TRANZACTII INTERNATIONALE:

SCURT ISTORIC, CONCEPT, OBIECT SI CONTEXT

OBIECTIVE

Cunoasterea istoriei afacerilor economice internationale.

Cunoasterea definitiei tranzactiilor economice internationale.

Identificarea obiectului tranzactiilor economice internationale.

Aprecierea oportunitatilor oferite de afacerile economice internationale, precum si contextul acestora.

1.1. Scurta istorie a tranzactiilor internationale.

O data cu formarea primelor granite nationale, afacerile internationale au fost conduse de natiuni sau individual. In multe cazuri, afacerile internationale, singure, au fost o forta majora in delimitarea granitelor si schimbarea istoriei economiei mondiale. De exemplu, afacerile internationale au jucat un rol vital in formarea si declinul imperiului roman, al carui impact de gandire, cunostinte si dezvoltare sunt simtite si in ziua de azi. De altfel, cand citim despre marsul legiunilor romane, trebuie sa stim ca acesta nu se datora exclusiv puterii militare pe care imperiul se baza. Romanii au folosit ca stimulent major pax romana (pacea romana). Aceasta le permitea comerciantilor sa calatoreasca in siguranta pe drumurile construite, mentinute si protejate de legiunile romane si trupele afiliate lor. Roma a stimulat construirea unor piete centrale in orase si constituirea unui sistem de comunicatii adecvat.

Afacerile internationale au inflorit in imperiu contribuind la imbunatatirea modului de viata, aceasta devenind model pentru cei din afara. Curand, orase si natiuni care nu faceau parte din acesta s-au decis sa se afilieze imperiului. Ei au fost de acord sa plateasca tribut si taxe deoarece beneficiile erau mai mari decat darile.

Prin urmare, cresterea imensa a imperiului roman s-a efectuat si pe baza legaturilor de afaceri. Desigur, eforturi substantiale au fost facute pentru a mentine acest mediu favorabil. Cand piratii amenintau caile de navigatie comerciala, de exemplu, Pompeius, a trimis o forta mare pentru a-i elimina. Odata acest lucru implinit, costurile de distributie au scazut substantial, deoarece teama de a calatori a disparut. Bunurile puteau fi vandute la preturi mai mici ceea ce duce la largirea cererii. Afacerile internationale au reprezentat unul dintre factorii primari care au mentinut integritatea imperiului. Atacurile triburilor barbare asupra imperiului, au facut ca romanii sa piarda teren. Mai tarziu, triburile din afara atacau un imperiu care era deja substantial slabit din temelii, datorita accentuarii decadentei. Pacea romana nu a mai putut fi impusa mult timp, folosirea si acceptarea sistemului monetar comun a decazut, iar comunicatiile nu au mai putut functiona bine mult timp. Prin urmare, afilierea la Imperiul Roman nu a mai putut oferi avantajele din trecut. Fosti aliati, observand ca nu mai exista beneficii din asocierea cu Roma, s-au aliat cu invadatorii.

Inca de pe vremea Imperiului Roman, obtinerea de beneficii din afacerile internationale era vazuta ca un instrument al politici nationale. Folosirea de constrangeri economice de catre natiuni sau grupuri de natiuni, de exemplu, isi are radacinile in timp, in orasele state grecesti si razboiul peloponesian. In razboaiele lui Napoleon, combatantii au folosit blocadele navale si economice pentru a obtine suprematia. Similar, in timpul razboiului civil din SUA, Nordul a urmarit in mod constant o strategie de anulare a oportunitatilor de afaceri internationale ale Sudului, pentru a-l priva de veniturile obtinute din export. Mai recent, SUA a impus embargoul economic Irak-ului ca urmare ocuparii Kuwait-ului de catre acesta, constituie o dovada a folosirii, in perioada moderna, a constrangerilor economice, ca element de presiune pentru atingerea unor obiective geo-politice. Chiar daca masura in sine nu a avut efectul scontat in cele din urma, izolarea economica internationala a Irak-ului (impiedicarea realizarii operatiunilor de import-export in mod liber, impiedicarea investitiilor straine in Irak, precum si a oricarei alte forme de cooperare economica si tehnica internationala) a reprezentat o actiune politica majora care demonstreaza importanta schimburilor economice internationale.

Importanta afacerilor internationale a putut fi observata in anii '30. In acel timp, decretul Smoot-Hawley a crescut indatoririle importatorilor si a avut ca urmare reducerea volumului de bunuri care intrau pe teritoriul SUA. Acest act a fost elaborat in speranta ca se va intari forta economica internationala a SUA. Actiunea a fost perceputa negativ de cei mai importanti parteneri comerciali ai Americii. Deprecierea la scara larga si colapsul sistemului financiar mondial au fost doua dintre instrumentele care au condus la declansarea celui de -al doilea razboi mondial.

In secolele trecute, comertul s-a derulat la nivel international, dar nu a avut acelasi impact asupra natiunilor, firmelor si persoanelor fizice asa cum s-a intamplat in perioada ce a urmat celui de al doilea razboi mondial. Tari care nu s-au gandit niciodata la o participare majora in comertul mondial, s-au afirmat drept centre economice majore ale economiei mondiale (de exemplu, Hong Kong -al II-lea centru financiar al Asiei, Singapore). Persoanele fizice si firmele au realizat ca pot si trebuie sa fie competitive, nu numai pe pietele nationale, dar si pe cele globale.

Afacerile internationale formeaza o retea de legaturi globale pe intreg mapamondul, care leaga toate tarile, institutiile si persoanele mult mai strans decat in trecut. Aceasta era a legaturilor aduce laolalta comertul, pietele financiare, tehnologia, standardele de viata precum si moduri neasteptate de colaborare si cooperare. Importanta lor a fost recunoscuta semnificativ pentru prima data in timpul primului soc petrolier, care a zguduit pietele mondiale in ani '70. Din acel moment legaturilor economice internationale li s-a acordat atentia cuvenita. Seceta din Brazilia, precum si efectele ei asupra productiei de cafea, este resimtita in intreaga lume. Prabusirea globala din 1987 a fost resimtita in toate centrele financiare din lume. Invadarea Kuwait-ului de catre Irak in 1990, precum si razboaiele care au urmat (1991,2003) au afectat pretul petrolului, nivelul stocurilor si circulatia lichiditatilor in intreaga lume.

1. 2. Conceptul de tranzactii internationale

Actiunile de vanzare-cumparare de marfuri si servicii de catre operatori economici din tari diferite sunt caracterizate din punct de vedere terminologic de o mare diversitate. In literatura de specialitate intalnim urmatoarele notiuni sinonime: tranzactii comerciale internationale, tranzactii economice internationale, afaceri comerciale internationale, afaceri economice internationale, comert exterior, comert international, tehnici de comert international. Se considera ca afacerile internationale sunt, in aceeasi masura, o arta, dar si o stiinta. Succesul in aceasta activitate depinde de modul in care sunt imbinate cele doua aspecte: arta si stiinta afacerilor. Reprezentantii autoritatilor si cercurilor de afaceri care inteleg ambele aspecte, le pot incorpora atat in gandirea, cat si in practica afacerilor internationale. Ei vor putea astfel considera realizarile internationale, deciziile si consecintele acestora ca fiind rezultate dintr-o multitudine de intrebari cum ar fi:

Ideea, produsul, sau serviciul meu corespunde cerintelor de pe piata internationala?

Ce schimbari vor fi necesare?

La ce amenintari ale competitiei globale trebuie sa ma astept?

Cum pot fi contracarate aceste amenintari ?

Ce alternative strategice as mai avea?

Cand managerul integreaza raspunsurile la aceste intrebari in deciziile sale, pietele internationale pot produce cresteri de productie si profit, iar nevoile sunt satisfacute. Asistarea in acest proces de decizie este scopul acestei carti.

Tranzactia internationala este un act comercial complex care ne permite sa conturam o imagine de ansamblu asupra diferitelor aspecte ale practicii comertului international, sa separam principalele sfere de competenta in acest domeniu.

Importul si exportul sunt doi termeni care definesc aceeasi operatie: tranzactia internationala. Deci, avem de-a face cu acordul a doua vointe, cea a cumparatorului si cea a vanzatorului.

Realizarea efectiva a tranzactiei intre cei doi parteneri, are loc in situatia in care pe cei doi multe lucruri ii separa (spatiul, limba, cultura, economia) decat ii apropie.

IMPORTATORUL

EXPORTATORUL

Produs   

Mod de plata

Contextul tranzactiei   

Figura nr. 1. Tranzactia internationala

Trebuie remarcata existenta unei stiinte a tranzactiilor internationale, al carui obiect specific, propriu de studiu este lumea afacerilor internationale.

Afacerile internationale se delimiteaza in trei mari grupe:

afaceri economice;

afaceri financiare;

afaceri monetare.

In prima categorie, sunt incluse afacerile industriale (activitati productive cu participare de capital strain) si afacerile comerciale (schimburile externe cu produse si servicii).

Cea de-a doua grupa, cuprinde: investitiile straine directe si investitiile de portofoliu.

Grupa a treia vizeaza operatiunile desfasurate pe pietele valutare si interbancare internationale.

Tranzactiile comerciale, intr-o forma mai explicita, se refera la1:

comertul international (exportul si importul) cu bunuri fizice;

schimburile internationale cu servicii comerciale (comertul invizibil) ce cuprind: transporturile internationale, asigurarile internationale, turismul international etc.;

operatiunile comerciale combinate concretizate sub forma de: reexport, contrapartida, swith etc.

Trasaturile tranzactiei internationale se pot rezuma la:

1. necesitatea existentei a minimum doi parteneri din tari diferite;
2. "se incheie" in urma unei negocieri in care partile cedeaza reciproc din intentiile initiale;
3. se finalizeaza numai daca exista un interes specific al fiecarui partener;
4. se consemneaza/incheie "in scris" sub forma de acord/conventie/contract comercial.

Fiind un act comercial complex, tranzactia internationala implica mai multi participanti la realizarea sa.

In cadrul intreprinderii participa mai activ urmatorii:

comercialistul care se ocupa de gasirea acelor solutii de desfacere a produsului care sa corespunda cel mai bine asteptarilor clientilor sai;

juristul este cel care verifica daca s-au incheiat contracte adecvate intre parti, daca s-a avut in vedere respectarea exigentelor de securitate, analizand totodata cadrul juridic ales ca referinta;

finantistul este preocupat de a asigura echilibrul financiar al intreprinderii, atat in timpul duratei de realizare a contractului, cat si in timpul perioadei de credit;

logisticianul are ca sarcina sa organizeze fluxurile fizice si fluxurile de informatii, in special in intreprinderile mari.

La fiecare din competentele indispensabile bunului mers al tranzactiei corespunde una sau mai multe profesiuni. In cadrul firmelor mici si mijlocii este necesar un personal cu pregatire polivalenta. Daca resursele disponibile sunt insuficiente, se recurge la competente exterioare.

Din exteriorul intreprinderii isi aduc contributia la derularea unei tranzactii internationale printre altii, urmatorii: bancherii, asiguratorii, transportatorii si administratiile (vamale, portuare etc.).

Succesul, respectiv eficacitatea firmei care participa la o tranzactie comerciala internationala, depinde de capacitatea sa de a integra diferitele puncte de vedere emise de participantii la un asemenea act complex.

Figura nr. 2. Participantii la o tranzactie internationala

1. 3. Obiectul tranzactiei comerciale internationale

Obiectul unei tranzactii comerciale internationale il reprezinta ceea ce generic numim produs. Notiunea de produs trebuie privita, precizata si analizata in sens larg. Produsul este inainte de toate, un raspuns la asteptarile unei piete. Se numeste produs tot ce poate fi oferit pe o piata. Conceptul de produs depaseste in sens larg notiunea de obiect tangibil.

Dupa natura lor produsele pot fi:

bunuri primare;

bunuri manufacturate;

bunuri cu intrebuintare speciala;

servicii;

cunostinte tehnice.

Bunurile primare sunt:

agricole (alimente si materii prime);

miniere (minereuri, combustibili).

Bunurile manufacturate sunt reprezentate de: fier, otel, alte semifabricate (produse din lemn, piele, cauciuc), masini si echipamente de birou, transport, telecomunicatii, textile, confectii, si alte bunuri (mobila, aparate casnice, incaltaminte, ceasuri etc.).

Bunurile cu intrebuintare speciala se refera la obiecte din aur, arme etc.

Serviciile sunt foarte diversificate, si ocupa in prezent o pozitie importanta in schimburile mondiale. Acestea indeplinesc rolul de lubrifiant pentru ansamblul activitatilor moderne si totodata de catalizator pentru tranzactiile comerciale internationale.

Tendinta de internationalizare a tranzactiilor comerciale si implicit a serviciilor, are la baza volumul si amplitudinea crescanda a actelor comerciale, atat pe pietele nationale, cat si pe cele internationale.

Serviciile care insotesc tranzactiile comerciale internationale, si care in acelasi timp fac obiectul acestora, constituie un domeniu cu reglementari specifice referitoare la importuri si exporturi.

In perioada 1990-2004 ritmul mediu anual de crestere a exporturilor de servicii a fost de peste 6%, fiind superior celui inregistrat in cazul exporturilor de bunuri (5%), si aproape dublu fata de cresterea productiei industriale si a PIB-ului. Ponderea exporturilor de servicii in totalul exporturilor de bunuri si servicii este in prezent de 24%. Valoarea serviciilor exportate in 2003 s-a cifrat la 1763 miliarde dolari.

Anumite domenii de activitate a serviciilor au o puternica vocatie pentru internationalizare. Printre acestea mentionam: transporturile, sistemul bancar, asigurarile etc.

Tranzactionarea cunostintelor tehnice se realizeaza prin:

cesionare de licente;

acordare de asistenta tehnica si de consultanta;

acorduri de cooperare si de joint-venture;

contracte de pregatire profesionala;

vanzarea de cunostinte tehnice nebrevetate (know-how).

Ca si in cazul serviciilor, transferul de tehnologie poate fi o activitate autonoma, sau se poate inscrie in complementul ofertei produsului intreprinderii. Exemplu: cesiunea unei licente pentru utilizarea unui brevet de inventii; vanzarea unui echipament sau utilaj completata de un contract de pregatire a fortei de munca.

Practica tranzactiilor comerciale internationale demonstreaza ca oferta intreprinderii nu este universala, ea se adreseaza unei piete numita segment tinta. Demersul care asigura accesul pe o piata cuprinde trei elemente:

segmentarea;

alegerea tintei;

pozitionarea.

Segmentarea

Consta in a analiza si a imparti piata in subansambluri distincte, in functie de motivatiile si asteptarile consumatorilor. Fiecare subansamblu poate face obiectul unei abordari comerciale specifice (marketing mixt, diferentiat). Studiul de piata al partilor avute in vedere trebuie sa permita degajarea criteriilor pertinente referitoare la segmentare pentru produsul si tarile considerate.

Alegerea tintei

Constituie de fapt strategia de dezvoltare internationala care determina alegerea segmentelor pe care le vizam intr-o perspectiva de ansamblu a evolutiei pietelor. Aceasta alegere depaseste cadrul fiecarei tari, iar notiunea de segment tinta nu trebuie sa fie confundata cu cea a pietelor diferitelor tari.

Pozitionarea

In cadrul segmentelor tinta, firma, este foarte rar singura, ea trebuie sa-si defineasca oferta sa pentru a se deosebi foarte clar de concurenti. Deosebirea (diferentierea) se bazeaza pe conceptia produsului si pe prezentarea imaginii sale. In acest context se pune problema adaptarii produsului care este strans legata de caracteristicile tintei si de pozitionarea stabilita.

Adaptarea priveste toate caracteristicile produsului. In acest caz avem in vedere:

adaptarea tehnica este adesea o constrangere imperativa in virtutea reglementarilor si normelor in vigoare. Aceasta este o conditie de accesibilitate a firmelor la tinta;

adaptarea comerciala are in vedere luarea in considerare a tuturor aspectelor privitoare la nivelul asteptarilor clientelei si exigentelor pozitionarii. Adaptarea comerciala priveste ambalarea, etichetarea si marcarea conform reglementarilor in vigoare.

Un alt aspect care trebuie avut in vedere in cadrul derularii tranzactiilor comerciale internationale este si pretul produsului. Acesta trebuie sa tina cont de situatia de pe piata respectiv de pretul practicat de concurenta si de pretul propus de cumparator. Mai mult, pretul este determinat atat de calitatea produsului, cat si de serviciile care-l insotesc.

In tranzactia internationala, serviciile legate de punerea la dispozitie a produsului si serviciile dupa vanzare ocupa un loc aparte. Ele pot fi la initiativa si sub responsabilitatile vanzatorului care stabileste in acest caz o oferta completa. De asemenea, serviciile pot fi repartizate intre exportator si importator.

Referitor la punerea la dispozitie a produsului si a serviciului, trebuie raspuns la urmatoarele intrebari:

Cine va ordona si va stabili transportul marfurilor dintr-un punct in altul?

Cine va suporta riscul pierderii sau prejudiciile aduse marfurilor in timpul transportului?

Cine va pregati si va realiza operatiunile vamale de export din tara vanzatorului si de import in tara cumparatorului?

Cine va suporta prejudiciile materiale daca aceste operatii nu pot fi efectuate sau sunt defectuos derulate?

In functie de raspunsurile la aceste intrebari se vor stabili clauzele ce vor fi inserate in contract.

1. 4. Factorii ce influenteaza decizia de a derula tranzactii internationale

Derularea tranzactiilor internationale este in mod fortat marcata de contextul in care se realizeaza. Factorii care influenteaza operatiile de comert international pot fi atasati mediului microeconomic, mediului macroeconomic si naturii relatiilor dintre parteneri.

Atunci cand analizam mediul macroeconomic in care se desfasoara tranzactiile internationale trebuie sa tinem seama de urmatoarele elemente:

Cultura. Perceperea anumitor diferente culturale are in vedere: limba, obiceiuri vestimentare sau alimentare. Exista si alte diferente culturale putin vizibile la prima abordare care constituie un efect important in conduita afacerilor (tarile cu context economic slab si cele cu context economic puternic).

Politica. Sub egida GATT/OMC comertul international este in general liberalizat. In acest context tranzactia internationala este mai putin sau mai mult expresia unui raport politic intre doua state.

Mediul economic al tarilor luate in considerare. Situatia economica a tarilor implicate afecteaza direct sau indirect tranzactia internationala. Ca exemple, putem enumera: salturile dezvoltarii; protectionismul local; conjuncturile economice nationale; inflatia; situatia financiara a statelor, s.a.

Mediul economic international. Alegerea devizelor de facturare si de gestiune a riscului tranzactiei depinde foarte mult de situatia de pe piata monetara si financiara internationala. La o piata instabila, cursul de schimb al principalelor devize, devine foarte volatil, crescand de asemenea riscul care este o problema esentiala pentru derularea tranzactiei.

Aspectele juridice. Normele juridice bine elaborate constituie un element de prim rang in schimburile internationale. Interventia juridicului in tranzactia internationala este direct legata de natura contractului. In cazul contractelor de vanzare - cumparare partile implicate in tranzactia comerciala internationala sunt foarte preocupate de alegerea dreptului aplicabil, de procedura de reglementare a litigiilor precum si de regulile si conventiile internationale care certifica practicile in materie de tranzactii internationale (GATT/OMC, UNCTAD, CIC). De exemplu, Conventia de la Viena, referitoare la contractul de vanzare internationala de marfuri; regulile INCOTERMS; conventiile internationale privind contractele de transport (Conventia de la Varsovia pentru transportul aerian, Conventia de la Berna pentru transportul feroviar) etc.

Concurenta directa. Identificarea concurentilor si observarea comportamentului lor, constituie semnale de piata care influenteaza decizia de a derula o afacere internationala. Concurenta directa este cea care se exercita intre firmele cu aceeasi activitate si care opereaza pe acelasi segment de piata. Ele se adreseaza, prin definitie, aceleiasi tinte, clientii potentiali fiind bine informati de modalitatile si intensitatea luptei concurentiale.

In acest context, tranzactia internationala este influentata de:

structura concurentei;

nationalitatea concurentilor;

modalitatile de concurenta.

Privitor la structura concurentei, cu cat firmele sunt mai numeroase si de forte apropiate, cu atat va fi mai puternica lupta, iar marjele de negociere vor fi reduse. Atunci cand piata este dominata de cateva firme mari, exista doua feluri de a aborda tranzactia. Una de a adapta oferta la conditiile stabilite de firmele dominante, iar alta de a particulariza in mod radical oferta in cadrul unei strategii de diferentiere.

Referindu-ne la nationalitatea concurentilor, avem in vedere urmatoarele aspecte:

- O concurenta locala foarte puternica. Ea va fi adesea asociata cu un grad de deschidere slab pe piata vizata. De exemplu, penetrarea pietei americane de catre industria aeronautica europeana (AIRBUS) este foarte lenta datorita unei industrii americane foarte puternice. In acest context oferta intreprinderilor straine trebuie sa se diferentieze cat mai bine de oferta locala.

- O concurenta straina bine pozitionata. In aceasta postura piata este deschisa la importuri. Aici trebuie reperata nationalitatea concurentilor. Prezenta concurentei straine se explica prin doua tipuri de factori. In prima grupa includem factorii de natura geografica, istorica si politica, iar in cea de a doua factorii legati de competitivitate (pozitia de lider a concurentilor, retelele de distributie pe care acestia le detin etc.).

Referitor la modalitatile de concurenta, trebuie spus ca se adopta strategii diferite, in functie de ceea ce se are in vedere si anume: produsul, serviciile anexe, pretul, conditiile de plata, activitatea de promovare etc.

Daca facem referire la mediul intern, procesul decizional ce vizeaza activitatea de export trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte:

Capacitatea firmei de a face fata unor cheltuieli suplimentare legate de activitatea de export. Structura acestora cuprinde:

a) Cheltuieli de alegere a pietelor externe ocazionate de: obtinerea unor informatii despre piata externa potentiala; impartirea pietei externe in segmente tinta; alegerea pietei tinta;

b) Cheltuieli de pregatire a pietei tinta inainte de inceperea activitatii de negociere si contractare. Avem in vedere cheltuieli legate de: elaborarea strategiei de patrundere pe piata; promovarea produsului si emiterea de oferte sau primirea de comenzi;

c) Cheltuieli specifice activitatilor de producere si expediere a marfurilor destinate exporturilor (fabricare, livrare, finantare si servicii post livrare).

Potentialul de productie al firmei, respectiv capacitatea acesteia de a fabrica sub aspect cantitativ, calitativ si la termen marfurile destinate exportului.

Calitatea pregatirii si instruirii fortei de munca si disponibilitatea managerilor de a se implica in afaceri externe;

Cultura de firma. Salariatii si intreprinderea realizeaza pe parcursul dezvoltarii o cultura proprie ancorata in valorile mediului macroeconomic din tara gazda. Au existat multe situatii cand cultura organizationala a reprezentat o frana in calea dezvoltarii afacerilor internationale.

Natura relatiei dintre parteneri se bazeaza pe anumite aspecte morale si deontologice, menite sa creeze incredere intre acestia. Se pot intalni trei ipostaze. Cand partenerul este un client vechi, se diminueaza starea de incertitudine, o simpla factura proforma tine loc de oferta comerciala, iar platile pot fi facute prin virament. Pentru un client care se bucura de notorietate, trebuie intreprinse toate precautiile necesare derularii in bune conditii a afacerii internationale, urmarindu-se ca relatiile comerciale cu acesta sa devina traditionale. In cazul unui client nou, prealabil semnarii oricarui angajament, trebuie culese informatii legate de seriozitatea si bonitatea acestuia. Ulterior este necesar de urmarit riguros, efectuarea platilor de catre noul client la termenele stabilite.

Permanentizarea activitati de export a unei firme este esentiala in abordarea acestui domeniu. Pentru firmele care deruleaza afaceri internationale, ocazional, este recomandabil sa se apeleze la competente din exteriorul intreprinderii, respectiv la intermediari specializati in operatiuni de export-import. Cand se doreste derularea unor afaceri internationale in flux continuu, decizia indicata este cea a stabiliri unei strategii specifice de export si a structurarii in intreprindere a unor compartimente specializate in acest scop. Strategia generala de export presupune elaborarea unui plan de activitati clar si precis, ce da posibilitatea formarii unei imagini de ansamblu asupra tuturor operatiunilor pe care le implica derularea exportului. Realizarea unei strategii generale de export confera firmei urmatoarele avantaje: stabilirea cu destula acuratete a cheltuielilor aferente, diminuarea riscurilor posibile, alegerea celor mai facile cai pentru intrarea pe pietele straine, obtinerea unei rate a profitului mai mare rezultata din tranzactiile externe comparativ cu cele interne, anticiparea deficientelor ce pot apare si stabilirea cailor de rezolvare.

Intrebari pentru fixarea cunostintelor

1. Precizati care este importanta pacii romane in evolutia istorica a afacerilor economice internationale ?
2. Este benefic pentru natiuni sa devina dependente unele fata de altele?
3. Comparati tranzactiile interne cu cele internationale.
4. Cine sunt participanti la desasurarea unei tranuactii international?
5. Care sunt modalitatiile prin care se tranzactioneaza cunostiintele tehnice?
6. In ce consta segmentarea, alegerea tintei si pozitionarea?
7. Care sunt factorii externi si interni pe care se fundamenteaza decizia firmei de a participa la tranzactiile internationale

Bibliografie:

Botescu, I., Tranzactii comerciale internationale, Ed. Ex Ponto, Constanta, 2005

Casson, M., Multinations and World Trade, Allen & Uniwin, London, 1986

Costea, C., Afaceri internationale , Ed. All Beck, Bucuresti 2005

Costin,M., Dictionar de drept international al afacerilor, Ed. Lumina Lex, Cluj Napoca, 1996

Dinu, M., Globalizare si integrare economica, Ed. Economica , Bucuresti, 2003

Dragomir, C., Afaceri economice internationale, Ed. Expert, Bucuresti, 2004

Isan, V., Tranzactii comerciale internationale, vol I, Ed. Sedcon Libris, Iasi, 2004

Popa, I., Tranzactii de comert exterior, Ed. Economica, Bucuresti, 2002

Puiu, A., Management international. Tratat, vol. I si II, Ed. Independenta Economica, Braila, 1999

Puiu, A., Tehnici de negociere, contracte si derulare in afacerile economice internationale, Tribuna Economica, Bucuresti, 1997

Rosu Hamzescu, I., Tranzactii internationale vol. I, Ed. Mondo-Ec, Craiova, 2000

Rosu Hamzescu, I., Tranzactii internationale vol. II, Ed. Mondo-Ec, Craiova, 2000

Rotariu, I., (coord), Managementul tranzactiilor economice internationale si strategia competitivitatii, Ed. Mirton, Timisoara, 2002

Sandulescu, I., Reguli si practici in comertul international, Ed. All Beck, Bucuresti, 1991