Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


CAPITALUL IN AGRICULTURA ROMANIEI

Economie


loading...



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
PROGRAMUL OPERATIONAL DE TARA 1997
STRUCTURA ORGANIZATORICA A INTREPRINDERII
MODELE ECONOMETRICE - TIPURI DE MODELE ECONOMETRICE
Rentabilitatea - indicator principal al eficientei economice - Natura economica a rentabilitatii
Sisteme multiexpert
DELIMITARI SI CONTURI PRIVIND CREANTELE SI DATORIILE PE TERMEN SCURT
Rata dobanzii si influenta acesteia aupra politicii monetare
Caracteristicile produselor derivate
Deosebiri intre impozite si taxe ca notiuni fiscale
ECONOMIE - TESTE GRILA SI PROBLEME

TERMENI importanti pentru acest document

capitalul in agricultura : : : in cat timp se amortizeaza plantatiile de vie : :

CAPITALUL IN AGRICULTURA ROMANIEI

          1. Abordarea conceptuala a capitalului; rolul si

                   structura capitalului in agricultura

          2. Capitalul de exploatare

          2.1. Septelul mort si mecanizarea agriculturii

2.2. Septelul viu

2.3. Plantatiile pomiviticole

3. Formarea si economia de capital

3.1. Investitiile in agricultura

                   3.1.1. Mecanismele  investitiei si jocurile progresului

   tehnic

3.1.2.Evolutia, structura si particularitatile

            investitiilor in agricultura

3.1.3. Criterii de apreciere a proiectelor de investitii

3.2. Economia de capital

 Sursele de asigurare cu capital in agricultura


CAPITALUL IN AGRICULTURA ROMANIEI

            1. Abordarea conceptuala a capitalului; rolul si

                        structura capitalului in agricultura

            CAPITAL – termenul s-a impus din secolul al XII-lea cu sensul de fond sau stoc de marfuri, la care se adauga masa de bani aducatori de venit (sub forma de dobanda). Din secolul XIV notiunea de capital primeste noi acceptiuni, semnificand bogatie, avere, valoare care sporeste, patrimoniu. Sensul modern al termenului capital este fundamentat in secolul XVIII-lea de catre fiziocratul francez A.J. Turgot, dupa care capitalul reprezinta un participant la producerea de valoare si pe profit.

            In economia de piata capitalul se afla in posesia firmelor private si publice si a indivizilor carora le revine inevitabil uzufructul si riscul. Dreptul  de proprietate asupra capitalului confera detinatorilor capacitatea de a-l instraina, folosi si gestiona asa cum gasesc de cuviinta, fara a incalca legea si libertatea de actiune a altor agenti economici. Bunurile care alcatuiesc capitalul au valoare de piata, se vand si se cumpara la preturi pe care agentii cererii si ofertei le considera acceptabile. De altfel, numele societatii (oranduirii) capitaliste deriva din faptul ca acesteia ii este definitorie posibilitatea ca oricine sa detina si sa obtina profit de pe urma capitalului.

            In prezent exista optici diferite de a privi capitalul, iar termenul  este folosit cu semnificatii foarte diverse atat in literatura stiintifica cat si in vorbirea curenta. Pentru a realiza un minimum de rigoare stiintifica, de cele mai multe ori termenului de capital i se asociaza anumite atribute: tehnic, fix, circulant, financiar, social etc. Alte ori este necesara sublinierea opticii din care este definit si analizat capitalul. In literatura si practica statelor cu economie de piata se disting: optica economica, optica juridica, optica contabila si optica doctrinara de definire si analiza a capitalului.

1. In optica economica capitalul este definit din doua puncte de vedere : al productiei si al repartitiei.

a) Din punctul de vedere al productiei, capitalul numit si tehnic sau real este un factor de productie; desemneaza ansamblul bunurilor produse prin activitatea economica si folosite pentru obtinerea altor bunuri si servicii aducatoare de venit (explicit sau implicit). Ca factor de productie capitalul (tehnic) se deosebeste de ceilalti factori de productie pentru ca este derivat, este rezultatul unor procese anterioare de productie. El se deosebeste si de alte bunuri finale rezultate dintr-un proces de productie anterior (imbracaminte, alimente etc., in general bunuri de consum sau satisfactori) pentru ca bunurile care-l formeaza pot servi doar indirect la satisfacerea trebuintelor si anume prin intermediul bunurilor si serviciilor la a caror producere participa impreuna cu alti factori de productie. Pentru ca servesc activitatii economice din care se obtin alte bunuri si servicii, bunurile din care este alcatuit capitalul factor de productie se mai numesc bunuri de capital, capital tehnic, bunuri de productie. Capitalul ca factor de productie se deosebeste si de bani (inclusiv de forma baneasca a capitalului), pentru ca banii, chiar cei disponibili pentru cumpararea de masini, echipamente, pamant, animale, alte facilitati productive ca atare nu produc nimic si, nu pot fi considerati ca o resursa economica.

Ca factor de productie, capitalul este alcatuit dintr-o gama de bunuri reproductibile: cladiri in care se desfasoara activitati agricole, industriale, comerciale, de cercetare stiintifica, prestari de servicii etc. masini, utilaje, instalatii si mijloace de transport, tractoare si masini agricole, poduri, autostrazi, septelul viu, plantatii, brevete si documentatii tehnico-stiintifice, tehnica electronica de calcul (si programele adecvate), materii prime, materiale, semifabricate, seminte, furaje, ingrasaminte, erbicide, insecticide si biostimulatori,  combustibil si energie etc. 

Pamantul, in masura in care incorporeaza lucrari care-i imbunatatesc calitatea, rolul si functiile, devenind un factor de productie reproductibil se transforma din pamant materie naturala in pamant capital, fiind considerat atat in teorie cat si de practicieni ca element al factorului capital.

Calitatea capitalului tehnic ca factor de productie consta in aceea ca el favorizeaza cresterea eficientei factorilor primari, favorizeaza usurarea muncii si permite factorului munca sa se concentreze spre activitati care solicita creativitate.

Obtinerea capitalului implica consum de timp si alte resurse, datorita lui economia, firma, exploatarea agricola devin mai productive. De exemplu, daca fermierul lucreaza terenul sau ingrijeste animalele prin metode manuale, productivitatea muncii si a pamantului vor fi inevitabil slabe. Daca apeleaza la mecanizare, irigatii, foloseste ingrasaminte, insecticide etc., pe care le obtine el sau pe care le cumpara, aceasta, impune folosirea unor resurse si diminuarea consumului curent ca sacrificiu pentru ca productivitatea muncii si a pamantului sa creasca. Oamenii au invatat ca o metoda de productie directa in productia vegetala sau zootehnica in care majoritatea sau toate operatiunile se efectueaza manual este inevitabil de eficienta redusa. In schimb, metodele indirecte de productie, bazate pe folosirea capitalului tehnic sunt de cele mai multe ori incomparabil mai eficiente. Ele presupun insa sacrificarea unei parti a consumului si venitului curent. Limitele pana la care agentul economic (si comunitatea) pot accepta acest sacrificiu determina amploarea metodelor indirecte de productie, volumul capitalului tehnic si eficienta celorlalti factori de productie. Capitalul sporeste cantitativ si se amelioreaza calitativ prin investitii nete si brute (vezi investitii).

Dupa modul in care participa la activitatea economica, dupa modul cum se consuma si se inlocuiesc, bunurile care formeaza capitalul tehnic se grupeaza in capital fix si capital circulant. Capitalul fix – reprezinta acea parte a capitalului tehnic (real) format din bunuri care participa la mai multe acte (cicluri) de productie, se consuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare. Pentru analiza structurala a capitalului fix este importanta impartirea acestuia in capital activ (participa nemijlocit, direct, la obtinerea bunurilor economice) si capitalul fix pasiv, care este o conditie necesara pentru obtinerea bunurilor economice, dar care nu participa direct la acest proces (ex.: cladiri, constructii, unele mijloace de transport etc.). Este supus uzurii fizice si morale si implicit amortizarii. In practica agricola, capitalul tehnic este grupat in: capitalul funciar  si capitalul de exploatare.

Capitalul funciar este reprezentat de pamant. Traditional din capitalul funciar fac parte si capitalurile care-i sunt incorporate: cladiri, amelioratii funciare (drumuri, drenaje, instalatii si amenajari pentru irigatii, desecari) si plantatiile pomiviticole.

Pamantul nu se uzeaza si deci nu se amortizeaza spre deosebire de alte elemente ale capitalului funciar, in special amelioratiile funciare si plantatiile, care se deterioreaza prin folosire si deci trebuie amortizate pentru a fi reinnoite.

Capitalul de exploatare permite punerea in valoare a pamantului. Rolul acestui capital este acela de a face pamantul sa produca.

Deci capitalul de exploatare din agricultura este constituit din: capital fix si capital circulant.

Capitalul fix este compus din: diferite mijloace materiale (tractoare, masini agricole etc.) mentionate in literatura de specialitate si sub denumirea de septelul mort; animalele (numite si septelul viu) de tractiune, de reproductie si de renta (care aduc venituri).

Capitalul circulant – reprezinta ansamblul bunurilor care participa la un singur ciclu de productie, in care sunt consumate sau profund transformate si trebuie inlocuite dupa fiecare ciclu de productie (materii prime, materiale, energie, carburanti, lubrefianti, apa tehnologica etc.). El se constituie anual si trebuie sa fie reconstituit tot anual. El poate fi asimilat cu “consumuri intermediare” care includ bunuri si servicii utilizate pentru a obtine productie agricola totala ca: furajele cumparate, ingrasamintele, produsele petroliere, pesticidele, servicii pentru intretinerea cladirilor, reparatiile utilajelor, serviciile veterinare, alte servicii. Capitalul circulant mai include: stocuri, valorile exploatatiei - aprovizionarile, productia neterminata, animalele in crestere, produsele vegetale recoltate dar nevandute.

Sub aspect calitativ, capitalul tehnic, in special cel fix este apreciat prin nivelul tehnic si eficienta economica ce o asigura.

Clasificarea capitalului tehnic in fix si circulant este foarte importanta pentru gestiunea firmei: consumul capitalului fix se include in costuri sub forma amortizarii; cel circulant se include integral imbracand forma costurilor directe (variabile) si indirecte. Randamentul utilizarii capitalului circulant depinde esential de consumul specific si de viteza de rotatie; randamentul capitalului fix depinde de nivelul tehnic, structura si rata de utilizare.

b) Din punctul de vedere al repartitiei capitalul este un ansamblu de resurse eterogene, a caror utilizare (folosire) permite obtinerea periodica a unui venit. Include capitalul tehnic dar si alte resurse apte sa aduca un venit posesorului: valori mobiliare (actiuni, obligatiuni, etc.) locuinte, depozite bancare, capital uman etc.

            2. In optica juridica, capitalul de care dispune un individ include toate drepturile de proprietate si de creanta pe care le detine si de care beneficiaza.

            3. In optica contabila, capitalul firmei exprima in forma baneasca capitalul propriu (valoarea patrimoniului). Este format din capitalul social (sume aduse de proprietar, asociati, actionari) la care se adauga rezervele (profituri nedistribuite), autofinantarea, provizioanele s.a. In sens larg, capitalul include pe langa capitalul propriu si mijloacele atrase si aflate la dispozitia firmei pe termen lung (mai mare de un an): credite bancare, credite obligatare.

             Alte acceptiuni si forme ale capitalului: capital banesc – suma de bani care asigura detinatorului un venit (dobanda sau profit) prin folosirea lui (investitii, imprumut etc.); capital bancar, format din fondurile banesti proprii ale bancilor si din depunerile diferitilor agenti (persoane fizice si morale sau juridice), folosite pentru acordarea de credite, purtatoare de dobanzi; capital mobiliar (fictiv): actiuni si obligatiuni, titluri financiare, cambii, titluri de valoare, care ofera posibilitatea detinatorilor sa obtina un flux de venituri pe termen lung sub forma de dividend (pentru actiuni) si dobanda (cupon) pentru obligatiuni, titluri financiare de credit; capital de rezerva, partea din capitalul societatii, care se alimenteaza din profitul obtinut si serveste la completarea capitalului social (cand acesta se depreciaza) si la plata dividendelor (daca profitul anual a fost suficient); capitalul nominal alcatuit din elemente pozitive ale patrimoniului (bunuri, bani, creante) inclusiv actiunile si obligatiunile; capitalul statutar, cel care apartine unei societati, banci, etc., si se formeaza prin contributia membrilor societari, care fac varsaminte in acest scop, capital subscris, totalitatea subscrierilor (angajamentelor) participantilor la societatea comerciala; capital varsat, cota parte din capitalul subscris si depus de fiecare asociat: poate fi egal cu cel subscris sau mai mic, daca varsamintele se fac esalonat, la termene prevazute in statutul societatii; capital national, suma activelor nete obtinute de persoanele fizice si juridice (morale) dintr-o tara. In terminologie marxista: capital constant (folosit pentru achizitionarea bunurilor de capital) si capital variabil (folosit pentru angajarea fortei de munca, singura care creeaza valoarea noua si plusvaloarea).

            2. Capitalul de exploatare

            2.1. Septelul mort si mecanizarea agriculturii

            Septelul mort este format din ansamblul utilajului agricol: de tractiune, de lucrat solul, de intretinere a culturilor, de recoltat, utilaje pentru mecanizarea diferitelor procese de munca in cresterea animalelor etc.

            Generalizarea utilizarii tractoarelor si a masinilor in agricultura a modificat viata rurala. Aceasta generalizare  a stat la originea tuturor schimbarilor inregistrate in ultimii 30 de ani in mediul rural. Importanta tehnica, economica si sociala a acestui fenomen este considerabila.

            La originea dezvoltarii masinismului au stat numeroase avantaje sociale si economice.

            Avantajele sociale. Tractorul si masinile permit ca munca in camp sa fie mai putin grea, in acelasi timp reducandu-i-se durata. Mecanizarea unei exploatatii contribuie la scaderea timpului de lucru si poate permite o crestere a suprafetei cultivate.

            Avantaje economice. Masinile agricole permit cresterea productivitatii pamantului. Pamantul produce mai mult, randamentele la unitatea de suprafata cresc. Masinile agricole permit:

-         efectuarea unor lucrari de calitate la momentul optim;

-         reducerea numarului animalelor de tractiune si inlocuirea lor eventual prin animale de renta.

Masinismul creste productivitatea muncii. Timpul necesar pentru a executa o lucrare scade cand se trece de la tractiunea animala la tractor.

Consecintele mecanizarii sunt numeroase. Daca introducerea mecanizarii nu este insotita de modificarea structurilor agrare si de masuri sociale, in mod sigur poate deveni periculoasa si chiar poate limita dezvoltarea masinismului ca atare, din urmatoarele considerente:

-         cresterea productivitatii muncii este insotita de o crestere a valorilor, dar si de eliberarea unei parti importante a fortei de munca, care trebuie folosita in alta parte;

-         scaderea numarului agricultorilor permite marirea dimensiunii exploatatiilor necesara pentru o utilizare rationala a tractoarelor si masinilor agricole;

-         gestiunea exploatatiei devine mai complexa, iar agricultorul devine din ce in ce mai mult un adevarat manager de intreprindere;

-         conditiile de munca si de viata din mediul rural se schimba: munca este mai putin grea din punct de vedere fizic; agricultorul are mai mult timp liber.

Din punctul de vedere al septelului mort, agricultura Romaniei se situeaza pe ultimele locuri in ierarhia tarilor europene sub aspectul dotarii tehnice. Astfel la sfarsitul anilor ’89, agricultura dispunea de 129.230 tractoare agricole (vezi tabelul 1.). Cu un numar de 17 tractoare ce revine la 1000 hectare suprafata arabila, dotarea era mai mica de 2 ori decat in Cehoslovacia si Spania, de 4 ori mai mica decat in Polonia si Grecia, iar fata de tarile dezvoltate din punct de vedere economic nici nu se mai poate vorbi (Austria 216 tractoare la 1000 hectare arabil, Germania 198, Olanda 184, Elvetia 257, Japonia 388 potrivit datelor furnizate de FAO in 1989).

Evolutia parcului de tractoare si masini agricole

Tabelul 1.

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

TRACTOARE

129.239

105.142

12853

139.586

155.953

162.375

161.375

162.809

16174

Sector stat

129.239

105.142

102.832

106.661

101.019

87.722

78.426

70.597

69.240

Sector privat

22.021

32.925

5934

7653

83.309

92.212

99.934

COMBINE PENTRU PAIOASE

38.453

35.385

3561

3739

33.875

35.021

36.189

35.927

36.074

Sector stat

38.453

35.385

3300

3109

32.294

30.781

28.358

26.076

25.418

Sector privat

261

630

1581

4240

7831

9851

10.656

PLUGURI

70.708

62.712

73.219

82.003

9320

102.207

107.401

113.107

11714

Sector stat

70.708

62.712

65.401

66.578

60.440

539.016

48.607

45.699

45.009

Sector privat

7818

15.425

33.880

49.191

58.794

67.408

69.705

GRAPE DISC

37.119

33.634

36.488

41.105

47.812

51.536

55.398

58.859

60.286

Sector stat

37.119

33.634

33.483

3300

30.792

27.249

2788

23.477

23.224

Sector privat

2985

6805

17.020

2287

30.610

35.382

37.062

SEMANATORI PAIOASE

18.347

15.772

17.018

18.342

21.353

21.973

2377

26.321

25.735

Sector stat

18.347

15.772

15.896

16.221

15.577

13.583

13.265

12.332

12.158

Sector privat

1122

2121

5776

8390

11.112

13.989

13.577

SEMANATORI PRASITOARE

18.111

16.656

17.341

18.918

22.424

2066

25.980

27.291

28.180

Sector stat

18.111

16.656

16.401

17.405

16.607

1943

1273

13.406

13.215

Sector privat

940

1513

5817

9123

11.707

13.885

1965

PRESE DE BALOTAT

16.136

17.737

20.435

20.025

19.039

17.387

15.991

13.887

13.371

Sector stat

16.136

17.737

19.916

19.902

18.687

16.806

15.014

12.615

11.968

Sector privat

519

123

352

581

977

1272

1403

REMORCI TRACTOR

49.990

4549

61.732

65.794

75.070

73.588

73.111

7933

76.451

Sector stat

49.990

4549

47.128

50.417

45.160

37.568

33.632

31.181

31.102

Sector privat

1604

15.377

29.910

36.020

39.479

43.752

45.349

Sursa: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei

Numarul de tractoare ce revine pe unitatea de suprafata trebuie judecat in functie de puterea lor si de nivelul de intensificare a productiei, de dimensiunea exploatatiilor agricole si de gradul de utilizare rationala a acestora.

In ceea ce priveste actualul sistem de tractoare si masini agricole se constata necesitatea elaborarii unor sisteme de mecanizare adecvate marimii si profilului noilor exploatatii agricole.

Parcul de tractoare si masini agricole din dotarea actuala a agriculturii romanesti a crescut continuu in perioada 1989-1997. Potrivit acelorasi date din tabelul 1. in anul 1997, fata de 1989, cresterea reprezenta 27% la tractoare, 62% la pluguri si grape cu discuri, 40% la semanatorile pentru paioase, 56% la semanatorile pentru prasitoare, respectiv 53% la remorcile de tractoare. Aceasta tendinta are o exceptie  situatia la combine pentru recoltat cereale si la presele pentru balotat, unde asistam la diminuarea parcului cu 6%, respectiv 17%.

Marea majoritate a utilajelor se afla in proprietate privata (tabele 2. si 3.), sector care in anul 1998 detinea o pondere de 82,9% la tractoare, 85,1% la grape cu discuri, 85,5% la combine etc.


 

Sursa: M.A.A.                                                                                           existent

 
Nivelul de dotare existent in prezent in agricultura nu este in masura sa asigure efectuarea

lucrarilor mecanice in perioadele optime prevazute de tehnologiile de cultura (conform estimatiilor facute de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, vezi fig. 1.).


Situatia evolutiei parcului de tractoare si principalele masini agricole in anul 1998

Tabelul 2.

Nr.crt.

Denumirea

Utilajului

Existent 1.01.1998

Total agricultura

Total sector

privat

Din care:

TOTAL

STAT

Din care:

AGROMEC

Societati agricole

Agricultori individuali

DRASCA*

Unitati cercetare

1.

Tractoare

163.765

135.914

35.252

11.357

89.305

27.851

2836

3015

2.

Combine paioase

3053

29.131

17.812

2394

8925

4922

4579

343

3.

Combine porumb

845

358

271

32

55

487

473

14

Masini fertilizat

7736

5398

3183

877

1338

2338

2079

259

5.

Pluguri

116.662

99.624

25.903

8534

65.187

17.038

15.476

1562

6.

Grape disc

62.416

53.129

12.727

5493

3909

9287

8308

979

7.

Semanatori paioase

26.093

22.203

7514

2696

11.993

3890

3551

339

8.

Semanatori prasitoare

28.339

2353

8435

2665

13.253

3986

3687

299

9.

Remorci tractor

76.507

60.786

13.180

7100

40.506

15.721

13.760

1961

Tabelul 3.

Nr.crt.

Denumirea utilajului

Existent 30. 06 998

Total agricultura

Total sector

privat

Din care:

TOTAL

STAT

Din care:

AGROMEC

Societati agricole

Agricultori individuali

DRASCA*

Unitati cercetare

1.

Tractoare

163.970

136.637

3146

11.789

90.702

27.333

2315

3018

2.

Combine paioase

3016

29.253

17.238

2597

9418

4763

4417

346

3.

Combine porumb

751

342

256

30

56

409

392

17

Masini fertilizat

7766

5479

3106

903

1470

2287

2025

262

5.

Pluguri

117.520

100.857

25.302

8779

66.776

16.663

15.159

1504

6.

Grape disc

62.395

53.092

12.327

5699

35.056

9303

8360

943

7.

Semanatori paioase

26.645

22.724

7425

2810

12.489

3921

3580

341

8.

Semanatori prasitoare

29.030

25.122

8345

2800

13.977

3908

3611

297

9.

Remorci tractor

77.031

61.542

12.956

7258

41.328

15.489

13.528

1961

Sursa: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei

* DRASCA – Departamentul regiilor autonome si al societatilor comerciale pe actiuni

Situatia parcului de tractoare si principalele masini agricole la data de 30.06.1998

Tabelul 5.

Nr. crt.

Denumirea utilajului

Existent inventar 30.03.1998

Neamortizate

Amortizate

Existent 30.06.1998

Din care in functiune

Diferenta

Existent 30.06.1998

Din care in functiune

Diferenta

1.

Tractoare TOTAL

163.970

6768

61.994

2774

99.202

83.330

15.872

Din care:              30 CP

1101

740

723

17

361

303

58

                        40-45 CP

35.761

15.986

15.556

430

19.775

16.611

3164

                        50-60 CP

1000

498

459

39

502

422

80

                              65 CP

117.562

4134

42.258

1876

73.428

61.679

11.749

                            100 CP

408

100

78

22

308

259

49

                            180 CP

658

296

147

149

362

304

58

           Tractoare grele

705

191

141

50

514

432

82

           Alte tractoare

6473

2658

2491

167

3815

3205

610

2.

Combine paioase

3016

13.001

10.916

2085

21.015

13.677

7338

3.

Pluguri

117.520

49.691

47.929

1762

67.829

60.371

7458

Grape disc

62.395

2422

22.853

1569

37.973

32.469

5504

5.

Combinatoare

10.842

4104

3739

365

6738

5135

1603

6.

Masini amendamente

7766

2970

2681

289

4796

3688

1108

7.

Semanatori paioase

26.645

12.261

11.374

887

1384

12.122

2262

8.

Semanatori prasitoare

29.030

13.736

12.690

1046

15.294

12.517

2777

9.

Cultivatoare

2022

9408

8935

473

1614

12.327

2287

10.

Masini combatere

8777

3404

3051

353

5373

4182

1191

11.

Masini erbicidat

10.924

4557

4318

239

6367

5347

1020

12.

Combine furaje

2496

1082

814

268

1414

846

568

13.

Vindrovere

2671

1079

900

179

1592

1049

543

1

Prese balotat

11.098

3896

2709

1187

7202

3538

3664

15.

Remorci tractor

77.031

29.776

26.704

3072

47.255

37.327

9928

Sursa: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei


La deficientele generate in primul rand de insuficienta acestor utilaje ca numar, trebuie sa adaugam uzura fizica si morala accentuata a acestora. Astfel din datele prezentate in tabelul  nu functionau in plina campanie agricola (30.06.1998) 2774 tractoare neamortizate si 15.872 tractoare amortizate. Situatia era la acea data si mai dezastruoasa in ceea ce priveste combinele: 2085 nu erau in functiune in plina campanie de recoltat cereale paioase (16 %) din cele neamortizate si 7338 nu erau in functiune din cele amortizate (34,9 5).

Datele prezentate in tabelul 5. demonstreaza ca pe ansamblul agriculturii, 50% din tractoarele existente au o vechime in exploatare de peste 8 ani, iar in sectorul de stat parcul de tractoare de peste 8 ani atinge o cifra record, 80%. Este si firesc ca cu o asemenea structura nu vom putea niciodata sa ne incadram in epocile optime de efectuare a lucrarilor, ramanand mari suprafete  agricole nelucrate (peste 350 mii ha in 1998).

Un ultim lucru mai remarcam: numarul de tractoare si combine achizitionate din import pana la data de 30 iunie 1998. In conditiile in care productia indigena de tractoare si combine agricole este gatuita si fortata sa dea faliment s-au achizitionat din import peste 2550 tractoare si peste 6213 combine, de toate marimile si toate marcile (amintim cateva: John Deer, Renault, Ms. Ferguson, Fiat, Claas, Ford, New Holland etc.).

2.2. Septelul viu

Septelul viu este format din totalitatea animalelor existente intr-o exploatatie agricola la un moment dat. O parte a septelului viu este considerata ca o componenta a capitalului fix de exploatare. Din capitalul fix de exploatare fac parte:

-         animalele de tractiune (cai, boi de munca etc.);


Situatia vechimii parcului de tractoare si a principalelor masini agricole

Tabelul 5.

Specificare

Vechimea, in procente

Existent 1.I.1997.

1 an

2 ani

3 ani

4 ani

5 ani

6 ani

7 ani

8 ani

9 ani

10 ani

11 ani

12 ani

13 ani

14 ani

TRACTOARE Total

162.809

-

-

12

15

8

8

3

4

4

4

8

9

9

16

Sector stat

31.044

-

-

1

-

5

5

9

8

13

11

12

12

12

12

Sector privat

92.212

1

-

22

25

14

13

-

-

-

-

-

-

-

25

COMBINE pt. PAIOASE

35.927

-

2

2

2

1

2

8

14

14

11

15

11

7

11

Sector stat

5776

-

-

-

-

1

1

2

16

16

14

14

14

11

11

Sector privat

9847

20

37

4

6

1

4

-

-

10

-

13

3

1

1

Agromec

20.304

-

-

-

-

-

-

-

19

14

13

18

12

8

16

PLUGURI total

113.107

5

5

14

16

10

8

4

4

3

5

5

6

9

6

Sector stat

17.722

-

-

6

-

6

12

12

7

7

12

12

12

7

7

Sector privat

67.408

13

14

23

27

15

8

-

-

-

-

-

-

-

-

Agromec

27.977

-

-

-

-

-

3

6

9

5

11

11

13

26

16

GRAPE DISC total

58.859

6

6

13

17

9

3

1

4

6

4

9

8

9

5

Sector stat

9943

-

-

9

-

3

2

2

12

12

12

12

12

12

12

Sector privat

35.382

13

18

21

29

15

4

-

-

-

-

-

-

-

-

Agromec

13.524

-

-

-

-

-

2

5

9

10

3

20

20

23

8

SEMANATORI PAIOASE

26.321

7

9

13

14

6

3

6

7

4

3

6

6

8

8

Sector stat

4192

-

3

18

2

-

7

7

9

9

9

9

9

9

9

Sector privat

13.989

21

19

19

26

11

4

-

-

-

-

-

-

-

-

SEMANATORI PRASITOARE

27.291

5

7

14

16

6

3

2

8

7

5

7

6

9

5

Sector stat

4333

-

-

13

1

13

5

5

9

9

9

9

9

9

9

Sector privat

13.885

16

19

24

30

7

4

-

-

-

-

-

-

-

-

Agromec

9073

-

-

-

-

-

-

4

16

14

10

15

14

19

8

Sursa: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei


·        animalele de reproductie si de renta (tauri reproducatori, vaci de lapte, berbeci, scroafe etc.).

Cealalta parte a septelului viu este formata din animalele in crestere destinate vanzarii (taurasi la ingrasat, vitei, miei, porci la ingrasat etc.), avand toate caracteristicile capitalurilor circulante.

Cunoasterea incarcaturii in animale la unitatea de suprafata a unei exploatatii prezinta interes atat tehnic cat si economic. Ea permite, de exemplu, cunoasterea:

-         importantei relative a fiecarei specii de animale;

-         suprafetelor de furaje necesare pe unitatea de animal;

Caracteristicile capitalului animal (Septelul viu)

a)      Animalele constituie un element de transformare, - transforma furajele si alte produse vegetale in carne, lapte etc. Dar aceasta transformare este facuta cu un randament energetic scazut.

b)      Este un “echipament” viu; nu se amortizeaza, se reinnoieste el insusi, in detrimentul produsului final.

c)      Este un ansamblu organizat: turma de baza. Turma de baza are o structura ce corespunde fiecarei specii si orientari de crestere.

Rolul capitalului animal

Esential este rolul sau productiv, insa septelul viu reprezinta in plus o serie de avantaje:

-         contribuie la obtinerea humusului prin ingrasamintele organice;

-         asigura folosirea deplina a fortei de munca familiale (in special iarna);

-         furnizeaza bani lichizi pentru exploatatie prin vanzarile produselor respective;

-         valorifica produsele secundare vegetale si de asemeni subprodusele industriale.

Pentru conditiile concrete din tara noastra, cresterea animalelor are o importanta deosebita datorita urmatoarelor considerente: asigura produse de prima necesitate pentru alimentatia umana; contribuie la asigurarea industriilor prelucratoare cu materii prime; asigura valorificarea superioara  a productiei vegetale (atat principala cat si secundara); reprezinta sursa  importanta pentru cresterea productiei vegetale prin furnizarea ingrasamintelor organice; valorifica cu eficienta economica ridicata baza naturala furajera de pe pasuni si fanete (circa 4,5 milioane hectare); determina utilizarea uniforma si mai productiva a fortei de munca, asigurand realizarea, in tot cursul anului de venituri pentru exploatatiile crescatoare de animale si pentru producatori. Cresterea animalelor, prin specificul lor de productie, se preteaza la procese de productie industriale, determinand niveluri ridicate de productie si de productivitate a muncii, ceea ce ar putea avea un rol important in dezvoltarea comertului exterior al tarii. Acestea sunt numai cateva considerente care evidentiaza rolul si locul productiei animale in ansamblul agriculturii si al economiei romanesti, care argumenteaza si mai mult necesitatea de a dezvolta si de a intensifica acest sector al agriculturii romanesti. Din nefericire evolutia starii de fapt a acestui sector demonstreaza tocmai contrariul.

In perioada care a urmat anului 1989, inclusiv in 1998, a avut loc o reasezare considerabila a efectivelor de animale la toate speciile. In anul 1998, comparativ cu 1989, diminuarea efectivelor (vezi tabelul 6.)   a fost de: peste 50% bovine; peste 50% la porcine; 45% la ovine si 48% la pasari. In perioada analizata sporirea efectivelor se inregistreaza numai la o singura specie (cabaline) si anume un spor de 36 % (vezi tabelul 7.). Tot din acest tabel putem deduce scaderea masiva a efectivelor in sectorul de stat, care a atins cote alarmante: s-au pierdut cca. 80% din efectivele de bovine, aproximativ 83,3% la ovine; 58% din porcine si 77,8 din pasarile ouatoare.


Evolutia efectivelor si a productiei animale in perioada 1989 – 1998

Tabelul 6.

Specificare

U.M.

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

Bovine

Mii  cap.

6416

6291

5381

4335

3683

3597

3481

3496

3435

3296

Mii t viu

439

633

634

499

486

488

392

363

381

307

Mii hl*

32.234

33.057

35.107

33.593

35.594

41.663

4759

45.453

45.947

4411

Porcine

Mii cap.

1351

11.671

12.003

10.954

9852

9262

7758

7960

8235

7097

Mii t viu

1023

1010

1069

1011

976

994

882

910

890

823

Ovine

Mii  cap.

16.210

15.435

1062

13.269

12.079

11.499

10.897

10.381

9663

8937

Mii t viu

216

203

173

135

170

149

152

155

140

123

Tone lana

35.386

36.167

32.537

28.020

26.011

25.141

2323

23.165

22.120

19.967

Pasari

Mii  cap.

127.561

113.968

121.379

106.032

87.725

76.532

70.157

80.524

78.478

66.620

Mii t greut. vie

484

552

474

422

382

327

355

376

327

334

Oua – mil. buc.

7040

8077

6859

5801

5316

5091

5263

5459

4953

4956

* lapte de vaca fara consumul viteilor

Sursa: Anuare Statistice 1989 – 1997

          Date statistice 1998

Evolutia efectivelor de animale in perioada 1989-1997 in sectoarele de stat si privat

Tabelul 7.

- mii capete -

Specificare

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

Prel. 1997

BOVINE

6291

5380

4280

3683

3597

3481

3496

3435

3283

          - sector privat

5147

4409

3474

3010

3050

3056

3133

3103

3048

          - sector stat

1144

971

806

673

547

425

363

332

236

BOVINE MATCA

2468

2122

2266

2025

1979

1963

1983

1939

1826

          - sector privat

2149

1848

2027

1818

1796

1804

1842

1812

1731

          - sector stat

319

274

239

207

183

159

141

127

95

OVINE

16.452

15.067

1833

12.884

12.276

11.642

11.086

10.317

9645

          - sector privat

13.722

12.801

12.909

11.319

11.033

10.561

10.177

9592

9205

          - sector stat

2730

2266

1924

1565

1243

1081

909

725

440

OVINE MATCA

9989

9747

12.230

9467

9147

8591

8202

7662

6707

          - sector privat

8711

8547

11.128

8507

8356

7940

7643

7190

6416

          - sector stat

1278

1200

1102

960

791

651

559

472

291

PORCINE

11.671

12.003

10.954

9851

9262

7758

7960

8235

7133

          - sector privat

5584

5911

5455

5381

4911

4415

4614

4766

4581

          - sector stat

6087

6092

5499

4470

4351

3343

3346

3469

2552

SCROAFE MATCA

1023

951

772

792

678

576

591

584

529

          - sector privat

467

440

326

395

327

290

305

305

315

          - sector stat

556

511

446

397

351

286

286

279

214

PASARI

113.968

121.379

106.032

87.528

76.532

70.157

80.524

78.478

68.915

          - sector privat

56.231

58.418

53.223

46.192

4006

46.340

50.869

5289

57.025

          - sector stat

57.737

62.961

52.809

41.336

32.526

23.817

29.655

2189

11.890

PASARI OUATOARE

49.390

51.475

50.213

42.396

37.980

36.233

38.575

38.883

30.421

          - sector privat

3920

35.225

3304

31.122

29.130

29.192

30.378

31.842

27.217

          - sector stat

1470

16.250

15.909

11.274

8850

7041

8197

7041

3204

CABALINE

663

670

749

721

751

784

806

816

818

          - sector privat

599

623

707

682

716

756

782

794

804

          - sector stat

64

47

52

39

35

28

24

22

14

FAMILII ALBINE – mii fam.

1201

1091

1207

753

703

683

658

632

632

          - sector privat

1064

978

1140

695

654

645

624

605

617

          - sector stat

137

113

67

58

49

38

34

27

15

Sursa: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei


Cauzele care au determinat reducerea drastica a efectivelor de animale sunt generate de un complex de factori, intre care amintim:

-            asanarea economica  a efectivelor de animale prin scoaterea din circuitul productiv a animalelor tarate sau cu potential productiv scazut;

-            structura deformata a exploatatiilor / intreprinderilor, care a condus la o capacitate de performanta scazuta a unui numar semnificativ de producatori (vezi gigantismul unor asemenea agenti economici, mai putin adaptabil exigentelor si cerintelor economiei de piata);

-            dominarea pietei de produse animaliere de catre agentii de prelucrare cu capital de stat (cel mai adesea cu o situatie financiara precara) care au imprimat cererii un caracter monopolist, ceea ce a accentuat transferurile de valoare adaugata din agricultura spre alte sectoare, in detrimentul crescatorilor de animale;

-            slaba dezvoltare a pietelor, mediu concurential subdezvoltat, dezechilibrat, ce actioneaza in defavoarea tot a crescatorilor de animale;

-            prelungirea controlului preturilor la poarta fermei pentru principalele produse animaliere;

-            inexistenta unor structuri institutionale care sa protejeze interesele agentilor economici din componenta filierelor produselor animaliere.

Tendinta de crestere a ponderii sectorului privat in ansamblul efectivelor de animale s-a mentinut constanta pe parcursul intregii perioade (1989-1998).

2.3. Plantatiile pomiviticole

Plantatiile pomiviticole au facut parte in mod clasic din capitalul funciar. Dar ele au caracteristicile unui capital fix foarte specializat si este normal sa fie incluse in capitalul de exploatare. Plantatiile sunt considerate investitii care necesita capital propriu, separat de capitalul funciar. Acest capital investit trebuie amortizat. De aceea plantatiile, fie de vita de vie, fie de pomi, din punct de vedere economic sunt considerate ca facand parte din septelul mort.

            Pomicultura si viticultura reprezinta in tara noastra cele mai intensive ramuri ale productiei vegetale si ocupa primele locuri sub aspectul eficientei economice. Ca ramuri ale agriculturii, pomicultura si viticultura indeplinesc functiuni multiple atat in ceea ce priveste modul de utilizare a conditiilor naturale, a resurselor de productie – materiale si umane, cat si in privinta utilizarii produselor principale si secundare, obtinute in aceste ramuri. Prin particularitatile de productie pe care le prezinta, ca si prin intregul continut al activitatii lor, pomicultura si viticultura ar trebui sa reprezinte intr-adevar ramurile de varf ale agriculturii romanesti, deoarece aceste indeletniciri se contopesc cu fiinta nationala a neamului nostru, traditiile pierzandu-se in negura timpului.

     Dupa 1989 dreptul de proprietate asupra pamantului a fost restabilit prin Legea 18/1991 – Legea fondului funciar astfel ca in 1997 sectorul particular detinea 72% din totalitatea suprafetei agricole, 84% din suprafata arabila, 51% din suprafata de pajisti naturale, 76% din suprafata ocupata de vii si 69% din suprafata ocupata cu livezile pomicole (vezi tabelul 8.).

            Modificari semnificative fata de anul 1989 nu apar in ceea ce priveste structura terenului agricol, cu exceptia reducerii constante a suprafetelor detinute de livezi (cu 16 %).


Dinamica terenurilor pe categorii de folosinta si forme de proprietate in perioada 1989 – 1997

Tabelul 8.

mii ha

Nr. crt.

Specificare

A n u l

1989

%

1990

%

1991

%

1992

%

1993

%

1994

%

1995

%

1996

%

1997

%

I

AGRICOL TOTAL

14759

100

14769

100

14798

100

14790

100

14793

100

14798

100

14797

100

14789

100

14789

100

1.

- domeniul public privat al statului

4134

28

2309

16

4474

30

4458

30

4426

30

4103

28

4193

28

4095

28

4092

28

2.

- sector cooperatist

8602

58

8266

56

-

-

-

--

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

3.

- sector particular

2023

14

4194

28

10124

70

10396

70

10335

70

10372

70

10694

72

10694

72

10697

72

II.

ARABIL TOTAL

9458

100

9450

100

9423

100

9357

100

9142

100

9339

100

9337

100

9339

100

9336

100

1.

- domeniul public privat al statului

1966

21

417

4

1976

21

1901

20

1888

20

1834

20

1530

16

1530

16

1524

16

2.

- sector cooperatist

6576

70

6331

67

-

-

-

-

--

-

-

--

-

-

-

-

-

-

3.

- sector particular

934

9

2702

29

2447

79

7456

80

7454

80

7504

80

7807

84

7809

84

7812

94

III.

VII TOTAL

278

100

277

100

286

100

299

100

304

100

299

100

292

100

289

100

287

100

1.

- domeniul public privat al statului

87

31

43

15

89

31

84

28

91

27

79

26

72

25

71

25

69

24

2.

- sector cooperatist

154

55

152

55

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

3.

- sector particular

17

14

82

30

197

69

215

72

223

73

220

74

220

75

218

75

218

76

IV.

LIVEZI TOTAL

318

100

314

100

311

100

304

100

295

100

289

100

278

100

271

100

267

100

1.

- domeniul public privat al statului

108

34

71

23

105

34

100

33

98

33

96

33

89

32

86

32

83

11

2.

- sector cooperatist

140

44

137

44

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

3.

- sector particular

70

22

104

33

206

66

294

67

197

67

193

67

189

67

185

68

184

69

V.

PASUNI SI FANETE TOTAL

4705

100

4728

100

4778

100

4830

100

4852

100

4872

100

4890

100

4890

100

4899

100

1.

- domeniul public privat al statului

1973

42

1776

38

2304

48

2329

48

2391

49

2417

50

2412

49

2408

50

2416

49

2.

- sector cooperatist

1730

37

1846

35

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

3.

- sector particular

1002

21

1306

27

2474

52

2501

52

2461

51

2455

50

2478

51

2482

50

2483

51

Sursa: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei

 


In privinta viilor au aparut modificari calitative in sensul ca dupa 1989 s-au plantat suprafete mari cu vii hibride, de calitate inferioara. Astfel in anul 1996 din suprafata de 251.831 hectare vii pe rod, cele hibride detineau 110.035 hectare, deci o pondere de 43,7% (vezi Anuarul Statistic al Romaniei, 1997).

3. Formarea si economia de capital

3.1. Investitiile in agricultura

            Doi factori de productie – capitalul si munca – trebuie combinati pentru obtinerea productiei. In continuare se va examina legatura dintre prezent si viitor prin investitii si de asemeni, modul cum progresul tehnic este una din cheile viitorului nostru.

            Suntem astazi in medie de trei ori mai productivi decat parintii nostri. Ceea ce inseamna ca in medie, la acelasi numar de ore de munca,  producem de trei ori mai mult decat acum treizeci de ani, gratie unei mai bune formari, a unei mai bune organizari a muncii, a unei automatizari mai pregnante a productiei, a unor utilaje mai bune gratie unui efort de utilizare fara precedent.

            Actualmente, omenirea in sens general investeste in fiecare an de trei pana la patru ori mai mult ca acum treizeci de ani si de cinci pana la noua ori mai mult decat la inceputul secolului.

            3.1.1. Mecanismele  investitiei si jocurile progresului tehnic

            Investitiile in general au doua reprezentari. Intreprinderea care investeste are o actiune de stimulare a altor intreprinderi (le da acestora de lucru), de stimulare a cererii, de stimulare a activitatii economice in general. In acelasi timp, ea isi dezvolta capacitatile de productie instalate si ofera bunuri posibile (stimuleaza oferta).

            Consumul intern si exportul fac parte din cerere. Daca ele cresc, ele antreneaza productia. Dar aceasta este limitata de intreprinderile si masinile disponibile. In revansa, daca investitia creste, nu numai ca antreneaza cresterea productiei, ea adauga de asemeni noi intreprinderi, noi masini celor deja disponibile . Investitia joaca astfel rolul unic si central in cresterea economica, deoarece ea actioneaza simultan asupra cererii si ofertei de bunuri.

            Actiunea asupra cererii

            Ce se intampla atunci cand sefii de intreprinderi, increzatori in ameliorarea climatului de afaceri deci cresterea proiectelor lor de investitii propunand sa-si dubleze productia? Intreprinderile care investesc se adreseaza fabricantilor de masini.

            Doua situatii apar:

            a. Acesti fabricanti sunt in strainatate. Deci in acest caz producatorii straini isi maresc vanzarile, dar balanta noastra comerciala se deterioreaza si efectele investitiei se opresc aici.

            b. Daca fabricantii de echipamente sunt fabricanti nationali, decizia  de a investi va declansa o serie de miscari favorabile.

            Cifra de afaceri a furnizorilor de echipamente creste si in consecinta salariile si impozitele pe care ei le platesc, profiturile pe care le realizeaza cresc in aceeasi masura. Salariatii lor, eventual  in numar mai mare, consuma mai mult. Distribuitorii si producatorii de alimente, de imbracaminte, de televizoare, de automobile vad cum vanzarile si incasarile lor cresc. Pentru a face fata unei cereri mai mari, acestia isi maresc productia, fac noi angajari, maresc salariile si comenzile catre furnizorii lor. Per total, rezulta ca investitia nationala are un efect multiplicator asupra activitatii economice. Acesta este celebrul multiplicator al investitiilor al lui Keynes.

            Descoperirea acestei explicatii, care ne pare evidenta astazi, a constituit acum o jumatate de secol un avans capital in exercitarea politicii economice. Dupa multiplicator, cand afacerile merg prost, acestea se pot relansa stimuland programe de investitii.

            Dar trebuie sa vedem de asemeni si limitele acestui rationament: daca furnizorii de echipamente sunt in strainatate va avea loc o fuga a comenzilor si a efectelor multiplicatoare spre strainatate. Aceasta fuga deterioreaza echilibrul financiar al intreprinderilor si pe cel al natiunii, fara a determina relansarea activitatii sperate. Astfel, in mod precis, cu deschiderea frontierelor se cunoaste astazi ca toata relansarea intr-o tara izolata se directioneaza in cea mai mare parte pentru profitul producatorilor straini. Relansarea economica atat de dorita se sufoca ea insasi in mod rapid: efectul multiplicator nu mai este ceea ce era.

            Actiunea asupra ofertei

Investitiile aduc o marire a  capacitatilor de productie: 

-  Daca masina se substituie unei masini vechi, scoasa din uz, aceasta este o investitie de reinnoire.

            - Masina noua poate, de asemenea, sa fie adaugata vechilor masini existente: aceasta este o investitie de extensie. De exemplu se poate construi o a doua linie de montaj sau de asamblare pentru a face fata cererii.

            - Masina noua poate de asemenea sa se substituie muncii umane. Aceasta este o investitie de rationalizare sau de productivitate. Daca costul mainii de lucru pare prea ridicat sefilor de intreprinderi, acestia prefera sa instaleze mai multe masini decat sa angajeze personal suplimentar.

            In practica, distinctia este departe de a fi totdeauna clara. Intreprinderea a investit in acelasi timp pentru a raspunde cererii, pentru conservarea sau pentru cresterea segmentului sau de piata, pentru reducerea defectelor de fabricare, pentru ameliorarea calitatii productiilor si livrarea de noutati si pentru reducerea costurilor sale unitare utilizand, pentru aceeasi productie, mai putini factori de productie: mai putini salariati, mai putine materii prime sau mai putina energie. Toate aceste trei ratiuni de a investi sunt totdeauna prezente, dar ele se combina rezultand procedee diverse, dupa rationamentele respective.

            Problema care se pune este mai putin legata de a sti pentru ce se investeste in general, ci aceea de a selectiona (a alege) dintre toate proiectele posibile, proiectul cel mai bun pentru investitie. Pentru aceasta, trebuie folositi mai bine banii de care se dispune la un moment dat. Cheltuielile de investitii sunt imediate, profiturile vor veni intotdeauna putin mai tarziu. Creditul permite sa investesti, dar el este scump: trebuie sa platesti dobanda si bineinteles, sa rambursezi capitalul imprumutat. Inainte de a decide o investitie trebuie sa se compare diferitele proiecte, sa se aleaga aceea cu cea mai buna rentabilitate si in toate ipotezele, trebuie eliminate acelea unde rata rentabilitatii va fi inferioara ratei dobanzii, pentru ca ele vor aduce mai putin decat costa.

            Cunoscand ca investitiile au atatea virtuti se intelege mai greu de ce se stagneaza din acest punct de vedere de foarte multi ani in foarte multe tari. Cum se face ca avand atatia muncitori neocupati, ele nu incep relansarea investitiilor, stimuland astfel ansamblul activitatilor economice ?

            Dintre toate variabilele economice, investitia este una dintre cele mai greu de explicat. Intr-o economie descentralizata, investitia totala depinde de deciziile numerosilor sefi de intreprinderi. A investi nu este altceva decat a face un pariu cu viitorul. Dar esti din ce in ce mai putin inclinat sa pariezi cand perspectivele de viitor sunt amenintate de mari greutati.

            Decizia de a investi este o decizie ireversibila, cel putin pentru cativa ani. Daca conjunctura economica va fi mai putin favorabila decat previziunile, veniturile sperate nu se vor realiza, cu toate ca cheltuielile legate de dobanzile bancare si de rambursarea creditelor vor continua sa curga. Intreprinderea se va gasi in dificultate cu bancherul sau, cu furnizorii sai si foarte probabil va  fi indrumata  spre lichidare. Pentru a evita de a fi prea indatorate si de a risca astfel sa-si piarda independenta, societatile prefera sa se autofinanteze in cea mai mare parte. Ele nu distribuie actionarilor decat o parte din beneficiile lor si reinvestesc restul. Autofinantarea reprezenta prin anii ’60, 80 % din investitiile totale, chiar 100 % in Statele Unite. Profiturile ridicate contribuie astfel usor la demararea investitiilor. Facand greseala unei rentabilitati suficiente, intreprinderile nu pot apuca ocazia de a investi, de a participa la cercetarea tehnologica si la dezvoltarea ocuparii fortei de munca.

            Un obstacol in calea investitiilor il constituie existenta unor masini subexploatate. Intreprinderile care nu folosesc la intreaga capacitate tehnica si echipamentele de care dispun, sunt obligate sa raspunda la toate comenzile suplimentare ale clientilor lor fara masini suplimentare, deci fara sa investeasca. Ele dispun de o marja de capacitate neutilizata. Atata timp cat aceasta marja nu va fi resorbita, intreprinderile nu vor putea sa investeasca.

            Intrucat cheia investitiei este increderea in viitor, “starea de incredere” cum spun oamenii de afaceri este un lucru de la care ei pretind intotdeauna atentia cea mai stricta si vigilenta cea mai mare. Faptul marcant in materie este extrema precaritate a datelor cu ajutorul carora  suntem obligati a efectua evaluarile in privinta randamentelor scontate. Cunostintele despre factorii care guverneaza randamentul unei investitii cativa ani mai tarziu sunt in general foarte limitate si adesea neglijabile:     “ Daca natura umana nu avea gustul pentru risc, daca ea nu gasea nici o satisfactie  (alta decat cea pecuniara) de a construi o uzina sau o cale ferata, de a exploata o mina sau o ferma, singure  investitiile suscitate printr-un calcul stabilit la rece nu puteau lua fara indoiala o mare extensie” scria J.M. Keynes. Nici increderea, nici gustul pentru risc nu se comanda prin decrete, ele depind de numerosi factori economic, financiari, sociali, vederile politice nationale si internationale. Este mult mai usor sa dispara  increderea decat sa fie restaurata.

            In rezumat, in ciuda tuturor virtutilor sale, investitia poate sa se gaseasca in mod durabil blocata. Mai multe rotite contribuie la mecanismele investitiei: volumul economiilor, costul creditului, demararea crescanda a cererii, rentabilitatea profiturilor si natural increderea in viitor. Este suficient ca una din rotite sa fie gripata pentru ca motorul investitiei sa se caleze si sa se sufoce. Aceasta se intampla cand ansamblul economiei  este in pana. Si daca dureaza de mult timp in fata concurentei neiertatoare a  strainatatii incepe riscul declinului, al intrarii pe toboganul caderii. Progresul tehnic nu poate fi incorporat din plin decat in echipamente noi si tarile care nu investesc vor pierde teren in privinta tehnicii. Pentru natiuni, jocurile tehnologice sunt jocuri vitale.

            Progres tehnic inseamna o noua organizare a factorilor de productie care permite fie sa se produca mai mult cu aceleasi cantitati de factori, fie ca se produce tot atat dar economisind unul dintre factori: mai putin efort, mai putin ulei, mai putine minereuri sau mai putina uzura la masini.

            Progresul tehnic se manifesta in general o data cu schimbarea utilajelor: de exemplu atunci cand un editor inlocuieste o rotativa cu alta mai rapida. Aceste progrese ale tehnicii au efecte difuzate extrem de larg pe ansamblul economiei. Astfel toate intreprinderile beneficiaza de progresele informaticii. Inlocuind tehnica din prima generatie cu tehnica din a doua generatie, din a treia generatie, si chiar a patra generatie, sau prin microordinatoare, s-a putut creste masiv puterea de conversie pentru fiecare ban cheltuit in informatica.

            Manifestarea cea mai radicala a progresului tehnic este inlocuirea unei tehnologii prin alta mai automatizata: mai putini oameni si mai multe masini. De o maniera generala muncitorii, mai putin numerosi, sunt indepartati de unelte si de produs, ei intervin sau supravegheaza prin intermediul a numeroase mecanisme. In munca au aparut noi constrangeri: monotonia, sedentarismul, solicitarea  ridicata a muncii, zgomot, reducerea efectivelor etc.

            Aspectul cel mai spectaculos si cel mai controversat al progresului tehnic este inlocuirea omului de catre masini. De la inventia troliului si a scripetelui pana la automatizarea completa a liniilor de montaj a automobilelor oamenii nu au incetat sa inventeze mijloace de a usura efortul lor, totodata obtinand o cantitate crescuta de bogatii materiale. Atunci cand inlocuim un atelier clasic printr-unul automatizat, supravegheat de catre ordinator, nu se contribuie oare la cresterea somajului ?!

            Progresul tehnic a dat nastere intotdeauna la frica. Sismondi, unul dintre primii economisti socialisti scria, de exemplu, acum mai putin de un secol: “Daca astazi o descoperire noua poate sa faca cu un singur meserias  ceea ce se facea acum 10 ani cu o suta, aceasta descoperire va deveni un rau national”. Acest pronostic s-a dovedit totalmente fals, ca si celelalte pronosticuri asupra consecintelor progresului tehnic.

            Karl Marx a fost foarte favorabil progresului tehnic permis de catre masini. Critica sa nu se referea la masinism ci la sistemul capitalist, care permite acumularea capitalului productiv in mainile proprietarilor capitalisti, si exploatarea astfel a muncii proletarilor. Progresul tehnic era in ochii sai pervertit prin ordinea sociala capitalista. In loc de a fi un progres pentru om, masina nu facea, in acceptiunea sa, decat sa progreseze bogatia capitalistilor.

            Economistii liberali sunt in general optimisti fata de progresul tehnic. Eu au incredere in mecanismele pietei, amintind ca si in acest domeniu functionarea pietei a absorbit toate socurile. Ei nu contesta de loc ca la inceput masina ia locul muncitorilor pentru ca ea este facuta in mod precis pentru aceasta. Dar pentru ei trebuie sa vedem mult mai departe:

·        In primul rand, masinile trebuie fabricate. Industria de bunuri de echipare are un puternic caracter manufacturier. Pentru a pune la punct si a produce masinile este nevoie de barbati si femei: ingineri, birouri de studiu si de design, muncitori calificati. Cand se au in vedere efectele automatizarii asupra locurilor de munca, suprimate in sectoarele care se automatizeaza, trebuie sa se ia in considerare si locurile de munca create pentru conceperea si construirea automatelor si robotilor.

·        In al doilea rand, mecanizarea mai accentuata permite fabricarea in serii mari. Studiile de produs, cheltuiala de lansare, echipamentele sunt astfel amortizate de o cantitate mai mare de produse. Calitatile produsului pot fi tratate cu mai mare grija, preturile de cost mai stranse. Pe scurt, productia de masa permite scaderea  preturilor si generalizarea consumurilor la toate categoriile populatiei. Cea mai mare parte a produselor industriale au cunoscut aceasta evolutie: preturi ridicate la debut, apoi scaderea preturilor gratie progresului tehnic si dezvoltarii consumului. Cresterea totala a vanzarilor compenseaza usor efectul mecanizarii: trebuie mai putine ore de munca pentru fabricarea unui obiect, dar se fabrica mai multe obiecte. Locurile de munca sunt salvate si dezvoltarea asigurata.

·        In sfarsit ca un ultim argument, progresul tehnic da nastere intotdeauna (ca o performanta) la produse noi. Noi activitati apar pentru a raspunde la noi trebuinte. Locurile de munca se dezvolta astfel gratie progresului tehnic.

Constienti ca nu este posibil de a departaja de o maniera definitiva opiniile pesimistilor sau optimistilor, respectandu-le dreptul propriilor opinii propunem cateva concluzii generale, dorind a fi luate mai mult ca puncte de reper:

- nu se poate demonstra ca in viitor progresul tehnic va continua sa creasca numarul locurilor de munca; aceasta constatare verificata de-a lungul secolelor in toate tarile este totusi o prezumtie favorabila pentru viitor;

- refuzul progresului tehnic a condus la declinul economic; atitudinea in legatura cu investitiile si progresul tehnic ramane ambigua; nimeni nu se declara deschis impotriva progresului, dar opunandu-se fie succeselor sau pervertirilor (cazul lui Marx) nu poate fi interpretat ca fiind refuzul progresului;

-         progresul tehnic produce o busculare a echilibrului social.

 Progresul tehnic redeseneaza in permanenta harta activitatilor economice. Schimbarea tehnica antreneaza deci reconversia activitatilor, care deplaseaza locurile de munca si oamenii insisi. Aceste crize de adaptare sunt acompaniate de recalificari, de somaj. Iata pentru ce solidaritatea in legatura cu victimele reconversiilor nu este numai o datorie de caritate. Este de asemenea o necesitate economica daca se vrea intr-adevar evitarea blocarii progresului. In termeni pur economici, munca este un bun din ce in ce mai putin rar. Durata somajului oficial si a somajului deghizat sub forma prepensionarii si a plecarilor anticipative demonstreaza ca milioane de ore de munca sunt in diferite feluri refulate de economie.  Pe de alta parte, munca ramane o valoare centrala a societatii noastre, care structureaza activitatea noastra personala si cimenteaza coeziunea noastra sociala. Noi muncim pentru a produce bunuri si servicii care fac existenta noastra mai agreabila, dar existenta noastra nu este facuta numai pentru a crea bunuri si servicii pentru consum.

3.1.2. Evolutia, structura si particularitatile investitiilor in agricultura

In ansamblul factorilor care asigura cresterea economica generala a tarii noastre o insemnatate deosebita o au investitiile – forma principala prin care se realizeaza  acumularea. Experienta tarii noastre, cat mai ales a statelor cu o agricultura dezvoltata, demonstreaza cu prisosinta ca ritmul si proportiile cresterii si dezvoltarii productiei agricole depind in mare masura de nivelul fondurilor investite, de orientarea lor spre directiile progresului tehnic contemporan.

Romania se afla in plin proces de tranzitie spre economia de piata. Caracteristica esentiala a actualei etape este foamea de capital necesar pentru retehnologizare, pentru schimbarea structurii economiei nationale mostenite de la vechiul regim. Economia romaneasca este inca victima unui sistem in care separarea artificiala a unitatii dintre investitie si interes a generat mari pierderi. Ne gasim oarecum intr-o situatie paradoxala: desi printr-o politica aberanta a unei cote inalte de acumulare s-au investit mii de milioane de lei in preocuparile de dezvoltare economica, nivelul inzestrarii si dotarii tehnice este extrem de precar, chiar rudimentar in raport cu performantele progresului tehnic contemporan.

Dezastrul investitiilor romanesti este reflectat de evolutia indicatorilor de eficienta propriu-zisi a investitiilor, indicatori care au suferit scaderi considerabile si continui (vezi tabelul 9.).

Evolutia unor indicatori 1  ai eficientei

investitiilor  si fondurilor fixe

Tabelul 9.

Nr. crt.

Indicatorii

UM

1971/

1975

1976/

1980

1981/

1985

1.

Ritmul mediu anual de crestere a venitului national

%

11,3

7,2

4,9

2.

Rata acumularii

%

32,7

35,2

27,9

3.

Sporul venitului national la 1000 lei investitii productive

Lei

313

174

124

Sporul venitului national la 1000 lei fonduri fixe productive

Lei

419

215

270