ANALIZA RENTABILITATII

ANALIZA RENTABILITATII

1.Consideratii generale privind rentabilitatea

Intr-o economie de piata moderna, maximizarea rentabilitatii este criteriul fundamental al deciziilor firmelor de angajare a cheltuielilor de organizare a productiei, de extindere sau restrangere a acesteia.

Rentabilitatea se defineste prin capacitatea unei firme de a obtine din activitatea pe care o desfasoara un profit, in conditiile mobilizarii resurselor de care dispune si reprezinta un instrument de fundamentare a tuturor deciziilor ce privesc atat gestiunea interna a firmelor, cat si relatiile lor cu partenerii de afaceri, dobandind in consecinta si calitatea de a fi un criteriu esential de apreciere a eficientei economice.

Se impune precizarea ca eficienta economica are o sfera mult mai larga decat notiunea de rentabilitate, intrucat vizeaza intregul sistem de indicatori care reflecta diversele forme specifice ale eficientei economice - sistem grupat in subsisteme intre care figureaza si subsistemul indicatorilor rentabilitatii. Cu toate acestea, rentabilitatea oglindeste eficienta economica finala a intregii activitati economico - financiare, constituind o adevarata chintesenta a tuturor laturilor eficientei economice.

Esentiala este si relatia rentabilitate (profitabilitate) si dezvoltare durabila, ce trebuie inclusa in politica firmelor ca variabila obligatorie, atunci cand la cele economice nu se obtine reactia necesara, de

compatibilitate cu cerintele dezvoltarii durabile. Astfel nu se pune problema obtinerii unui profit mare si cu orice pret, ci pe baza de activitate corelata cu asigurarea conditiilor ecologice normale.

In mod obisnuit, pentru exprimarea rentabilitatii se utilizeaza doua categorii de indicatori: profitul care reflecta marimea absoluta a rentabilitatii - fiind deci un indicator de volum al rentabilitatii si ratele de rentabilitate care reflecta marimea relativa a rentabilitatii, fiind astfel un indicator ce masoara gradul in care capitalul sau utilizarea resurselor intreprinderii aduc profit. Exprimarea in marimi absolute este limitativa, pe cand cea in marimi relative este comparabila in timp, spatiu si structura organizatorica."

Profitul reflecta modul de gospodarire a resurselor consumate si are drept componente esentiale veniturile si cheltuielile din activitatea economica.

In conformitate cu sistemul actual de planificare si de evidenta economico-financiara, profitul ne apare intr-o dubla ipostaza:

ca profit net, care ramane la dispozitia firmei pentru a fi repartizat conform destinatiilor prevazute, calculat ca diferenta intre profitul brut (respectiv potential) si impozitul pe profit;

ca profit brut (respectiv potential), calculat ca diferenta intre veniturile totale si cheltuielile totale ale intreprinderii.

Anticipand, se poate face sublinierea ca, pe baza sistemului informational actual, profitul brut permite efectuarea unei analize nu numai la nivelul activitatii totale a intreprinderii - cum e cazul profitului net - ci si pe cele trei tipuri de activitati sau pe intreaga filiera a structurilor organizatorice, precum si pe fiecare produs al intreprinderii.

Rata rentabilitatii economice se determina, de regula, in doua moduri:

1. ca un raport intre masa profitului si volumul activitatii economice, reprezentat de cifra de afaceri. Masa profitului reflecta performanta firmei, indiferent de modul de finantare si sistemul fiscal. Aceasta permite aprecierea efortului depus de o firma pentru a obtine profit, volumul desfacerilor sintetizand in mod indirect consumul de resurse.

2. ca raport intre profit si marimea fiecarui factor de productie sau a altor elemente care compun patrimoniul.

Ratele de rentabilitate masoara rezultatele obtinute in raport cu activitatea firmelor (rentabilitate comerciala) cu mijloacele economice (rentabilitate economica) sau financiare (rentabilitate financiara).

Modelele utilizate pentru a exprima rata rentabilitatii au rol informativ diferit, dar, in acelasi timp, oglindesc eficienta diferitelor laturi ale activitatii economice pe o perioada de timp. In cea mai mare parte, modelele utilizate in activitatea practica se bazeaza pe folosirea indicilor care permit descompunerea pe factori a variatiei ratei rentabilitatii, stabilirea sensului si a marimii influentei acestor factori. Indicatorii care exprima efectul (profitul, cifra de afaceri, etc.) si efortul (activele imobilizate si activele circulante, capitalul etc.) se pot utiliza pentru a determina rata rentabilitatii.

Rentabilitatea activitatii economico-financiare nu reprezinta unicul criteriu de apreciere a rezultatelor. Cu precadere in sectorul distributiei, la aceasta trebuie conectati si indicatorii sociali referitori, in primul rand, la calitatea satisfacerii cerintelor consumatorilor. Maximizarea profitului constituie premisa realizarii obiectivului strategic, de perspectiva, al oricarei firme.

2. Analiza profitului - ca indicator in marime absoluta a rentabilitatii intreprinderii

2.1. Analiza situatiei generale privind profitul intreprinderii

In activitatea economica, profitul reprezinta sensul existentei acesteia.

Profitul permite identificarea disponibilitatilor si posibilitatilor de dezvoltare a firmei. De aceea, analiza sa statica nu este suficienta, acesta trebuind comparat cu indicatorii calculati in perioada precedenta pe baza rezultatelor firmei analizate sau ale unor firme de dimensiuni si cu activitati similare.

In teoria economica contemporana se constata o divizare a opiniilor in ceea ce priveste definirea profitului, acesta reprezentand:

Avantajul rezultat sub forma baneasca dintr-o actiune, operatiune sau activitate economica.

Agentii economici trebuie sa dispuna de informatii privind marimea si dinamica profitului, informatii surprinse de cei doi indicatori esentiali: masa si rata profitului.

Masa profitului reprezinta suma absoluta obtinuta ca diferenta intre venituri si costuri sau, la nivel de produs, diferenta dintre pretul de vanzare si cost. Acest indicator constituie astfel rezultatul financiar pozitiv care exprima eficienta activitatii productive a firmei.

Rata profitului reprezinta raportul procentual dintre masa profitului si cifra de afaceri (costuri sau capital) in functie de baza de comparatie pe care o dorim.

Un element final sau rezidual al diferentei dintre venitul total si costuri;

Remuneratie implicita a factorilor de productie.

Conditia necesara obtinerii unui profit maxim este ca randamentul marginal al fiecarui factor sa egaleze pretul sau. In plus, conditia suficienta maximizarii profitului este ca, la optim, randamentele marginale ale factorilor sa fie descrescatoare.

Un diagnostic de ansamblu, general, cu caracter sistemic, privind situatia profitului dintr-o intreprindere presupune efectuarea unei analize pe baza urmatorului sistem de indicatori:

profitul net din activitatea economico-financiara totala a intreprinderii;

profitul brut din activitatea economico-financiara totala a intreprinderii;

profitul brut pe cele trei tipuri de activitati;

profitul brut pe structuri organizatorice (pe centre de profit);

profitul brut pe diverse produse.

Pe baza acestui sistem de indicatori pot fi identificate domeniile de activitate, structurile organizatorice si produsele unde eventual s-a inregistrat o dinamica nefavorabila a profitului, sau, desi favorabila, inca nu se ridica la nivelul de competitivitate cerut de piata interna si externa in ceea ce priveste rentabilitatea in ramura respectiva.

2.2. Analiza structurala si factoriala a profitului net si brut din activitatea totala a intreprinderii

2.2.1. Analiza structurala si factoriala a profitului net din activitatea totala a intreprinderii

Pentru efectuarea analizei structurale a profitului net din activitatea totala a intreprinderii, pot fi utilizate doua modele - corespunzator celor doua modalitati de determinare a profitului net la acest nivel de investigare:

ca parte componenta a valorii adaugate totale;

ca parte componenta a rezultatului economico financiar total.

a)      Ca parte componenta a valorii adaugate totale a firmei, pe baza urmatoarei relatii:

unde:

VA - valoarea adaugata din activitatea totala a unitatii

- elemente care intra in componenta valorii adaugate totale, potrivit metodei repartitiei (cheltuieli cu personalul salariat, impozite si taxe, cheltuieli financiare si amortizarea) cu exceptia profitului net.

b)      Ca parte componenta a rezultatului economic financiar din activitatea totala a firmei, pe baza urmatoarei relatii:

P_fn = P_fb - I_pf = (V - Ch) - I_pf

unde:

- profitul brut din activitatea totala a intreprinderii aferent livrarilor

V - venituri din activitatea totala

Ch - cheltuieli privind activitatea totala a intreprinderii

- impozit pe profit (aferent veniturilor incasate si neincasate).

Operatiile de cuantificare a actiunii elementelor componente asupra profitului net vor fi efectuate cu ajutorul metodei balantiere.

Analiza pe o baza factoriala a profitului net din activitatea totala a firmei se realizeaza utilizand urmatorul model sintetic:

unde:

- venituri diminuate cu impozitul pe profit

- cheltuieli totale amplificate cu impozitul pe profit.

Acest model permite sa se constate aportul direct pe care-l exercita asupra profitului nivelul eficientei economice a cheltuielilor. Operatiile de cuantificare a actiunii factorilor asupra profitului net vor fi efectuate cu ajutorul metodei substituirilor in lant.

2.2.2. Analiza structurala si

factoriala a profitului brut din activitatea totala

Analiza structurala a profitului brut din activitatea totala a intreprinderii se face cu ajutorul unui model, bazat pe relatia:

In structura veniturilor si cheltuielilor, practica romaneasca, a adoptat o clasificare dupa natura. Astfel, veniturile corespund resurselor obtinute prin realizarea operatiunilor industriale, comerciale, financiare, exceptionale, iar cheltuielile corespund resurselor consumate cu ocazia realizarii acestor operatiuni.

Utilizand un model de analiza factoriala, profitul brut din activitatea totala a firmei se calculeaza cu ajutorul relatiei matematice urmatoare:

In conformitate cu noul sistem contabil, exista trei tipuri de activitati: activitatea de exploatare, activitatea financiara si activitatea exceptionala. Tinand seama de aceste tipuri de activitati, modelul de mai sus poate fi exprimat si cu relatia urmatoare:

unde:

- cheltuielile la 1000 lei venituri pe tipuri de activitati

- structura veniturilor totale ale intreprinderii pe tipuri de activitati (ponderile veniturilor din fiecare tip de activitate fata de totalul veniturilor).

In cazul intreprinderilor cu profil industrial de activitate, unde relatiile cauzale dintre variabilele diverselor modele au in general un caracter de proportionalitate, modelul factorial de analiza a profitului brut din activitatea totala a intreprinderii poate fi conceput si in urmatoarea forma:

unde:

M - valoarea medie a activelor imobilizate si circulante;

- veniturile care revin la un leu valoare medie anuala a activelor imobilizate si circulante.

Corelarea celor doua modele de analiza (structurala si factoriala) a profitului brut din activitatea totala, permite o diagnosticare mai complexa a situatiei constatate, inclusiv in ceea ce priveste strategia adoptata de unitate in privinta cresterii rentabilitatii brute.

Operatiile de cuantificare structurala si factoriala vor fi efectuate cu ajutorul metodei balantiere, respectiv metodei substitutiei in lant, similar profitului net.

Se impune mentiunea ca atat in cazul profitului net, cat si in cazul profitului brut din activitatea totala a intreprinderii, utilitatea cognitiva deosebita a modelului de analiza de tip factorial (spre deosebire de modelul de analiza de tip structural) consta in aceea ca se permite sa se evidentieze, pe o baza matematica, aportul direct pe care-l exercita asupra profitului net sau brut din activitatea totala a intreprinderi, nivelul eficientei economice a cheltuielilor efectuate (). Concentrarea eforturilor pe linia acestui factor calitativ reprezinta o conditie esentiala pentru cresterea intr-un ritm mai intens a ratei rentabilitatii din activitatea totala a intreprinderii - rata rentabilitatii fiind cum s-a mai subliniat, cel mai concludent indicator sintetic al evolutiei eficientei economice finale a activitatii intreprinderii.

2.3. Analiza structurala si factoriala a

profitului brut la nivelul celor trei tipuri de activitati

Analiza structurala a profitului brut permite evidentierea ponderii si dinamicii rezultatelor aferente celor trei categorii de activitati desfasurate in cadrul unei firme: de exploatare, financiara si exceptionala.

Rezultatul exercitiului (profit sau pierdere) se obtine ca diferenta intre veniturile si cheltuielile exercitiului, indiferent de data incasarii sau platii acestora.

Rezultatul exercitiului inaintea impozitarii, respectiv profitul brut sau pierderea, se determina pe baza rezultatelor din diferite activitati.

Avand la baza datele din contul profit si pierdere, in figura urmatoare se prezinta modul de formare a rezultatului exercitiului inaintea impozitarii.

Rezultatul exercitiului inaintea impozitarii

Rezultatul exercitiului inaintea impozitarii se determina prin insumarea rezultatului curent si a rezultatului exceptional, astfel:

unde:

= venituri din exploatare,

= cheltuieli din exploatare,

= venituri financiare,

= cheltuieli financiare,

= venituri exceptionale,

= cheltuieli exceptionale,

sau conform relatiei:

Descompunerea pe factori a rezultatului exploatarii

Se porneste de la relatia:

care inglobeaza doi factori de influenta:

- veniturile din exploatare

- cheltuieli din exploatare la 1000 lei venituri din exploatare

Analiza factoriala a profitului brut aferent cifrei de afaceri

Cifra de afaceri reprezinta partea principala a veniturilor din exploatare, iar rezultatul aferent cifrei de afaceri este componenta cea mai importanta a rezultatului exploatarii.

Modelul folosit in analiza factoriala a profitului brut aferent cifrei de afaceri este:

unde:

= profitul mediu la 1000 lei cifra de afaceri

(rata medie a rentabilitatii comerciale)

= profitul aferent cifrei de afaceri

Deci, pentru a creste profitul, nu este suficienta numai o crestere a cifrei de afaceri, ci trebuie avute in vedere si cheltuielile aferente acestei cresteri a cifrei de afaceri.

Trebuie mentionat faptul ca acest gen de analiza este destinat si util indeosebi managerilor de firme si mai putin utilizatorilor externi.

Descompunerea pe factori a rezultatului financiar

Se porneste de la relatia:

care inglobeaza doi factori de influenta:

- veniturile financiare

- cheltuieli financiare la 1000 lei venituri financiare

Descompunerea pe factori a rezultatului exceptional al exercitiului

Se porneste de la relatia:

care inglobeaza doi factori de influenta:

- veniturile exceptionale

- cheltuieli exceptionale la 1000 lei venituri exceptionale .

2.4. Analiza factoriala a profitului brut aferent productiei vandute totale a intreprinderii

In societatile comerciale, indiferent de ramura careia ii apartin, realizarea unei profitabilitati competitive din vanzarea productiei constituie un obiectiv si in acelasi timp o problema manageriala fundamentala.

Ca atare, indeplinirea si eventual depasirea prevederilor la productia vanduta, in conditii sporite de eficienta economica, sociala si ecologica, constituie insasi ratiunea viabilitatii acestor intreprinderi, mai ales in conditiile cerintelor si exigentelor dezvoltarii durabile.

In consecinta, analiza factoriala a profitului brut aferent productiei vandute totale a intreprinderii, datorita si posibilitatilor analitice de informare, dobandeste - in procesul managerial - noi valente cognitive si operative, devenind un mijloc important de identificare si mobilizare a rezervelor interne pentru cresterea eficientei economice finale a utilizarii resurselor in aceste unitati.

Pentru efectuarea analizei factoriale a profitului brut aferent productiei vandute totale se utilizeaza - in functie de resursele luate in considerare - mai multe modele dintre care, in practica curenta de planificare si evidenta, precum si in cercetarea stiintifica, se regasesc cu prioritate urmatoarele doua modele:

Modelul 1

unde:

- volumul fizic al productiei vandute pe produs in expresie naturala sau stas

c - costul pe unitatea de produs-vandut

p - pretul mediu de vanzare pe unitatea de produs-vandut fara TVA.

Acest model reliefeaza influenta directa asupra profitului brut, a urmatorilor factori:

- volumul fizic (Q_v) al productiei vandute pe produs in expresie naturala sau stas (factor cu caracter cantitativ);

- structura productiei vandute totale (s), adica ponderile diverselor produse vandute in expresie valorica fata de totalul valoric al productiei vandute (factor cu caracter structural);

- costul pe unitatea de produs-vandut (c) (factor cu caracter calitativ);

- pretul mediu de vanzare pe unitatea de produs-vandut (p), fara TVA (factor cu caracter calitativ)

Modelul 2

unde:

- valoarea productiei vandute totale

- profit brut la 1000 lei venituri aferente productiei vandute totale

- cheltuieli la 1000 lei venituri aferente productiei vandute totale.

Potrivit acestui model, profitul brut aferent productiei vandute totale este o functie de doi factori directi si anume:

- valoarea productiei vandute totale, respectiv veniturile aferente productiei vandute totale () - cifra de afaceri (factor cu caracter cantitativ);

- profitul brut la 1000 lei venituri aferente productiei vandute totale (), respectiv cheltuielile la 1000 lei venituri aferente productiei vandute totale () - rata rentabilitatii acestor venituri (factor cu caracter calitativ).

De asemenea, potrivit acestui model, profitul brut aferent productiei vandute totale depinde de urmatorii factori indirecti:

- prin intermediul veniturilor aferente productiei vandute totale depinde de volumul fizic al productiei vandute pe produs (Q_v) si pretul mediu de vanzare (p), fara TVA, pe unitatea de produs-vandut;

- prin intermediul profitului brut la 1000 lei venituri aferente productiei vandute totale, respectiv prin intermediul cheltuielilor la 1000 lei venituri aferente productiei totale vandute, depinde de structura productiei vandute totale (s), pretul mediu de vanzare (p), fara TVA, pe unitatea de produs-vandut si costul pe unitatea de produs-vandut (c).

Comparand cele doua modele de analiza prezentate, se poate face urmatoarea observatie de ordin metodologic si managerial. Intrucat cresterea profitului brut aferent productiei vandute reclama, practic, eforturi in patru directii esentiale, respectiv:

a.       pe linia cresterii volumului fizic al productiei vandute, avand o desfacere asigurata;

b.       pe linia optimizarii structurii productiei vandute;

c.       pe linia reducerii costului unitar al produselor vandute;

d.       pe linia cresterii pretului de vanzare al produselor vandute;

Se mai impune si precizarea ca cei patru factori mentionati (ca directii de actiune asupra profitului brut aferent productiei vandute) nu pot fi pusi, din punct de vedere al posibilitatilor de care dispune intreprinderea in aceasta privinta, pe acelasi plan de egalitate. Intr-o perioada data, de regula un an, cei patru factori mentionati (ca directii de actiune manageriala), pot fi ierarhizati - avand in vedere in primul rand eforturile proprii ale intreprinderii - in felul urmator:

pe primul loc, reducerea costului unitar al produselor vandute, evident pe baza respectarii corelatiei de eficienta dintre efort si efect pe fiecare produs (respectiv, indicele cresterii volumului fizic al productiei vandute sa fie intotdeauna superior indicelui cresterii cheltuielilor pe fiecare produs);

pe locul al doilea, optimizarea structurii productiei vandute in sensul - acceptat de catre clienti si al posibilitatilor de care dispune intreprinderea - de a fi sporita ponderea celor mai profitabile produse concomitent cu reducerea ponderii celorlalte produse (eventual, prin eliminarea acelor produse care, temporar, nu mai sunt rentabile);

pe locul al treilea, cresterea pretului de vanzare unitar al produselor vandute, in primul rand pe baza unei imbunatatiri radicale a calitatilor acestor produse cerute de catre clienti (si implicit al standardelor interne si externe impuse de dezvoltarea durabila)

pe locul al patrulea, cresterea volumului fizic al produselor vandute, dar numai in masura in care exista o desfacere asigurata prin contractele incheiate cu clientii, pe de o parte, pe baza cresterii productivitatii muncii, iar pe de alta parte, prin reducerea, in limitele economico-financiare strict rationale, a stocurilor si a productiei neterminate pe fiecare produs.

In practica, cel de al doilea model este mai putin utilizat, dar in analiza economica prezinta o utilitate cognitiva deosebita deoarece permite sa se constate daca unitatea economica a reusit sau nu sa tina seama tocmai de una din cerintele esentiale ale cresterii eficientei economice finale in conditiile unei economii de piata si anume: pentru obtinerea unui cuantum sporit al profitului brut este necesar sa se depuna eforturi nu numai in directia cresterii veniturilor din productia totala vanduta ci si in directia cresterii eficientei economice a cheltuielilor aferente acestor venituri, respectiv a reducerii cheltuielilor la 1000 lei venituri. In plus, aportul preponderent al acestui factor calitativ in ceea ce priveste sporirea profitul brut aferent productiei vandute totale (aport in proportie hotaratoare, de cel putin 80%) atrage dupa sine si un ritm superior de crestere a ratei rentabilitatii - in comparatie cu ritmul de crestere al profitului brut aferent productiei vandute - rata rentabilitatii, cum s-a mai subliniat anterior, fiind cel mai concludent si corect indicator al dinamicii rentabilitatii intr-o perioada data.

In structurile organizatorice cu activitati industriale, literatura de specialitate recomanda si alte modele pe baza carora poate fi efectuata analiza factoriala a profitului brut aferent productiei vandute totale:

unde:

- valoarea medie a mijloacelor economice aferente exploatarii (active imobilizate + active circulante),

- eficienta mijloacelor economice;

- valoarea productiei fabricate destinate vanzarii;

- raportul static dintre valoarea productiei vandute totale si valoarea productiei fabricate destinate vanzarii (gradul de valorificare al productiei fabricate destinate vanzarii si al celei stocate);

- valoarea productiei vandute totale;

- rata rentabilitatii veniturilor din vanzarea productiei (profitul brut la 1 leu productie vanduta)

Qv - volumul fizic al productiei vandute

p - pretul de vanzare pe unitatea de produs, fara TVA;

cv - costul variabil pe unitatea de produs;

- suma cheltuielilor fixe;

- venitul marginal pe unitatea de produs;

T - numarul mediu de persoane sau timpul total de munca (in zile-om sau ore-om);

- productivitatea muncii;

- gradul de inzestrare tehnica a muncii;

- eficienta economica a utilizarii mijloacelor fixe;

- valoarea medie a mijloacelor fixe;

In structurile organizatorice care practica o activitate comerciala, analiza structurala a profitului brut se poate efectua pe baza urmatorului model:

Analiza factoriala a profitului brut pentru acest tip de structura organizatorica se efectueaza dupa urmatorul model:

unde:

- suma totala a adausului comercial obtinut din desfacerea marfurilor cu amanuntul;

- suma totala a cheltuielilor de circulatie aferente desfacerii marfurilor cu amanuntul;

D - volumul total al desfacerilor de marfuri cu amanuntul (in expresie valorica);

(%) - cota medie generala a adausului comercial;

(%) - nivelul mediu general al cheltuielilor de circulatie;

d - volumul desfacerilor de marfuri cu amanuntul pe grupe de marfuri (in expresie valorica);

s - structura desfacerilor de marfuri pe grupe de marfuri (ponderile grupelor de marfuri fata de volumul total al desfacerilor de marfuri cu amanuntul)

nc - nivelul cheltuielilor de circulatie pe o grupa de marfuri (%);

ac - cota de adaus comercial pe o grupa de marfuri (%).

2. Analiza factoriala a profitului brut aferent productiei vandute

a intreprinderii la nivel de produs

La nivel de produs vandut, datorita si posibilitatilor sporite de informare, de sesizare a celor mai concrete aspecte ale relatiilor cauzale, analiza factoriala a profitului brut poate dobandi un maximum de aprofundare, astfel ca, pe aceasta baza, sa poata fi stabilit un diagnostic corect si competent si, implicit, o strategie de crestere a profitabilitatii in vederea atingerii competitivitatii de pe piata concurentiala interna si externa.

Modelele analizei factoriale a profitului brut la nivelul unui produs vandut comporta unele diferentieri in functie de modul de exprimare a productiei vandute (in expresie naturala sau in expresie stas sau conventionala), precum si in functie de conditiile vanzarii productiei (pe diversi parteneri, pe anumite perioade, pe categorii de calitate).

In cazul produselor care se vand in expresie naturala:

Se constata ca profitul brut este influentat direct de trei factori:

- volumul fizic al productiei vandute (Qv);

- costul pe unitatea de produs fizic (c);

- pretul mediu de vanzare pe unitatea de produs fizic, fara TVA (p).

Structura productiei vandute fizice pe clase de calitate (sk) si pretul mediu de vanzare pe unitatea de produs fizic pe o clasa de calitate (fara TVA) (pk) influenteaza indirect profitul brut prin intermediul pretului mediu de vanzare pe unitatea de produs fizic.

In cazul produselor care se vand in expresie naturala, dar pe

categorii de calitate (sau pe diferite perioade de livrare):

;

In cazul produselor care se vand in expresie stas

(respectiv, conform standardelor interne sau internationale):

Se observa ca profitul brut este influentat direct de patru factori:

- volumul fizic al productiei vandute (Qv);

- costul pe unitatea de produs fizic (c);

- pretul mediu de vanzare pe unitatea de produs stas, fara TVA (p);

- cresterea sau diminuarea veniturilor aferente volumului fizic al productiei vandute ca urmare a imbunatatirii sau inrautatirii parametrilor stas ai calitatii productiei.

Analiza factoriala a profitului brut, in cazul produselor vandute care se livreaza in expresie stas se poate face si pe baza urmatoarelor modele:

sau

unde:

- volumul stas al productiei vandute (volumul fizic recalculat al productiei vandute in functie de parametrii stas ai calitatii acestei productii)

- costul pe unitatea de produs stas

- pretul mediu de vanzare pe unitatea de produs fizic (fara TVA) calculat ca raport intre suma incasata din vanzarea productiei si volumul fizic al productiei vandute.

Potrivit acestor modele calitatea productiei nu mai apare ca factor cu actiune directa asupra profitului, ci factor cu actiune indirecta prin intermediul factorilor si (dupa primul model) sau prin intermediul factorului (dupa al doilea model). Aceasta determina ca modelele sa fie mai putin utilizate in cercetarea economico-financiara.

3. Metode de calcul si analiza a ratei rentabilitatii pe baza bilantului contabil si a contului de profit si pierdere

Cunoasterea gradului de independenta economica si financiara, determinarea la momentul oportun a diferitelor cauze care genereaza schimbari nedorite in activitatea firmelor, presupun diagnosticarea statistico-financiara printr-un sistem de rate de eficienta.

3.1. Rata rentabilitatii economice

Rata rentabilitatii economice reflecta corelatia dintre un rezultat economic si mijloacele economice (capitalul) angajate pentru obtinerea acestuia. Rata rentabilitatii economice este independenta de structura financiara (gradul de indatorare), politica fiscala de impozitare a profitului, precum si de elementele exceptionale.

In literatura de specialitate, rata rentabilitatii economice, ca rata a profitabilitatii economice, se calculeaza in trei modalitati:

a) sau

b)

(numita si rata rentabilitatii capitalului avansat sau ocupat)

c)

unde:

= profitul brut,

= capitalul propriu,

= profitul curent al exercitiului,

= profitul din exploatare,

= active de exploatare,

= activ total.

Nivelul ratei rentabilitatii trebuie comparat cu rata medie a dobanzii pe piata bancara, astfel:

cand nivelul ratei rentabilitatii economice este inferior ratei

dobanzilor, inseamna ca firma comerciala inregistreaza pierderi;

cand nivelul ratei rentabilitatii este superior ratei

dobanzilor, inseamna ca firma comerciala isi utilizeaza eficient resursele de care dispune. Apare astfel efectul de parghie, prin faptul ca diferenta dintre rata rentabilitatii economice si rata dobanzii la capitalul imprumutat suplimenteaza remunerarea capitalurilor proprii.

3.2. Rata rentabilitatii financiare sau profitabilitatii

Rentabilitatea financiara exprima corelatia dintre profit si capitaluri in calitatea lor de surse de finantare a activitatii intreprinderii.

Ca atare modelul este dat de:

Denumita si rata rentabilitatii capitalului propriu, se mai calculeaza dupa relatia:

unde:

= profit net,

= profit financiar.

Daca se folosesc modelele multiplicative "", se determina dupa relatiile:

respectiv:

unde:

= venituri totale,

= profitul impozabil,

= rata dobanzii,

= datorii financiare,

= cota de impozitare a profitului

Rata rentabilitatii financiare indica si remunerarea potentiala a actionarilor.

"Rentabilitatea financiara reflecta scopul final al proprietarilor unei firme, exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital efectuata de acestia in procurarea actiunilor firmei sau a reinvestirii totale sau partiale a profitului ce le revine de drept."

Relatia care exista intre rentabilitatea economica si cea financiara scoate in evidenta faptul ca o firma poate avea o rata redusa a rentabilitatii in raport cu activitatea economica, dar ridicata in raport cu capitalul utilizat, in principal datorita cresterii numarului de rotatii ale acestuia.

3.3. Rata rentabilitatii resurselor consumate

Rata rentabilitatii resurselor consumate, denumita in mod curent rentabilitate a costurilor, exprima legatura cost-profit, in esenta raportul efect-efort, care reprezinta efortul resurselor consumate, dimensionate prin costuri, conform relatiei:

sau

unde:

Che = cheltuieli pentru exploatare,

= valoarea cheltuielilor de exploatare (costuri totale),

= valoarea veniturilor realizate.

Din formula de mai sus rezulta factorii cu influenta directa asupra rentabilitatii resurselor consumate, si anume: structura cifrei de afaceri, costul marfurilor si serviciilor si pretul lor de vanzare.

3.4. Analiza structurala si factoriala

a rentabilitatii brute pe tipuri de activitati

Efectuarea unei analize a ratei rentabilitatii pe tipuri de activitati, permite desprinderea unor concluzii care sa vizeze toate laturile rentabilitatii pana la cele mai concrete aspecte.

Analiza ratei rentabilitatii brute pe tipuri de activitati se realizeaza cu urmatoarele modele factoriale:

unde:

- profit brut aferent tipului respectiv de activitate

- rata rentabilitatii brute aferente tipului respectiv de activitate

- venituri aferente tipului respectiv de activitate

- cheltuieli aferente tipului respectiv de activitate

Rata rentabilitatii veniturilor poate fi scrisa si astfel:

unde:

gv_i - structura veniturilor

r_i - rata rentabilitatii pe categorii de venituri, care reprezinta factorii prin intermediul carora poate fi explicata modificarea fata de criteriul de comparatie

Relatiile de mai sus stabilesc daca managementul firmei a reusit sau nu sa puna accent mai mare pe cresterea eficientei economice a cheltuielilor (pe fiecare tip de activitate), aceasta constituind conditia esentiala a accelerarii nivelului ratei rentabilitatii brute la un nivel competitiv.

3. Analiza factoriala a rentabilitatii

brute aferente productiei totale vandute

Pentru efectuarea analizei factoriale a ratei rentabilitatii brute aferente productiei vandute totale, se utilizeaza urmatorul model:

Aceasta relatie reliefeaza influenta directa a trei factori:

- structura productiei totale vandute (s);

- costul pe unitatea de produs vandut (c);

- pretul mediu de vanzare, fara TVA, pe unitatea de produs vandut (p).

Se observa ca structura productiei vandute totale si costul pe unitatea de produs-vandut actioneaza asupra nivelului ratei rentabilitatii brute aferente productiei vandute totale atat prin intermediul cheltuielilor () cat si prin intermediul profitului (), ceea ce face ca ritmul variatiei ratei rentabilitatii in comparatie cu ritmul variatiei profitului sa fie mai accentuat. Volumul fizic al productiei vandute pe produs isi exercita o actiune indirecta asupra nivelului acestui indicator, prin intermediul cheltuielilor si prin intermediul profitului brut, ceea ce reliefeaza necesitatea concentrarii eforturilor firmei pe linia celor trei factori cu actiune directa mentionati.

La nivelul diverselor structuri organizatorice ale unitatilor economice, analiza rentabilitatii productiei vandute totale comporta anumite particularitati, fiind necesara o cercetare a sistemului cauzal sub cele mai concrete aspecte ale sale.

Astfel, in structurile organizatorice cu activitati industriale analiza factoriala a ratei rentabilitatii se realizeaza pe baza urmatorului model:

unde:

- valoarea productiei fabricate destinate vanzarii

- valoarea medie a activelor imobilizate

- valoarea medie a activelor circulante

Relatia de mai sus pune in evidenta influenta a trei factori de importanta deosebita in economia de piata:

- nivelul eficientei economice al resurselor avansate (ocupate)

- coeficientul vanzarii productiei fabricate destinate vanzarii

- rata rentabilitatii veniturilor din productia vanduta.

In structurile organizatorice care practica o activitate comerciala, analiza factoriala a rentabilitatii brute se poate efectua pe baza urmatoarelor modele:

unde:

- suma totala a adausului comercial obtinut din desfacerea marfurilor cu amanuntul

- suma totala a cheltuielilor de circulatie aferente desfacerii marfurilor cu amanuntul

D - volumul total al desfacerilor de marfuri cu amanuntul (in expresie valorica)

(%) - cota medie generala a adaosului comercial

(%) - nivelul mediu general al cheltuielilor de circulatie

d - volumul desfacerilor de marfuri cu amanuntul pe grupe de marfuri (in expresie valorica)

s - structura desfacerilor de marfuri pe grupe de marfuri (ponderile grupelor de marfuri fata de volumul total al desfacerilor de marfuri cu amanuntul)

nc - nivelul cheltuielilor de circulatie pe o grupa de marfuri (%)

ac - cota de adaus comercial pe o grupa de marfuri (%)

Operatiile de cuantificare a actiunii celor doua variabile independente (cu rol de elemente componente) din modelul structural al ratei rentabilitatii brute vor fi efectuate cu metoda balantiera.

Operatiile de cuantificare a variabilelor independente (cu rol de factori) din modelul factorial al ratei rentabilitatii brute vor fi efectuate cu ajutorul metodei substitutiilor in lant.

3.6. Analiza factoriala a ratei rentabilitatii

brute aferente productiei vandute pe produs

In cazul produselor care se livreaza fizic, dar in expresie naturala pe clase de calitate, analiza factoriala a ratei rentabilitatii brute se bazeaza pe urmatorul model:

Rata rentabilitatii brute este o functie de doi factori cu actiune directa:

- costul pe unitatea de produs fizic (c);

- pretul mediu de vanzare pe unitatea de produs fizic (fara TVA) (p).

Structura productiei vandute fizice pe clase de calitate (sk), pretul mediu de vanzare pe unitatea de produs fizic pe o clasa de calitate (fara TVA) (p) influenteaza indirect rata rentabilitatii brute prin intermediul pretului mediu de vanzare pe unitatea de produs fizic. Volumul fizic al productiei vandute influenteaza indirect rata rentabilitatii brute prin intermediul costului pe unitatea de produs.

In cazul produselor vandute ce se livreaza in expresie stas, analiza factoriala a ratei rentabilitatii brute utilizeaza urmatorul model:

Factorii cu actiune directa asupra ratei rentabilitatii sunt:

- costul pe unitatea de produs fizic (c);

- pretul mediu de vanzare pe unitatea de produs stas, fara TVA (p);

- calitatea productiei ().

Volumul fizic al productiei vandute isi exercita o actiune indirecta asupra nivelului ratei rentabilitatii brute prin intermediul costului pe unitatea de produs.