Determinarea necesarului de finantare a ciclului de exploatare

DETERMINAREA NECESARULUI DE FINANTARE A CICLULUI DE EXPLOATARE

Pentru realizarea obiectului sau de activitate, īntreprinderea īsi constituie o structura patrimoniala adecvata, un capital economic, fix si circulant, constānd din bunuri materiale (si imateriale), reunite pentru realizarea de alte bunuri si/sau servicii. Este vorba de un flux real de bunuri si servicii din economie catre societatea nou īnfiintata, compensat de un flux financiar īn sens invers, din capitaluri proprii si/sau īmprumutate.

Fluxul real (ca si cel financiar) nu poate exista decāt īn urma unei acumulari prealabile de bunuri, de servicii (sau de bani), aflate īn stoc la anumiti agenti economici. Constituirea imobilizarilor si stocurilor la societatea nou īnfiintata va modifica structura imobilizarilor si stocurilor la agentii economici furnizori de elemente patrimoniale. Īn general, are loc un flux real catre societatea noua si un flux financiar invers, catre agentii furnizori.

Ciclul financiar reprezinta totalitatea operatiilor ce intervin īntre momentul transformarii monedei, a lichiditatilor proprii sau īmprumutate, īn bunuri si servicii si momentul īn care se recupereaza moneda alocata. Ciclul financiar cuprinde o succesiune de modificari ale stocurilor reale, datorate unor fluxuri reale (unor procese de productie si/sau de comercializare), pāna la forma de stoc de creante – clienti, care poate fi transformata īn bani, recuperānd capitalul financiar, avansat initial si obtinānd un surplus monetar.

Īn structura de exploatare a īntreprinderii distingem cicluri financiare lungi ale capitalurilor fixe si cicluri financiare scurte ale capitalurilor circulante.

Ciclul de exploatare se realizeaza ca o succesiune de stocuri īn diferite faze ale exploatarii de marimi fizice diferite si de valori crescatoare pe unitatea de stoc. Valoarea fiecarui stoc este crescatoare, pe masura īnaintarii īn ciclul de exploatare, la valoarea initiala adaugāndu-se cheltuielile de stocare si cele de prelucrare sau de circulatie a acesteia pāna la īncasarea clientilor beneficiari.[1] Procurarea, pastrarea, prelucrarea si circulatia acestor stocuri genereaza cheltuieli banesti, care dau continut notiunii de nevoi de finantare a ciclului de exploatare.

Īn raport cu caracteristicile ciclului de exploatare, nevoia de finantare a ciclului de exploatare (NFCE) are impact diferit asupra situatiei trezoreriei (excedent sau deficit).

Nevoia de finantare[2] a ciclului de exploatare va creste o data cu cresterea volumului si duratei stocurilor, precum si cu cresterea volumului si duratei creantelor asupra clientilor. Nevoia de finantare va scadea (chiar pāna la degajarea unei trezorerii disponibile) o data cu cresterea volumului si duratei datoriilor si creditelor primite de la furnizori.

Īn concluzie, fragilitatea sau, dimpotriva, stabilitatea unei īntreprinderi depinde de trei factori:

a)     stocurile si intervalul lor de stocare;

b)     clientii si intervalul lor de īncasare;

c)     furnizorii si intervalul lor de plata.