REFORMA PROTECTIEI VAMALE

REFORMA PROTECTIEI VAMALE

Conceptul de protectie efectiva a influentat decisiv proiectarea reformelor protectiei vamale intreprinse in ultimele decenii, invederand faptul ca nu doar nivelul protectiei trebuie abordat, ci si structura acesteia.

simplificarea structurii

reducerea nivelului

sporirea transparentei: presupune eliminarea sau restrangerea utilizarii taxelor vamale specifice sau mixte, ca si a contingentelor tarifare

A. Structura protectiei

Varianta ideala = taxa vamala uniforma

eficienta: evita inducerea de distorsiuni in structura productiei interne (rata protectiei efective este aceeasi pentru toate produsele), fapt cu atat mai pozitiv cu cat este notoriu ca guvernele nu sunt bine plasate pentru a identifica sectoarele cele mai indreptatite la sustinere

echitate: elimina discriminarea unor producatori in favoarea altora: protectia mai mare acordata unor producatori se reflecta inevitabil intr-o protectie mai scazuta acordata altora

O taxa vamala uniforma este mai echitabila si daca are scop fiscal, pentru ca maximizarea veniturilor colectate prin stablirea de taxe vamale mari la acele produse relativ inelastice la pret are efecte degresive asupra consumatorilor.

simplitate: sunt eliminate orice fel de neintelegeri legate de clasificarea vamala si, totodata, sunt economisite resursele administrative altminteri folosite pentru efectuarea acestui proces.

Pe langa faptul ca o taxa vamala uniforma este mai transparenta si mai usor de administrat, ea elimina stimulentele pentru recurgerea la declaratii vamale false.

dispare ratiunea de existenta a activitatilor de lobby. Nici o industrie nu mai poate obtine castiguri concentrate de pe urma sporirii taxelor vamale: majorarea nivelului taxei vamale atrage dupa sine un pret mai mare al input-urilor utilizate.

In sensul "temperarii" lobby-ului actioneaza si fenomenul de "free riding": existand un singur nivel de taxa vamala, modificarile obtinute la solicitarea unui anumit grup de interese sunt aplicabile tuturor, deci scad stimulentele pentru actiunea individuala a cuiva anume.

Reducerea stimulentelor pentru activitatile de lobby determina:

un nivel mai redus al protectiei

Elocvent este exemplul statului Chile, care a introdus o taxa vamala uniforma in 1979. Nivelul acesteia, care era de 35% in 1984, a fost redus progresiv, ajungand la doar 6% in 2003.

economisirea resurselor utilizate neproductiv, in activitati de cautare a rentei

reducerea coruptiei

In prezent exista putine cazuri de tari care recurg la taxe vamale uniforme : Chile, Peru, Hong Kong si Singapore (in ultimele doua situatii, taxa vamala uniforma este nula).

Solutia "second-best": simplificarea structurii protectiei tarifare (reducerea numarului de rate nominale)

Este indeobste admis de catre economisti ca o strucutra tarifara relativ uniforma este preferabila uneia caracterizate printr-o mare dispersie.

Motive:

gradul de ineficienta al unui regim vamal creste odata cu dispersia taxelor vamale, deoarece pierderile de bunastare cresc mai mult decat proportional cu cresterea nivelului taxei vamale

eixsta solide argumente de economie politica in favoarea unei structuri tarifare cat mai aproape de uniformitate: transparenta si facilitatea administrarii, respctiv influenta mai redusa care poate fi exercitata de de grupurile de interese

Totusi, intrucat simplificarea tarifara nu inseamna uniformitate tarifara, ea nu poate evita persistenta unor foarte ridicate rate ale protectiei efective

De exemplu, intr-o structura tarifara duala (doua niveluri de taxe vamale), si caracterizata prin escaladare, rata protectiei efective acordate produsului finit variaza in sens opus cu valoarea adaugata in ultimul stadiu de productie. Intr-o asemenea situatie, cel mai putin vor fi stimulati tocmai acei producatori care adauga cea mai mare valoare.

Daca, insa, simplificarea tarifara este utilizata ca un vehicul pentru ajungerea la taxe vamale reduse si uniforme, limitand numarul de rate nominale si reducand atat nivelul cat si dispersia taxelor vamale, ea reprezinta un cert element de progres.

Numarul ratelor individuale de protectie tarifara nominala in unele tari in curs de dezvoltare

Pentru a caracteriza dispersia tarifara se recurge la doi indicatori::

- abaterea standard: masoara abaterea fata de medie

- coeficientul de variatie: ajusteaza abaterea in functie de scara marimilor

Tarile in curs de dezvoltare inregistreaza, in mod tipic, abateri standard mai mari decat tarile dezvoltate.

Cu exceptia Australiei si Noii Zeelande, abaterile standard in tarile dezvoltate sunt reduse: SUA = 4,3%; UE = 3,6%; Japonia = 3,8%; Canada = 5,3%.

Tari in curs de dezvoltare: abaterile standard sunt mici in tarile latino-americane, deoarece aceatea si-au consolidat o mare parte a taxelor vamale la un plafon uniform (e.g., Chile). De asemenea, unele economii in tranzitie au optat tot pentru structuri tarifare uniforme (Estonia, Kyrgystan). La extrema cealalta gasim tari precum Malaysia (33%), Bangladesh (26%), India (24%), Pakistan (19%).

Nivelul mai mare al abaterilor standard din tariile in curs de dezvoltare nu inseamna insa ca, inerent, ele au o structura mai neuniforma a taxelor vamale, ci ca au un nivel mai inalt al taxelor vamale in general. Daca se recurge la o normalizare prin utilizarea coeficientului de variatie, dispersia tarifara din tarile dezvoltate apare a fi mai mare decat in tarile in curs de dezvoltare

Sursele dispersiei tarifare in cele doua categorii de tari sunt insa diferite:

- tari dezvoltate: sechelele unei politici vamale interventioniste derulate in trecut

- tari in curs de dezvoltare: reflectare a perpetuarii, chiar daca cu mai mica intensitate, a politicilor de protejare a "industriilor in formare".

Exista un curent important de opinie pentru care reducerea dispersiei tarifare nu trebuie sa fie un obiectiv al politicii commerciale in tarile in curs de dezvoltare, deoarece acestea au nevose de o flexibilitate care sa le permita modificarea gradului de protectie acordata diferitelor ramuri, pe masura ce avanseaza pe drumul industrializarii . E.g., initial, taxele vamale pentru echipamente industriale sa fie reduse, pentru a sprijini investitiile, iar odata cu dezvoltarea propriei productii de matini si utilaje, taxele vamale la aceste bunuri ar fi majorate.   

Dispersia tarifara nu trebuie confundata cu disparitatea tarifara, care desemneaza diferentele dintre tarifele vamale ale diferitelor tari.Intre tarile in curs de dezvoltare si cel dezvoltate, exista o mare disparitate, ilustrata de nivelurile foarte diferite de protectie. Intre tarile dezvvoltate, disparitatile s-au atenuat insa foarte mult pe parcursul timpului: de la circa 11 puncte procentuale in 1875 si 20 puncte procentuale in 1913, la 7 puncte procentuale in 1950 si circa 3 puncte procentuale in prezent.

B. Nivelul protectiei

Abordari posibile ale liberalizarii tarifare

produs-cu-produs

Aceasta abordare a fost prima utilizata in cadrul negocierilor multilaterale GATT, reducerile convenite intre doi parteneri extinzandu-se asupra tuturor partilor contractante in virtutea regulii CNF. In practica negocierile erau antamate intre cel mai important exportator si cel mai important importator al unui produs, de regula din iniziativa primului, care obtinea astfel un drept de negociator primar. Acesta il indreptateste ca, ulterior, daca importatorul doreste sa modifice sau sa retraga concesia acordata, sa i se ceara acordul (evident, in schimbul unei compensatii). Importatorul mai trebbie si sa "consulte" partile care au un interes substantial (considerat indeobste a esista pentru cei care detin cote de minimum 10% pe piata tarii importatoare).

Prin aceasta metoda s-a reusit o reducere cu circa 20% a taxelor vamale in cadrul primei runde de negocieri, desfasurata la Geneva, in 1947. Ulterior, odata ce produsele "nesensibile" s-au epuizat, rundele de negocieri multilaterale bazate pe aceasta metoda    au dat rezultate tot mai modeste. In urmatoarele patru runde desfasurate sub egida GATT (Annecy 1949, Torquay 1950-51, Geneva 1955-56, "Runda Dillon" 1960-62), nu s-a inregistrat decat reduceri mmodeste, in medie cu 2.5% pe runda, ale taxelor vamale medii.

Neajunsuri:

neadaptata negocierilor cu un numar mai mare de participanti activi

ofertele facute tind sa se refere la produse unde taxele vamale sunt deja scazute, iar exceptiile sunt numeroase

amplifica influenta grupurilor de interese, dandu-le posibilitatea de a se mobiliza pentru excluderea din negocieri a produselor de care sunt direct dependente

total nepotrivita pentru cazurile in care orientarea geografica a exporturilor unei tari nu coincide deloc cu orientarea geografica a importurilor sale (e.g., daca exporturile Indiei sunt destinate mai ales SUA, pe cand importurile sale provin preponderent din UE, negocierile bilaterale ale Indiei cu fiecare din acesti parteneri vor fi extrem de dificile)

O varianta a acestei abordari este asa-numita metoda "zero-pentru-zero". utilizata pentru prima oara in cadrul Rundei Uruguay. Sunt identificate unul sau mai multe sectoare,in care partenerii se angajeaza sa elimine complet taxele vamale. Metoda a fost utilizata in cadrul Rundei Uruguay pentru 10 categorii de produse (intre care: bere, bauturi spirtoase brune, celuloza si hartie, produse farmaceutice, otel, echipament medical, jucarii). Ulterior, metoda a mai putut fi utilizata cu succes intr-un singur caz: Acordul privind Tehnologia Informatiilor, care prevede eliminarea taxelor vamale asupra unui volum cumulat al comertului de peste 600 de miliarde de dolari (la nivelul anului 2000). Acordul a fost adoptat in martie 1997 de un numar de 42 de tari, reprezentand 92.3% din comertul mondial cu produsele respective. La sfarsitul lui 1999, acordul avea 51 de tari semnatare.   

Negocierile purtate in prezent in cadrul Rundei Doha cu privire la accesul pe piata al produselor neagricole (NAMA - non-agricultural market access) au ocazionat dispute legate de recurgere la metoda "zero-pentru-zero", fata de care tarile in curs de dezvoltare manifesta serioase reticente: unele tari obiecteaza fata de orice intelegere care ar face participarea la asemenea angajemente obbligatorie (preferand varianta participarii voluntare), pe cand altele sunt ingrijorate de perspectiva pierderii de marje preferentiale.

In randul tarilor dezvoltate, SUA este promotorul principal al acestei iniziative, pe care UE nu o sprijina decat conditionat, ca un complement al unei reduceri satisfacatoare a ansamblului taxelor vamale. Pozitiile diferite ale celor doua puteri commerciale se explica prin diferentele in structura economica (cea a UE fiind mai diversificata).

Au fost identificate 7 domenii in care ar putea fi incheiate asemenea acorduri, dintre care unel sunt extrem de sensibile pentru tarile in curs de dezvoltare sub ipostaza de exportatori: peste si produse piscicole; produse electrice si electronice; incaltaminte si produse de pielarie; componente si piese pentru autovehicule; pietre si metale pretioase.

formule aplicate universal

Pentru prima data s-a recurs la formule generale de reducere a taxelor vamale cu ocazia Rundei Kennedy (1964-67), obtinandu-se un succes notabil: reducere cu 35% a taxelor vamale.

Tipuri de formule:

T reducere lineara : T1 = aT0, unde (1-a) reprezinta reducerea procentuala a taxelor vamale, iar a este o constanta cu valoarea intre zero si 1.

In cadrul Rundei Kennedy, valoarea lui a a fost stabilita la 0.5, ceea ce ar fi trebui sa duca la o reducere cu 50% a nivelului taxelor vamale. Reducerea efectiv operata a fost mai mica din cauza excluderii anumitor pozitii tarifare de la aplicarea formulei.

Reducerea lineara realizeaza un progres insemnat in sensul reducerii varfurilor tarifare si, implicit, a escaladarii tarifare, deoarece o scadere procentuala cu acelasi nivel se traduce intr-o reducere absoluta mai mare a taxelor vamale inalte decat a celor joase.

E.g., o reducere cu 50% schimba o taxa vamala de 40% intr-una de 20%, iar una de 5%, in alta de doar 2,5%.

Daca tarile angajate in negociere au niveluri egale (sau macar apropiate) ale taxelor vamale si, de asemenea, sunt de dimensiuni egale sau propiate, atunci reducerea lineara duce la scaderi echilibrate ale taxelor vamale in toate tarile participante. Negocierile vor fi dezechilibrate insa daca nu sunt intrunite conditiile de mai sus.

daca doua tari sunt de dimensiuni egale, dar una are o taxa vamala medie de 50%, iar cealalta de 5%, reducerea operata de prima tara va fi mult mai insemnata din punct de vedere absolut, generand si riscul unei deteriorari a raportului sau de schimb

daca ambele tari au taxe vamale de 50%, dar una este de 10 ori mai mare decat delalata, o reducere identica ofera un acces suplimentar pe piata mult mai important pentru exportatorii din tara mica decat pentru exportatorii din tara mare

T formule de armonizare

Daca se urmareste uniformizarea structurii tarifare, trebuie data prioritate reducerii celor mai inalte rate. Exista un numar practic nelimitat de metode care implica o armonizare.

Reducere lineara cu armonizare: T1= aT0 + b, unde b este un procent fix, iar marimea paramterilor a si b este negociata.

Dezavantajul acestei formule este ca, in functie de dimensiunea lui b, poate duce la majorarea anumitor taxe vamale.

Formula elvetiana: T1 = aT0/ a+T0

Prin aplicarea acestei formule, taxele vamale inalte sunt reduse cu procente mai mari decat taxele vamale mai reduse. Cel mai important element al formulei este coeficientul a care, practic, actioneaza ca un plafon al taxelor vamale. Cu cat coeficientul utilizat este mai redus, cu atat reducerea operata este mai importanta.

Formula elvetiana a fost utilizata in cadrul Rundei Tokyo cu scopul explicit de a reduce disparitatea tarifarea intre tari. Valoarea lui a a fost stabilita, in functie de tara, intre 14 si 16. Daca formula ar fi fost aplicata fara exceptii, ea ar fi determinat o reducere a mediei taxelor vamale din tarile dezvoltate cu circa 40%. In practica, s-a obtinut o reducere de numai 30%, diferentiat insa: 33% pentru bunirile de interes la exportul tarilor deztvoltate si 26% pentru bunurile de interes la exportul tarilor in curs de dezvoltare.

In afara de utilizarea de coeficienti a diferiti, formula elvetinaa poate fi facuta mai flexibila si prin adaugarea unui al doilea coeficient, b

T1 = aT0/ ab + T0

Cu cat b este mai mare, cu atat reducerea nivelurilor mai mici de taxe vamale este mai pronuntata. Avantajul practic este acela ca dimensiunea reducerilor "varfurilor tarifare" poate fi moderata prin ajustari ale parametrului a, compensand insa prin reduceri mai mari ale taxelor vamale mici, gratie ajustarii parametrului b.

c) Alte formule propuse in literatura de specialitate (dar neutilizate in practica)

● T1 = c / T0 V0, unde c este o constanta, iar V0 este valoarea importurilor initiale la pretul mondial. Pentru a obtine acelasi nivel de liberalizare, o tara care importa cantitati mari dintr-un anume produs si aplica o taxa vamala initiala ridicata va trebui sa reduca taxa vamala cu mai putin pentru a atinge acelasi grad de liberalizare ca cel al unei tari care nu are aceste caracteristici. Daca nivelul initial al taxei vamale este mic, si "creditul" obtinut pentru reducerea sa va fi proportional mai mic.

abordari bazate pe "obligatii de rezultat"

In cadrul Rundei Uruguay (1986-94) s-a recurs la o abordare eclectica. Au fost stabilite de la inceput o serie de obiective:

- reducere medie a taxelor vamale cu 36%, cu o reducere minima de cel putin 15%, in tarile dezvoltate

- "eforturi" depuse de tarile in curs de dezvoltare la un nvel de doua treimi din cele ale tarilor dezvoltate (reducere medie de 24% si minima de 10%)

- reducere mai pronuntata (cu cel putin 50%) pentru "varfurile" tarifare;

Concretizarea acestor obiective din punctul de vedere al amplitudinii reducerilor individuale si al distributiei sectoriale a fost lasata in seama negocierilor bilaterale, produs-cu-produs. Din punctul de vedere al nivelului reducerilor operate, progresul a fost important, dar dispersia tarifara nu a fost redusa semnificativ.

Principalul avantaj al acestei metode din punctul de vedere al partilor interesate consta in libertatea de miscare (flexibilitatea) pe care o pastreaza.

Alegerea intre diferitele abordari depinde de obiectivul urmarit:

maximum de liberalizare la scara mondiala: formule de armonizare, deoarece minimizeaza influenta lobby-urilor protectioniste si reduc dispersia taxelor vamale

maximizarea bunastarii: o tara mare si cu taxe vamale inalte va prefera reduceri lineare egale, iar una cu taxe vamale reduse va prefera formule de armonizare

minimizarea influentei decalajului de forta dintre participantii la negocieri: reduceri bazate pe formule universal aplicate

minimizarea opozitiei interne fata de liberalizare: formule universal aplicate

odata cu reducerea protectiei acordate se reduc si costurile diferitelor ramuri, gratie reducerii taxelor vamale aplicate la input-urile utilizate.