Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


AdministratieDrept


Actele procesuale si actele procedurale. Termenele si sanctiunile procedurale

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Clasificarea modurilor de dobandire a dreptului de proprietate
ACTIUNEA CIVILA
NOTIUNI GENERALE PRIVIND PARTILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
Stiinta dreptului penal
NATURA JURIDICA A POSESIEI
AFINITATEA
ACTUL JURIDIC CIVIL
Definitia dreptului constitutional
Legatele si fideicomisele – drept roman
Exheredarea (dezmostenirea)

TERMENI importanti pentru acest document

CALCULAREA TERMENELOR PROCEDURALE : acte procesuale C899i acte procedurale : : acte procedurale si acte procesuale : acte procedurale in procesul penal :

Actele procesuale si actele procedurale. Termenele si sanctiunile procedurale

Sectiunea I. Acte procesuale si acte procedurale

§1. Conditiile de valabilitate a actelor procesuale si a actelor procedurale penale

1. Distinctia dintre actele procesuale si actele procedurale penale

In cursul procesului penal, organele judiciare sau partile isi manifesta vointa si si-o materializeaza prin diferite acte.

Codul de procedura penala, prin art. 132 le delimiteaza si stabileste trasaturile fiecarei categorii de acte.

Actul procesual este instrumentul juridic prin care sunt exercitate drepturile, prerogativele si facultatile organelor judiciare si subiectilor procesuali, prin care se asigura desfasurarea procesului penal. Astfel, pentru a se ajunge la condamnarea unui infractor sunt necesare: punerea in miscare a actiunii penale, trimiterea in judecata, judecarea si condamnarea. In unele cazuri, urmarirea si judecarea infractorilor depinde de plangerea prealabila, de exercitarea cailor de atac. Nepedepsirea este conditionata, uneori, de retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor.

Actele procesuale sunt acte de dispozitie ale organelor judiciare si uneori ale partilor, fara de care nu se poate desfasura procesul penal. Ele dinamizeaza si definitiveaza diferite faze ale procesului.

Procurorul pune in miscare actiunea penala, iar partea vatamata cere punerea in miscare a actiunii penale. Dupa efectuarea cercetarilor, procurorul dispune trimiterea in judecata in exercitarea functiei sale de invinuire. Instanta de judecata condamna pe inculpat in exercitarea functiei sale de jurisdictie. Inculpatul se foloseste de dreptul de aparare, in cadrul functiei de aparare.

Exista un principiu al specialitatii, potrivit caruia un act procesual pentru a fi valabil nu poate fi intocmit decat de autoritatea competenta sa urmareasca sau sa judece cauza, sau persoana indrituita.

Actul procedural este mijlocul prin care se aduce la indeplinire sarcina ce decurge din actele si masurile procesuale luate in cursul procesului penal. Astfel dispozitia de aducere pentru ascultare a unui martor este adusa la indeplinire prin chemarea cu citatie sau mandat de aducere. Luarea masurii arestarii preventive este un act procesual care se aduce la indeplinire de catre organele de executare, executarea mandatului fiind un act procedural.

Spre deosebire de actele procesuale care nu pot forma obiectul unei comisii rogatorii, cum ar fi: punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale, actele procedurale se pot efectua prin comisie rogatorie. Astfel, potrivit art. 132 C. proc. pen., cand un organ de urmarire penala sau o instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ, de aceeasi natura, egal in grad.

Aceste acte procesuale si procedurale, de regula, se consemneaza in scris, formand documentele procedurale, care dovedesc ca s-a efectuat actul si care fac parte din dosar. Astfel de documente sunt: rezolutiile, procesele-verbale, ordonantele, si incheierile in care se consemneaza dispozitia data ca act procesual si cele constatate prin actele procedurale efectuate.

2. Clasificarea actelor procesuale si procedurale comune

In diferite lucrari de specialitate, actele procesuale si procedurale cunosc diferite clasificari in: acte comune si acte speciale, acte oficiale si acte neoficiale, acte obligatorii si acte facultative, acte materiale, acte orale si acte scrise, acte procesuale imperative, obligatorii, la cerere si facultative, acte de constatare.

Toti autorii sunt de acord ca orice act procesual pentru a fi valabil trebuie sa indeplineasca doua conditii: de fond si de forma.

- Conditii de fond: sa fie efectuat de organul judiciar competent sau de o persoana abilitata prin lege si sa cuprinda manifestarea de vointa de a produce efectele juridice pe care le are in vedere legea pentru actul respectiv, si uneori necesitatea de a exercita dreptul cuprins in act intr-un anumit termen.

- Conditiile de forma cer ca actul sa aiba o anumita denumire si sa cuprinda mentiunile necesare prevazute de lege. Astfel, trimiterea in judecata se dispune de procuror prin rechizitoriu, care trebuie sa contina partile prevazute de lege.

Actele procesuale si procedurale sunt foarte numeroase, la fel si clasificarile, de aceea vom enumera numai cateva dintre acestea:

a) dupa caracterul de generalitate:

- actele comune sunt cele care pot fi indeplinite sau efectuate in orice faza a procesului (un astfel de act este dispozitia de a audia un martor - act procesual - si citarea acestuia - act procedural);

- actele speciale sunt cele specifice unui anumit moment sau unei anumite institutii a procesului (declaratia de exercitare a cailor de atac).

b) dupa natura lor:

- acte judiciare, care servesc la desfasurarea progresiva si coordonata a procesului;

- acte jurisdictionale, actele prin care instanta de judecata solutioneaza incidentele contencioase ivite pe parcursul procesului.

c) dupa subiect:

- actele oficiale sunt cele intocmite de subiectii procesuali oficiali (ex., dispunerea inceperii urmaririi penale, punerea in miscare a actiunii penale, dispunerea arestarii invinuitului sau inculpatului, condamnarea etc.);

- actele neoficiale sunt cele efectuate de parti si celelalte persoane care participa la procesul penal (constituirea de parte vatamata sau parte civila, introducerea unei plangeri de catre persoana vatamata, ridicarea unei exceptii, introducerea unei cereri de stramutare, de suspendare a procesului penal etc.).

d) dupa obligativitate:

- actele obligatorii sau imperative sunt acele acte procesuale care trebuie efec­tuate atunci cand sunt indeplinite conditiile cerute de lege. Ele pot fi imperative din oficiu (cum ar fi dispozitia de trimitere in judecata daca urmarirea penala este terminata si sunt probe de vinovatie) si imperative sau obligatorii la cerere si care se efectueaza ori de cate ori legea prevede obligativitatea unei anumite activitati ca raspuns la o anumita cerere (rechizitoriul obliga instanta la judecata; prim-procurorul parchetului este obligat sa rezolve plangerile impotriva masurilor luate sau actelor efectuate de procurorul din subordine - art. 278 C. proc. pen. etc.);

- actele facultative sunt acelea pentru care legea prevede posibilitatea efectuarii lor, dar manifestarea de vointa este lasata la aprecierea autoritatii sau persoanei abilitate in acest sens. Astfel, procurorul sau instanta de judecata „poate” lua masura arestarii inculpatului sau partea vatamata poate sau nu sa uzeze de dreptul sau de a face plangere penala, de a se constitui parte civila, sau uneori de a-si retrage plan­gerea.

e) dupa forma:

- actele scrise sunt acelea care trebuie, ca singura forma valabila, sa se efectueze in scris. Astfel, punerea in miscare a actiunii penale se face prin ordonanta, trimiterea in judecata se face prin rechizitoriu, condamnarea de catre prima instanta se face prin sentinta etc.;

- actele verbale (orale) se folosesc pentru activitatile ce se vor manifesta verbal (in forma orala). Astfel, declaratiile partilor ori ale martorilor, formularea de concluzii in cadrul dezbaterilor se realizeaza verbal (oral). Aceste acte verbale (orale) vor fi consem­nate in scris, insa ele sunt valabile numai daca s-au facut verbal (oral);

- actele mixte sunt cele care se pot formula prin oricare din cele doua forme, legea dandu-le aceeasi valoare. Astfel, constituirea de parte civila, depunerea de concluzii, se pot face atat in scris cat si oral in fata instantei de judecata;

- actele procedurale de constatare sunt documente in care se consemneaza in scris efectuarea unui act procesual sau procedural. Este necesara intocmirea unui act de constatare pentru a se proba ce s-a hotarat sau s-a constatat, pentru a se cunoaste temeiurile care au determinat actul sau masura procesuala, in vederea unui control ulterior al legalitatii si temeiniciei actului.

3. Modificarea actelor procedurale, indreptarea erorilor materiale si inlaturarea unor omisiuni vadite

a) Modificarea actelor procedurale

Oricata straduinta s-ar depune unele acte procedurale trebuiesc completate sau corectate. Orice adaugire, corectura sau suprimare din cuprinsul unui act procedural este avuta in vedere numai daca ea este confirmata in scris, in cuprinsul sau la sfarsitul actului de catre cei care l-au semnat. Modificarile neconfirmate, dar care nu schimba intelesul frazei, vor ramane valabile.

Pentru a se evita adaugarile ulterioare intr-o declaratie, locurile nescrise trebuie barate.

b) Indreptarea erorilor materiale

In cazul in care in cuprinsul unui act procedural apar erori materiale evidente acestea pot fi indreptate. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a intocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu, poate indrepta eroarea.

Eroarea trebuie sa fie materiala si evidenta. Constituie erori materiale, chestiunile care nu afecteaza fondul cauzei, incadrarea in drept, prejudiciul la care este obligat inculpatul si partea responsabila civilmente etc. Eroarea trebuie sa rezulte fara dubii, neimpunandu-se o reapreciere a materialului probator, deliberarea sau formarea unei convingeri. De exemplu, constituie erori materiale: trecerea gresita a unui nume intr-o incheiere sau chiar intr-o hotarare, desi din intreg dosarul rezulta numele corect (Ion in loc de Ioan, Vasilica in loc de Vasile), a varstei (1870 in loc de 1970) etc.

In unele cazuri, in vederea indreptarii erorii materiale, partile pot fi chemate pentru a da lamuriri. Un astfel de caz se poate referi la inscrierea ca prezenta a unei parti desi aceasta nu a fost prezenta la termenul respectiv.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, dupa caz, intocmeste un proces-verbal sau o incheiere in care se arata indreptarea efectuata facandu-se mentiune si la sfarsitul actului corectat. Procesul-verbal va insoti actul indreptat pentru eventualul control judiciar.

In practica s-a statuat ca nu constituie eroare materiala evidenta si ca atare actul nu poate fi modificat prin aceasta procedura: incadrarea data faptei prin sentinta in alt text de lege decat prin rechizitoriu, neconcordanta dintre minuta si dispozitiv asupra sporului de pedeapsa aplicat inculpatului, ori daca s-au stabilit gresit despagubirile civile si persoanele obligate la plata lor ori a beneficiarilor sau data de la care inculpatul datoreaza partii civile despagubirile, ori daca s-a trecut ca partea civila este obligata in „solidar” in loc de „subsidiar”, etc. Asemenea erori se indreapta prin introducerea cailor de atac impotriva hotararilor.

c) Inlaturarea omisiunilor vadite

Aceasta are loc in cazul in care organul de urmarire penala sau instanta, ca urmare a unor omisiuni vadite, nu s-a pronuntat asupra sumelor pretinse de martori, experti, interpreti, aparatori, potrivit art. 189 sau 190 C. proc. pen., precum si cu privire la restituirea lucrurilor sau ridicarea masurilor asiguratorii. In aceste cazuri se va proceda la inlaturarea acestor omisiuni vadite dupa procedura stabilita pentru indreptarea erorilor judiciare (art. 196, art. 195 C. proc. pen.).

Legiuitorul indica in mod limitativ cazurile de omisiune.

Practica judiciara a stabilit ca nu constituie omisiune: neindeplinirea obligatiei de a dispune confiscarea speciala a bunului ce a servit la savarsirea infractiunii, de a preciza in cuprinsul dispozitivului care sunt inscrisurile a caror desfiintare a hotarat-o etc. Aceste omisiuni se indreapta prin exercitarea cailor de atac.

§2. Unele acte procedurale comune

2.1. Citarea

Organul judiciar are posibilitatea de a chema o persoana, cand este necesara prezenta sa, prin: invitatie, citatie sau mandat de aducere. Invitatia nu are caracter juridic, desfasurandu-se dupa regulile de protocol.

Citarea este actul procedural scris ce poarta denumirea de citatie prin care o persoana fizica individualizata este chemata in fata organului judiciar la o anumita data, sub prevederea unei sanctiuni in caz de neprezentare.

Citarea este folosita atat in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata, care se desfasoara in sedinte, fiind sanctionate procesual unele cazuri de omisiune a citarii.

De regula, citarea este un act procedural scris insa legea permite si citarea prin nota telefonica sau telegrafica. Citatia se inmaneaza de agenti anume insarcinati cu indeplinirea acestei atributii (angajatii proprii ai organelor judiciare) sau prin mijlocirea serviciului postal.

 Citatia trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: chemarea si sanctiunea.

- Chemarea

Aceasta parte a citatiei cuprinde informatii despre:

a) denumirea organului de urmarire penala sau instantei de judecata care a emis citatia, sediul (str., nr., localitate), data emiterii si numarul dosarului;

b) numele si prenumele celui citat, calitatea in care este citat si indicarea obiec­tului cauzei. Calitatea in care este citat are o importanta deosebita pentru persoana respectiva pentru a-si formula apararea, in cazul partilor;

c) adresa celui citat cu indicarea elementelor care trebuie sa cuprinda: localitatea, judetul, strada sau satul, numarul si apartamentul daca exista sistem de numerotare. In anumite situatii pentru verificarea adresei se vor face si alte mentiuni.

d) citatia va mai cuprinde ora, ziua, luna si anul, locul de infatisare precum si invitarea celui citat sa se prezinte la data si locul indicate.

Locul de citare prezinta o deosebita importanta pentru a aduce efectiv la cunostinta necesitatea participarii la proces. Ca regula generala, invinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar daca aceasta adresa nu este cunoscuta, la adresa locului sau de munca. Daca in cursul procesului penal invinuitul sau inculpatul a declarat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat. Daca printr‑o declaratie invinuitul sau inculpatul a declarat u loc de unde sa fie citat, el va fi citat la adresa indicata. Invinuitul sau inculpatul daca nu a anuntat schimbarea de adresa va fi citat la noua adresa pe baza culegerii de informatii.

In cazul in care nu se cunoaste adresa unde locuieste invinuitul sau inculpatul si nici locul sau de munca va fi citat la sediul consiliului local in a carei raza teritoriala s‑a savarsit infractiunea. Daca activitatea infractionala s‑a desfasurat in mai multe localitati, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carei raza teritoriala se afla organul care efectueaza urmarirea penala.

Dispozitii speciale se refera la bolnavi, care se afla intr‑un spital, sau intr‑o casa de sanatate, la detinuti si la militarii incazarmati, care se citeaza prin administratia sau conducerile unitatilor respective.

In cazul in care invinuitul sau inculpatul locuieste in strainatate, citatia se face prin scrisoare recomandata, in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel. Avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de citare.

Citarea celorlalte persoane decat invinuitul sau inculpatul se face dupa procedura aplicabila acestora. Organizatiile prevazute de art. 145 C.P. se citeaza la sediul acestora, iar in cazul neidentificarii sediului, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savarsit infractiunea. . In caz  ca persoana juridica citata nu vrea sa primeasca citatia, sau primind-o functionarul insarcinat cu primirea corespondentei ori de la registratura, nu voieste  sau nu nu poate (din diferite motive) sa semneze dovada de primire, agentul lasa citatia la sediul  celui citat ori, in cazul refuzului de primire, o afiseaza pe usa sediului acestuia, incheind despre aceasta proces-verbal.    

            - Sanctiunea

Cuprinde consecintele legale in caz de neprezentare. Pentru parti sanctiunea consta in judecarea cauzei in lipsa lor [art. 291 alin. (2) C. proc. pen.], pentru martori, interpreti si experti, neprezentarea poate atrage o amenda judiciara [art. 198 alin. (1), lit. c) C. proc. pen.] si, in caz de neprezentare repetata sau in caz de urgenta, aducerea silita.

Inmanarea citatiei

Citatia se inmaneaza de agentii anume insarcinati sau prin mijlocirea lucratorilor serviciului postal. Daca invinuitu1 sau inculpatul este bolnav internat, detinut sau militar incazarmat de catre functionarii unitatii. Cel citat va semna dovada de citare, care in cazul citatiilor facute de instanta face corp comun cu citatia, urmand a fi detasata. Daca persoana citata nu vrea sa primeasca citatia, sau primind‑o nu voieste ori nu poate sa semneze dovada de primire, agentul lasa citatia celui citat ori, in cazul refuzului de primire, o afiseaza pe usa locuintei acestuia, incheind despre aceasta un proces - verbal.    In cazul in care scrisoarea recomandata prin care se citeaza un invinuit sau inculpat care locuieste in strainatate nu poate fi inmanata datorita refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum si in cazul in care statul destinatarului nu permite citarea prin posta a cetatenilor sai, citatia se va afisa la sediul parchetului sau al instantei, dupa caz.

Daca citarea a fost indeplinita prin alti functionari, citatia se inmaneaza persoanei citate sub luare de dovada, certificindu‑i semnatura sau aratand motivul pentru care nu s‑a putut obtine sematura acesteia. Dovada este predata agentului procedural care o inainteaza autoritatii judiciare care a emis‑o.

Daca citatia a fost destinata unei organizatii din cele prevazute in art. 145 din C.P sau alta persoana juridica se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea corespondentei dupa procedura descrisa anterior.

Citatia poate fi inmanata si altor persoane:

- daca persoana citata nu se afla acasa (nu si-a schimbat domiciliul sau resedinta) agentul inmaneaza citatia sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea (concubina), ori care in mod obisnuit ii primeste corespondenta. Citatia, avand valoare procedurala, nu poate fi inmanata unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de uzul ratiunii.

- daca persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, daca lipsesc si sotul, rudele apropiate sau persoana cu care locuieste ea, citatia se preda administratorului, portarului ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste. Cel care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul, certificand identitatea si semnatura, incheie proces-verbal. Daca acesta nu voieste sau nu poate semna dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa imobilului, incheind proces-verbal.

In lipsa persoanelor mai sus aratate, agentul este obligat sa se intereseze cand poate gasi persoana citata pentru a-i inmana citatia. Daca nu poate inmana citatia nici in urma investigatiilor, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei persoanei citate, incheind un proces-verbal.

Pentru a nu taragana procesul, daca in citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera in care locuieste, iar imobilul are mai multe apartamente ori persoana locuieste la hotel, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Si in acest caz daca investigatia a ramas fara rezultat, agentul afiseaza citatia pe usa principala a cladirii incheind un proces-verbal si facand mentiune despre imprejurarile care au facut imposibila inmanarea citatiei. Daca agentul constata ca persoana si-a schimbat adresa, afiseaza citatia pe usa locuintei aratata in citatie, si se va informa pentru aflarea noii adrese, mentionand in procesul-verbal pe care il va inainta autoritatii judiciare datele obtinute.

Pentru a se proba inmanarea citatiei se va intocmi dovada de primire. Dovada de primire a citatiei trebuie sa cuprinda: datele de identificare a dosarului, denumirea organului de urmarire penala sau a instantei care a emis citatia, numele, prenumele si calitatea persoanei citate, precum si data pentru care este citata. In partea a doua, trebuie sa cuprinda: data inmanarii citatiei, numele, prenumele, calitatea si semnatura celui ce inmaneaza citatia, certificarea de catre acesta a identitatii si semnaturii persoanei careia i s-a inmanat citatia, precum si aratarea calitatii acesteia. Toate procesele-verbale incheiate cu ocazia indeplinirii procedurii de citare, se trimit organului judiciar care a emis citatia.

2.2. Comunicarea actelor procedurale (art. 182 C. proc. pen.)

Legea leaga de actul comunicarii unor acte de procedura de diferite efecte juridice. Co­municarea este integrala sau in extenso. Astfel, inculpatului arestat preventiv, i se transmite o copie integrala dupa actul de sesizare [art. 313 alin. (2) C. proc. pen.], iar, dupa condamnare, o copie integrala a sentintei penale [art. 360 alin. (3) C. proc. pen.]; copii dupa dispozitivul sentintei penale, se trimit partilor care au lipsit atat de la dez­baterile judiciare cat si de la pronuntarea hotararii [art. 360 alin. (1) C. proc. pen.]. Procedura de urmat este asemenea procedurii de citare.

Neindeplinirea obligatiei de a comunica unele acte poate atrage nulitatea relativa sau absoluta.

2.3. Mandatul de aducere (art. 183-184 C. proc. pen.)

Daca s-a realizat procedura de citare a unei persoane a carei prezenta este necesara cauzei si acea persoana nu s-a prezentat, ea poate fi adusa in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata pe baza unui mandat de aducere.

In cazurile de urgenta, invinuitul sau inculpatul, poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie.

Mandatul de aducere este act procedural scris, care contine o dispozitie data organelor de politie de la domiciliul persoanei chemate in fata autoritatii judiciare, de a aduce, daca este cazul, fortat persoana a carei prezenta este necesara pentru solutionarea cauzei.

Pentru a se evita retinerile mascate sub aparenta audierilor (cunoscute sub denumirea de audieri in tura), persoanele aduse cu mandat pe motivul ca fie ca au fost citate si nu s-au prezentat sau prezenta lor este necesara in interesul solutionarii cauzei, nu pot ramane la dispozitia organului judiciar decat timpul strict necesar pentru audierea lor, in afara de cazul cand s-a dispus retinerea ori arestarea preventiva a acestora.

Din aceleasi considerente legea obliga organul judiciar sa audieze, de indata persoana adusa cu mandat de aducere .

Un mandat de aducere este intocmit potrivit dispozitiilor privind continutul citatiei (art. 176 C. proc. pen.), iar la sanctiune se invoca dispozitiile art. 198 lit. b) C. proc. pen. care prevad posibilitatea de a amenda neexecutarea mandatelor de aducere din motive imputabile organului de politie.

Organele de politie sunt imputernicite de lege sa execute mandatele de aducere, deci mandatele de aducere emise se vor trimite acestora.

Daca persoana ce trebuie adusa nu poate face deplasarea din motive de boala, cel insarcinat cu executarea mandatului constata aceasta printr‑un proces verbal, care se inainteaza de indata organului de urmarire penala ori instantei de judecata.

In cazul in care persoana aratata in mandat, cu exceptia invinuitului sau inculpatului, nu poate fi adusa din orice alta cauza, se va intocmi un proces verbal care se inmaneaza de indata organului de urmarire penala ori instantei de judecata. Din interpretarea acestor dispozitii ca invinuitul sau inculpatul pot beneficia doar de  scuza bolii pentru a nu se executa mandatul.

Daca persoana cautata nu este gasita la adresa indicata,organul de politie  trebuie sa faca cercetari pentru a o afla si daca acestea au ramas fara rezultat, se va incheia un proces verbal care va cuprinde mentiuni despre cercetarile facute.

Organele de politie pot folosi constrangerea impotriva invinuitului sau inculpatului pentru executarea mandatului, daca refuza sa se supuna mandatului sau incearca sa fuga.

In cazul militarilor, executarea mandatelor de aducere se face prin comandantul unitatii militare sau prin comandantul garnizoanei.

Sectiunea a II-a. Termenele (art. 185-188 C. proc. pen.)

§1. Conceptul de termene procedurale si clasificarea lor

1.1. Importanta termenelor in desfasurarea procesului penal

Pentru a se realiza tragerea la raspundere penala intr-un interval de timp rezonabil, cat mai aproape de savarsirea infractiunii si pentru a nu se mentine intr-o situatie incerta persoane nevinovate, s-au stabilit anumite termene pentru efectuarea unor acte procesuale sau procedurale ori in care nu se pot efectua aceste acte.

Termenul, in sens procesual, este intervalul de timp in decursul caruia se pot sau trebuie indeplinite unele acte si masuri procesuale sau procedurale ori acestea nu pot fi indeplinite. Astfel, se stabilesc termene inauntrul carora se poate introduce o plangere prealabila, sau se pot exercita caile de atac, termene in care nu se poate pune in executare o hotarare judecatoreasca dar si termene in care se recomanda a se rezolva o cauza de catre procuror sau sa se motiveze o hotarare de catre instanta de judecata etc.

Termenele pot avea mai multe scopuri: de a imprima un ritm alert procesului penal; de a opri partile vatamate de a abuza de dreptul la tragerea la raspundere penala peste o limita considerata rezonabila; de a impiedica autoritatile judiciare sa prelungeasca durata constrangerii in mod nejustificat, sau sa lase timp partilor pentru a-si exercita drepturile procesuale prevazute de lege.

1.2. Termenele procedurale si termenele substantiale

Termenele procedurale sunt termene care asigura sistematizarea si disciplinarea activitatilor procesuale. Aceste termene au o importanta deosebita in desfasurarea procesului penal, determinand desfasurarea alerta si continua a acestuia. Ele se refera la o serie de acte procesuale sau procedurale.

Termenele substantiale prevazute de legea procesual penala, privesc drepturi si libertati care au in general caracter extraprocesual si care sunt limitate in anumite situatii de Codul de procedura penala. Spre exemplu: libertatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, dreptul de proprietate sunt drepturi prevazute de legea fundamentala si alte acte normative, dar ele pot fi limitate pentru interesul urmaririi penale sau al judecatii, de legea procedurala.

Termenele substantiale sunt cele prevazute in legatura cu luarea, mentinerea, inlocuirea ori revocarea masurilor preventive, fiind in legatura cu dreptul de libertate a unei persoane.

Deosebirea intre categoriile de termene decurge si din modul de calcul al acestora si sanctiunile procesuale sau procedurale care se aplica.

1.3. Clasificarea termenelor procedurale

Termenele procedurale se pot clasifica dupa mai multe criterii, si anume: autoritatea care le stabileste, dupa natura, dupa modul de fixare, dupa sensul de calculare etc.

a) Dupa autoritatea care le stabileste, termenele sunt legale si judiciare

- termenul legal este cel stabilit de legiuitor prin legea procesual penala. Astfel de termene sunt: termenul de introducere a plangerii prealabile, diferitele termene de exercitare a cailor de atac ordinare si extraordinare etc.

- termenul judiciar este stabilit de autoritatea in fata careia se desfasoara procesul. Astfel, organul de urmarire penala fixeaza termenul de depunere a raportului de expertiza prin rezolutia prin care a dispus-o, iar presedintele instantei fixeaza terme­nul de judecata, de amanare a judecarii cauzei sau de amanare a pronuntarii, prin incheiere.

De regula, termenele legale nu pot fi modificate, nici prelungite, nici scurtate decat prin vointa legiuitorului, in timp ce termenele judiciare pot fi modificate de organul judiciar care le-a stabilit.

b) Dupa natura lor termenele sunt imperative (peremptorii), prohibitive si oranduitorii.

Termenul imperativ consta intr-un interval de timp in care trebuie indeplinite anumite acte procesuale sau procedurale. Exemplu este termenul de zece zile de exercitare a cailor ordinare de atac. Daca actul nu este indeplinit in acest termen, nerespectarea atrage decaderea din exercitiul lui si nulitatea actului facut peste termen (calea de atac se respinge ca tardiv exercitata).

Termenul prohibitiv constituie un obstacol pentru indeplinirea unor acte proce­sua­le sau procedurale. De exemplu, o hotarare de condamnare nu poate fi pusa in executare, cu unele exceptii, pana la expirarea termenului de apel sau, dupa caz, de recurs. Actul efectuat inainte de indeplinirea termenului prohibitiv este prematur si poate fi refacut dupa trecerea termenului.

Termenele oranduitorii sunt termenele de recomandare pentru efectuarea unor acte care nu atrag efecte in privinta actului neefectuat, astfel este termenul de 15 zile in care procurorul are obligatia sa solutioneze dosarul cu propunere de trimitere in judecata [art. 261 alin. (1) C. proc. pen.] si recomandarea ce i se face instantei in art. 310 C. proc. pen. de a redacta hotararea in cel mult 20 de zile de la pronuntare. Nerespectarea acestor termene poate atrage sanctiuni disciplinare.

c) Dupa modul cum sunt fixate termenele pot fi: fixe, maxime si minime

Termenul este fix cand se stabileste o durata determinata in care trebuie efectuat un act. Este cazul termenelor de exercitare a cailor de atac ordinare (3 zile sau 10 zile).

Termenul este maxim cand se stabileste durata maxima de timp in care se efectueaza actul. Un exemplu il constituie art. 159 alin. (7) C. proc. pen. privind procedu­ra prelungirii arestarii de catre instanta, care dispune: „    Instanta solutioneaza propunerea si se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive, in termen de 24 de ore de la primirea dosarului, si comunica incheierea celor lipsa de la judecata in acelasi termen.”.  Instanta va putea sa prelungeasca arestarea de indata ce a fost sesizata si sa restituie dosarul dupa sedinta.

Termenul este minim cand se fixeaza durata minima ce trebuie sa se scurga pentru ca un act sa fie considerat ca efectuat in termen. Vom reveni la procedura de efectuare a prelungirii arestarii in sensul ca, potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. pen.,   „Dosarul cauzei va fi depus de procuror, o data cu sesizarea instantei, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive si va putea fi consultat de aparator”.. Daca propunerea sau cererea s-a facut mai devreme de termenul indicat actele sunt considerate valabile.

d) Dupa sensul in care sunt calculate, termenele procesuale sunt de succesiune sau de regresiune.

Termenele de succesiune sunt intervalele de timp care se calculeaza in sensul normal al scurgerii timpului. Punctul de plecare este cel normal, data care a marcat un act producator de consecinte juridice, iar punctul terminal este data stabilita pentru intocmirea sau depunerea actului.

Termenele de regresiune sunt intervalele de timp ce se calculeaza in sensul invers al scurgerii timpului. Un astfel de exemplu este cel privind inaintarea propunerii si sesizarea instantei pentru prelungirea arestarii preventive in cursul urmaririi penale sau dispozitia potrivit careia inculpatul trebuie sa primeasca citatia cu cel putin trei zile inaintea judecatii.

§2. Calcularea termenelor procedurale si a celor substantiale

2.1. Calcularea termenelor procedurale

Termenul procedural curge intre doua momente, un moment initial (a quo = de la care) si un moment final (ad quem = pana la care).

Momentul initial este determinat de data actului sau a faptului ce are consecinte juridice care, potrivit legii, determina curgerea termenului. Astfel de momente sunt: data comiterii sau cunoasterii faptuitorului in cazul infractiunilor urmarite sau judecate la plangere prealabila determina cele doua luni in care se face plangerea sau data sentintei determina termenul de exercitare a cailor de atac.

Momentul pana la care se poate intocmi sau depune un act se stabileste cunoscand durata termenului.

 Modul de calcul adoptat de legislatia noastra este un sistem exclusiv. Acest sistem este al calculului pe ore si zile libere. Drept urmare, la calcularea termenelor procesuale, nu se ia in considerare ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul si nici ora sau ziua in care acesta se implineste. Calculan­du-se in acest mod se mareste timpul de exercitare a unui drept cu doua ore sau doua zile.

Termenele pe luni si ani se calculeaza calendaristic expirand la sfarsitul zilei corespunzatoare a ultimei luni ori la sfarsitul zilei si a lunii corespunzatoare din an. Astfel, un termen de doua luni care curge de la 15 martie va expira in 15 mai. Daca ultima zi cade intr-o luna care nu are ziua corespondenta, termenul va expira in ultima zi a lunii. De exemplu, un termen pentru depunerea plangerii prealabile de doua luni inceput in 31 iulie va expira in 30 septembrie.

Toate termenele procedurale se proroga cand ultima zi cade intr-o zi nelucratoare pana la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza.

Termenele procedurale nu se suspenda si nici nu se intrerup.

2.2. Calcularea termenelor substantiale

Aceste termene, datorita faptului ca se refera la drepturi si libertati personale care au fost limitate, se calculeaza diferit de termenele procesuale.

Intrucat cele mai importante limitari se refera la starea de libertate, la calcularea acestora se vor avea in vedere dispozitiile cuprinse in art. 87 si 154 C.P. care se intregesc cu dispozitiile art. 188. Astfel la calcularea termenelor privind masurile preventive, ora sau ziua de la care incepe si se sfarseste termenul intra in durata acestuia. Deci modul de calcul este pe ore si pe zile pline, sau pe unitati pline. Astfel o ordonanta de retinere pe 24 de ore pusa in executare la ora 13, expira a doua zi la ora 13. Un mandat de arestare pe 5 zile a invinuitului este pus in executare in 22 ianuarie va expira in data de 26 ianuarie.

Acelasi mod de calcul se aplica si pedepselor pe luni si ani, luna si anul se socotesc, potrivit art. 154 C.P., implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga.

       2.3. Actele considerate ca facute in termen

Potrivit art. 187 C. proc. pen., pentru a putea fi exercitate unele drepturi pro­ce­suale de catre persoane aflate in situatii speciale, actele depuse de acestea in alte locuri decat la organul judiciar sunt considerate ca facute in termen.

Astfel, actul depus inauntrul termenului prevazut de lege la administratia locului de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca facut in termen, indiferent de data cand va ajunge la organul judiciar. Ca dovada a datei depunerii actului servesc inregistrarea sau atestarea facuta de catre administratia locului de detinere pe actul depus, recipisa oficiului postal, precum si inregistrarea ori atestarea facuta de unitatea militara pe actul depus.

Pentru procuror, cu exceptia cailor de atac, actul este considerat ca facut in termen, daca data la care a fost trecut in registrul de iesire al parchetului este inlauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 407
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved