al stiintei' (Durkheim, 1974, pp. 79-80).

Atentie, sa nu uitam faptul ca un citat nu trebuie sa depaseasca 28 de randuri de text, adica o pagina, si ca pe o pagina din manuscris se recomanda sa nu fie date mai mult de doua-trei citate scurte (Miguel, 1997, 137). Se recomanda ca citatele care depasesc 40 de cuvinte sa fie inserate in text fara a fi marcate cu ghilimele, dar la un singur rand, pastrandu-se un spatiu de marimea alineatului la dreapta si la stanga citatului.

Textul se prezinta ca o succesiune de parti. Fiecare parte contine o singura idee principala, pe care o prezinta, o detaliaza, o analizeaza, o dezbate, o exemplifica. Autorul trebuie sa stabileasca legaturi intre parti, astfel incat textul sa capete complexitate, continuitate, ritm alert, sa ofere surprize la lectura, sa-1 faca pe cititor sa vada frumusetea textului. Textul trebuie organizat in functie de ideile pe care autorul doreste sa le transmita si pentru care si-a facut un plan intr-o etapa anterioara. El trebuie sa se opreasca la un numar optim de idei principale si secundare (in functie de complexitatea subiectului, de spatiul avut la dispozitie, de

Cum sa redactam______________________________________ 79^

public, de importanta problemei, de tactica adoptata pentru a convinge publicul). Trebuie sa le selecteze pe cele cu adevarat relevante, importante pentru tema pusa in discutie. Aceste idei trebuie amalgamate intr-un text personal, nu prezentate asa cum au fost intalnite in sursele bibliografice. (Serbanescu, 2000/2001,178).

Citatele foarte extinse, care se apropie de limita maxima de o pagina, lasa impresia ca autorul nu a staruit asupra textului, ca nu a reusit sau nu si-a propus sa desprinda ideea din cuvinte. in lucrarile de licenta si in tezele de doctorat, citatele care depasesc 28 de randuri este bine sa fie prezentate in "caseta' (engl. box). Casetele vor fi reunite intr-un adaos la lucrare, numit "apendice' (lat. appendix). Nu ar trebui admise disertatii cu casete dispuse in textul propriu-zis. Ele lasa impresia unui colaj. in lucrarile destinate tiparului, casetele pot fi dispuse in interiorul capitolelor, marcandu-se faptul ca nu apartin autorului. Vor fi, asadar, incadrate in chenar, scrise cu corp de litera mai mic sau pe mai multe coloane decat textul original. Casetele vor avea titlu si vor fi numerotate. Se va alcatui o "lista a casetelor' (engl. list ofboxes), ce se va insera dupa "cuprins' si, eventual, dupa "lista tabelelor' si "lista figurilor'.

in legatura cu lungimea unui citat, Mircea Eliade (1958/2002, 4) spunea: "Un citat pretuieste (in constiinta cititorului) in masura in care este scurt, dens, stralucitor. O pagina intreaga citata anuleaza aceasta imagine'. Se intampla, uneori, ca ideile la care vrem sa facem referiri sunt plasate in diverse locuri intr-o lucrare: folosim atunci indicatia bibliografica pass. = passim. Alteori, ideea apare la o anumita pagina, iar dezvoltarea ei se face pe mai multe pagini. Indicam acest lucru prin mentionarea paginii si a abrevierii urm. = urmatoarele.

. O lucrare citata poate avea mai multi autori. Cand sunt doi autori, fara exceptie mentionam numele amandurora. Daca lucrarea citata are pana la sase autori, regula prevede ca prima data sa fie scrise numele tuturor, iar in celelalte citari sa se mentioneze numele primului autor, urmat de abrevierea si altii = et al. sau si colab. = si colaboratorii.

80 Septimiu Chelcea

Interethnic Relations in Romania. Sociological Diagnosis and Evalua-tions ofTendencies (Abraham, Badescu si Chelcea, 1995) reprezinta o prima incercare de analiza si diagnoza

Este de remarcat faptul ca intre ultimul si penultimul autor se introduce conjunctia [si].

Dorel Abraham et al. (1995), analizand relatiile intefetnice din Romania

.       Multe lucrari tiparite au coordonatori. Specificarea acestui
lucru se face prin mentionarea dupa numele lor, intre paran
teze, a calitatii (coord.), (ed.) sau cand sunt mai multi (eds.).
Daca grupul de autori depaseste numarul de sase, in text nu
vor fi trecute toate numele, ci doar numele primului autor,
urmat de abrevierea "si altii' sau et alii (prescurtat, ed ai). In
lista bibliografica se recomanda insa mentionarea tuturor
celor care au contribuit la realizarea studiului, pentru ca
numele lor sa poata fi incluse in indexul de nume.

.       in redactarea studiului facem uneori trimiteri la institute de
cercetare, la organizatii guvernamentale sau internationale.
Prima oara cand citam trecem denumirea institutiei, pentru ca
in citarile ulterioare sa folosim doar initialele.

.       Se intampla, ce-i drept rar, ca textul pe care-1 citam sa aiba un
autor anonim: aratam aceasta prin cuvantul "anonim', dupa
care facem datarea.

.       intalnim si situatii in care unul si acelasi autor a abordat
aceeasi tema la care vrem sa ne referim in mai multe lucrari,
aparute in ani diferiti. Dupa numele autorului in paranteza
trecem, in ordine cronologica, anii de aparitie a respectivelor
contributii.

intr-o serie de lucrari, Septimiu Chelcea (1975,1982,1986,1998) a abordat diferite probleme de metodologie a cercetarii sociologice empirice.

. Daca aceeasi tema a fost abordata de mai multi autori, dar la
anumite intervale, ii includem intr-o singura paranteza,

Cum sa redactam______________________________________ 81_

ordonandu-i alfabetic, mentionand, dupa numele fiecaruia, anul publicarii volumului pe care il avem in vedere.

Ipoteza "samburelui de adevar' al stereotipurilor a fost verificata in numeroase cercetari (Abate si Berrien, 1967; Mackie, 1973; McCauley si Stitt, 1978; Schumab, 1966).

Personal, consider ca ordonarea cronologica a contributiilor este mai relevanta decat ordinea alfabetica a numelui autorilor. Nu ii indemn pe studenti sa-mi impartaseasca preferinta, ci sa evalueze ce ajuta cel mai mult la lamurirea problemei de studiu: anterioritatea cercetarilor sau insiruirea alfabetica a numelor autorilor?

.       Ar mai fi de spus in legatura cu modul in care se fac trimi
terile bibliografice ca pentru lucrarile a caror data de publi
care nu este cunoscuta se mentioneaza dupa titlu (f.a.), ceea
ce inseamna "fara an', echivalent in limba engleza n.d. = no
date.

.       Pentru scrierile din antichitate care nu se pot data se va
mentiona anul traducerii sau versiunii utilizate.

In Scrisori catre Luciliu, filosoful stoic roman Lucius Annaeus Seneca (1967,243-250) schiteaza teoria comportamentului prosocial.

. Cand se cunoaste anul scrierii lucrarilor antice, se recomanda
mentionarea lui.

in Scrisori catre Luciliu, filosoful stoic roman Lucius Annaeus Seneca (58 e.n./1967, 243-250) schiteaza teoria comportamentului prosocial.

. Acelasi lucru este bine sa il precizam ori de cate ori folosim
traduceri sau alte editii decat editia princeps:

Evolutia anchetelor sociale in Marea Britanie este prezentata de CA. Moser (1958/1967, cap. 2).

. Trimiterile bibliografice la scrierile sfinte {Biblia, Coranul
s.a.), ca si la unele lucrari clasice care au o numerotare

82_______________________________________ Septimiu Chelcea

sistematica invariabila in toate editiile, vor cuprinde titlul, numarul capitolului si al versetului sau al paragrafului, fara a se mai indica si pagina.

. Uneori, dintr-un motiv sau altul, nu avem acces la o lucrare de referinta. O gasim citata sau descoperim un citat din ea intr-o alta lucrare a altui autor. Riguros si moral in acelasi timp este sa recunoastem ca folosim o informatie "de mana a doua', mentionand dupa numele autorului: "citat de', "dupa' sau apud si notand din ce lucrare am preluat citatul. in lista bibliografica vom trece insa ambele lucrari.

Auguste Comte (1824, 500) - apud Paul Foulqute si Raymond Saint-Jean (1962,492) - atragea atentia ca "nu exista o separare absoluta intre observatie si rationament'.

in legatura cu sursele de prima mana si de mana a doua, Umberto Eco (1977/2000, 61) apreciaza ca "in limitele fixate de obiectul cercetarii mele, sursele trebuie sa fie totdeauna de prima mana¹. Eruditul profesor precizeaza: "O traducere nu este o sursa: este o proteza, precum placa dentara sau ochelarii, un mijloc pentru a atinge intr-un mod limitat ceva ce nu se gaseste la indemana mea' (1977/2000, 61). intr-adevar, daca cineva si-a ales ca tema a disertatiei "Problema transcendentalitatii Frumosului in Summa theolo-giae' de Toma d' Aquino, trebuie sa analizeze Summa Sf. Toma in original. Daca ti-ai stabilit tema "Profetia autorealizatoare si aplicatiile ei in invatamantul prescolar', nu ai altceva de facut decat sa incepi cu studiul The self-fiilfilling prophecy, publicat de Robert K. Merton in Antioch Review (1948, 8, 193-200) si retiparit in Social Theory and Social Structure (Merton, 1949). Lucrurile mi se par foarte clare. imi este greu sa accept insa ca, scriind despre opinia publica, am utilizat surse de mana a doua cand am citat lucrarea The Spiral of Silence. Public Opinion - Our Social Skin de Elisabeth Noelle-Neumann (1984) pentru faptul ca aceasta lucrare de referinta este o traducere din germana (Die Schweigespirale: Offentliche Meinung - Unsere Soziale Haut, 1980). Nici cand am facut trimitere

Cum sa redactam______________________________________________ 83^

la Imaginatia sociologica de C. Wright Mills (1969/1975) nu consider ca am apelat la o sursa bibliografica de mana a doua, desi m-am folosit de o traducere in limba romana (C. Wright Mills, The Socio-logical Imagination, New York, Oxford University Press, 1959). Cred in institutia traducerii. O traducere profesionista este o proteza, intr-adevar, dar asa cum este microscopul sau luneta, nu ochelarii il intelegem mai bine pe Jean-Jacques Rousseau (1762/1962) in traducerea acad. Henri H. Stahl, pe Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1833/1964) tradus de acad. D.D. Rosea, pe Sigmund Freud (1916-17/1980), in traducerea dr. Leonard Gavriliu, pe C. Wright Mills (1969/1975) in versiunea dr. Petru Berar. Ca atare, imi sfatuiesc studentii, inainte de a incepe lectura, sa se intereseze cine a facut traducerea si sa specifice numele traducatorului in lista bibliografica a disertatiei lor:

Hegel, Georg W.F. [1833](1963). Prelegeri de istoria filozofiei (trad. D.D. Rosea). Bucuresti: Editura Academiei R. P. Romine.

Le mai spun sa nu dea un citat folosit intr-un text ca si cum ar fi consultat originalul. S-ar putea ca lucrarea pe care pretindem ca am citit-o in original nici sa nu fi intrat in bibliotecile din tara sau sa se fi pierdut. Recunosc, m-am abatut si eu de la povata pe care le-o dau azi studentilor, dar nu am perseverat. Autorul lui Eseu, poetul, prozatorul si dramaturgul Tudor Musatescu, ar fi spus: "Ale tineretii valuri'.

Dupa trimiterile bibliografice (numar, selectie valorica, mozaicul limbilor straine, scufundarea in trecut sau apelul la lucrarile de ultima ora) deosebim fara prea mare efort un cercetator autentic de un diletant. Dupa modul cum sunt facute aceste trimiteri ne dam seama nu numai de acribia autorului, dar si de moralitatea lui. Constituie o abatere de la etica profesionala sa citezi mai mult decat ai citit, dar si mai putin. Citatele de complezenta, din prietenie sau slugarnicie, ca si cele impuse in epoca totalitarismului comunist de catre unele edituri nu au nimic de-a face cu spiritul stiintific. M-as bucura ca astfel de practici sa fi ramas de domeniul trecutului.

J54_______________________________________ Septimiu Chelcea

in afara "sistemului de citare autor-data', cunoscut si sub numele de "sistemul Harvard', la care m-am referit pana acum, in practica redactarii lucrarilor stiintifice intalnim si "sistemul de citare numeric' (numit si "sistem autor-numar'). Claudette Buzon si Marie-Jo Mouras (1997, 93) constatau ca in Franta sistemul de citare numeric se pastreaza mai ales in redactarea textelor de istorie si filosofie. La noi, in domeniul stiintelor socioumane predomina sistemul autor-data. Prezint, totusi, si sistemul autor-numar:

"in studiile sociologice se poate vorbi de realizarea observatiei de catre o persoana, de catre o echipa omogena si, in fine, de catre o echipa multidisciplinara'.³⁹

39. Traian Herseni, "Metodologia cercetarilor psihosociologice de la Boldesti', in Sociologia militam, voi. II, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1972, p. 36.

in cadrul acestui sistem, referintele bibliografice sunt numerotate in ordinea in care apar in text. La "subsolul paginii' se trece respectivul numar, cu indicatiile bibliografice corespunzatoare. Este permis ca numerele corespunzatoare citatelor din text, ca si precizarile bibliografice, sa nu fie plasate in partea de jos a paginii, ci la sfarsitul capitolului sau chiar in finalul lucrarii. Daca se opteaza pentru aceasta ultima varianta, trimiterile bibliografice vor fi numerotate de la 1 la N pentru fiecare capitol si prezentate astfel la sfarsitul lucrarii. A se vedea, pentru exemplificare, lucrarea lui Mihai Ralea si Traian Herseni Introducere in psihologia sociala (1966). Nu constituie decat risipa de timp si de spatiu reluarea la sfarsitul lucrarii a trimiterilor bibliografice de la finele capitolelor - asa cum se procedeaza neinspirat in unele teze de licenta. Avantajul plasarii trimiterilor bibliografice la subsolul paginii decurge din economia de timp: cititorul afla imediat autorul si lucrarea la care se face referinta, nu mai trebuie sa caute la sfarsitul capitolului sau al intregii lucrari indicatia bibliografica. Dezavantajul acestui sistem de citare este legat de punerea in pagina: exista riscul de a trece notele bibliografice de la o pagina la alta, ceea ce reduce lizibilitatea.

Cum sa redactam

Desi se practica inca ambele sisteme de citare, sistemul Harvard castiga teren, se generalizeaza, pentru ca prezinta - dupa cum remarca si Chris Hart (1998, 210) - o serie de avantaje: releva cu pregnanta lucrarile citate si data aparitiei lor, permite revizuirea bibliografiei, inserarea unor lucrari noi sau renuntarea la unele trimiteri bibliografice fara renumerotarea citatelor, ofera posibilitatea citarii de mai multe ori a aceleiasi lucrari, indicandu-se o singura data autorul si lucrarea, asigura o viziune de ansamblu, lamuritoare, asupra bibliografiei intregii lucrari.

Fireste, autorii au libertatea nu numai de a alege intre cele doua sisteme de citare, dar si de a le combina. Important este ca referintele bibliografice sa fie clare, sa ofere toate detaliile de identificare, sa fie uniforme, adica sa se citeze in acelasi fel pe tot parcursul lucrarii, sa fie corecte, ceea ce presupune respectarea structurii citatului. Cele trei criterii pentru referintele bibliografice trebuie sa ghideze redactarea lucrarilor academice (Hart, 1998, 209).

Uneori, in lucrarile de licenta se fac trimiteri la studii publicate in revistele de specialitate de la inceputul secolului trecut, ca si cum ar fi fost consultate direct. Numai ca unele din colectiile revistelor citate nici nu se gasesc in tara sau se pastreaza la fondul cartilor rare ale bibliotecilor centrale, la care studentii cu greu au acces. O astfel de strategie nu constituie deloc o subtilitate; este un truc ce nu-i poate impresiona decat pe neavenitii din domeniu. Corect este sa se faca distinctie intre lucrarile citite, din care s-au extras anumite citate, si lucrarile consultate ce alcatuiesc bibliografia generala sau selectiva a problemei, dar din care nu s-au folosit citate.

. in bibliografia generala a lucrarilor de licenta ar merita sa fie mentionate si prelegerile profesorilor, chiar daca acestea nu au fost tiparite. Se intelege, numai daca au legatura cu tema si numai daca au sugerat vreo idee sau au transmis informatii utilizate.

Chelcea, Septimiu (2000). Psihologia sociala. Curs universitar nepublicat, Scoala Nafionala de Stiinte Politice si Administrative. Bucuresti.

86 Septimiu Chelcea

. in lucrarile de licenta, in tezele de doctorat si, mai rar, in
cartile si articolele stiintifice se fac trimiteri la lucrarile de
licenta sau tezele de doctorat sustinute anterior la aceeasi uni
versitate sau in alte institute de invatamant superior din tara si
din strainatate.

Stancuiescu, Irina. (1998). Organizarea sociala a memoriei colective. Lucrare de licenta nepublicata, Universitatea Bucuresti.

. Tezele de doctorat sunt insotite de un rezumat care se multi
plica intr-un numar redus de exemplare. Trimiterile biblio
grafice pot viza fie acest rezumat, fie manuscrisul tezei.
Recomand trimiterile bibliografice la rezumatul tezei de
doctorat, nu la manuscrisul ei.

Rezumatele tezelor de doctorat sustinute in strainatate sunt incluse intr-o publicatie speciala, Dissertation Abstracts International (DAI). Dupa caz, se vor indica numele si prenumele autorului, anul prezentarii tezei, titlul acesteia, denumirea publicatiei (DAI), numarul volumului si indicativul de regasire.

. Cand se utilizeaza informatii din comunicarile prezentate la
reuniuni stiintifice, conferinte, simpozioane, intalnim doua
situatii: respectivele comunicari au fost incluse intr-un volum
editat de institutia organizatoare si, a doua situatie, contribu
tiile participantilor nu au fost (inca) reunite intr-o lucrare
tiparita. in primul caz se procedeaza ca si cand materialul ar fi
aparut intr-o carte. in al doilea caz se mentioneaza numele
autorilor, titlul comunicarii stiintifice si data desfasurarii
simpozionului (anul, luna, ziua sau zilele). in continuare, se
trece numele moderatorului si denumirea sectiunii in care a
fost sustinuta verbal comunicarea, precum si tema simpo
zionului si locul de desfasurare.

Constantinescu, Comei. (1999, decembrie). Traditia cercetarilor sociologice in judetul Arges. in Ilie Badescu (moderator), 60 de ani de la

Cum sa redactam______________________________________________ 87_

cercetarea sociologica a plasei Dambovnic, Simpozion, Universitatea din Pitesti.

. Cand ne referim la o comunicare stiintifica prezentata ca
poster (afisata), trebuie sa facem aceasta precizare.

Chelcea, Septimiu. (1992, septembrie). Atitudinile etnice ale romanilor. Prezentare poster la Conferinta Nationala de Psihologie. Universitatea Bucuresti.

Ramane la latitudinea autorilor sa mentioneze sau nu data precisa (luna si ziua) a manifestarii stiintifice la care se face trimiterea bibliografica. De obicei, se indica numai luna calendaristica, nu si ziua sau zilele in care au avut loc simpozionul, conferinta, sesiunea de comunicari stiintifice.

. in fine, pot fi facute trimiteri bibliografice si la manuscrisele
nepublicate sau in curs de publicare. Acest lucru se va men
tiona.

Chelcea, Septimiu (2003). Oficializarea barfei, calomniei si delatiunii in comunism. Manuscris nepublicat.

in practica redactarii lucrarilor stiintifice apar mereu probleme noi. in urma cu zece-douazeci de ani nu ne gandeam sa facem trimiteri bibliografice la media electronica. Azi, ne intrebam cum sa facem acest lucru cat mai bine. Lucrarea lui X. Li si N.B. Crane (1993) despre stilul electronic si despre modul de citare a informatiilor electronice este de referinta. Conform precizarilor din Publica-tion Manual, este de dorit sa se specifice toate elementele de referinta pentru informatiile online.

Autor, I. (data). Titlul articolului. Numele revistei [online], XX. Locul de regasire: adresa (Available: Specify path).

. Cand se folosesc baze de date electronice, se vor mentiona:
numele autorilor principali (coordonatorii cercetarilor), data
publicarii materialului, titlul cercetarii, datele de identificare a

Septimiu Chelcea

sursei electronice, inclusiv anul stocarii materialului in computer, numele producatorului, institutia producatoare, localitatea si numele distribuitorului.

.       Pentru rezumatele de pe CD-ROM se specifica: numele auto
rului, data, titlul articolului, apoi intre paranteze drepte men
tiune CD-ROM, titlul revistei, numarul revistei, paginile intre
care se afla articolul si precizarea numarului de regasire a
informatiei.

.       in cazul paginilor Web se mentioneaza: metoda de prelucrare,
numele "gazdei' (engl. host) si al dosarului (engl./i/e) si data
vizitarii.

Literatura consultata in vederea scrierii unui articol stiintific, a unei teze de doctorat sau a unei lucrari de licenta il califica pe autor; modul de utilizare a ei il poate descalifica.

Descrierea design-ului cercetarii

Ca si descrierea modului de desfasurare a investigatiei, prezentarea design-ului acesteia constituie o parte componenta a raportului de cercetare ce poate avea o pondere mai mare sau mai mica in economia lucrarii, in functie de potentialii cititori. Pentru specialisti, cunoasterea in detaliu a metodologiei cercetarii este de cel mai mare interes. Daca redactam materialul pentru publicarea intr-o revista de specialitate, vom trata pe larg problemele de ordin metodologic, vom prezenta in profunzime aspectele tehnice si de procedura. Aceeasi cerinta apare cand adresam rapoartele de cercetare beneficiarilor (persoanelor sau institutiilor care au finantat cercetarea). Daca vizam marele public, sigur, nu vom insista asupra subtilitatilor metodei, ci vom discuta mai ales semnificatia datelor, vom sublinia noutatea interpretarii lor.

in ceea ce priveste rapoartele de ancheta, consider, alaturi de CA. Moser (1958/1967, 422-233), ca raman valabile Recomandarile

Cum sa redactam______________________________________________ 89^

privind pregatirea rapoartelor de anchete selective, publicate de Oficiul statistic al Natiunilor Unite in 1950. Se incepe cu descrierea generala a anchetei (a. enuntarea scopurilor anchetei; b. descrierea materialului cuprins; c. natura informatiei colectate; d. metodele de colectare a datelor; e. metoda de esantionare; f. repetarea anchetei, daca este cazul; g. data inceperii si durata anchetei; h. exactitatea; i. costul; j. evaluarea anchetei in functie de atingerea obiectivelor; k. responsabilitatea asupra datelor; 1. referintele la respectiva ancheta). Se precizeaza apoi metoda de selectare a unitatilor din esantion si se descrie personalul (numar, calificare, pregatire speciala pentru uniformizarea colectarii datelor, verificarea corectitudinii culegerii datelor, expunerea modalitatilor de verificare a exactitatii datelor primare) si echipamentul utilizat pentru inregistrarea datelor de teren. Analiza statistica si procedeele de calcul trebuie prezentate pe larg. O atentie speciala se va acorda preciziei anchetei, indicandu-se: a. erorile de esantionare; b. gradul concordantei realizate de investigatori independenti care trateaza acelasi material; c. alte erori decat cele de esantionare; d. precizia, completitudinea si adecvarea cadrului; e. comparatia cu alte surse de informatie; f. eficienta cercetarii; g. observatiile critice vizand tehnicile si procedeele anchetei. Raportul de ancheta se va incheia cu consideratii finale.

Analiza datelor

Analiza datelor ocupa, de regula, cea mai mare parte dintr-un raport de cercetare, ca si dintr-un studiu publicat intr-o revista stiintifica. Vor fi prezentate datele si metodele statistice de prelucrare a lor, in cazul abordarilor cantitative, iar in studiile calitative se vor insera in proportii convenabile raspunsurile persoanelor intervievate, fragmente autobiografice, comentarii ale martorilor oculari etc.

j)0_______________________________________ Septimiu Chelcea

Tabelele. in anchetele sociologice, cel mai adesea, datele cercetarii sunt prezentate sub forma tabelelor, care permit concentrarea optima a informatiilor. Daca a spune multe in cuvinte putine este o arta, a concentra informatia in spatiul restrans al unui tabel constituie o stiinta. Voi arata in continuare cum se construiesc tabelele si cum pot fi ele inserate in textul lucrarilor stiintifice. in mod obisnuit, tabelele contin date cantitative, dar pot fi construite - asa cum se va vedea - si tabele necifrice, in care sunt prezentate comparatii calitative (caracteristici, functii etc). Tabelele de date cantitative sunt de mai multe tipuri.

"Tabelele centralizatoare' contin datele primare ale cercetarii, "toate informatiile recoltate cu ajutorul ansamblului variabilelor si pentru fiecare individ in parte' (Ferreol si Schlachter, 1995, 89). De regula, tabelele centralizatoare sunt incluse in anexele lucrarii. De aici sunt preluate anumite date pentru analiza. in tabelele centralizatoare "subiectul' se trece la inceputul fiecarui rand, iar predicatul deasupra fiecarei coloane. Daca, din anumite motive, unele date nu au intrat in posesia cercetatorului, desi ele exista, in casuta corespunzatoare din tabel se vor trece puncte de suspensie []. Daca fenomenul cercetat nu apare, se trece linie de spatiu [-].

Datele din tabelul centralizator pot fi preluate pentru analiza si incluse intr-un "tabel cu o singura variabila' (engl. univariate presentation), "cu doua variabile' sau "cu mai multe variabile' (engl. bivariate, polivariate presentation). Programul pentru computer (SPSS) realizeaza, fara efortul cercetatorului, astfel de tabele. Problema este de a le folosi corect.

"Tabelele cu o singura variabila' sunt indispensabile nu numai in studiile descriptive, cand cercetatorul urmareste aparitia fenomenului intr-o anumita categorie de populatie, dar si in studiile explicative. Cu ajutorul tabelelor cu o singura variabila putem prezenta rangul scorurilor, media, mediana, modul, frecventele si procentajele. Examinarea distributiei frecventelor ofera o viziune de ansamblu asupra datelor si ne orienteaza pasii pe care urmeaza sa ii facem in

Cum sa redactam 91

analiza datelor. Nu isi gaseste nici o justificare trecerea la analiza bivariata, la construirea tabelelor cu dubla intrare, daca frecventele se concentreaza in jurul unei singure categorii, in celelalte frecventele fiind nesemnificative, daca lipsesc datele referitoare la o variabila sau daca apar multe erori de codificare sau nonraspunsuri.

Ca si distributia frecventelor, calcularea procentajelor (impartirea numarului cazurilor dintr-o categorie la numarul total de cazuri si inmultirea rezultatului cu 100) serveste la identificarea fenomenelor. Va trebui sa avem grija sa nu exprimam si sa nu interpretam procentajele cand numarul total de cazuri este mai mic de 30. Exprimarea datelor in procente are menirea de a simplifica, nu de a amplifica. Altfel, ajungem la constatari de tot hazul: intr-o familie monogama sunt 50 la suta barbati si 50 la suta femei! De asemenea, va trebui sa decidem daca exprimam in procente totalul raspunsurilor sau totalul cazurilor. De exemplu, in prezentarea rezultatelor unui sondaj de opinie publica vor fi lasate de o parte nonraspun-surile, calculandu-se procentajele fata de totalul celor care si-au exprimat opiniile, sau se va lua in calcul intregul esantion?

Datoria cercetatorului este de a evita manipularea publicului, de a preintampina intelegerea gresita a datelor. Pastrarea constanta a numarului in raport de care se calculeaza procentajele (deci, includerea nonraspunsurilor) faciliteaza, de cele mai multe ori, intelegerea corecta a datelor de cercetare. Ar mai fi de spus ca datele din orice tip de tabele exprimate in procente trebuie sa aiba acelasi numar de zecimale si ca prin rotunjirea zecimalelor putem simplifica prezentarea datelor, sporind relevanta lor. Chiar daca programul de calculator editeaza tabele cu mai multe zecimale, ramane in sarcina autorului sa reconstruiasca tabelele in vederea includerii lor in rapoartele de cercetare. Ar trebui descurajata tendinta de a incorpora direct in lucrarile stiintifice tabelele imprimate la calculator. A le rescrie nu constituie o activitate gratuita. De multe ori, pentru persoanele avizate datele din tabele vorbesc de la sine. Sa ne rezervam timp sa le "ascultam' soapta.

92

Septimiu Chelcea

"Tabelele cu doua variabile', numite si tabele de contingenta, arata relatia dintre variabilele ipotezei, dintre componentele "daca' si "atunci' ale ipotezei. Contingenta exprima dependenta unei variabile de o alta variabila, conform modelului construit ipotetic in prima faza a cercetarii. Putem deci imagina tabele de contingenta chiar inaintea culegerii datelor de teren. Spatiul esantionului, reprezentat rectangular, va fi impartit printr-o linie orizontala in doua jumatati, continand deasupra liniei cazurile in care o anumita caracteristica a variabilei este prezenta si dedesubtul acesteia cazurile in care respectiva caracteristica este absenta. Printr-o linie verticala divizam spatiul esantionului conform prezentei sau absentei caracteristicii celei de-a doua variabile (Loftus si Loftus, 1988, 32). Rezulta un tabel cu cate doua caracteristici (tabel 2 x 2). Un astfel de tabel are patru casute sau campuri (engl. cells). Amando de Miguel consacra un capitol intreg din lucrarea sa, intitulata provocator Manual del perfecto sociologo (1997,69-83), problemei construirii tabelelor.

Daca in ipoteza am presupus ca x ->y, atunci tabelul de contingenta va cuprinde pe orizontala, pe fiecare rand, valorile lui x si pe verticala, in fiecare coloana, valorile lui y (in cifre brute si in procente). Kenneth D. Bailey (1978/1982, 394) atragea atentia ca in practica cercetarilor empirice s-a instituit regula de a plasa variabila independenta pe verticala (coloane) si variabila dependenta pe orizontala (randuri). Aceasta regula nu este restrictiva. Multi cercetatori, intre care si subsemnatul, nu impartasesc sugestia de a pune variabila independenta deasupra coloanelor (Tabelul 1).

Tabelul 1. Tabel de contingenta cu variabila independenta (x) deasupra coloanelor si variabila dependenta (y) la inceputul randurilor

Cum sa redactam

93

Francois de Singly, profesor la Universitatea Paris V-Sorbona, considera ca prima regula in constructia tabelelor vizeaza plasarea variabilelor: "Variabila independenta trebuie asezata pe linii, iar variabila dependenta pe coloane' (Singly, 1992/1998, 88). Urmarind sa testam relatia dintre variabila independenta (x) - apartenenta la gen (masculin/feminin) - si variabila dependenta (y) - nivelul de scolaritate (ridicat/scazut) -, vom dispune datele ca in Tabelul 2.

Tabelul 2. Tabel de contingenta cu variabila independenta (x) la inceputul randurilor si variabila dependenta (y) deasupra coloanelor

Apreciez, impreuna cu R. Guy Sedlack si Jay Stanley (1992, 313), ca singura regula majora de la care nu are nici o justificare sa ne abatem este aceea de a maximiza claritatea prezentarii datelor in tabele. Conform acestei reguli, plasarea variabilelor independente si dependente in tabelele de contingenta se face in functie de numarul claselor fiecarei variabile, astfel ca, in functie de suprafata paginii, tabelul sa nu fie imbacsit, cu datele inghesuite in casute prea stramte. Daca, de exemplu, variabila dependenta are sase clase si variabila independenta doar doua clase, este logic sa plasam variabila independenta deasupra coloanelor, pe latimea paginii, iar variabila dependenta pe randuri, pe lungimea paginii. "Pentru a nu fi prea incarcate, in tabele reducem uneori numarul claselor sau categoriilor stabilite, contopind intervale sau categorii invecinate' (Radu etal., 1993, 61).

Indiferent de modul in care plasam variabilele, avem obligatia de a arata, fie in titlul tabelului, fie prin modul in care calculam procentajul, care este, in rationamentul nostru, variabila independenta (Tabelul 3). Este bine, daca nu obligatoriu, ca in tabele sa trecem atat frecventele absolute (cifrele brute), cat si frecventele relative (procentajele).

94

Septimiu Chelcea

Tabelul 3. Nivelul de scolaritate, in functie de apartenenta la gen (N = 1171)

in ceea ce priveste calcularea procentajului in tabelele de contingenta, exista trei posibilitati: pe coloane, pe randuri, pe baza totalului general. in primele doua cazuri se evidentiaza influenta variabilei independente asupra variabilei dependente. Daca valorile maxime se dispun pe diagonala tabelului (Tabelul 3), suntem indreptatiti sa conchidem ca relatia dintre variabile este statistic semnificativa. Cand ne propunem sa prezentam doar distributia datelor intr-o cercetare descriptiva, procentajele se calculeaza pentru datele din fiecare casuta, luand ca baza totalul general.

"Tabelele cu trei variabile' servesc la testarea relatiei dintre variabila independenta si variabila dependenta, conform modelului explicativ pe care l-am imaginat. Cu ajutorul unor astfel de tabele se trece de la analiza bivariata la analiza multivariata, care consta in introducerea succesiva a variabilelor-test, dupa metodologia pusa la punct in 1946 de Paul F. Lazarsfeld (1901-1976). Daca, prin introducerea variabilelor-test, corelatia dintre variabilele independenta si dependenta se mentine si daca exista un raport de anterioritate intre variabila considerata de noi independenta si variabila dependenta, atunci putem spune ca, probabil, prima este cauza celei de-a doua. Jean-Claud Fas-seron (1991) avea dreptate cand observa ca variabilele independente ca sexul, varsta sau clasa sociala nu actioneaza in acelasi fel precum gravitatia universala (apud Singly, 1992/1998, 93). Variabilele independente nu sunt transistorice, ele actioneaza intr-un context social-istoric concret. Se impune totdeauna analiza multivariata, deci analiza tabelelor cu trei sau cu mai multe variabile. Construirea lor

Cum sa redactam

95

nu ridica probleme diferite de cele privind tabelele cu doua variabile, atata doar ca trebuie sa avem grija ca variabila-test (care reprezinta tot o variabila independenta) sa fie plasata pe aceeasi latura a tabelului ca si variabila independenta (Tabelul 4).

Tabelul 4. Atitudinea fata de munca, in functie de pregatirea profesionala si de apartenenta la gen (N = 2150)

Nota. t reprezinta variabila-test, x - variabila independenta si y - variabila dependenta.

Introducerea variabilei-test (pregatirea profesionala) a facut sa dispara corelatia statistic semnificativa intre apartenenta la gen (variabila independenta) si atitudinea fata de munca (variabila dependenta). Deci, nu se poate sustine ca apartenenta la gen ar fi cauza atitudinii fata de activitatea de munca.

in afara tabelelor centralizatoare si de contingenta (cu doua, trei sau, foarte rar, cu patru variabile), in prezentarea datelor din cercetarile empirice (de teren) putem utiliza si alte tipuri de tabele. Cand se cere persoanelor incluse in ancheta sau intr-un experiment sa faca o apreciere pe o scala de la 1 la 5 a filmelor vizionate, a emisiunilor TY sau a cartilor citite etc. putem prezenta datele intr-un "tabel de preferinte' (Tabelul 5).

iVb/a. Cifra 5 exprima o apreciere foarte favorabila si cifra 1 arata o apreciere foarte nefavorabila.

in cercetarile sociometrice utilizam "tabele de proximitate': cerem subiectilor sa acorde un punctaj de la 1 la 10 pentru a evalua relatiile dintre membrii grupurilor (Tabelul 6).

Tabelul 6. Evaluarea relatiilor intragrupale

Nota. 10 = relatii afective foarte pozitive; 1 = relatii afective foarte negative.

Putem folosi, de asemenea, "tabelele de dominanta' pentru a prezenta autoaprecierea sub raportul unei anumite caracteristici (inteligenta, memorie, onestitate etc.) a fiecaruia din membrii grupului (Tabelul 7).

Cum sa redactam

97

Tabelul 7. Autoaprecierea onestitatii in comparatie cu membrii grupului

Nota. Valorile +1 marcheaza superioritatea, 0 egalitatea si -l inferioritatea.

Uneori, suntem in situatia de a construi "tabele de incidenta', de exemplu, cand dorim sa prezentam sintetic lectura ziarelor, revistelor etc. (Tabelul 8).

Tabelul 8. Lectura revistelor literare

Nota. Valorile 1 reprezinta un raspuns pozitiv, iar 0 un raspuns negativ.

Astfel de tabele au si functie de tabele centralizatoare. Datele sunt prezentate intr-o forma cifrica. Exista insa si posibilitatea construirii unor tabele cu date calitative, in care pe doua sau pe mai multe coloane sunt inscrise notele definitorii ale conceptelor sau caracteristicile fenomenelor studiate (Tabelul 9).

Indiferent de tipul de tabel pe care ne-am decis sa-1 folosim pentru prezentarea datelor, va trebui sa avem in vedere ca orice tabel trebuie sa poarte un numar si un titlu (explicatie). Numerotarea tabelelor se face cu cifre arabe, in ordinea in care apar in raportul de cercetare, in volumul pregatit pentru tipar sau in capitolele lucrarii,

Septimiu,Chelcea

daca s-au inserat in text mai multe tabele. La numerotarea tabelelor nu se recomanda utilizarea combinata a cifrelor si literelor: vom face trimitere la Tabelele 3,4 sau 5, nu la Tabelele 3a, 3b sau 3c. Daca in Anexele A, B sau C apar tabele, ele vor fi numerotate astfel: Tabelul Ai, Tabelul A₂, Tabelul B4 s.a.m.d. Numerotarea (notarea, simbolizarea) tabelelor in lucrarile stiintifice este reglementata in Romania prin STAS 8660-82. Conform acestui STAS:

.       Numarul tabelului este precedat de cuvantul "Tabelul'.

.       Numarul tabelului se plaseaza deasupra tabelului.

.       Numarul tabelului este urmat de titlul tabelului.

.       Daca tabelul este preluat dintr-o alta lucrare, se va indica intre
paranteze drepte numarul de ordine al lucrarii, conform listei
bibliografice.

Pe plan international, ca si la noi in tara s-a generalizat practica de a se plasa pe acelasi rand numarul si titlul tabelului. S-a renuntat, asadar, la modalitatea de a trece "Tabelul nr.' pe un rand si sub el "Titlul tabelului'. Acesta urmeaza aceleasi reguli recomandate pentru intitularea rapoartelor de cercetare si a capitolelor din lucrare: scurt si clar. Pentru tabelele centralizatoare si de contingenta este bine sa se specifice intre paranteze numarul de cazuri (N = 327). De asemenea, daca in text se folosesc abrevieri, ele trebuie trecute in titlul tabelelor intre paranteze rotunde, explicandu-se semnificatia lor.

Locul controlului (LC) si acceptarea valorilor societatilor deschise (N = 279).

in sistemul Harvard, preluarea tabelelor din alte lucrari se cere a fi mentionata, indicandu-se dupa titlu, intre paranteze rotunde, numele autorului, anul aparitiei lucrarii si pagina la care se afla tabelul in lucrarea originala. Ar mai fi de spus ca, asa cum nu se pune punct dupa titlul capitolelor sau al subcapitolelor, nici sfarsitul titlului tabelelor nu va fi marcat prin punct. Numarul tabelului va fi despartit printr-un punct de titlul tabelului sau printr-un spatiu alb, corespunzator pentru doua sau trei semne grafice. Numarul tabelului, precedat de cuvantul "Tabel', si titlul tabelului se vor

Cum sa redactam______________________________________________ 99_

culege, printa sau multiplica folosind aceeasi litera (marime, tip) ca in intreaga lucrare. Nu se recomanda literele cursive (italice) sau bold nici pentru numarul, nici pentru titlul tabelului. Pentru economisirea spatiului tipografic se admite scrierea tabelelor, inclusiv a numarului si titlului, cu un corp de litera mai mic (corp 8 saupetit, de exemplu).

"Notele tabelelor' sunt plasate dedesubtul acestora si sunt de trei feluri. "Notele generale' au menirea de a completa informatiile din titlu, dand mai multe explicatii, aratand semnificatia simbolurilor s.a.m.d. Se introduc imediat sub tabel, mentionandu-se Nota. Se incepe cu majuscula, se scriu cu litere italice, se pune punct. Notele specifice se refera la cifrele din coloane sau din randurile tabelelor, marcate prin literele alfabetului, trecute intre paranteze deasupra cifrelor din careuri (a, b, c). Marcarea dupa necesitati a cifrelor se face in ordine de la stanga la dreapta pe randuri si de sus in jos pe coloane. Se folosesc aceleasi simboluri pentru fiecare tabel, independent insa ca semnificatie. Prin notele specifice se aduc completari, de exemplu, totaluri, produse etc. Notele specifice se plaseaza sub notele generale. Notele de probabilitati indica rezultatele testelor statistice de semnificatie. In partea superioara a cifrelor din casutele tabelelor se trec asteriscurile (4,21* sau 3,84**), dupa cum sunt verificate semnificatiile uneia sau mai multor valori din tabel. Sub notele specifice sunt trecute probabilitatile, ca in exemplul urmator.

Nota. Distributia raspunsurilor, a" = 50.b_n = 84. *p<.05. **p<.001.

Uneori, notele de probabilitati se includ in notele generale.

Daca suntem convinsi ca pentru prezentarea datelor este necesar sa folosim tabele, ca acest lucru nu injumatateste spatiul tipografic al studiului (prin "povestirea' datelor), atunci ne punem mai multe intrebari:

.       Titlul tabelului este scurt si deplin lamuritor?

.       Randurile si coloanele au la inceputul lor specificatii clare?

100______________________________________ Septimiu Chelcea

.       Sunt explicate abrevierile, simbolurile etc?

.       Sunt mentionate corect probabilitatile?

.       Apar sub tabel tot atatea note cate sunt marcate in randurile si
coloanele tabelului?

.       Este respectata ordonarea: note generale, note specifice, note
de probabilitati?

.       Se mentioneaza, cand este cazul, lucrarea din care este preluat
tabelul?

.       Sunt toate tabelele construite in acelasi fel?

.       Au tabelele trimiteri corespunzatoare in text?

Nu mi se pare inutil sa precizez ca trimiterile la tabele se fac prin mentionarea numarului lor (Tabelul 12), nu: a se vedea tabelul de mai jos, de mai sus, de la pagina 32 s.a.m.d. Raspunsul pozitiv la intrebarile vizand regulile de construire a tabelelor ne da dreptul de a le utiliza in prezentarea datelor. Dar sa nu abuzam de acest drept. Am intalnit intr-un studiu, de altfel foarte interesant, 20 de pagini de text si 60 de tabele si figuri. Este o exceptie.

Figurile. Orice tip de ilustratie diferita de tabele (grafice, harti, fotografii, desene, schite s.a.) poarta numele de "figura'. Figurile ajuta la prezentarea datelor si rezultatelor cercetarii, ca si la intelegerea rapida si corecta a textului. Chiar daca figurile nu ofera o informatie precisa, obligand la estimarea valorilor (fapt pentru care multi cercetatori opteaza pentru tabele) si la completarea informatiei prin imaginatie (ca in cazul desenelor si fotografiilor), introducerea lor in textul raportului de cercetare este bine venita (sparge monotonia prezentarii) si, uneori, absolut necesara (prezentarea printr-o schita desenata sau cu ajutorul fotografiei a situatiei experimentale, a aparatelor de laborator, localizarea cartografica a satelor monografiate, prezentarea fotografica a portului dintr-o zona etnografica etc.). Cine analizeaza colectia revistei Sociologie romaneasca in seriile ei succesive (1936, 1990, 1999) nu poate sa nu se intrebe cum de era posibil ca, in anii '40, fotografii de 60x15 cm si harti de 28x19 cm, ca sa nu mai vorbim de cele de dimensiuni mai mici (25 la numar), sa ilustreze studiile

Cum sa redactam 101

sociologice (de exemplu, Apolzan, 1943, 149-160), iar dupa 50 de ani de progres al tehnicilor fotografice si tipografice nu. intrebarea este valabila si pentru celelalte reviste si lucrari sociologice.

Si in legatura cu utilizarea figurilor se pun, cu adaptarile de cuviinta, aceleasi intrebari ca si in legatura cu tabelele. Simplitatea, claritatea si continuitatea reprezinta standardele unei bune ilustratii. Figurile utilizate in lucrarile sociologice trebuie sa aduca un plus de informatie, relevand ceea ce este esential, nu sa dubleze textul. Ele trebuie sa fie usor de perceput si de inteles (eliminarea detaliilor, explicarea simbolurilor, diferentierea liniilor etc.). STAS 8660-82 precizeaza exigentele fata de lucrarile stiintifice:

.       Se numeroteaza cu cifre arabe.

.       Cand exista o singura figura, aceasta nu se numeroteaza.

.       Numerotarea figurilor se face fie in cadrul intregii lucrari, fie
pe capitole.

.       Numerotarea figurilor, precedata de prescurtarea ,JFig.', se
plaseaza dedesubtul acestora.

■ . Explicatia figurii (titlul) este precedata de numarul figurii.

's . Cand este cazul, dupa explicatia figurii se trece intre paranteze drepte numarul lucrarii, conform listei bibliografice, din care figura a fost preluata.

Ar mai fi de precizat ca:

.       in "sistemul Harvard', trimiterea la lucrarea din care a fost
preluata o figura se face prin indicarea intre paranteze rotunde
a numelui autorului, a anului de aparitie a lucrarii si a paginii
de unde a fost extrasa respectiva figura.

.       La numerotarea si explicatia figurilor se utilizeaza de regula
aceeasi litera (tip, marime) ca si in cadrul textului lucrarii.

.       intre numarul figurii si explicatia ei se pune punct sau se lasa
un spatiu alb, corespunzator unui numar de doua-trei semne
tipografice.

.       La sfarsitul explicatiei figurilor nu se pune punct.

102

Septimiu Chelcea

"Graficele' de toate tipurile sunt nelipsite din textele stiintifice. Cu ajutorul graficelor putem exprima foarte sugestiv anumite caracteristici ale datelor (de exemplu, valoarea relativa si absoluta), ca si relatiile dintre datele de cercetare (de exemplu, comparatii sau distributii). Graficele sunt de mai multe tipuri. Cu ajutorul graficelor liniare se poate exprima relatia dintre doua variabile cantitative. Variabila independenta este trecuta pe orizontala (axa x), iar variabila dependenta pe verticala (axa y). Valorile liniare (cu intervale de crestere egale sau logaritmice) sunt marcate pe cele doua axe.

in cercetarile din domeniul stiintelor socioumane se utilizeaza frecvent "grafice liniare' de tipul "poligonului frecventelor', rezultat din unirea printr-o dreapta a perechilor de valori ale "seriei statistice' si a "curbei de distributie', care se obtine prin rotunjirea poligonului frecventelor, aproximandu-se cea mai acceptabila forma (Ludusan si Voiculescu, 1997, 247). Este recomandabil ca linia graficului sa fie astfel trasata incat sa se distinga usor de cele doua axe, iar daca apar in acelasi grafic ele trebuie diferentiate prin grosimea liniei, intreruperea sau punctarea ei, ca si prin culoare. Graficul va fi insotit de o legenda care arata semnificatia simbolurilor. Nu se recomanda mentionarea in clar: "Legenda'. Este suficient sa explicam semnificatia liniilor sau a barelor din grafice (Figura 2).

Raspunsul "Directia este buna' la intrebarea

"Credeti ca in tara noastra lucrurile merg intr-o

directie buna sau intr-o directie gresita'

<r

-Curba frecventelor - - Curba de distributie |

Fig. 2. Poligonul frecventelor (dupa Barometrul de opinie publica, octombrie 2002,13)

Cum sa redactam

103

"Graficele cu bare' indica prin dreptunghiuri orizontale sau verticale valorile variabilelor. Lungimea fiecarei bare exprima proportional valoarea unei variabile (de exemplu, frecventa de aparitie a unui fenomen, tip de raspuns etc). Foarte adesea in rapoartele de cercetare intalnim "histograme', grafice in care dreptunghiurile sunt perpendiculare pe abscisa, fie in plan (Figura 3), fie in spatiu (Figura 4). imi exprim preferinta pentru histogramele in spatiu. Sunt mai sugestive, imi dau sentimentul de incredere in soliditatea datelor. In presa scrisa de la noi s-a raspandit practica de a reda preferintele publicului in sondajele de opinie prin histograme in plan: in loc de a se mentiona procentele deasupra barelor, se fixeaza fotografiile personalitatilor publice. Parca ar avea fiecare un soclu, asemenea unor statui. in sondajul urmator "statuile' dispar sau soclul lor devine atat de mic incat te intrebi cum de au fost candva cocotati atat de sus

80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% ^ 10% 0%

Credeti ca Romania ar trebui sa participe

alaturi de SUA intr-un eventual razboi

impotriva Irakului?

71%

11%

Da

Nu

Nu stiu Nonraspuns

Fig. 3. Histograma in plan (dupa Barometrul de opinie publica, octombrie 2002,29)

104

Septimiu Chelcea

Fig. 4. Histograma in spatiu (dupa Barometrul de opinie publica, octombrie 2002,29)

Histogramele in spatiu pot fi utilizate foarte eficient in analizele comparative. in figura 5 sunt prezentate comparativ datele din doua sondaje realizate la un interval de timp scurt, in Romania de catre Metro Media Transilvania si in Republica Moldova de catre Institutul de Politici Publice (Figura 5).

Credeti ca in tara noastra lucrurile merg intr-o directie buna sau gresita?

buna

Directia

este NS/NR gresita

| O Romania

i D Republica Moldova

Fig. 5. Histograma in spatiu (dupa Barometrul de opinie publica, octombrie 2002, 13, si Barometrul de opinie publica. Republica Moldova, noiembrie 2002, 8)

Cum sa redactam

105

"Cercul de structura' se utilizeaza, ca si "barele de structura', pentru a arata proportia item-ilor, luand ca intreg variabila (100% din suprafata). Exista in prezent programe de calculator (Excel, SPSS) care ne scutesc de efortul de a mai construi grafice, de a prezenta datele in plan (Figura 6) sau in spatiu (Figura 7).

Credeti ca Romania ar trebui sa participe alaturi de SUA intr-un eventual razboi impotriva Irakului?

Nu stiu

Non raspuns 2%

Fig. 6. Cerc de structura in plan (dupa Barometrul de opinie publica, octombrie 2002,29)

Chiar daca ordinatorul genereaza graficele (histograme, cercuri de structura, bare de structura), ramane in sarcina noastra sa decidem in legatura cu marimea graficelor si cu modul in care sunt formate (sau colorate) suprafetele (dreptunghiurile, sectoarele cercurilor) astfel ca sa iasa in evidenta caracteristica pe care dorim sa o comentam, in cazul nostru (Figura 6) am vrut sa atrag atentia ca un cetatean roman din zece nu are (sau nu declara) o opinie in legatura cu o problema sociala atat de actuala. Din aceasta cauza am prezentat cu negru respectivul sector de cerc. Alte caracteristici le putem pune in evidenta prin detasarea unui sector de cerc (de exemplu, 16% din cei intervievati sunt de acord cu participarea Romaniei).

Aceeasi distributie a raspunsurilor din Barometrul de opinie publica (octombrie 2002) este mai sugestiv redata printr-o "placinta', printr-un cerc de structura in spatiu (de fapt, un cilindru).

106

Septimiu Chelcea

Credeti ca Romania ar trebui sa participe alaturi de SUA intr-un eventual razboi impotriva Irakului?

Nu stiu

11% Nonraspuns 2%

Fig. 7. Cerc de structura in spatiu (dupa Barometrul de opinie publica, octombrie 2002,29)

Este bine de stiut ca printr-un cerc de structura nu se recomanda compararea a mai mult de cinci itemi, ca ordinea reprezentarii lor se face dupa pondere (descrescatoare), incepand cu proportia cea mai mare plasata la "ora 12'. Pentru a evidentia diferentele dintre itemi se pot folosi culori (cele mai luminoase pentru ponderile cele mai mici). De asemenea, pentru a evidentia ponderea unui item putem face ca din cercul de structura - numit si "placinta' (engl. pie) - sa fie detasat sectorul de cerc corespunzator. in unele cercetari datele obtinute se vizualizeaza cel mai clar prin asa-numitele grafice de imprastiere: fiecare eveniment este pozitionat in functie de valorile lui pe cele doua axe (x si y), astfel punandu-se in evidenta o corelatie. Cand cluster-ul datelor aproximeaza o diagonala, avem de-a face cu o corelatie perfecta, coeficientul de corelatie fiind 1,00.

"Graficele figurative' au avantajul - fata de cercul de structura sau de histograme, de exemplu - de a reprezenta mai sugestiv diferentele cantitative dintre indivizi, grupuri sau colectivitati. Simbolurile utilizate (siluete umane, desenul sau fotografia obiectelor etc.) exprima proportional valoarea variabilelor, dar, atentie, dublarea inaltimii unui simbol echivaleaza cu marirea de patru ori a suprafetei lui. in figura

Cum sa redactam

107

8, cercul de structura in spatiu este prezentat grafic foarte atractiv (Figura 8).

Sindicatele in Republica Federala Germania

Sindicalisti in 1000 la inceputul anului 1977

Uniunea Sindicatelor Germane (DGB)

Sindicate de ramura

g2j Minerit, energetica Comert, banci, asigurari {54JPtelai

[40l P ^Arta

Horticultura,------

agricultura

Fig. 8. Grafice figurative (dupa Prisma, 1979, 8, 7)

Astfel de grafice figurative, pe care le-am preluat dintr-o revista mai veche, capteaza atentia cititorului. Lasa impresia lucrului bine facut. Nu ar fi rau daca ne-am gandi mai mult cum sa prezentam datele cercetarii si nu am transfera totul pe seama computerului.

Pentru ilustrarea lucrarilor bazate pe cercetari concrete mai putem folosi si grafuri, desene sau fotografii. Despre necesitatea figurilor si a ilustratiilor in lucrarile stiintifice, Santiago Ramon y Cajal spunea: "Oricat de precisa si de minutioasa ar fi descrierea obiectelor observate, totdeauna [s.n.] ea va ramane inferioara unei prezentari grafice (desen etc.)' (1897/1967, 150). inca in urma cu un secol, marele neurolog spaniol considera ca desenele, fotografiile si microfotografiile constituie "suprema garantie a obiectivitatii noastre' (ibidem).

Figurile din textele rapoartelor de cercetare pot fi realizate de graficieni sau generate pe computer. Si intr-un caz, si in celalalt

108______________________________________ Septimiu Chelcea

trebuie sa alegem proportiile optime ale literelor, numerelor, liniilor, hasurilor si spatiile albe. Sa avem grija ca figurile sa fie usor de perceput si de inteles, chiar daca la tiparire vor fi micsorate. Fiecare element al figurii va fi analizat in sine si in functie de celelalte elemente, astfel ca elementul cel mai important sa iasa in evidenta. Ca si tabelele, figurile vor fi numerotate cu cifre arabe de la 1 la N sau pe capitole. Identificarea figurilor citate se face prin referire la numarul lor. in text se va face trimitere la "Figura' sau se va inchide intre paranteze (vezi Figura X). inaintea titlului (explicatiei) figurilor se scrie "Fig.' sau "Figura'. Dupa numarul figurii se pune punct si se lasa un spatiu de doua-trei semne tipografice pana la inceputul explicatiei.

Asa cum.se arata in figura 8, relatia dintre

Relatia dintre cele doua variabile este liniara (Figura 8).

Explicatia unei figuri este mai ampla decat un titlu, se plaseaza sub cadrul desenat, iar legenda in interiorul acestuia. Recomandarile mentionate nu sunt restrictive, ci doar orientative.

Uneori, studentii ma intreaba nu cum sa prezinte datele, ci cate tabele sau figuri sa introduca in lucrarea lor de licenta sau in primul lor raport de cercetare. Le raspund: "Nu mai multe decat este necesar ca sa se inteleaga exact si rapid ce intentionati sa comunicati'. intr-o lucrare de 715 pagini (format 17,50x10,50 cm), Alfred C. Kinsey, Wardell B. Pomeroy, Clyde E. Martin si Paul H. Gebhard (1953/1970) au inserat 122 de figuri si nici una in plus. De retinut ca o prezentare adecvata a datelor cu ajutorul tabelelor si figurilor faciliteaza analiza si discutarea lor.

Prezentarea tabelelor, dactilografierea sau editarea lor computerizata impun respectarea normelor din STAS 6524-82, cu unele adaptari dictate de extinderea culegerii computerizate a textelor si de imperativul racordarii la standardele occidentale din domeniu. Folosindu-ma de lucrarea lui Nicolae Gherghel (1996, 194-195), voi atrage atentia ca la dactilografierea (editarea) tabelelor:

. "Capul tabelului' se desparte de piciorul sau printr-o linie orizontala simpla sau dubla.

Cum sa redactam______________________________________ 109

.       "Etajele rubricilor' se despart intre ele prin linii orizontale
simple.

.       "Titlurile rubricilor', ca si titlurile coloanelor, se scriu cu
litere de rand.

.       "Cuvintele din titlurile rubricilor' nu se prescurteaza.

.       "Textul' compus din coloane de text sau cifre se dactilogra-
fiaza (editeaza) la un rand si jumatate.

.       "Notele' se plaseaza dupa linia de inchidere a tabelului, la
minimum doua randuri albe distanta.

.       Cand tabelele ocupa mai mult de o pagina, se numeroteaza
rubricile, iar pe paginile urmatoare, intre doua linii orizontale
simple, se trec doar numerele corespunzatoare titlului coloa
nelor.

Practica publicatiilor straine arata ca s-a renuntat la prezentarea tabelelor cu linii orizontale intre rubrici si intre coloane. S-a renuntat la dublarea liniei care desparte capul tabelului de prima rubrica si la liniile verticale marginale, care inchideau forma patrata sau dreptunghiulara a tabelului. Se dubleaza insa linia de sus a tabelului sau se ingroasa, uneori si cea de jos. Tendinta de renuntare la inchiderea figurilor in chenar este remarcata in ultima vreme atat in revistele de circulatie internationala, cat si in lucrarile monografice si in manualele universitare de prestigiu. Recomand ca titlul figurilor si al tabelelor sa se plaseze constant deasupra marginii din stanga, indiferent de marimea suprafetei respectivelor figuri sau tabele. De asemenea, "notele' sa fie plasate sub tabel, totdeauna la marginea stanga a acestuia, la un rand distanta de "piciorul tabelului'.

Discutarea datelor

Este vorba despre interpretarea lor teoretica. in orice cercetare stiintifica prezentarea datelor nu constituie decat o etapa intermediara, in nici un caz scopul ultim al investigatiei. Travaliul sociologului, al

1,10 _____________________________________ Septimiu Chelcea

cercetatorilor de teren in general, nu se justifica, in ultima instanta, decat prin aportul teoretic, care trebuie evidentiat in aceasta parte a lucrarii. Se intelege ca in discutarea datelor nu vor fi reproduse pasaje din introducere sau din alte parti ale lucrarii. Totusi, se impun reamintirea problemei studiate si trecerea in revista a celor mai semnificative dintre datele cercetarii.

Cand avem in vedere un public avizat, cand redactam un articol stiintific pentru o revista de specialitate, a prezenta problemele ab ovo constituie nu numai o pierdere de timp, dar si o ofensa pentru specialisti, care se constituie intr-un senat invizibil, nobil si cultivat. Important este sa ne organizam logic ideile, sa avem un plan. Putem adopta unul din tipurile de elaborare: analitic (descompunerea in sub-probleme), bazat pe opozitie (aspecte negative/aspecte pozitive), pe rationament cauzal (identificarea lanturilor explicative), pe rationament deductiv/inductiv (de la general la particular sau de la particular la general), prin reducere la absurd (relevand consecintele inexistentei elementului analizat), bazat pe rationamentul dialectic (teza care vizeaza aspectele pozitive/antiteza, care trateaza aspectele negative/ sinteza, prin care cercetatorul aduce o contributie originala, evaluand fenomenul studiat) (Ferreol si Flageul, 1996/1998,42-43).

Evident ca intr-o lucrare de mai mari proportii, structurata in parti si capitole, fiecare subunitate poate fi diferit elaborata, inclusiv prin mixajul tipurilor de rationamente. in introducere, pentru sublinierea importantei fenomenului studiat, rationamentul prin reducere la absurd pare foarte indicat. Analiza literaturii de specialitate solicita un rationament bazat pe opozitie. in concluzii apelam la rationamentul dialectic s.a.m.d. Redactarea raportului de cercetare impune, in cazul studiilor explicative, un plan bazat pe rationamentul cauzal. Cercetarile descriptive, folosind metode calitative, reclama un plan de discutie (elaborare) fondat pe rationamentul analitic. in astfel de cercetari se recomanda sa se adopte "un stil concret de redactare a conceptului [], reluandu-1 uneori in termeni diferiti, adaptati la specificul situatiei' (Kaufinann, 1996/1998, 286). Acelasi autor atrage atentia ca "Una dintre greselile cele mai frecvente este redactarea-sandvis: redactarea se face in mai multe felii si cu cat aceste felii sunt

Cum sa redactam

111

mai mari, cu atat cercetarea risca sa fie un esec: teoria nu a fost utilizata ca instrument, materialul nu a vorbit' (idem).

Pentru a urma firul Ariadnei in redactare se face apel la operatorii logici, marcandu-se relatiile dintre enunturi. Gilles Ferreol si Noel Flageul (1996/1998) propun un tabel continand punctele de reper frecvente in lantul argumentarii. Putem sa il completam cu conjunctii, prepozitii si locutiuni verbale intalnite in lucrarile de sociologie redactate in limba romana (Tabelul 9).

Tabelul 9. Puncte de reper in argumentare (cpudFeneol si Flageul, 1996/1998,61)

Prezentarea in scris a rezultarelor cercetarilor de tip cantitativ (de exemplu, sondaje de opinie publica, recensaminte, statistici etc.) ridica problema scrierii cifrelor. "Regula generala este de a scrie cifrele inferioare lui 10 cu litere (doi, trei, insa 12,45,78)' - se arata in Ghidul de prezentare a unui raport de cercetare (Provost et al., 1993/1997, 56). in aceeasi lucrare se atrage atentia si asupra celor cateva exceptii:

112______________________________________ Septimiu Chelcea

.       in cazul enumerarii (de exemplu, intrebarile 7, 8, 11, 17).

.       Cand se fac comparatii (de exemplu, subiectii aveau varsta
cuprinsa intre 5 si 7 ani).

.       in exprimarea procentelor (de exemplu, 3,0%, 7,5%, 9,2%).

.       Cand se fac referiri la tabele sau figuri (de exemplu, in tabelul
4 se arata).

.       Cand sunt exprimate operatiile matematice (de exemplu, per
formanta grupului experimental a fost de 2,5 ori mai ridicata
decat cea a grupului de control).

.       Cand se precizeaza data calendaristica si ora (de exemplu, 6
ianuarie 2003, experimentul a inceput la 2h 30 p.m.).

Numerele se scriu cu litere:

.       Cand sunt la inceputul propozitiei sau frazei (de exemplu,
Douazecisitrei din cei 40 de subiecti testati au obtinut scoruri
ridicate).

.       Cand se exprima o fractie (de exemplu, o treime, doua cin
cimi etc).

Concluziile

Adesea, lectura unui articol stiintific incepe cu concluziile. Daca acestea sunt clare, lamuritoare, concise si coerente, daca se inscriu in aria noastra de preocupari si prezinta un anume grad de noutate, vom continua examinarea respectivului studiu prezentat in revista sau inclus intr-un volum cu caracter monografic. Santiago Ramon y Cajal ne indemna "sa incheiem lucrarea consemnand intr-un scurt numar de propozitii datele pozitive aduse in problema de care ne-am ocupat, date care au motivat interventia noastra in studiul subiectului respectiv' (1897/1967, 149). Ceea ce la inceputul secolului XX parea a fi fost o cerinta standard pentru redactarea articolelor in revistele de specialitate, astazi apare ca recomandare nerestrictiva,

Cum sa redactam_____________________________________ 113

cel putin in domeniul stiintelor socioumane. Editurile si colegiile de redactie accepta spre publicare atat studii care au distinct formulate concluziile, cat si studii in care concluziile sunt integrate in partea de discutie a datelor. Mai mult, in acelasi numar al revistei sunt publicate fara discriminare studii cu si fara concluzii semnalate prin subtitlu, de exemplu, British Journal of Social Psychology sau Revista de cercetari sociale. Alte redactii cer ca studiile sa fie incheiate cu o parte de concluzii, separata de discutia datelor, de exemplu, Revista de psihologie sau revista Psihologia sociala. in Journal of Social Psychology sau Sociologie romaneasca articolele si studiile sunt finalizate prin discutarea datelor. Practica redactarii in domeniul stiintelor socioumane nu a impus, deci, o regula stricta in legatura cu separarea concluziilor de discutarea datelor. Recomand, totusi, colegilor mai tineri sa separe sub titlul "Concluzii' cateva paragrafe care contin enunturi concise despre:

.       Stadiul actual al cunoasterii temei abordate, pe plan mondial
si national.

.       Punctele de vedere referitoare la problema.

.       Elementele de noutate teoretico-metodologica aduse in studiul
efectuat.

.       Aplicativitatea rezultatelor.

.       Limitele investigatiei.

.       Posibilele directii de urmat in cercetarile viitoare.

in nici un caz nu ii indemn sa se joace cu cuvintele cand formuleaza titlul concluziilor. Iata un contraexemplu intalnit intr-o lucrare despre satul romanesc actual: "Concluzii generale (si insuficiente [sic])'.

Acelasi Santiago Ramon y Cajal considera ca "Prin indicarea noilor cercetari necesare si a punctelor pe care nu le-am putut lamuri dam tinerilor cercetatori, doritori de reputatie, o generoasa ocazie de investigatie si de confirmare a descoperirilor noastre'(l 897/1967,149).

Fara a fi fara repros, rezumatul studiului Tineri, culturi emergente si iesiri din galera de Jean-Marie Seca (1998, 2, 59) reprezinta un exemplu concludent.

114______________________________________ Septimiu Chelcea

in ultimii cincisprezece ani, socializarea tinerilor in deriva a fost esen-tialmente analizata prin descrierea contextelor (galera, frustrare) ce le favorizeaza sau nu devianta. Cercetarile legate de integrarea lor sociala prin arta si cultura si - mai specific - prin practicarea muzicii populare emergente (rock, rap etc.) sunt percepute astazi drept referinte in reflectia politicilor sociale. in studiul nostru au fost trecute in revista trei caracteristici ale acestor conduite: modelarea lor de catre continuturi ale culturii de masa, tendintele lor structurante si atitudinea de autoinsertie pe care o implica (Seca, 1998,2, 59).

Daca, asa cum s-a vazut, in redactarea articolelor stiintifice evidentierea concluziilor prin titlu constituie mai degraba o optiune, in scrierea lucrarilor de licenta si a tezelor de doctorat incheierea cu cateva pagini de concluzii, specificate in sumar, este obligatorie. Doua-trei pagini de concluzii in cazul lucrarilor de licenta si cinci-sapte pagini in cazul tezelor de doctorat permit fixarea in memoria comisiilor de evaluare a ideilor esentiale expuse anterior. "De fapt, concluziile comunicarii sau articolului constituie raspunsul la problema propusa spre rezolvare (cercetare) prezentata in introducere' (Gherghel, 1996,127).

Corectura

inainte de a fi tiparita sau de a fi predata pentru examinare de catre comisia de licenta sau de doctorat, orice lucrare trebuie corectata. STAS 6524-82 reglementeaza modul de corectare a manuscriselor dactilografiate ce urmeaza a fi tiparite. Corecturile manuale pe text, cel mult cinci pe o pagina, trebuie sa fie citete, utilizandu-se semnele de notare prevazute de STAS 9082-71 si reproduse in lucrarea lui Nicolae Gherghel (1996, 187) si in Dictionarul explicativ al limbii romane (1975).

in ceea ce priveste corectura finala a textului lucrarilor de licenta si al tezelor de doctorat, nu exista reglementari oficiale, nu intervine nici un STAS. Opereaza regula respectului pentru titlul academic

Cum sa redactam_____________________________________ 115

(doctor, licentiat) si pentru institutia care il acorda. Nu exprima deloc un astfel de respect o lucrare corectata asemenea manuscriselor dedicate tiparirii (randuri sau cuvinte taiate cu o linie, sageti pentru indicarea locului in care ar fi trebuit inserata o figura, scrierea pe marginea stanga a manuscrisului etc). Cel mai "cu minte' lucru ar fi sa redactilografiem sau sa dam un nou print cand sunt mai mult de doua-trei corecturi pe o pagina.

Cand facem corectura textului trebuie sa avem gija sa marcam expresiile sau termenii pe care vrem sa-i scoatem in evidenta, data fiind importanta lor pentru sustinerea demonstratiei. Conform principiului , J)aca totul este important, atunci nimic nu este important', se impune sa facem cat mai putine sublinieri. Sublinierile vor fi facute, exclusiv, cu italice de rand, nu cu litere bold (aldine) si nici prin trasarea unei linii sub respectivele cuvinte. Se subliniaza cu italice termenii in limbi straine, mai putin cei care au fost asimilati in limba romana (de exemplu, etc, ed., eds.). Se scriu intotdeauna cu italice titlurile cartilor si revistelor.

in acest ghid, titlul l-am scris cu majuscule, centrat pe pagina; titlul capitolelor a fost cules cu litere de rand bold si a fost plasat pe centrul paginii; titlurile paragrafelor scrise cu italice de rand au fost plasate in marginea din stanga a randului. in acest din urma caz, titlul a fost separat printr-un [.] de restul cuvintelor de pe acelasi rand. Subdiviziunile paragrafelor le-am semnalat printr-un rand alb. Astfel, titlurile au fost organizate pe patru niveluri. Organizarea titlurilor pe cinci niveluri se intalneste foarte rar (doar in cazul lucrarilor de mare amploare, tratate, manuale universitare, monografii de referinta). Structurate pe trei sau patru niveluri, tezele de doctorat, lucrarile de licenta sau rapoartele de cercetare trebuie sa pastreze acelasi mod de subliniere a ceea ce este esential.

Tot la corectura va trebui sa rectificam si sa uniformizam spatiile de dinaintea sau de dupa semnele de punctuatie. Dupa doua puncte (in cazul fractiilor), dupa punct sau dupa virgula (in cazul numerelor cu zecimale), dupa linia de unire (in cazul numelor proprii si al cuvintelor compuse, in citarea studiilor si articolelor, cand se arata paginile intre care acestea sunt), precum si atunci cand se specifica

116 Septimiu Chelcea

durata vietii unui autor, dupa linia de pauza (folosita pentru a preciza durata vietii unui autor) nu se lasa spatiu nici inainte, nici dupa semnele de punctuatie. Nu se lasa spatiu liber inainte, dar se lasa dupa, cand se folosesc virgula, punctul, semnele de intrebare si de exclamare, doua puncte, punct si virgula. in fine, se lasa spatiu liber atat inainte, cat si dupa folosirea liniei de pauza [-] , a punctelor de suspensie []. Aceste indicatii de corectura se regasesc partial si in Ghidul lui Marc A. Provost et al. (1993/1999, 20). Pe baza practicii editoriale din Romania, mi-am permis sa sugerez unele modalitati specifice in ceea ce priveste relatia dintre spatiul liber si semnele de punctuatie (vezi si capitolul Capcanele punctuatiei).

Pentru ca o data sustinem prima data o lucrare de licenta sau o teza de doctorat si pentru ca in stiinta, la modul ideal, scriem sub specie aeternitatis, merita efortul sa redactam fara repros.