DOBANDA

DOBANDA

Abordarea acestei categorii de venit fundamental este strans legata de problematica creditului.

Sub aspect economic creditul consta in cedarea unor valori de intrebuintare prezente in schimbul unor valori de primit in viitor.

Exista mai multe tipuri de credite: credit bancar, credit comercial, credit obligatar, credit ipotecar, credit de consum.

In literatura de specialitate exista mai multe definitii date creditului, elementele comune fiind:

existenta unei disponibilitati la unii agenti economici (creditori) si acceptarea de catre acestia sa o cedeze sub forma de imprumut (credit) altor agenti economici (debitori);

pierderea temporara a unor drepturi de catre cel care acorda imprumutul (creditorul);

obligativitatea imprumutatului (debitorului) de a restitui imprumutul la un anumit termen numit scadenta, insotit in mod obligatoriu de dobanda.

Dobanda este suma de bani pe care debitorul o plateste pentru banii primiti sub forma de credit.

Rata dobanzii este marimea relativa a dobanzii si exprima pretul pe care debitorul il plateste pentru un credit de 100 u.m. pe timp de un an.

Se calculeaza dupa formula:

d - rata anuala a dobanzii;

D - suma absoluta a dobanzii;

C - suma imprumutata.

Rata dobanzii poate fi interpretata ca rata reala sau ca rata nominala.

Dihotomia rata reala - rata nominala este generata de procesul inflationist care determina modificarea puterii de cumparare a banilor. Presupunand ca puterea de cumparare ar fi constanta, rata nominala si cea reala ar coincide.

Rata reala a dobanzii este rata pe care agentii economici o considera normala in raport cu sfera reala a economiei (productivitatea capitalului).

Rata nominala a dobanzii este rata reala la care imprumutatii adauga o prima, pentru a se proteja impotriva inflatiei pe care o anticipeaza.

i = r + p ; r = i - p

i - rata nominala a dobanzii;

r - rata reala a dobanzii;

p - rata anticipata a inflatiei.

Rata reala a dobanzii poate fi:

pozitiva - creditorul va avea dupa incasarea imprumutului de la debitor o putere de cumparare mai mare decat in momentul acordarii creditului.

nula - creditorul are o putere de cumparare constanta;

negativa - creditorul are o putere de cumparare inferioara fata de momentul acordarii creditului.

Principalele forme ale dobanzii sunt:

1. Dobanda simpla - se calculeaza pentru perioade mai mici sau egale cu 1 an.

D = C x d x n

n - perioada de timp exprimata in ani.

In aceasta situatie, suma totala (S_t) pe care debitorul va trebui sa o restituie creditorului va fi:

S_t = S_i + D

S_i     - suma initiala; valoarea imprumutului acordat.

In practica, rata dobanzii nu ramane constanta pe o perioada de un an de zile. Din acest motiv, se va calcula o rata medie a dobanzii, demers care serveste pentru diferite previziuni economice:

d_m - rata medie a dobanzii;

T_i - perioada pentru care se acorda imprumutul intr-un an.

2. Dobanda compusa - se calculeaza pentru o perioada mai mare de 1 an. Aceasta reprezinta dobanda ce rezulta din aplicarea ratei dobanzii la capitalul imprumutat, sporit cu dobanda aferenta perioadei anterioare, adica are loc capitalizarea dobanzii.

S_t = S_i (1 + d) ⁿ ; D = S_t - S_i

- notatiile sunt cunoscute.

In cazul in care debitorul urmeaza sa restituie imprumutul in transe anuale, se calculeaza anuitatea (A). Aceasta reprezinta suma platita anual de debitor pentru stingerea unei datorii. Cuprinde rata scadenta din suma imprumutata (S₁)plus dobanda aferenta perioadei respective.

n - numarul de ani pentru care se acorda imprumutul;

D - dobanda anuala aferenta.

4. Taxa de scont - este dobanda care se percepe la operatiile de scontare a efectelor de comert (in principal cambii si bilete la ordin)

Cambia este un titlu de credit folosit ca instrument de plata ce atesta o obligatie pe termen scurt restituibila la scadenta; in virtutea acestui drept de creanta o persoana numita tragator da dispozitie altei persoane numita tras sa plateasca la scadenta sau la ordinul sau o suma de bani unei a treia persoane numita beneficiar.

Biletul la ordin este un titlu de credit utilizat ca instrument de plata, prin care o persoana numita emitent (subscriitor) isi asuma obligatia de a plati altei persoane numita beneficiar sau la ordinul acesteia o suma de bani.

Daca posesorul unui titlu de credit doreste obtinerea sumei inscrise pe titlu (valoarea nominala) inainte de scadenta, are posibilitatea sa-l sconteze. Prin scontare el primeste de la o banca comerciala o parte din valoarea titlului - ceea ce in practica se numeste valoarea actuala determinata prin scaderea din valoarea nominala a scontului.

Scontul este suma de bani pe care posesorul titlului o plateste bancii pentru serviciul de creditare calculat in functie de taxa scontului (echivalenta cu o rata a dobanzii) si numarul de zile dintre scontare si scadenta.

Relatiile de calcul sunt:

unde V_a = V_n - S

S - scontul; V_n - valoarea nominala a titlului; T_S - taxa scontului; N_Z - numarul de zile dintre scontare si scadenta; V_a - valoarea actuala a titlului.

5. Dobanda medie pe piata interbancara se exprima in valoare relativa ca:

a)     rata a dobanzii pentru depozite atrase de banci - BUBID.

b)     rata a dobanzii pentru depozitele plasate de banci - BUBOR.

Aceasta se stabileste in urma licitatiei intre banca centrala (de emisiune) si bancile comerciale. In cadrul acestei relatii banca centrala (de emisiune) are un rol hotarator in promovarea politicilor in acest domeniu.

Rata dobanzii este o marime dinamica. Ea se modifica de la o etapa la alta a dezvoltarii economice. In fiecare etapa asupra ratei dobanzii actioneaza direct si indirect o multitudine de factori, dintre care cei mai relevanti sunt:

a)     Raportul dintre cererea si oferta de credit.

Rata dobanzii creste si scade datorita modificarilor insemnate care se produc in relatia dintre cererea si oferta de credit. Cand aceasta relatie se modifica in favoarea cererii, rata dobanzii creste, si invers, in situatia opusa.

Modificarile ratei dobanzii actioneaza, la randul lor, asupra cererii si ofertei de credit. Cresterea ratei dobanzii contracta cererea de credit si oferta de credit creste, iar scaderea ei largeste aceasta cerere si sporeste oferta.

b)    Conjunctura economiei.

In cazul in care se impune macrostabilizarea economica in vederea realizarii diferitelor echilibre, trebuie realizata cresterea ratei dobanzilor in scopul franarii sau reducerii proceselor inflationiste; in cazul relansarii activitatii economice se impune o reducere a ratei dobanzii, un mare rol avand in acest sens autoritatile publice.

c)     Riscul nerambursarii.

Bancile isi vor elabora o politica specifica in domeniul dobanzilor, orientate dupa gradul de risc pe care il presupune fiecare credit, in functie de conditiile reale pe care le are fiecare debitor.

d)    Rata profitului.

Presupunand ca cererea si oferta de capital de imprumut se afla in echilibru, iar valoarea banilor este constanta, se poate sustine, in principiu, ca rata dobanzii este mai mare atunci cand rata profitului este mai ridicata si invers. Dobanda, ca parte componenta a profitului brut (alaturi de beneficiul intreprinzatorului), depinde obiectiv de marimea acestui profit si il urmeaza. Intrucat, privita pe perioade mari, rata profitului tinde sa scada, rata dobanzii are acelasi curs.

e)     Puterea de cumparare a banilor.

Scaderea valorii banilor, respectiv inflatia, ridica rata dobanzii, dupa cum cresterea valorii banilor (deflatia) ii schimba directia in sens opus. Asemenea miscari privesc, insa, rata nominala a dobanzii. De aceea nu este exclus ca o crestere a ratei nominale a dobanzii sa fie paralela cu o reducere a ratei reale.

Rata profitului si rata dobanzii

Obtinerea unui profit oarecare in urma desfasurarii unei activitati economice, presupune un avans de bani, o investitie. Inainte de efectuarea acestei investitii, posesorul de bani trebuie sa cunoasca in afara de rata profitului pe care o asteapta si rata dobanzii. Numai tinand seama de aceste doua marimi, el poate decide rational daca este sau nu avantajoasa investitia.

Comparand rata profitului cu rata dobanzii se pot ivi trei situatii: rata profitului este mai mare, egala sau mai mica decat rata dobanzii. Cand rata profitului este mai mare decat rata dobanzii, investitia este avantajoasa; daca rata profitului este egala sau mai mica decat rata dobanzii, alternativa fireasca si comoda a fructificarii banilor, este depunerea lor la banca.

Cele doua rate trebuie sa fie comparate si in cazul in care investitorul nu este proprietarul capitalului banesc necesar. Rational este ca imprumutul de la banci pentru cumpararea bunurilor de capital, sa se contracteze numai daca rata scontata a profitului este superioara ratei dobanzii.

Trebuie avut in vedere ca profitul nu curge din ziua in care incepe avansul de capital. El apare dupa un anumit interval de timp, de la cateva luni, pana la cativa ani, de la cheltuirea primilor bani. Pe de alta parte, profitul fiind un flux de venit, se incaseaza un sir de ani dupa ce incepe sa curga. De aceea se va compara cu rata dobanzii nu rata prezenta a profitului, ci cea viitoare, care se realizeaza in medie pe an, in intrega perioada de viata economica a capitalului fix.