GHID PENTRU ELABORAREA SI SUSTINEREA LUCRARILOR DE LICENTA/DIZERTATIE IN DOMENIUL ECONOMIC

INTRODUCERE

Aceasta lucrare se adreseaza, in principal, studentilor Facultatii de Stiinte Economice si Administratie Publica de la Universitatea "Stefan cel Mare" Suceava care isi pregatesc lucrarea de licenta/dizertatie.

Pentru lucrarea de licenta studentul realizeaza o corelatie intre informatiile de specialitate pe care le-a dobandit pe parcursul anilor de pregatire si bibliografia necesara studiului. Cu sprijinul acestei corelatii el elaboreaza o lucrare scrisa, pe care o prezinta oral in fata unei comisii de examen formata din cadre didactice de specialitate.

Lucrarea de licenta impune studentilor o noua atitudine fata de munca personala si, indeosebi, o exigenta sporita cu privire la modul de abordare a diverselor aspecte ce urmeaza a fi luate in studiu.

La sfarsitul anilor de studiu, absolventul trebuie sa realizeze o lucrare de cercetare intr-un domeniu care prezinta interes pentru el. Unitatea de masura a reusitei stiintifice este problema rezolvata si intrucat se stie care probleme au fost rezolvate este de preferat ca in abordarea unei teme de licenta sa se aiba in vedere acest lucru si sa nu se repete ceea ce a fost deja spus adica este de preferat sa nu se "reinventeze roata". Candidatul trebuie sa rezolve sau sa incerce sa ofere o solutie la o problematica noua pe care rezolvarile anterioare nu au reusit sa o acopere, dar nici noutatea de dragul noutatii sa nu devina un deziderat. Orice solutie la o problema veche si nerezolvata sau nou aparuta va folosi si cunostintele acumulate din rezolvarile anterioare, dar contributia personala trebuie sa se evidentieze.

Sintetizand, prin aceasta lucrare de cercetare se urmareste:

• nivelul si calitatea cunostintelor teoretice acumulate si aplicate;
• posibilitatea agregarii cunostintelor intr-un sistem de judecati, argumentatii si rationamente capabil sa produca solutii pentru o problema data, asumata si identificabila in raport cu realitatea;
• capacitatea de a parcurge un demers de cercetare complet, concretizat in elaborarea unei lucrari cu caracter stiintific.
• pregatirea teoretica si metodologica a absolventului;
• capacitatea de a realiza interpretarea rezultatelor si de a formula solutii de perfectionare pentru o problema data, asumata si identificabila in raport cu realitatea;
• capacitatea de a parcurge un demers de cercetare complet, concretizat in elaborarea unei lucrari cu caracter stiintific.

Procesul de desfasurare a unui demers stiintific complex si complet, referitor la o tema de cercetare aleasa, nu este insa la indemana studentului care in anii de facultate a fost confruntat mai ales cu acumularea de cunostinte teoretice si mai putin cu folosirea acestora in scopul rezolvarii unor probleme reale care de cele mai multe ori difera de modelele teoretice cu care s-a familiarizat la cursuri. Mai mult, exista intotdeauna elemente de specificitate in procesul de cercetare a unui fenomen economic. Acestea au fost cateva din motivele care au generat nevoia elaborarii acestui ghid care incearca sa furnizeze elementele de baza in alegerea temei de cercetare, a desfasurarii demersului stiintific de cercetare, sintetizarii datelor obtinute, elaborarii si prezentarii unei lucrari de licenta. Acest ghid furnizeaza informatii generale si recomandari neavand pretentia de a fi spus totul sau de a fi un indrumar pas cu pas al elaborarii unei astfel de lucrari. Utilizarea lui nu ingradeste in nici un fel imaginatia si libertatea de optiune in derularea demersului propriu in elaborarea unei lucrari care trebuie in final sa fie originala, dar si sa aduca ceva nou in acest domeniu foarte larg reunit sub numele de ECONOMIE.

CE ESTE LUCRAREA DE LICENTA?

Lucrarea de licenta reprezinta ultima etapa a procesului de pregatire si formare profesionala in cadrul invatamantului superior, concretizata intr-un proiect de cercetare. Aceasta are, pe de o parte, menirea de a pune studentul in situatia de a investiga, de a cerceta, de a se informa, de a consulta si aprecia bibliografii de specialitate si, pe de alta parte, de a formula si fundamenta solutii proprii privind perfectionarea sau reorganizarea activitatii din domeniul abordat. Toate acestea se bazeaza pe cunostintele aprofundate in cadrul disciplinelor din anii de studiu si a lucrarilor stiintifice de referinta.

Studentul realizeaza o cercetare intr-un anumit domeniu, analizeaza cu obiectivitate rezultatele obtinute, pe care le comunica in scris si prin rezumat oral unei comisii formate din profesori si specialisti in domeniu. Pentru a putea emite solutii proprii in mersul benefic al activitatii societatii, studentul trebuie sa se bazeze pe cunostinte aprofundate din domeniu. In elaborarea lucrarii de licenta el realizeaza o corelatie intre informatiile de specialitate pe care le-a dobandit pe parcursul anilor de pregatire si bibliografia necesara studiului.

Lucrarea de licenta trebuie fie de dimensiuni medii (in economie si administratie publica intre 90 -120 pagini redactate in format A₄, inclusiv anexe), luand forma unor rapoarte sau studii de cercetare si, foarte rar, unor monografii pe teme foarte punctuale. Realizarea lucrarii de licenta nu presupune si publicarea acesteia, dar poate urmari si acest scop in cazul in care contribuie la perfectionarea sau reorganizarea activitatii din domeniul studiat.

Destinatia lucrarii de licenta obliga la respectarea unor principii si reguli de redactare si sustinere cu privire la:

• continutul stiintific;
• structura lucrarii;
• forma redactarii;
• eleganta si consistenta expunerii orale etc.

Lucrarea de licenta reprezinta o proba a capacitatii absolventului de a rezolva sau de a oferi solutii la probleme concrete si de aceea, la elaborarea ei, trebuie avuta in vedere o implicare totala si o seriozitate maxima. Problemele cercetate pot fi sugerate de lipsurile din literatura existenta, de dezbateri teoretice sau de aspecte practice din viata economico-sociala.

Elaborarea lucrarii de licenta presupune o atentie marita din partea studentului deoarece orice cercetare incepe cu o problema de cercetare care il intriga pe investigator. Scopul acestei lucrari este de a oferi o rezolvare imediata, aplicabila la problema supusa cercetarii. Pot fi abordate si lucrari de cercetare fundamentala pur teoretica, dar acestea sunt de anvergura mai mare si presupun o perioada mai mare de timp pentru fundamentarea cercetarilor si o finete mai mare in analiza rezultatelor si interpretarea lor. Asemenea lucrari pot fi abordate in cazul derularii unor studii postuniversitare (masterat) sau de doctorat.

In elaborarea strategiilor de cercetare pot fi distinse mai multe etape:

• stabilirea temei de cercetare;
• documentarea bibliografica;
• formularea ipotezelor de lucru;
• elaborarea planului de cercetare;
• realizarea cercetarii;
• interpretarea rezultatelor;
• raportarea descoperirilor cercetarii;

Descoperirile sunt inregistrate si discutate in cadrul unei comunitati academice mai largi, putand conduce la initierea unei cercetari ulterioare.

Pentru realizarea lucrarii de licenta trebuie parcurse toate etapele prezentate mai sus, unele dintre ele pot fi parcurse in acelasi timp dar nici una nu poate fi evitata.

Calendarul oficial al organizarii cercetarii de licenta este stabilit prin reglementarile in vigoare si instructiuni de aplicare la nivel institutional pe tipuri formare, profil si specializare .

Pentru studentii de la "Stiinte Economice si Administratie Publica", structura admisa a calendarului desfasurarii cercetarii de licenta (pentru invatamant cursuri de zi si I.D.) cuprinde etapele prezentate in Anexa 1.

STABILIREA TEMEI DE CERCETARE

Stabilirea temei de cercetare este foarte importanta pentru succesul lucrarii si poate influenta decisiv rezultatele obtinute si decizia finala.

Un aspect obligatoriu este acela ca lucrarea de licenta trebuie sa fie personala, realizata cu propriile eforturi, alegerea temei facandu-se in functie de cateva criterii, cum ar fi:

aptitudinile, inclinatiile si pasiunea pentru un anumit domeniu de cercetare sau segment al acestuia;

un minim de informatii asupra domeniului;

sfera de activitate trebuie sa fie de interes general, sa vizeze activitati cu perspective, cum ar fi dezvoltarea unei cariere profesionale;

accesul la literatura de specialitate existenta pe plan national si international;

posibilitatea documentarii practice;

metodologia cercetarii sa fie adecvata experientei dobandite.

Tema de cercetare poate avea un caracter practic-aplicativ (propune rezolvarea problemelor concrete, reale de economie, administrarea afacerilor sau unor domenii complexe), teoretic de informare sau mixt.

Temele cu caracter practic-aplicativ sunt cele care propun spre cercetare si rezolvare probleme economice concrete care pot fi:

simple care fac referire la o situatie strict economica sau din zona economica

complexe care pot trata probleme de interactiune dintre zona economica si sociala, politica, juridica.

De fapt este vorba de teme de cercetare cu caracter preponderent practic aplicativ. Spunem preponderent pentru ca orice abordare presupune un suport teoretic, conceptual si metodologic, insa acesta este minimal in structura finala a unei astfel de lucrari de cercetare. Acestea pot viza cercetari de piata, sondaje si prelucrari de chestionare, anchete social-economice, in general situatii care au nevoie de o abordare particulara pe baza informatiilor teoretice acumulate anterior sau pentru adoptarea unor solutii ad-hoc prin analize si studii comparative.

Temele cu caracter teoretic pur propun generalizari conceptuale si metodologice pentru probleme aparute din nevoia de cunoastere stiintifica, de explicare coerenta si riguroasa a problemelor si a realitatilor economice. Asemenea teme sunt mai putin evidente si chiar sesizarea si formularea lor conceptuala pot fi considerate castiguri ale unei cercetari initiale.

Temele mixte, cercetarile teoretic-aplicative, sunt frecvente si se refera la aspecte de regula cunoscute dar care in trecut nu au primit o rezolvare multumitoare sau nu au putut fi solutionate. Astfel de cercetari pot folosi ca suport unor cercetari si generalizari pur teoretice ulterioare de valoare. Pentru astfel de teme folosirea unor metode si concepte din alte stiinte conexe ( sociologie, psihologie, matematica, fizica) poate fi benefica, dar in acelasi timp poate avea si o mare eficienta.

Studentul poate opta pentru alegerea unei teme, pe baza unei cercetari facute anterior de catre acesta sau poate opta pentru folosirea unui portofoliu tematic pus la dispozitie de catedre, departamente sau decanate. Aceste liste tematice usureaza mult alegerea unei teme pe domenii de cercetare si profesori coordonatori de lucrari permitand si celui mai lipsit de inspiratie student sa isi poata alege o tema si obtine acordul de coordonare din partea unui profesor implicat in procesul de derulare a examenului de licenta. Motivatia studentului trebuie prezentata cadrului didactic sau sefului de departament pentru a putea fi aprobata sau respinsa, iar in acest al doilea caz i se va propune studentului imbunatatirea sau schimbarea temei.

Pentru alegerea temei sunt de preferat propunerile individuale care-l ajuta pe student in luarea unor decizii pe mai tarziu privind cariera lui profesionala. Optiunile fundamentate pe o motivatie personala presupun un demers anterior serios din partea studentului constand intr-o activitate incipienta de cercetare asupra domeniului ales si o buna cunoastere a problematicii temei de cercetare. Motivatia pentru sustinerea unei teme de cercetare in fata profesorului coordonator trebuie sa fie scurta, precisa, bine fundamentata si argumentata si trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

• o buna cunoastere a "campului" de cercetare

• identificarea problemei de cercetat;
• lista a lucrarilor bibliografice de referinta (carti, articole, studii etc.) care au stat la baza alegerii domeniului;
• idei de baza asupra problemei: enunt, aspecte definitorii, preocupari anterioare, solutii propuse, dificultati, aspecte neclare etc.;
• maniera de cercetare preconizata: observare directa, ancheta, utilizarea de statistici oficiale, folosirea de metode si modele formale, analiza comparata etc.;
• cel putin o ipoteza de lucru ce urmeaza a fi supusa testarii;
• propunere de titlu tematic.

FORMULAREA IPOTEZELOR DE LUCRU SI ELABORAREA PLANULUI DE CERCETARE

Planul cercetarii stabileste etapele demersului intre alegerea temei si definitivarea solutiilor si concluziilor in lucrarea de licenta. Stabilirea unui plan de cercetare presupune existenta unor informatii de baza despre domeniul supus cercetarii si chiar a temei de cercetare, precum si avansarea unor ipoteze de lucru prin care se fixeaza scopul si obiectivele cercetarii. Studentul hotaraste modul in care urmeaza sa fie stranse materialele ce vor fi folosite in scopul cercetarii. Documentarea asupra domeniului si temei ar trebui sa se faca anterior stabilirii unui plan si a formularii de ipoteze asupra temei sau problemei supuse cercetarii. Studiul initial general asupra domeniului si temei se presupune ca este deja realizat de un student in formare, prin cunostintele acumulate in anii de studiu. Trecand peste limitele unei structuri de formare generala si descriptiva, cum este cea practicata in invatamantul universitar din Romania, si peste lipsurile unui sistem de organizare a cercetarii universitare studentesti si a celei pentru pregatirea licentelor, trebuie admisa totusi capacitatea unui student in formare, aflat in ultima etapa a pregatirii sale, de a putea alege si sustine o tema de cercetare pentru care dispune deja de unele informatii. Pentru aceasta, absolventul trebuie sa stabileasca ce metode va utiliza pentru atingerea obiectivelor globale ale studiului, precum si aspectele comportamentului care urmeaza sa fie analizat. Pentru anumite scopuri se pot efectua studii in care se folosesc, in mod normal, chestionarele; in alte imprejurari insa, s-ar putea sa fie mai adecvat un studiu observational sau interviul. In acest moment este insa foarte importanta colaborarea cu formatorii din domeniu (cadre didactice, cercetatori, specialisti din domeniu) pentru ca rezultatul final al cercetarii, concretizat in lucrarea de licenta, sa fie reprezentativ pentru pregatirea absolventului.

Cercetarea se realizeaza cu ajutorul metodelor de cercetare, cum ar fi:

• munca de teren sau de observare prin participare si petrecerea unei perioade de timp cu grupul sau colectivitatea studiata;
• cercetarea prin ancheta, prin distribuirea de chestionare unor grupuri de esantioane din colectivitatea studiata;
• experimentul;
• cercetarea documentara etc.

Pentru a obtine rezultatul dorit, de cele mai multe ori, cercetatorul combina metodele de cercetare, rezultatele putand fi comparate. In elaborarea planului de cercetare, studentul beneficiaza de sprijinul coordonatorului lucrarii precum si de cel al profesorilor si specialistilor in domeniu. Planul de desfasurare a cercetarii trebuie sa fie conceput ca un plan deschis, care porneste de la planul orientativ si se bazeaza pe un inventar de probleme ce urmeaza a fi studiate. Planul se completeaza si se imbogateste pe masura inaintarii in studiu.

Pentru continuarea planului lucrarii trebuie stabilite ipoteza de lucru (momentul inventativ-creator al cercetarii) si trecerea la solutia de lucru a problemei cercetate (selectia si aplicarea corecta a metodelor de cercetare). Un plan orientativ cuprinde urmatoarele etape, acestea putand fi parcurse si in alta ordine:

• documentarea bibliografica (de biblioteca, arhiva, statistica, filme, fotocopii, benzi si discuri magnetice, microfise, e-mail, internet etc.);
• observarea (documentarea asupra realitatii);
• formularea ipotezelor;
• experimentarea;
• prelucrarea datelor;
• analiza rezultatelor;
• verificarea ipotezelor;
• generalizarea;
• prezentarea ideilor cu specialisti sau profesori cu preocupari in domeniu) si corectarea;
• concluzionarea si redactarea lucrarii scrise.

Planificarea cercetarii trebuie sa fie corelata cu specificul si amploarea temei, scopul propus, calitatea si amplitudinea documentarii initiale. Scopul propus, esential in cercetarea de licenta, este intotdeauna raportat la testarea unor ipoteze, indiferent daca rezultatul final va fi acceptat sau nu. Obtinerea unui calificativ in urma sustinerii lucrarii nu trebuie sa fie un scop in sine, ci un mijloc de apreciere a gradului de atingere a scopului esential si a modalitatilor prin care acest scop a fost atins.

Daca lucrarea de licenta are ca obiectiv gasirea de solutii eficiente pentru ameliorarea situatiei unei intreprinderi sau imbunatatirea calitatii vietii dintr-o zona etc., elaborarea ei este mai pretentioasa si este asumata de cercetatori deja formati, aceasta insa nu exclude posibilitatea ca studentii cu o cultura generala si de specialitate bogata, cu experienta de cercetare, sa reuseasca sa obtina rezultate remarcabile.

Documentarea

Documentarea bibliografica

Din punct de vedere teoretic, in cazul cercetarii pentru licenta /dizertatie, documentarea initiala nu este obligatorie, totusi, pentru o sistematizare a ideilor asupra temei se impune o revedere a principalelor lucrari bibliografice cu caracter fundamental si general din domeniu: manuale, dictionare, enciclopedii.

Astfel, se realizeaza o reimprospatare a principalelor notiuni (fundamentate pe parcursul procesului educational) cu privire la tema abordata, in speta a conceptelor, definitiilor sau principiilor general recunoscute. Posibilele contradictii, limite sau discordante reliefate de aceste lucrari pot canaliza atentia studentului interesat de realizarea unui studiu valoros spre potentiale teme sau directii de cercetare in domeniu. In mod exhaustiv, rememorarea acestor surse de baza poate fi potentata de parcurgerea unor lucrari, articole sau studii de specialitate. Acestea permit sesizarea unor aspecte mai putin clarificate sau tratate superficial in alte lucrari de specialitate.

Totodata, documentarea bibliografica initiala, prezinta avantajul unor raspunsuri explicite sau solutii la problematica supusa cercetarii, aspect deosebit de important in finalizarea lucrarii sau, de ce nu in reorientarea catre o alta tema, atunci cand timpul mai ofera aceasta alternativa.

Este indicat ca trecerea la studiul si interpretarea literaturii stiintifice efective - tratate, studii de specialitate, articole, monografii sau stasuri - sa se realizeze numai in masura in care exista o familiarizare cu limbajul, conventiile si subtilitatile metodologice de baza ale domeniului caruia apartine tema. Cercetarea acestor lucrari se vrea a fi de fapt o analiza critica a tot ceea ce s-a realizat (scris) in domeniu, vis-a-vis de tema de cercetare asumata sau propusa. O lucrare de licenta /dizertatie isi poate propune insa si sa constate unele situatii de moment sau tendintele viitoare ale unor fenomene actuale, analizate partial in alte lucrari de profil.

Cercetarea bibliografica permite, de asemenea, studiul comparativ intre diverse teze, cercetari stiintifice, enunturi ale acelorasi teorii sau supozitii diferite ce au in vedere tema abordata. Totusi, acest studiu nu are consistenta, si deci va fi apreciat cu nota mica, daca abordarea va fi pur teoretica. Respectarea interconditionarii, documentare - studiu de caz - referinte critice, ofera un plus de originalitate si evidentiaza capacitatea de sinteza a studentului.

Raportarea la observarea realitatii vizata prin tema de cercetare si confruntarea cu teoria poate duce la negarea unor afirmatii anterioare perimate sau improbabile, identificarea unor elemente de noutate, propuneri metodologice sau chiar dezvoltarea de idei /concepte noi.

Daca lucrarea de licenta /dizertatie are un caracter pur aplicativ, atunci concluziile se vor constitui avand la baza confirmarea /infirmarea unor ipoteze, formule, definitii etc. din literatura de specialitate, prin raportare la o cazuistica mai mult sau mai putin ampla (afaceri, una sau mai multe intreprinderi, organisme s.a.). In ultimul timp se doreste accederea spre studii comparative, intre mai multe entitati diferite, sau abordarea sub diferite aspecte a unei caracteristici prin culegerea, analiza si utilizarea informatiilor dobandite pe parcursul cercetarii.

O cercetare bibliografica sistematizata si coerenta presupune parcurgerea unor etape, cum ar fi:

informarea generala asupra temei de cercetare - identificarea surselor, realizarea accesului la surse, procurarea materialelor bibliografice, adnotarea materialelor si ordonarea acestora;

cercetarea surselor - parcurgerea atenta si notarea ideilor, argumentelor, demonstratiilor, enunturilor, explicatiilor si concluziilor privind tema de studiu propusa;

prelucrarea si interpretarea ideilor extrase, din bibliografia consultata, cu scopul conturarii unei viziuni de ansamblu asupra realizarilor anterioare in domeniu;

sinteza teoretica si corelarea cu aspecte concrete ale realitatii - permit abordarea concreta asupra cotidianului. Se realizeaza astfel demarcatia intre ceea ce va realiza autorul lucrarii si ceea ce trebuie considerat bun castigat in domeniul cunoasterii realitatii aferente temei.

Pentru realizarea unei documentari bibliografice corespunzatoare este indicata consultarea unei game variate de surse, ce pot fi ierarhizate astfel:

documente primare neperiodice (manuale, carti, monografii, tratate, publicatii oficiale, brevete, stas-uri, rapoarte de cercetare, teze de doctorat, rapoarte statistice, evidente speciale etc.) sau periodice (reviste, anuare, editoriale, ziare s.a.);

documente secundare - rezultate din prelucrari sistematizatoare asupra documentelor primare (reviste de referate, enciclopedii, dictionare, bibliografii, sinteze documentare, sinteze de traduceri etc.);

documente web - site-uri, biblioteci virtuale, documente expediate prin e-mail s.a.

alte documente - microfise, fotocopii, CD-uri, alte suporturi electronice, filme.

Documentarea se poate realiza fie prin informare directa (biblioteci, arhive, Internet etc. ) fie prin intermediari (coordonatorul lucrarii, specialistii in domeniu, indicatorii tematici ai lucrarilor deja studiate etc.).

In fapt, orice conversatie cu o persoana care dispune de cunostinte din domeniul sau tema de cercetare poate oferi un nou suport bibliografic sau un nou reper in cercetare.

Se recomanda folosirea unor sisteme de inregistrare bine puse la punct precum: note de lectura, rezumate, citate, liste de erori, limite si dificultati intalnite in studiul bibliografic, fise bibliografice etc. Totdeauna, acestea trebuie sa cuprinda elementele necesare de identificare a sursei: autorul, titlul lucrarii, anul si locul aparitiei, editura, pagina si alte referinte de identificare.

Consultarea materialelor bibliografice se realizeaza diferit, in functie de disponibilitatea, temperamentul sau initierea studentului in cercetare. Cu toate acestea calitatea acestei etape este conditionata de factorul timp, respectiv de durata perioadei pana la termenul limita de finalizare a studiului.

Documentarea bibliografica nu trebuie sa se concretizeze cu plagierea unor lucrari anterioare. Din pacate, in ultimul timp, unii preiau ad-litteram paragrafe intregi fara sa mentioneze sursa bibliografica.

DOCUMENTAREA DIRECTA ASUPRA REALITATII

Lucrarea de licenta /disertatie implica, pe langa activitati de cercetare bibliografica, si actiuni orientate spre "munca de teren", unde contactul direct cu realitatea ofera noi perspective asupra tematicii abordate. Procedeele precum experimentul, observarea directa (orientata si dezvoltata dupa rigorile stiintei) sau sondajul (nu numai ca un colector si instrument de prelucrare) sunt utilizate frecvent in documentarea directa.

Documentarea directa obliga la prestabilirea cu precizie a unei tactici in functie de:

tema asumata spre cercetare;

obiectivele si scopul propuse prin elaborarea lucrarii de licenta /dizertatie;

caracteristicile unitatii in studiu sau a fenomenului abordat;

normele comportamentale si atitudinile dominante ale persoanelor implicate (interlocutorul, personalul intervievat al unitatii in studiu etc.);

sistemul de norme si reglementari legale in materie (legi, decrete, ordonante, norme interne);

perioada de timp ce poate fi alocata documentarii.

Aceste elemente tactice vor fi folosite pentru a fixa intr-o maniera cat mai corecta: mijloacele si modalitatile de realizare a documentarii directe, programul (pe zile si chiar ore), masuri de protectie fata de atitudinea ostila, suspiciune, rezerve sau indiferenta manifestata de persoanele intervievate, situatii alternative in caz de esec total sau partial al documentarii directe.

Pentru minimizarea riscului de esec documentarea poate fi etapizata.

Intr-o prima etapa se vizeaza o informare preliminara asupra caracteristicilor elementelor ce vor fi implicate ca obiective ale cercetarii. Contactul cu institutia (persoana juridica) in cauza se poate realiza personal sau prin intermediere (facultate, catedra, coordonator lucrare). Asociatiile profesionale, studentesti, camerele de comert, directiile de munca si protectie sociala, sindicatele pot fi consultate sau solicitate pentru a veni in sprijinul obtinerii mai rapide a informatiilor necesare.

A doua etapa cuprinde: culegerea informatiilor necesare, prin contactul direct cu documente primare, angajati, specialisti si persoane cu rol decizional in cadrul intreprinderii (sau institutiei), realizarea de sondaje, anchete sau interviuri. Aceste contacte pot influenta direct sau indirect continutul lucrarii de licenta /dizertatie, avand de cele mai multe ori rolul de a fundamenta notiunile teoretice dezvoltate in cadrul cercetarii. Culegerea datelor prin inregistrare, chestionare sau observare directa este considerata o operatie foarte dificila deoarece nici o persoana cu functie de conducere nu este dispusa sa ofere prea multe informatii despre institutia sau intreprinderea la care este angajata, unor persoane neavizate. Exceptie fac situatiile in care se prezentata documente justificative prin care se precizeaza foarte clar scopul cercetarii si facultatea (cu semnatura indrumatorului) pentru care se realizeaza studiul.

A treia etapa poate fi consacrata unor experimente economico-decizionale (dar nu numai) orientate spre analiza si prognoza. Aceasta simulare nu este altceva decat o metoda de cercetare si o maniera de a realiza experimentul in cadrul cercetarii. Prin simulare, modelul folosit - preluat, adaptat, constituit sau imaginat, este testat succesiv pentru a-i constata masura in care se apropie de realitate, iar variabilele si parametrii sunt verificati si explicati. De fapt, simularea, prin recursul la model, nu inseamna uneori decat folosirea de relatii sau formule complicate.

ACTIVITATEA DE CERCETARE

Aceasta activitate presupune dezvoltare rationala a unui demers stiintific intre lansarea unei ipoteze, fixarea unui scop sau a unui obiectiv si obtinerea unui rezultat favorabil, chiar si in cazul negarii ideii avansate initial (cu titlu de ipoteza, solutie posibila etc.)

In economie se realizeaza printr-un ansamblu de operatii, rationamente, calcule, prelucrari, analize si interpretari prin care se tinde spre obtinerea unui ansamblu coerent sub aspect teoretic, conceptual-metodologic si practic-aplicativ, care va deveni, in final, lucrarea de licenta /dizertatie. Aceasta activitate nu este supusa obligatoriu unei standardizari, dar cunoasterea unor principii si reguli de dezvoltare a demersului de cercetare poate usura efortul pentru atingerea obiectivelor propuse.

Cercetarea parcurge mai multe etape:

Documentarea - este o perioada de reflectie activa, in care ideile se sistematizeaza mental si deseori in scris, Rezultatul fiind o schita a demersului, cu prefigurarea rezultatelor partiale la care se poate ajunge dupa fiecare etapa si a mijloacelor (metodei, tehnicilor si instrumentelor) la care ar trebui sa se recurga pentru a ajunge la rezultatele prezumate.

In aceasta etapa studentul va realiza o analiza a documentatiei propuse. Un demers deosebit de important, in activitatea de cercetare, este analiza continutului comunicarii.

Etapele analizei continutului comunicarii

Aplicarea tehnicii analizei continutului, ca orice alt proces de cercetare stiintifica, se desfasoara in etape.

Alegerea temei de cercetare. Nu orice problema de cercetare reclama aplicarea tehnicii analizei continutului. Uneori este suficienta lectura atenta a documentelor oficiale sau neoficiale si extragerea ideilor esentiale sau prezentarea lor in rezumat.

Stabilirea materialului pentru analiza. in functie de problema cercetata, de extinderea pe care se intentioneaza sa se dea studiului, de posibilitatile tehnice si materiale existente, materialul (textele, filmele, benzile imprimate etc.) supus analizei continutului poate fi mai redus sau mai extins.

Chiar daca astazi este relativ usor sa se obtina prin Internet liste cvasi-complete cu lucrari care trateaza problema de studiu, chiar daca informatizarea bibliotecilor face mai usoara activitatea de documentare, trecerea in revista a literaturii de specialitate nu constituie deloc o operatie mecanica de insiruire cronologica a unor titluri de carti si a unor nume de autori.

Tratatele cu teme privind metodologia cercetarii, propun o lista cu imperativele trecerii in revista a literaturii de specialitate:

identificarea si discutarea celor mai relevante studii legate de tema dorita;

includerea cat mai multor materiale moderne, de ultima ora;

atentie maxima asupra detaliilor;

reflexivitate, examinarea si clarificarea ipotezelor;

evaluare critica a materialelor consultate si explicarea modului de evaluare;

includerea citatelor si exemplelor care sa justifice evaluarile si analizele facute;

orientarea informatiilor obtinute prin trecerea in revista a literaturii de specialitate;

trecerea in revista a literaturii prin claritate si coerenta, procedand sistematic.

In acelasi timp, se atrage atentia asupra a ceea ce nu trebuie sa facem:

omiterea lucrarilor clasice sau relevante din domeniu;

discutarea unor lucrari depasite, vechi, neactuale;

scrierea incorecta a numelui autorilor, a datelor bibliografice;

utilizarea termenilor afectogeni sau conceptelor, fara a le defini;

apelarea la termeni din jargon si la un limbaj discriminator pentru a justifica puncte de vedere limitate;

insirarea ideilor, fara a fi comentate: o lista nu echivaleaza cu trecerea in revista a literaturii problemei;

acceptarea oricarui punct de vedere sau credinta ce se regasesc in literatura consultata;

descrierea continutului lucrarilor citite, fara a-l evalua;

includerea informatiilor necontrolate, inexacte;

transcrierea incorecta a termenilor, in special a paronimelor;

utilizarea unui limbaj pretentios.

Pentru lucrarile cu caracter teoretic pronuntat, propunand corective, amendamente sau sinteze de idei, documentatia, insotita de demersuri comparative, de confruntare de idei, enunturi sau teze, poate constitui etapa esentiala in dezvoltarea cercetarii. In astfel de situatii se poate trece la o prima redactare a textului lucrarii, asupra careia se va reveni succesiv in functie de rezultatele si concluziile partiale in care se ajunge. In cazul unor cercetari ce presupun prelucrari de date si interpretari succesive ale rezultatelor obtinute, documentatia orienteaza pozitiv demersul si poate interveni prin 'intreruperea' temporara a determinarilor si analizelor directe.

Conceperea planului - o etapa necesara prin care, pe baza documentarii si a ideilor rezultate in urma reflectarii asupra problemei, se aduc unele corective ipotezelor initiale de lucru, modului de gasire a solutiilor intuite, sistemului metodologic asumat si derularii prelucrarii analizei si interpretarii rezultatelor ce ar putea fi obtinute.

Ipoteza constituie o explicatie plauzibila ce urmeaza a fi verificata prin activitatea de observatie. Plauzibilitatea ipotezelor rezulta din acordul cu cunostintele dobandite anterior.

Madeleine Grawitz considera ca ipotezele de lucru se clasifica, dupa nivelul lor de abstractizare, in trei clase.

a)         Ipoteze care avanseaza supozitia uniformitatii cazurilor. De exemplu, intr-o cercetare empirica se incearca verificarea ipotezei ca pregatirea profesionala a salariatilor influenteaza veniturile acestora.

b)         Ipoteze care vizeaza corelatii empirice - cel mai frecvent intalnite in cercetari. Se pot formula numeroase ipoteze de tip: experienta - productivitate, inovare - profitabilitate etc.

c)         Ipoteze care se refera la relatiile dintre variabilele analitice - presupun o analiza ampla in vederea stabilirii unor relatii probabile intre variabile complexe, de exemplu, nivelul exporturilor dintr-o ramura economica si nivelul salarial mediu realizat in cadrul respectivei ramuri.

Obtinerea unor noi cunostinte constituie principala functie a ipotezelor in cunoasterea stiintifica.

Aceasta este faza ultimelor corectari importante privind scopul si desfasurarea cercetarii, elaborarea si redactarea lucrarii de licenta /dizertatie. Reformularea ipotezelor si definitivarea planului se bazeaza si pe unele operatii de prelucrare preliminara, foarte importante: identificarea variabilelor (caracteristicilor legate, corelate sau interdependente), ordonarea si legarea surselor de date culese (observate, masurate, obtinute din anchete si sondaje, preluate din documente oficiale sau neoficiale etc.) schitarea unor diagrame, elemente grafice, structuri tabelare, elemente anexe etc.

Planul coerent al cercetarii are, de aceasta data, si o raportare la structura posibila a lucrarii de licenta /dizertatie. Aspectele rezultate prin parcurgerea acestei etape au obligatoriu si o forma scrisa, care devine suport in redactarea initiala, intermediara si finala a lucrarii.

Teoretic, planul poate incepe cu fixarea ideilor principale conturate in literatura, continua cu identificarea controverselor si golurilor din teorie, punerea la punct a cadrului metodologic, prelucrarea si interpretarea datelor si rezultatelor si se incheie prin conturarea concluziilor.

Uzual, in elaborarea lucrarilor de acest tip (licenta, diploma, dizertatie) studiul se limiteaza la lucrari, articole, studii, rapoarte confirmate sau intrate in circuitul normal de valori. Este si motivul pentru care consultarea permanenta a coordonatorului cercetarii in materie de bibliografie este necesara.

Evidentierea conceptiilor in literatura de specialitate (manuale, monografii, tratate, dictionare, enciclopedii, articole, studii, rapoarte de cercetare etc.) se poate realiza dupa diferite criterii: istoric, semantic, ca apartenenta la un curent sau scoala de gandire, ca pozitie politica etc. Confruntarea conceptiilor (aprecierea, compararea, evidentierea apropierilor, diferentelor, contradictiilor etc.) permite conturarea unor prime idei precum si a unor directii de dezvoltare ulterioara a demersului de cercetare.

Mai importanta este aici compararea sistemelor metodologice si a conditiilor initiale folosite de fiecare autor pentru a ajunge la teza, teoria, enuntul sau solutia respectiva. Aceasta comparare permite orientarea in stabilirea unui demers mai bun in cercetare si selectarea unui instrumentar metodologic mai adecvat.

Metodologia de cercetare (a tehnicilor, procedeelor, instrumentelor si principiilor ce sunt folosite in realizarea cercetarii propuse prin tema) este una din etapele dificile ale demersului metodologic.

Analiza indicatorilor

Indicatorii sunt semne observabile si masurabile cu ajutorul carora pot fi caracterizate unitatile sociale si calitatile acestora

O prima problema este cea a determinarii relatiei dintre indicatori si conceptele definite operational. Relatia poate fi totala sau statistica. Daca termenul "salariat' este indicatorul, faptul ca acesta isi desfasoara activitatea in cadrul unei societati , indica faptul ca exista o relatie totala: ori de cate ori este prezent indicatorul, tot de atatea ori este prezent si indicatul. In cercetarile economice nu se intalnesc astfel de cazuri atat de simple: de cele mai multe ori se opereaza cu indicatori care sunt intr-o relatie statistica cu fenomenele desemnate prin concepte. "A fi proprietarul unui autoturism' constituie un indicator pentru "bunastare materiala', dar relatia dintre indicator si indicat este statistica, in sensul ca exista o probabilitate mai mica sau mai mare ca prezenta indicatorului sa coincida cu prezenta indicatului: cele mai multe persoane caracterizate prin "bunastare materiala' poseda autoturisme, dar exista si situatii in care persoanele cu "bunastare materiala' sa nu aiba automobil proprietate personala (datorita varstei inaintate, imbolnavirii etc.).

REDACTAREA LUCRARII

Lucrarea de licenta /dizertatie capata forma explicita prin redactarea textului. In aceasta forma lucrarea se ofera publicului, specialistilor si, ceea ce este mai important pentru absolventul cercetator, coordonatorului si membrilor comisiei, care fac aprecierea finala.

Absolventul, autor al lucrarii, trebuie constientizat asupra faptului ca forma finala a lucrarii de licenta /dizertatie este supusa aprecierii publice si ea trebuie sa reprezinte, la nivelul dat al analizei, totalitatea conceptelor, constatarilor, aprecierilor, rezultatelor si solutiilor pe care candidatul si le-a insusit, precum si formula sau conceptiile pentru care militeaza.

Inainte de a pregati manuscrisul pentru publicare candidatul ar trebui sa-si puna cateva intrebari in legatura cu calitatea cercetarii incheiate, in sensul daca:

Problema cercetata este semnificativa?

Abordarea este originala?

Instrumentele de investigare sunt satisfacator de fidele si de solide?

Masurarea este strans legata de variabilele vizate in cercetare?

Ipotezele enuntate se testeaza in investigatie pe deplin si fara ambiguitate?

Populatia investigata este reprezentativa pentru cea la care se face generalizarea?

Cercetarea respecta standardele etice?

Cercetarea este intr-un stadiu suficient de avansat incat sa justifice publicarea rezultatelor?

E. M. Phillips si D. Pugh (1994), citati de Septimiu Chelcea (2001, p.565), identifica nu mai putin de noua moduri diferite de a fi original in cercetarea stiintifica a vietii social-economice:

1. Efectuarea unor cercetari empirice (de teren, concrete) pe teme care nu au mai fost niciodata abordate;
2. Interpretarea sub un aspect nou;
3. Gasirea de solutii noi pentru problemele deja cunoscute;
4. Elaborarea unor sinteze noi;
5. Aplicarea cunostintelor acumulate la realitatile economice din alte tari;
6. Experimentarea metodelor si tehnicilor de cercetare in contexte economice diferite;
7. Realizarea cercetarilor interdisciplinare;
8. Prezentarea cunostintelor dobandite intr-o maniera care nu a mai fost incercata.

Prin redactare trebuie atinse obiectivele propuse initial si, in primul rand, facut inteles mesajul, respectiv realizarile cercetarii si modul in care acestea au fost atinse.

Textul obtinut prin redactare este esential in actul comunicarii rezultatelor cercetarii. In raport de virtutile de exprimare, de calitatile cercetatorului, textul poate favoriza sau dezavantaja comunicarea, poate aduce un castig sau o pierdere absolventului prin nota pe care acesta o poate obtine.

O astfel de lucrare trebuie sa respecte niste conditii de redactare specifice referitoare la:

- structura

- succesiunea si continutul elementelor caracteristice prezentarii

- inserarea de tabele si grafice

- formatul scrierii, paginilor, coperta, paginile de titlu si alte elemente.

Prin redactarea textului lucrarii se urmareste comunicarea corecta a mesajului, care, in cazul lucrarilor de licenta /dizertatie, este acoperit prin rezultatele obtinute in cercetare si maniera in care acestea au fost atinse. Atingerea acestui scop poate fi realizata si prin respectarea unor conditii in redactarea textului lucrarii.

♦ Rigurozitatea, se realizeaza prin enunturi exacte, corecte si conforme cu sensul avut in vedere prin mesajul dorit. Rigoarea presupune o buna stapanire si folosire a elementelor conceptuale si metodologice, o interpretare corecta si precisa a datelor, determinarilor si rezultatelor obtinute in fiecare faza si in finalul cercetarii.

♦ Coerenta priveste atat logica de fond a tratarii problemei cat si aspectele de ordin lingvistic ale lucrarii. Redactarea textului trebuie sa respecte structura logica, rationala a demersului, astfel incat sa se asigure comprehensibilitatea mesajului. Lingvistic, textul trebuie sa ajute la intelegerea mesajului stiintific, pe de o parte, si sa fie in acord cu principiile si normele lingvistice si gramaticale ale limbii romane, pe de alta parte.

♦ Completitudinea (integralitatea) este o conditie care impune textului obligativitatea de a realiza o abordare integrala a cercetarii intreprinse, de la alegerea temei si lansarea primelor ipoteze pana la obtinerea si interpretarea rezultatelor; in acest fel lucrarea poate fi analizata si apreciata ca un tot, furnizand ansamblul elementelor prin care poate fi sustinuta.

♦ Eleganta stilului presupune combinarea esteticii textului cu caracterul personal (original), concret, focalizat si adaptat ale acestuia.

Prin stilul prezentarii textul capata o amprenta personala, in masura in care nu este dominat de preluari, citate etc. si nu este realizat prin compilarea sau combinarea, chiar abila, de texte din alte lucrari. Textul este elegant, in raport cu stilul, daca poate fi parcurs usor, inducand placerea celui care-l citeste. In cazul unei lucrari cu caracter stiintific eleganta se traduce si prin simplitate, decenta si frumusetea expresiei. Trebuie evitata folosirea de termeni bombastici, neologisme inutile, metafore depasite sau expresii sofisticate. Textul unei lucrari are eleganta si prin maniera aerisita si chiar cocheta de redactare, prin marcarea cu subtilitate a sublinierilor, notelor, comentariilor, tabelelor, relatiilor de calcul si graficelor.

♦ Corectitudinea textului se raporteaza la elementele de fond, pe de o parte, si la cele de forma a prezentarii, pe de alta parte. Pentru aspectele de fond corectitudinea se refera la folosirea si definirea conceptelor, scrierea si interpretarea simbolurilor si relatiilor de calcul, sistematizarea ideilor, tipologizarea unor elemente structurale sau de ordine etc.

Lucrarea trebuie sa fie corect redactata si sub aspect gramatical si literar, ceea ce presupune buna cunoastere si stapanire a limbii romane sau a limbilor in care au fost publicate lucrarile folosite ca surse bibliografice.

Modul de citare si indicare a referintelor bibliografice

Generalitati Problema citarii este una dintre cele mai importante in cazul elaborarii unor lucrari scrise.

De aceea, este necesara explicarea a doi termeni, legati intre ei: citare si plagiere

Conform DEX, a cita inseamna, a reproduce intocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat, iar citat inseamna fragment dintr-o lucrare scrisa, reprodus intocmai si, de obicei, cu indicarea exacta a izvorului, in scopul de a intari si /sau a ilustra o idee sau o argumentatie.

A plagia inseamna, conform aceleiasi surse, a-si insusi, a copia total sau partial ideile cuiva, prezentandu-le drept creatii personale.

Cea mai comuna forma de plagiere, folosita mai ales de studenti, este preluarea unor idei, fara a indica sursa si fara a se indica autorul. Folosirea unor idei intrate deja in limbajul comun se poate face fara a se mai indica autorul. Acest lucru nu presupune ca se pot copia pur si simplu o serie de idei general valabile dintr-o carte chiar daca suntem de acord cu acele idei, ele trebuie reformulate in limbajul nostru propriu.

O metoda buna pentru evitarea plagiatului mascat facut prin simpla rescriere a frazelor dintr-un capitol, de exemplu, este urmatoarea: in loc de citirea unei fraze si rescrierea acesteia, extragerea ideilor general valabile, dar expuse intr-o forma personala.

Reguli de citare Exista doua situatii in care se foloseste citarea:

(1) in cazui folosirii ideilor altora, ocazie in care trebuie sa indicam autorul acestora si locul de unde le-am preluat;

(2) in cazul preluarii fara modificari a textului original, cand acesta trebuie incadrat in ghilimele si, de asemenea, indicat autorul si locul de unde a fost preluat textul.

Exista doua sisteme importante de citare /indicare a sursei ideilor, sistemul Harvard' si sistemul numeric sau traditional.

- Sistemul Harvard

in acest caz, citarea /indicarea sursei se face direct in text, indicandu-se numele autorului, anul aparitiei lucrarii acestuia si numarul paginii in care se gaseste citatul /ideea preluata. (Athanasiu Pop. 2000, 40).

Mai exista o varianta folosita, cu precadere in literatura straina, cu prescurtarea cuvantului pagina ..., astfel: (Pop, 2000, p. 20).

Cand ne referim la o tema descrisa de un autor intr-un capitol sau chiar carte, nu se mai indica pagina (Pop. 2000).

Daca ideile citate se regasesc in lucrarea originala de-a lungul a mai multor pagini, vom indica acest lucru astfel: (Pop, 2000, p. 34-50). In situatia in care cartea are doi autori, se vor indica ambele nume (Pop, Ionescu. 1998. p. 55).

Daca exista mai mult de trei autori, se indica doar primul nume, astfel: (Pop si altii. 2000)

Uneori, suntem obligati sa utilizam citate folosite chiar de cel pe care il citam, in acest caz, indicam ambele surse: (Smith. 1981. apud Pop. 2000, p. 34) sau (Smith. 1981, citat de Pop. 2000, p. 34) situatie in care, in indexul de nume, includem ambii autori.

In fine, se mai intalneste situatia in care citam /preluam idei din acelasi autor, dar din doua lucrari diferite, aparute in acelasi an, situatie in care identificam lucrarile prin litere, astfel: (Pop. 2000a, 40) si (Pop, 2000b, 67). Toate aceste forme de citare ar fi inutile fara indicarea clara, in finalul lucrarii, a datelor complete despre lucrarea din care s-a citat asa numita bibliografie.

- Sistemul numeric

in cadrul acestui sistem, referintele bibliografice se numeroteaza in ordinea in care apar in text.

Exemplu: in marea lor diversitate, aceste relatii se intrepatrund intr-un circuit in care fiecare agent economic se afla in dubla ipostaza, atat de vanzator cat si de cumparator¹.

In acest caz, precizarile bibliografice se fac in mai multe moduri.    Cel mai des apare situatia in care aceasta se face in subsolul paginii, astfel:

Daca se folosesc citate din aceeasi lucrare, consecutiv, la precizarile bibliografice este suficienta scrierea idem si pagina. Exemplu: idem, pag.50.

- Citarea unui text original

Exista posibilitatea ca, in elaborarea unei lucrari, sa apara situatia in care ideii ce se doreste a fi preluata sa nu ii fie indicata modificarea formei. In acest caz, in lucrari se gasesc ideile respective marcate cu ghilimele " ". O alta posibilitate, destul de intalnita in cazul in care citatul e mai lung, este ca textul sa se scrie mai in interiorul paginii, cu litere mai mici decat restul textului. Este de dorit ca un citat sa nu depaseasca 28 de randuri de text, iar o pagina sa nu contina mai mult de 2-3 citate scurte.

In toate cazurile trebuie indicata sursa.

Numerotare.

Pentru o mai usoara identificare a componentelor structurale ale lucrarii se recomanda o codificare standard de urmatorul tip:

- cifre latine (I, II, ) pentru parti si capitole (Partea I, capitolul I etc.); - cifre arabe, adaugate dupa punct la numarul capitolului,

pentru subcapitole (1.1,1.2,1.3 etc.);

- cifre arabe, adaugate dupa punct la numarul de ordine al subcapitolului, pentru subsubcapitole, marcate ca atare (1.1.1,1.1.2,1.1.3 etc.);

- litere majuscule ale alfabetului latin (A, B, C, ) pentru marcarea dezvoltarii ideilor distincte in cadrul subcapitolelor sau subsubcapitolelor;

- litere mici ale alfabetului latin (a, b, c,) pentru marcarea unor componente diferite si omogene ale ideilor de baza, in cadrul subsubcapitolelor sau subcapitolelor;

- cifre arabe (1, 2, 3, ) pentru enumerari seriale in care intervin si explicatii de dimensiuni reduse (limitate la o fraza sau o propozitie);

- liniuta simpla (cratima) la inceput de rand in cazul enumerarilor elementare, fara alte explicatii decat cea care precede enumerarea.

Titlurile de parti si capitole se scriu centrat in pagina iar cele de subcapitole si paragrafe se situeaza spre marginea-stanga, la aceeasi distanta (numar de caractere) pentru intreaga lucrare.

♦ Tabelarea datelor utilizate in analiza reprezinta un element similar cu cel al textului de expunere problematica, intrucat ajuta la citirea si interpretarea cifrelor. Drept urmare, autorul trebuie sa dea o mare atentie modului de intocmire, prezentare si intitulare a tabelelor. Acestea trebuie concepute intr-o forma cat mai concisa, de regula dactilografiate pe aceeasi pagina. In alcatuirea respectivelor tabele se vor evita explicatiile prea lungi, precum si prescurtarile de cuvinte, care fac dificila intelegerea. O atentie deosebita se acorda modului de liniere pe orizontala si pe verticala, marcandu-se cu precizia necesara semnificatia fiecarei coloane. Numerotarea tabelelor se face in ordinea succesiunii prezentarii lor in lucrare sau in cadrul capitolului respectiv (in acest caz se folosesc combinatii de cifre arabe - de exemplu Tabel nr. 3.2 inseamna al doilea tabel din capitolul 3). Dupa numar, trebuie precizata denumirea tabelului, scrisa cu text ingrosat (bold). Numarul si denumirea tabelului se scriu deasupra tabelului.

Figurile (desenele, schemele) se numeroteaza asemanator cu tabelele, singura diferenta fiind faptul ca numarul si explicatia se scriu sub figura.

(Exemplu Fig. nr. 4.2 Reprezentarea grafica a marimii societatilor comerciale dupa cifra de afaceri

Se recomanda ca, inainte de a se trece la dactilografierea lucrarii, autorul sa mai poarte o discutie cu indrumatorul acesteia, in vederea obtinerii unor eventualte corecturi.

PREZENTAREA LUCRARII

Sunt acceptate exclusiv lucrari scrise la calculator si listate la imprimanta. Din punct de vedere tehnic, trebuie respectate urmatoarele reguli

- numarul de pagini trebuie sa fie intre 80 si 120

- pagini format A4 cu marginea stanga 2,5 cm, marginea dreapta 2,0 cm, marginea superioara si inferioara 2,0 cm;

- tiparirea se face pe ambele pagini ale foii;

- marimea caracterului de 12 puncte, spatiere la un rand si jumatate, iar titlurile scrise ingrosat (bold);

- numerotarea paginilor se face in partea inferioara a acestora, central,

- citatele se indica cu ghilimele ''

Dupa redactare, intocmirea tabelelor, graficelor, schitelor si anexelor, lucrarea se dactilografiaza, se corecteaza si se listeaza, apoi se preda la un atelier de legatorie, in vederea copertarii.

Materialul complet trebuie sa cuprinda:

a) Coperta exterioara care va cuprinde obligatoriu urmatoarele:

- Universitatea (ex: Universitatea "Stefan cel Mare" Suceava);

- Denumirea facultatii (ex: Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica);

- Denumirea specializarii (ex: Specializarea Contabilitate si Informatica de Gestiune)

- Lucrare de licenta (sau disertatie, dupa caz) - scris cu majuscule;

- Numele si prenumele absolventului;

- Numele si prenumele, gradul didactic si titlul stiintific al indrumatorului de lucrare;

- Anul sustinerii lucrarii.

b) Coperta interioara, care cuprinde titlul lucrarii

c) Cuprinsul lucrarii (parti, capitole, subcapitole), cu indicarea paginilor la care se gasesc inserate titlurile capitolelor si paragrafelor

d) Lucrarea propriu-zisa, structurata potrivit specificatiilor anterioare.

e) Nota privind bibliografia consultata, intocmita potrivit specificatiilor anterioare.

f) Anexele (pentru a realiza o mai buna intelegere a continutului), care cuprind, pe langa o serie de materiale ce fac parte din continutul lucrarii, elemente ce tin de procesul de elaborare al lucrarii, cum ar fi: planul lucrarii, graficul de elaborare al lucrarii, documente, mostre si modele, aprecieri din partea specialistilor din domeniul, ramura, institutia, firma sau unitatea in care studentul-absolvent si-a efectuat cercetarea sau documentarea; diverse programe realizate pentru calculator etc.

In forma finala, lucrarea de licenta trebuie depusa, de catre absolvent, la catedra din cadrul careia si-a ales tema lucrarii si unde isi desfasoara activitatea cadrul didactic-indrumator.

PLANUL LUCRARII DE LICENTA

Planul lucrarii de licenta reprezinta o lista realizata pe o baza logica, in ordine cronologica, a problemelor ce sunt abordate in lucrare. Acesta se realizeaza cu ajutorul coordonatorului de lucrare, forma sa finala definitivandu-se odata cu intocmirea cuprinsului, ca parte componenta a lucrarii. Cuprinsul permite intuirea structurii logice a lucrarii, stabilind divizarea materialului in capitole, paragrafe si subparagrafe.

Oricare ar fi tema aleasa, lucrarea de licenta are urmatoarea structura:

- un capitol introductiv - cu caracter orientativ in lecturarea lucrarii, in care se arata importanta temei alese si se motiveaza alegerea ei.

Aceasta parte a lucrarii este usor identificabila prin pozitia sa la inceputul studiului, nefiind obligatorie stabilirea unui titlu, ci putand fi intitulata simplu "Introducere". Totusi, autorul poate alege un titlu voit acrosant.

O introducere trebuie sa raspunda mai multor intrebari:

Care este problema studiata?

Care este domeniul general caruia aceasta ii apartine?

Care este contextul problemei

Care este literatura de specialitate consultata?

Care sunt etapele lucrarii(o descriere scurta a acestora)?

Care sunt ipotezele referitoare la aceasta problema?

Care sunt implicatiile teoretice are studiului?

Care sunt enunturile testate si cum au fost derivate concluziile?

In introducere este obligatorie, de asemenea, realizarea unui scurt rezumat al lucrarii, pentru ca cititorul sa-si faca o idee despre aceasta.

tratarea - da expresia materializarii rezultatelor teoretice si practice concrete desprinse din cercetarea temei, impunand atentiei analiza si interpretarea rezultatelor, concluziile si solutiile propuse pentru perfectionarea activitatii

In aceasta parte se urmareste atingerea urmatoarelor puncte:

- prezentarea stadiului actual al teoriei si practicii in legatura cu problema sau tema propusa: principalele idei si puncte de vedere ale autorilor clasici, autorilor consacrati, specialistilor in domeniu sau aparute in ultima perioada; divergentele si opiniile contradictorii, elementele legislative, normative si standardizate; dificultati si limite.

- concluzii critice privind stadiul actual al cercetarii in domeniu

- contributii originale: sustinerea, argumentata prin rationamente, dezvoltari formale, comparatii, determinari, analize si interpretari a solutiei, ideii (ideilor), modificarilor teoriei, dezvoltarilor teoretice sau aplicatiilor propuse. Aceasta componenta a lucrarii va pune in evidenta, intr-o maniera clara si sigura, elementul sau elementele de contributie ale studentului (candidatului) la rezolvarea problemei (temei) propuse sau asumate.

In vederea evidentierii corespunzatoare a problematicii abordate, precum si a contributiei autorului la solutionarea aspectelor luate in analiza, este recomandabil ca tratarea sa fie structurata pe capitole si subcapitole.

Model general de structurare pe capitole a acestei parti:

Capitolul 1 este necesar sa fie afectat fundamentarii teoretice a problemei supuse studiului in functie de conditiile concrete in care se realizeaza lucrarea, putandu-se insera in acest capitol istoricul problemei, caracterizarea situatiei actuale a domeniului cercetat, sinteze bibliografice, studii comparative, elemente legislative si normative etc. De asemenea, pentru fixarea perspectivei teoretice si conceptuale, se pot aduce in discutie definitii ale notiunii cu care se opereaza, principii de actiune, precum si alte elemente teoretice folosind pozitiile fundamentale ale structurilor domeniului. Este recomandabila, dupa caz, incadrarea problematicii abordate in activitatea firmei sau unitatii in care se efectueaza documentarea faptica, prezentand principalele elemente prin care se individualizeaza respectiva firma sau unitate.

Capitolul 2 decurge, in general, conform planului strategic de rezolvare a problematicii abordate intr-o lucrare de licenta /dizertatie si cuprinde analizele starilor si faptelor care au condus la o anumita ipoteza. In procesul de elaborare, ipoteza trebuie expusa cu maximum de claritate si argumentata. De asemeni, trebuie prezentate concret metodele de lucru, dispozitivul experimental, sistemul documentelor primare, iar acolo unde este cazul, chestionarul folosit in cercetare, precum si alte instrumente de studiu si analiza. In continuare, in functie de metoda folosita, rezultatele analizelor efectuate asupra diferitelor fenomene abordate se prezenta sub forma de procente, descrieri statistice, generalizari matematice, scheme de fluxuri informationale. O mare atentie trebuie acordata reprezentarilor grafice, prezentarii unor figuri sau schite, precum si plasarii acestora si asigurarii corespondentei lor cu textul.

Capitolul 3 cuprinde, de regula, interpretarea rezultatelor cercetarii, confruntarea lor cu datele de pornire ale problemei si cu ipotezele de lucru, deducand, in final, solutia sau concluziile formulate. Acest capitol poate fi divizat in cel putin doua subcapitole, respectiv:

interpretarea rezultatelor obtinute si generalizarea concluziilor;

elaborarea modelului solutiei si conturarea consecintelor;

justificarea alegerii solutiei in cazul unor alternative etc.

Capitolul 4 urmeaza a fi axat si, in special orientat pe doua directii principale:

verificarea solutiilor propuse;

verificarea concluziilor cercetarii.

- un capitol final - are in vedere sintetizarea aportului studiului rezultat de lucrarea de diploma elaborata, solutionarea problemelor ridicate de tema abordata. In acelasi timp, modul in care este continuata si realizata incheierea lucrarii de diploma scoate in evidenta competenta stiintifica si capacitatea de sinteza a studentului.

Alaturi de cele trei parti principale - introducere, tratare, incheiere - ce dau continut lucrarii de diploma, in structura respectivei lucrari mai trebuie atasate: cuprinsul lucrarii, lista bibliografica folosita, anexele, apendice, lexicoane si glosare.

Bibliografia reconstituie lista surselor bibliografice folosite de autor in elaborarea lucrarii de licenta /disertatie. Sursele bibliografice, indiferent de caracter, moment si loc de aparitie sau origine sunt listate, de regula, alfabetic si rareori in ordinea importantei (apreciata de autor) sau invocarii in lucrare, prin precizarea urmatoarelor elemente:

- numele si prenumele autorului lucrarii asa cum sunt inscrise pe pagina de titlu a acesteia;

- titlul complet al lucrarii (insotit eventual de subtitlu) asa cum apare in pagina de titlu;

- editura si locul (orasul) aparitiei lucrarii; in cazul lucrarilor needitate sau aflate in manuscris in biblioteci, arhive, tezaure etc., se precizeaza caracterul si locul de detinere,

- anul aparitiei; cand lucrarea a aparut in mai multe editii se precizeaza si numarul editiei.

Pentru articole, studii, recenzii etc. aparute in reviste de specialitate, in cotidiane sau periodice, locul editurii va fi luat, in listarea bibliografica, de numele complet al publicatiei, insotit de numarul si locul aparitiei. Pentru studii, rapoarte de cercetare, sinteze documentare, colectii de date si alte materiale elaborate la cerere sau din ratiuni speciale, cu caracter de unicat sau in numar redus, se va face precizarea necesara in lista.

Lucrarile elaborate de colective mari sunt inscrise prin precizarea prenumelui, initialei si numelui coordonatorului sau editorului principal, cu mentiunea 'coordonator'. Pentru lucrarile elaborate de colective mari, in cadrul unor institutii specializate (anuare, dictionare, enciclopedii, studii si cercetari, rapoarte, liste bibliografice, compendii etc.), la care nu se mentioneaza numele coordonatorului, editorului sau ingrijitorului editiei, locul numelui autorului (coordonatorului sau editorului coordonator) este luat de trei stelute (* * *). In general, chiar daca nu este vorba de lucrari de autori, se va identifica numele unui ingrijitor de editie, care va pozitiona in lista bibliografica lucrarea aflata intr-o astfel de situatie. Pentru lucrarile elaborate de colective mari, numele ingrijitorului editiei sau coordonatorului va fi urmat de 's.a.' (si altii).

Daca in lucrare contributia autorilor este precizata (pe capitole, parti, subcapitole sau studii autonome), referirea se va face direct la aceasta, cu precizarea volumului in care se gaseste.

Bibliografia se pozitioneaza la sfarsitul lucrarii, dupa prezentarea concluziilor si inaintea anexelor si indexurilor, in ordine strict alfabetica, dupa initiala numelui autorilor principali (prim autori) asa cum sunt acestia inscrisi pe pagina de titlu. Lucrarile fara autor principal, marcate prin '* * *' vor fi listate alfabetic, dupa litera initiala a titlului figurand pe pagina de titlu a lucrarii, intercalat cu lucrarile precizate si prin numele autorilor principali.

Actele normative, elementele de legislatie, hotararile si deciziile cu caracter operativ folosite vor fi inscrise alfabetic, dupa initiala primului cuvant si succesiunea urmatoarelor litere, prin marcarea initiala a celor trei stelute, dupa incheierea listei lucrarilor bibliografice principale.

Exemplu:

Bibliografie de lucrare

Bibliografie

1. Marius Bacescu. si Angelica Bacescu-Carbunaru, Analiza macroeconomica si politici macroeconomice, All Beck, Bucuresti, 2002

35. * * * Legea nr..privind..publicata in M.O. nr. 22/2005.

Lucrarile din lista bibliografica sunt scrise in caractere standardizate, intre ele lasandu-se un spatiu suplimentar fata de scrierea adoptata in lucrare (de exemplu, la o scriere la 1,5 randuri, intre doua lucrari succesive individualizate va fi lasat un spatiu de 2 randuri.

Sistemul cel mai raspandit, recomandat pentru scrierea lucrarilor de licenta /disertatie, adopta urmatoarele standarde:

- pentru numele autorilor, format 12pt, in bold,

- pentru titlurile articolelor si studiilor publicate in volume, reviste sau cotidiane se folosesc ghilimelele;

- titlurile lucrarilor, volumelor de studii, revistelor si cotidianelor se scriu cu litere cursive (italice);

- celelalte elemente de identificare se scriu in caracterele folosite pentru scrierea titlurilor articolelor sau studiilor din volume (format l0 pt.).

Apendicele este un element conex important in cazul lucrarilor care impun enunturi de principii, reguli, teoreme si dezvoltari de rationamente formale ample, esentiale pentru intelegerea continutului, dar care nu apartin autorului (studentului-absolvent). Mai mult, intr-un apendice sunt dezvoltate, de regula, sintetic si simplificat, elemente ale teoriei de baza, care au devenit loc comun, fiind, practic, rezultatul unui intreg parcurs in evolutia disciplinei, ramurii de stiinta sau stiintei respective. In astfel de situatii devine dificila, complexa si mai ales putin semnificativa sau chiar inutila marcarea pasilor parcursi si invocarea diferitelor contributii in atingerea nivelului la care se situeaza respectiva teorie sau componenta metodologica a acesteia, la care se face apel in lucrare. Apendicele, care are rolul unei anexe speciale, rezuma deci ansamblul unei demonstratii, intr-o maniera comprehensibila, astfel incat sa poata fi folosita ca punct de plecare sau suport in argumentarea sau dezvoltarea pe care cercetarea in cauza, concretizata in lucrarea de licenta /disertatie, o presupune.

Apendicele se plaseaza la sfarsitul capitolului caruia ii serveste ca intermediar, pentru facilitarea intelegerii demersului sau ca punct de sprijin in continuarea unor demonstratii, in argumentarea corecta a unor rationamente sau in construirea unor noi propozitii, enunturi, ipoteze etc. Acest tip de anexa este mai putin practicat in elaborarea lucrarilor de licenta, recomandat insa pentru sustinerea lucrarilor de disertatie care trebuie sa aiba ambitia chiar a unor dezvoltari teoretice fundamentale

Abrevieri, codificari si simboluri.

Cu ajutorul acestora se realizeaza o mare economie de spatiu, simplificarea si usurarea demersului formal si argumentativ. Abrevierile sunt admise in lucrarile de licenta /disertatie numai ca exceptie si in cazurile in care s-au impus ca atare in literatura de specialitate sau prin standardele de redactare a textelor de specialitate. Chiar si in astfel de situatii, daca abrevierea nu este de larga circulatie, se recomanda precizarea initiala a cuvantului complet sau denumirii complete cu abrevierea la care se recurge ulterior in textul redactat. Pentru cuvinte, concepte sau nume de organisme cu caracter international, chiar daca se foloseste denumirea in limba romana, se prefera abrevierea in limba de circulatie in care acestea sunt cunoscute (ex.: pentru Asociatia Internationala de Dezvoltare se recomanda abrevierea IDA- International Development Association - in engleza, pentru venitul net actualizat se prefera VAN - Valeur actuelle nette - in franceza; pentru fluxuri de lichiditati - CF - cash-flow - in engleza etc.).

Unele abrevieri au intrat in tehnica redactarii textelor, descriind semne conventionale universale. Iata cateva dintre cele mai importante:

apud (dupa, din latina), pentru citatele reproduse dupa alti autori sau in cazul unor informatii sau referinte din autori ale caror lucrari nu au fost direct studiate:

cf. sau conf. (compara sau confrunta cu, din latina) se foloseste pentru a face o trimitere la o sursa sau o lucrare de referinta in care pot fi gasite detalii si elemente lamuritoare cu privire la aspectul avut in vedere;

- e.g. (de exemplu = exempli gratia, din latina), folosit in cazul unei enumerari cu caracter exemplificator;

- ib (in acelasi loc = ibidem, din latina) indica aceeasi sursa (invocata anterior) pentru un citat sau o informatie folosita in text;

- id (acelasi = idem, din latina) invoca autorul citat intr-o nota anterioara:

- id., ib - asocierea siglelor id si ib trimite la acelasi autor si aceeasi lucrare sau pagina;

- infra (dupa, mai jos, din latina) ca si supra (inainte, mai sus, din latina) fac trimiteri in textul propriu;

- l.c. (locul citat, pagina citata - loco citato, in latina) ca si

- 1.1. (locul invocat - locus laudatus sau loco laudato, in latina) fac trimiteri la o lucrare anterior citata, fara a fi reluate datele bibliografice;

- n.b. (nota bene, in latina), in sensul de a pune accentul, printr-o mai buna observare sau un mai atent studiu;

- op. cit. sau op. laud. (lucrare invocata sau citata, din latina) face trimitere la o lucrare pentru care s-a facut o prezentare intr-o nota anterioara;

- p. - pagina la care poate fi gasit citatul sau alt element invocat din lucrarea mentionata;

- pp. - paginile din lucrarea din care s-a facut preluarea, -[]- textul in cauza a fost reprodus partial;

- '' - pentru reproducerea de citate, titluri de reviste, publicatii etc.;

- s.a. (fara an - sine anno, in latina), pentru referinte bibliografice, fara an precizat de aparitie;

- s.l. (fara loc - sine loco, in latina), pentru referinte bibliografice al caror loc de aparitie nu este precizat;

- sub voce (in traducere, din latina: la cuvantul..), prin care se fac trimiteri la enciclopedii sau dictionare, fara a preciza alte coordonate (pagina etc.);

- passim (ici si colo, peste tot, din latina), precizeaza faptul ca ideea sau informatia mentionat(a) se regaseste in diferite alte locuri din sursa citata;

- u.i. (ca mai jos - ut infra, in latina), ca si

- u.s. (ca mai sus = ut supra, in latina) fac trimiteri la textul propriu;

- v. sau vide (vezi, din latina) precizeaza locul unde poate fi gasita definitia, explicatia sau informatia in cauza.

Simbolurile apar ca elemente speciale de codificare (abreviere) care trebuie sa respecte cateva reguli fundamentale:

- pentru termeni, concepte si definitii consacrate se folosesc simbolurile intrate in uzul international, fara precizari suplimentare sau amendamente. Astfel de simboluri sunt destul de rare, in domeniul economic: K - capital (in general, ca factor de productie); L - forta de munca; i - coeficient (rata) de actualizare; r - rentabilitate, randament (in general).

- pentru desemnarea unor marimi absolute (globale, integrale sau nete) se utilizeaza numai litere mari din alfabetul latin, in functie de cuvantul prin care se desemneaza conceptul definit. Diferentierea, in situatia in care prima litera este aceeasi pentru mai multe concepte definite, se realizeaza prin folosirea urmatoarelor litere majuscule din cuvant sau a primelor litere majuscule pentru urmatoarele cuvinte din sintagma conceptuala. Se recomanda respectarea notatiilor (simbolurilor literale) folosite in literatura de specialitate, de autorul invocat (pentru elementele care apar numai la acesta).

- marimile specifice (unitare) ca si cele relative sunt simbolizate prin litere mici din alfabetul latin, de regula initialele conceptelor prin care sunt desemnate. Se pot folosi si combinatii de litere mici pentru a face diferentierea intre conceptele desemnate prin cuvinte care incep cu aceeasi litera;

- scrierea de ecuatii, functii si alte relatii prin implicarea de variabile si parametri economici se realizeaza folosind regulile de baza ale matematicii.

- literele alfabetului grecesc se folosesc in cazuri particulare. Se recomanda utilizarea acestora numai in situatiile in care ele au intrat ca atare si sunt folosite cu semnificatii precise in literatura de specialitate (ex: Π=3,14159, raportul intre circumferinta cercului si diametru). Literele alfabetului grecesc se folosesc in economie mai putin. Ele au fost introduse in calcului elasticitatilor, iar in statistica si econometrie pentru notarea unor marimi specifice: coeficient (empiric) de corelatie; abaterea standard; variabila reziduala etc.;

- se recomanda precizarea (initiala sau finala) a semnificatiei simbolurilor utilizate in lucrare (ca de altfel si pentru diferitele abrevieri), daca acestea au fost impuse si folosite in afara standardelor sau uzantelor.

INSCRIEREA PENTRU SUSTINEREA EXAMENULUI DE LICENTA

Dupa validarea lucrarii, de catre catedra de specialitate pe baza referatului pozitiv al indrumatorului, absolventul are dreptul de a se inscrie la examenul de licenta.

Inscrierea, cu cel putin 30 de zile inainte de data stabilita pentru sustinerea examenului de licenta, se face la secretariatul facultatii pe baza unei cereri avizata de indrumatorul lucrarii.

In momentul inscrierii, candidatul este obligat sa depuna lucrarea de licenta, la care anexeaza fisa lucrarii, completata de absolvent si avizata de cadrul didactic indrumator si ,dupa caz, se poate depune si un rezumat (de 3-4 pagini).

SUSTINEREA (PREZENTAREA) LUCRARII DE LICENTA/DIZERTATIE

Lucrarea de licenta /dizertatie reprezinta, pentru absolvent, un mijloc prin are acesta poate demonstra atat capacitatea si modul sau de analiza a problematicii implicata de tema aleasa, cat si formarea sa prospectiva privind abordarea problemelor si situatiilor cu care va fi confruntat in exercitarea meseriei viitoare.

Sustinerea lucrarii licenta /dizertatie are loc in fata comisiei de examen, formata din 3-5 membri permanenti, din care unul este presedinte, la care se adauga un secretar al comisiei. Din comisia numita face parte, in mod obligatoriu si cadrul didactic indrumator de lucrare.

Sustinerea lucrarii in fata comisiei de examen are in vedere doua componente: prezentarea propriu-zisa a acesteia si dialogul candidatului cu membrii comisiei.

Prezentarea propriu-zisa a lucrarii se face sub forma de slide-uri Power-Point(maxim 17 slide-uri), fiecare capitol avand alocate aproximativ 2 slide-uri (titlul capitolului, esenta si concluziile), iar studiul de caz 4-5 slide-uri.

In cadrul prezentarii propriu-zise, absolventul trebuie sa demonstreze o serie de calitati, precum:

- capacitatea de a utiliza aparatul conceptual teoretic, dublata de discernamantul privind integrarea si plasarea aspectului cercetat in spatiul problematic al relatiilor economice;

- priceperea de a utiliza, in scopul rezolvarii problemei, operatiunile fundamentale ale conceptelor economice - analiza, compararea, corelarea, extrapolarea, generalizarea, abstractizarea si sinteza;

- capacitatea de a se documenta, de a prezenta si interpreta informatia stiintifica;

- gradul de maturitate in utilizarea corecta a principiilor formulate ca ipoteze de lucru si a interpretarii actiunilor metodologice proprii cercetarii economice;

- posibilitatile intelectual-stiintifice de a utiliza corect operatorii din calculul economic, insusiti in cursul procesului instructiv-formativ asigurat de facultate;

- capacitatea de interpretare a fenomenelor specifice cercetate si de operationalizare a concluziilor si solutiilor propuse.

Pentru a putea raspunde unor asemenea exigente, candidatul trebuie sa-si axeze exprimarea orala asupra principalelor aspecte abordate prin lucrare, precum si asupra contributiei personale la elucidarea unor probleme teoretice, metodologice sau practice, insistand pe utilitatea si avantajele pe care le reprezinta pentru activitatea economico-sociala si eficienta ei.

Candidatul trebuie sa-si incadreze exprimarea intr-un interval de timp de 10-15 minute, concentrand intreaga gama de aspecte si sintetizand astfel referintele la diferitele probleme abordate, incat la sfarsitul expozeului sau comisia sa poata avea o imagine de ansamblu asupra problematicii abordate.

Referitor la cel de al doilea moment al sustinerii, care consta in dialogul dintre candidat si membrii comisiei, atentia candidatului trebuie orientata spre asigurarea unor raspunsuri competente, bine fundamentate teoretic sau metodologic si bine documentate din punct de vedere practic, la intrebarile puse de cadrele didactice prezente in comisie. Aceste intrebari sunt formulate pe marginea lucrarii prezentate, pornindu-se de la problemele economico-sociale cu care se confrunta societatea, in general, si agentii economici intr-o economie de piata, in special. Prin modul de desfasurare a dialogului, candidatul trebuie sa confirme cunoasterea corespunzatoare a problemelor tratate in lucrare, stapanirea conceptelor teoretice, interpretarea stiintifica a diferitelor stari de fapt cu care s-a confruntat in cercetarile sale si capacitatea de aprofundare a principalelor aspecte generate de fenomenele studiate referitoare la contextul in care evolueaza activitatea unitatii studiate.

Nota finala obtinuta la examen poate fi cuprinsa intre 1 si 10, putand fi mai mare cu maxim 1,5-2 puncte fata de media generala de promovare a anilor de studiu. Nota minima de promovare a examenului de licenta este 6.

Nota este stabilita de comisia de examinare, la propunerea profesorului coordonator al lucrarii respective.

In legatura cu candidatii respinsi, ca urmare a obtinerii de note sub 6, comisia poate avea in vedere doua solutii:

- mentinerea temei abordate si refacerea lucrarii de diploma;

- alegerea unei alte teme pentru lucrarea de diploma

In ambele cazuri comisia recomanda candidatilor respinsi o imbunatatire a cunostintelor teoretice in vederea prezentarii corespunzatoare la o noua sesiune de examene pentru sustinerea lucrarii de licenta.

Rezultatele la examenul de licenta se comunica verbal si se afiseaza zilnic, dupa fiecare sedinta de examen. Cu ocazia comunicarii verbale a rezultatelor, comisia de examen, prin presedintele sau, face si o serie de observatii si recomandari generale sau individuale referitoare la activitatea practica viitoare si la munca de cercetare pe care o pot desfasura absolventii.

Prezentarea rezultatelor

Are loc prezentarea rezultatelor si 'traducerea' lor intr-un limbaj mai abordabil, dar nu mai putin stiintific (de ex. se extrag datele relevante dintr-un tabel si se expun sub forma 'textuala'), in aceasta sectiune are loc prezentarea de tabele, grafice, statistici. Dupa aceea, are loc explicitarea acestora: se calculeaza diferente, procentaje, frecvente, medii sau relatii.

Discutarea rezultatelor

Prin discutarea rezultatelor se preiau datele prelucrate si se interpreteaza teoretic.

Este locul in care facem speculatii asupra rezultatelor obtinute. Practic, aici se vede aportul cercetatorului sau analistului; in aportul teoretic, in 'valoarea adaugata' datelor obtinute.

Tratarea problemelor aduse in discutie interpretarile de rezultate, formularile de concluzii si evaluarile de consecinte trebuie sa fie fundamentate si insotite de calcule economice adecvate prin care sa se demonstreze valabilitatea, atat a sistemului de abordare, cat si a ipotezelor formulate.

Analiza datelor

De regula, analiza datelor constituie cea mai mare parte dintr-un raport de cercetare. Sunt prezentate datele si metodele statistice de prelucrare a lor, in cazul abordarilor cantitative, iar in studiile calitative se insereaza in proportii convenabile raspunsurile persoanelor intervievate, fragmente autobiografice, comentarii ale martorilor oculari etc.

Datele cercetarii sunt prezentate sub forma tabelelor, care permit concentrarea optima a informatiilor.

Concluziile

Se intocmeste un bilant, o recapitulare a enunturilor din introducere in conexiune cu rezultatele obtinute in urma cercetarilor. Concluziile se pot prezenta schematizat sub urmatoarea forma: rezultatele a, b, c implica concluziile x, y, z.

Exista si varianta ca lucrarea sa se prezinte sub forma unor sectiuni, cu metodologii, date si concluzii partiale independente. Concluzia finala va reuni toate aceste concluzii partiale care, analizate impreuna, vor da concluzia lucrarii.

Sub titlul Concluzii se prezinta cateva paragrafe care contin enunturi concise despre:

Stadiul actual al cunoasterii temei abordate, pe plan mondial si national;

Punctele de vedere referitoare la problema;

Elementele de noutate teoretico-metodologica aduse in studiul efectuat, marcarea diferentelor fata de ceea ce se realizase anterior, deci a contributiei efective a cercetatorului;

Contributia autorului (studentului cercetator), prin sublinierea aspectelor teoretice si aplicative pe care acesta le-a pus in evidenta, dezvoltarilor conceptuale, metodologice sau aplicative realizate in raport cu acumularile ulterioare;

Rezultatele importante obtinute in urma realizarii cercetarii intreprinse, pornind de la scopul propus initial;

Aplicativitatea rezultatelor;

Limitele investigatiei, evidentierea unor limite, dificultati si directii posibile de cercetare ce ar putea fi parcurse pentru o dezvoltare a teoriei, pentru ameliorarea si completarea solutiilor sau gasirea altor solutii.

Aspectele neabordate ale temei, motivele care au determinat o asemenea pozitie a autorului;

Recomandarile autorului pentru incadrarea rezultatelor in teoria economica (cazul lucrarilor de sinteza sau a celora care propun abordari teoretice cu caracter de generalitate) sau pentru aplicarea solutiilor propuse in activitatea practica a firmei (intreprinderii), organismelor publice si private vizate prin abordarea propusa in lucrare; aceste recomandari trebuie insotite de argumentele potrivite, eventual de evaluari ale consecintelor, efectelor economice, sociale sau de alta natura;

Consideratii personale privind impactul posibil al cercetarii intreprinse pe plan teoretic sau aplicativ.

Posibilele directii de urmat in cercetarile viitoare.

La aceste aspecte se mai pot adauga, dupa caz, si alte elemente cum ar fi: realizarea unor aplicatii informatice cu ajutorul carora se realizeaza unele aspecte din tema cercetata, elaborarea unor programe de marketing etc.

Doua-trei pagini de concluzii, in cazul lucrarilor de licenta /dizertatie, permit fixarea in memoria comisiilor de evaluare a ideilor esentiale expuse anterior.

Concluziile cercetarii trebuie formulate concis, precis si argumentat, cu trimiteri la textul de baza al lucrarii sau la referintele bibliografice folosite, atunci cand apar dezvoltari sau elemente de noutate in raport cu stadiul actual al teoriei si practicii in domeniu.

ANEXA 1

CALENDARUL REALIZARII LUCRARII DE LICENTA

A. alegerea temei de licenta si schematizarea ideilor de baza - pana la sfarsitul sem. IV'/VI.

B. discutii cu profesorul coordonator si depunerea motivarii - martie (sem. IV'/VI).

C. afisarea temelor aprobate de catre seful catedrei de specialitate: 31 mai (sem. IV'/VI);

D. stabilirea documentatiei bibliografice de baza: iunie-decembrie (sem. V'/VII);

E. documentarea directa (stagiu de licenta, cercetare de teren, sondaje, anchete, corespondenta, etc.: ianuarie - martie (sem.VI'/VIII);

F. redactarea textului, corijarea textului, formularea concluziilor: februarie-aprilie (sem.VI'/VII);

G. tehnoredactarea lucrarii - mai (sem. VI'/VIII)

H. depunerea lucrarii (inscrierea pentru licenta: 7 iunie (sem. VI'/VIII);

I. sustinerea lucrarii de licenta: 25-30 iunie (sem.VI'/VIII).[1]

Valabila pentru anul 2005 -2006 si supusa modificarilor in functie de reglementarile in vigoare

ANEXA 2

SURSE SI MIJLOACE DE DOCUMENTARE

BAR- Biblioteca Academiei Romane - Bucuresti

Adresa: Calea Victoriei, 125, Sector I

Telefon: (021) 212.82.84; (021) 212.82.85

E-mail: biblacad@biblacad.ro

Pagina web: https://www.biblacad.ro

Program de functionare:

LUNI - JOI:    08.00 - 20.00

VINERI,SAMBATA: 08.00 - 14.00

Biblioteca Academiei Romane nu este o biblioteca de imprumut. In mod exceptional se pot insa imprumuta publicatii numai pe baza unei aprobari speciale.

Biblioteca Centrala Universitara Carol I- Bucuresti

Adresa: Str. Boteanu, nr.1, sector 1, cod 010027

Telefon centrala Complex : (

E-mail: webadmin@bcub.ro,

Pagina web: https://www.bcub.ro

Program de functionare:

LUNI - VINERI: 08.30 - 20.00

SAMBATA: 08.30 - 16.00

DUMINICA: 08.30 - 14.00

In fondurile sale, Biblioteca Centrala Universitara Bucuresti inglobeaza o colectie speciala de documente europene care acopera mai multe domenii:

Biblioteca Centrala Universitara "MIHAI EMINESCU" - Iasi

Adresa: Strada Pacurari nr. 4, cod 700511

Telefon: (0232) 264245

E-mail: bcuis@bcu-iasi.ro

Pagina web: https://www.bcu-iasi.ro

Program de functionare:

LUNI - VINERI: imprumut: 09.30 - 13.00, 15.00 - 19.00

sala de lectura:    08.30 - 19.00

sala de periodice:    08.30 - 20.00

sala colectii speciale: 08.30 - 16.00

SAMBATA, DUMINICA: inchis

Biblioteca Centrala Universitara "MIHAI EMINESCU" - Iasi

Biblioteca de Stiinte Economice

Adresa: Str. Gen. Berthelot, nr. 11, cod 700483

Telefon: (0232) 201452

E-mail: eco@uaic.ro

Pagina web: https://www.bcu-iasi.ro/FILIALE/ECONOMIC/economie.html

Program de functionare:

LUNI - VINERI: imprumut:    09.00 - 13.00, 15.00 - 19.00

sala de lectura: 08.30 - 20.00

SAMBATA, DUMINICA: inchis

Biblioteca Universitatii Tehnice "GH. ASACHI"- Iasi

Adresa: (Biblioteca Corp A - Sediul Central) B-dul Carol I nr.11, cod 700506

Telefon: (0232) 212773

E-mail: mstirbu@library.tuiasi.ro (Mihaela STIRBU, Director Biblioteca)

Pagina web: https://www.library.tuiasi.ro

Biblioteca Judeteana 'Octavian Goga' - Cluj Napoca

Adresa: Sediul Central Calea Dorobantilor f.n. cod: 400691

Telefon: (0264) 430323

E-mail: bjc@bjc.ro,

Biblioteca Soros - Cluj-Napoca

Adresa: Strada Tebei Nr. 21Cladirea C, Parter,

Telefon: (0264) 420471

Program de functionare:

Universitatea Babes-Bolyai - Cluj-Napoca

Adresa: Str. Horea nr. 31, Cluj-Napoca

Pagina web : https://lett.ubbcluj.ro/biblioteca.htm

Biblioteca Bucovinei 'I.G. Sbiera' - Suceava

Adresa: Str. Mitropoliei nr.4, Suceava

Telefon: (0230) 213190, (0230) 530877

E-mail suceavabib@yahoo.com

Adresa: Calea Unirii, nr.59A; Program: Luni - Vineri 9-17. Filiala Obcini Adresa: Str. Dornelor, nr.l, Bloc 5, Sc. A, Ap.1; Program: Luni - Joi: 10.00-18.00 Vineri: 08.00-16.00 Biblioteca Universitatii "Stefan cel Mare" - Suceava Adresa: Str. Universitatii nr.13, cod 720229 Pagina web: https://www.eed.usv.ro/biblioteca/
Comunicarea colectiilor imprumut la domiciliu Locatie: - Corp A, etaj II, camera 73 Program cu utilizatorii Luni - Vineri 8-18 Sambata - 10-14		Sala de lectura "Mihail Iordache" Locatie: - Corp A, etaj I, sala 39 Program cu utilizatorii Luni - Vineri 8-18 Sambata - 10-14
Publicatii periodice si seriale Locatie: - Corp A, parter, langa Aula Program cu utilizatorii Luni - Vineri 8-17		Publicatii speciale - carte rara Biblioteca Universitara - schimb intern si international) Locatie: - Corp D, parter Program cu utilizatorii Luni - Vineri 8-16
Comunicarea Colectiilor, Stiinte Exacte imprumut la domiciliu, Locatie: - Corp D, parter Program cu utilizatorii Luni - Vineri 8-18		Sala de lectura, Stiinte Exacte si Tehnice Locatie: - Corp D, parter Program cu utilizatorii Luni - Vineri 8-16	Cautare in baza de date a Bibliotecii Universitatii 'Stefan cel Mare' Suceava Introduceti un sir de caractere (cuvant, fragment de cuvant) Sirul trebuie sa fie prezent in: Titlu sau descriptori  Numai in titlu  Numai printre descriptori  Titlu si descriptori Denumire editura  Cota  An aparitie  CZU Numele Prenumele (facultativ) Numele si prenumele pot fi introduse partial (ex. Ion* denota Ion, Ionut, Ionescu Alte surse de documentare din judet: Biblioteca Municipala - Campulung Moldovenesc Adresa: Calea Bucovinei nr.4 cod 725100 Biblioteca Municipala "Eugen Lovinescu" - Falticeni Adresa: Strada: Republicii nr.214, cod 725200 Telefon (0230) 542478 Biblioteca Municipala "Tudor Flondor" - Radauti Adresa: Piata Unirii f.n., cod 725500 Telefon: (0230) 561906 Bilioteca Municipala "G.T.Kirileanu" - Vatra Dornei Adresa: Strada:Mihai Eminescu nr.56, cod 725700 Telefon: (0230) 311072 Biblioteca Oraseneasca - Gura Humorului Adresa: Strada:Sfintul Gavril nr.10, cod 725300 Telefon: (0230) 231424 Biblioteca Oraseneasca"T.V.Stefanelli" - Siret Adresa: Strada:M.Teliman nr.12 cod 725500 Telefon: (0230) 280039    0722/368257 Directia Judeteana de Statistica - Suceava Adresa: Str. Mihai Viteazu Nr. 25 Telefon: (0230) 523153 E-mail: tele@suceava.insse.ro Publicatii pe care le puteti consulta sau cumpara: Buletin statistic lunar Anuarul judetului Breviarul Turistic al judetului Suceava Catalog INS Casa Corpului Didactic - Suceava Adresa: Aleea Nucului, nr.10, cod 720067,Suceava, Telefon /fax: (0230) 523316 E-mail: ccd@ccd-suceava.ro Pagina web:www.ccd-suceava.ro Motoare de cautare si portaluri (resurse Web) CLICK&GO www.click.ro www.google.com BETESDA.COM https://www.betesda.com AFLA.RO www.afla.ro ROMANIA ONLINE - ROL https://www.rol.ro PRIMAPAGINA.RO www.primapagina.ro KAPPA.RO https://www.kappa.ro   UNESCO LIBRARIES PORTAL www.unesco.org/webworld/portal_bib/ ACASA.RO https://www.acasa.ro www.yahoo.com BUMERANG.RO www.bumerang.ro www.altavista.com HOME.RO www.home.ro Editura si Librariile Humanitas www.ghidweb.ro https://creativecommons.org/ https://www.amazon.com Portalul web Teleactivitati https://www.teleactivities.net Portalul web Teleactivitati, Reteaua Teleactivitati si Directorul de Afaceri Romania, o retea integrata complexa de resurse Internet pentru promovare si diseminarea informatiilor in sistem deschis. Documentarium reuneste circa 20 000 de referinte in domeniu din tarile latine. https://www.documentarium.info/ ANEXA 3 Model coperta BIBLIOGRAFIE: Bondrea Aurelian, Dinga Emil Calin Ghid privind metodologia de elaborare si sustinere a lucrarilor de licenta in domeniul economic, Editura Fundatiei "Romania de maine", Bucuresti, 1997 Chelcea Septimiu Metodologia cercetarii sociologice, Editura Economica, Bucuresti, 2001 Giddens Anthony Sociologie, Editura BIC ALL, Bucuresti, 2001 Patriche Dumitru, Minciu Rodica, Bob Constantin, Lucic Carmen Metodologia Elaborarii Lucrarilor de Diploma ASE, Facultatea de Comert, Bucuresti, 1995 Stanescu Ilena, Socobeanu Ionel, Bara Stere, Fratila Laurentiu, Tutunel Daniel Ghid pentru pregatirea examenului de licenta, Editura Eficient, Bucuresti, 2000 Vaida Ovidiu Ghid de redactare a textelor scrise, Universitatea Crestina "Dimitrie Cantemir" Facultatea de Stiinte Politice, Bucuresti, 2001 Vaida Ovidiu Ghid Indrumar Pentru Elaborarea Lucrarilor de Licenta, Universitatea Crestina "Dimitrie Cantemir" Facultatea de Stiinte Politice, Bucuresti, 2002 Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare DISTRIBUIE DOCUMENTUL Vizualizari: 4483 Importanta: Comenteaza documentul: Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta Creaza cont nou Termeni si conditii de utilizare | Contact © SCRIGROUP 2024 . All rights reserved Distribuie URL https://www.scrigroup.com/afaceri/economie/GHID-PENTRU-ELABORAREA-SI-SUST63574.php Adauga cod HTML in site <a href="https://www.scrigroup.com/afaceri/economie/GHID-PENTRU-ELABORAREA-SI-SUST63574.php" target="_blank" title=" - https://www.scrigroup.com/afaceri/economie/GHID-PENTRU-ELABORAREA-SI-SUST63574.php">GHID PENTRU ELABORAREA SI SUSTINEREA LUCRARILOR DE LICENTA/DIZERTATIE IN DOMENIUL ECONOMIC</a>