Introducere in economia sanitara

Economia

Economia in general este stiinta ce se ocupa cu studiul productiei si alocarii bunurilor si serviciilor in conditiile unor resurse limitate. Ea se bazeaza pe doua lucruri universale: dorintele si nevoile oamenilor sunt nelimitate iar resursele disponibile pentru a le satisface sunt limitate. Astfel economia studiaza modul in care resursele sunt folosite pentru satisfacerea dorintelor, uneori fiind denumita "stiinta saraciei".

Economia este stiinta alegerii.

Plecand de la premiza ca indivizii au anumite obiective (ex. confort, sanatate, statut social, placere) si resurse limitate pentru atingerea lor, economia cauta sa faca declaratii pozitive referitoare la functionarea sistemului social (ceea ce exista in realitate) si declaratii normative in legatura cu politicile care sa-i faca pe oameni mai instariti (ceea ce ar trebui sa fie).

Trei intrebari fundamentale care stau la baza economiei

Ce bunuri si servicii trebuie produse?

In ce mod trebuie produse aceste bunuri si servicii?

Catre cine trebuie repartizate aceste bunuri si servicii?

Macroeconomia

Exprima procesele, faptele si comportamentele agentilor economici in ansamblu (input-urile si output-urile agentilor economici dintr-o tara).

Microeconomia

abordeaza economia pornind de la calcule economice individuale, nu globale

se bazeaza pe studiul comportamentului unitatilor individuale

analiza are ca scop imbunatatirea activitatii prestate si a rezultatelor obtinute, cunoasterea mecanismelor pietii si obtinerea celor mai bune performante

Economia poate fi:

(1) pozitiva - studiaza ceea ce exista in realitate; ce bunuri sunt produse, cum anume si catre cine sunt distribuite sau

(2) normativa - studiaza ceea ce ar trebui sa fie, si modul de a pune in practica.

Economia sanitara s-a dezvoltat puternic in ultimele decenii, dupa o perioada de incertitudine datorata teoriei conform careia resursele pentru sanatate nu trebuie limitate. Astazi este evident pentru toata lumea ca nici o tara nu poate aloca resurse nelimitate pentru ingrijirile de sanatate, indiferent de nivelul dezvoltarii sale economice.

Macroeconomia sanitara

Se ocupa cu studiul economic global al sectorului sanitar in raporturile sale interne cu celelalte sectoare socio-economice.

Ce este economia sanitara?

studiul modului in care persoane, societati si institutii decid sa aloce resurse sarace pentru ingrijirea celor bolnavi, pentru promovarea, mentinerea si ameliorarea sanatatii

distributia ingrijirilor de sanatate si a serviciilor conexe, costurile si beneficiile precum si starea de sanatate la nivel individual si de grup in cadrul societatii

Economia sanitara

este o componenta a stiintei economice care studiaza modul in care sunt produse si furnizate ingrijirile de sanatate, in conditiile unor resurse limitate

urmareste ca prin mijloace specifice sa realizeze cresterea eficientei si echitatii in serviciile de sanatate, precum si controlul costurilor.

Particularitatile economiei sanitare:

1. Cererea de servicii de sanatate este nelimitata datorita valorii subiective a consumului medical care nu coincide cu costul resurselor folosite in productia de servicii de sanatate.

Particularitatile economiei sanitare:

2. Natura productiei se bazeaza pe relatia bilaterala medic-pacient

3. Decizia initiala a consumatorului nu este luata complet liber, deoarece nevoile de sanatate sunt definite diferit de catre consumator (pacientul) si de catre producator (medicul) datorita gradului diferit de pregatire profesionala si experientei fiecarei persoane.

Particularitatile economiei sanitare:

4. Productia si consumul de servicii de sanatate sunt ambigue. Productia de ingrijiri nu poate fi standardizata, iar consumul este descentralizat. Este dificil sa se formuleze obiective precise in domeniul asistentei medicale.

5. Produsul se confunda cu actul productiei.

Particularitatile economiei sanitare:

6. Organizarea sistemului de ingrijiri si complexitatea tratamentelor fac dificila consemnarea actelor de ingrijire pentru fiecare bolnav mai ales in spital si reduc posibilitatea de gestiune corecta.

7. Fiecare pacient tratat este considerat ca un "produs particular"

8. Utilitatea sociala a serviciilor de sanatate este inalta.

Particularitatile economiei sanitare:

9. Incertitudinea care exista in economia sanitara este distribuita in diferite etape ale procesului de productie si consum. Resursele financiare aparent bine cunoscute de fiecare unitate de ingrijire sau de furnizorii independenti devin imprecise atunci cand se analizeaza in ansamblu serviciile de sanatate. Incertitudinea din partea medicului si a utilizatorului genereaza excesul de reglementari. Incertitudinea si protectionismul limiteaza concurenta, reduc calitatea si performantele serviciilor de sanatate. Incertitudinea face imposibila recompensarea performantelor si evaluarea eficacitatii serviciilor de sanatate.

Particularitatile economiei sanitare:

10. Finantarea indirecta. Introducerea asigurarilor de sanatate face ca intre producatori si consumatori sa nu existe raporturi economice directe (metoda tertului platitor reprezentat de casa de asigurari de sanatate)

Un sistem economic reprezinta un mod de distributie a resurselor astfel incat sa fie satisfacute nevoile, deci sa raspunda celor trei intrebari fundamentale: ce producem, cum producem si pentru cine producem.

Exista doua sisteme distincte care incearca sa atinga aceste deziderate:

sistemul economiei centralizate - in care statul evalueaza nevoile consumatorilor si decide ce bunuri sa fie produse si cum anume, precum si distributia acestor bunuri

sistemul economiei de piata libera - in care statul permite indivizilor sa decida ce bunuri sa fie produse, in concordanta cu distributia initiala a resurselor (statul poate avea insa rolul de a redistribui resursele initiale intre indivizi pentru a atinge obiective de echitate).

Caracteristici ale ingrijirilor medicale

1.Intangibilitatea - ingrijirile medicale nu pot fi vazute, apreciate, simtite similar cu produsele fizice inainte de a fi cumparate, astfel incat pacientul nu poate cunoaste dinainte rezultatele interventiei.

2.Inseparabilitatea - ingrijirile medicale     sunt produse si utilizate in acelasi timp, spre deosebire de produsele fizice care prima data sunt fabricate si abia apoi vandute.

Caracteristici ale ingrijirilor medicale

Variabilitatea - ingrijirile medicale sunt variate ca tehnica si rezultate in functie de experienta medicului, de gradul de dotare tehnica si de momentul in care se aplica; alti factori care intervin sunt varsta pacientului si eventuala patologie asociata.

Perisabilitatea - ingrijirile medicale nu pot fi stocate; ele sunt furnizate in cantitatea si in momentul in care comunitatea are nevoie de ele.

Nevoile de ingrijiri de sanatate reprezinta un concept relativ, care implica atat individul cat si societatea. Totul pleaca de la nivelul scazut de cunostinte de care dispune pacientul in legatura cu nevoile sale de ingrijiri de sanatate. Problema determinarii nevoilor de ingrijiri de sanatate sta la baza relatiei de agentie care apare intre furnizorii de ingrijiri de sanatate si pacienti. Relatia de agentie reprezinta situatia in care o persoana (agent) ia decizii in interesul altei persoane. Acest fapt face ca in cazul ingrijirilor de sanatate sa apara fenomenul cunoscut sub numele de cerere indusa de oferta.

Informatiile reprezinta acele date care aduc beneficiarului un plus de cunostinte privind organizatia si mediul ei si care ii ofera elementele de noutate necesare indeplinirii obiectivelor individuale. Informatiile se obtin in urma prelucrarii datelor (consemnare, calculare, transformare etc.) care permit interpretarea lor in cadrul sistemului.

Informatia reprezinta elementul central al organizarii informationale. Pe baza informatiilor este cunoscuta, controlata si optimizata functionarea organizatiei. Prin acumularea si prelucrarea informatiilor se adopta deciziile si se declanseaza, urmaresc si corecteaza actiunile ce decurg din acestea.

Piata (market):

include potentialii consumatori care indeplinesc conditiile de nevoi, cerinte, dorinte de a obtine produsul/ingrijirea medicala, dar care au si disponibilitatea economica pentru a realiza tranzactia (asigurare medicala sau resurse financiare)

ea apare datorita tranzactiei intre doi actori: furnizorul de ingrijiri medicale si consumatorul (pacientul) care cumpara aceste servicii.

Nevoia perceputa - ceea ce pacientul considera ca ar avea nevoie

Nevoia ceruta - ceea ce pacientul solicita unui furnizor de ingrijiri de sanatate

Nevoia normativa - ceea ce considera un profesionist ca ar avea nevoie pacientul

Nevoia comparativa - la nivel populational, plecand de la nevoile observate la alte populatii

Nevoie, Cerere si Oferta in Sectorul Sanitar

Piata reprezinta locul unde producatorii si consumatorii se intalnesc si schimburile au loc. Pentru ca bunurile sa fie schimbate (tranzactionate) ele trebuie sa aiba un pret. Pretul reprezinta valoarea pe piata a unui produs la un moment dat.

Fiecare tranzactie de pe piata prezinta doua aspecte:

cererea

oferta

Pretul de echilibru este pretul pentru care cantitatea de bunuri pe care furnizorii o aduc pe piata (oferta) este egala cu cantitatea de bunuri pe care consumatorii doresc sa o cumpere (cererea).

Cererea

Cererea este atributul consumatorilor. Modelul economic al comportamentului consumatorilor pleaca de la observatia ca toti cumparatorii isi folosesc veniturile astfel incat sa obtina un maxim de bunastare sau utilitate. Aceasta se realizeaza prin cumpararea unor bunuri si servicii in functie de venitul disponibil, plecand de la presupunerea ca fiecare consumator stie cel mai bine cum sa-si creasca bunastarea si deci ce anume sa cumpere. De asemenea cumparatorii cauta furnizorii cu preturile cele mai mici pentru acelasi produs.

Cand vorbim despre cerere, ne referim la cererea efectiva adica la cantitatea de bunuri pe care cumparatorii sunt dispusi sa o cumpere la un pret dat, cumparatori care au insa si posibilitatea de a cumpara bunul respectiv.

Cererea pentru un bun (produs sau serviciu) este determinata de doua grupuri de factori:

factori specifici individuali sau "gusturi", care tin de varsta, sex, obiceiuri, cultura, educatie etc.

factori externi indivizilor, dar comuni societatii: pretul bunului

pretul celorlalte bunuri (substitutive si complementare)

pretul viitor al bunurilor

venitul indivizilor

marimea pietei

distributia veniturilor in interiorul pietei

Cu cat pretul unui produs este mai mare cu atat se gasesc mai putini cumparatori si cantitatea ceruta este mai mica, iar cu cat pretul este mai mic, cu atat vor fi mai multi cei care vor dori sa cumpere si deci cererea va fi mai mare. Reprezentarea grafica a relatiei intre pretul unui produs si cantitatea ceruta la un moment este curba cererii

Elasticitatea cererii se masoara calculand procentajul in care variaza cantitatea ceruta dintr-un bun cand pretul sau variaza cu un procent. Daca rezultatul operatiei este mai mare ca unu, cererea acelui bun este elastica; daca rezultatul este intre zero si unu, cererea este inelastica

Factorii care determina ca cererea unui bun sa fie mai mult sau mai putin elastica sunt:

1) Tipul de necesitati satisfacute de bun. Daca bunul este de prima necesitate cererea este inelastica, se achizitioneaza oricare ar fi pretul; in schimb daca bunul este de lux cererea va fi elastica deci daca pretul va creste putin, multi consumatori ar putea sa se lipseasca de el.

2) Existenta bunurilor substitutive. Daca exista bunuri substitutive cererea lor va fi foarte elastica. De exemplu, o mica crestere a pretului uleiului de masline poate provoca ca un mare numar de femei sa se decida sa foloseasca uleiul de floarea soarelui.

Importanta bunului in termeni de cost. Daca cheltuiala pentru acel bun presupune un procent foarte mic din venitul indivizilor, cererea lor va fi inelastica De exemplu, creionul. Variatiile in pretul sau influenteaza foarte putin deciziile consumatorilor ce doresc sa-l achizitioneze.

Trecerea timpului. Pentru aproape toate bunurile cu cat mai mare va fi perioada considerata, cu atat mai mare va fi elasticitatea cererii. Se poate ca la cresterea pretului benzinei, consumul sau sa nu varieze mult, dar cu trecerea timpului va putea fi substituita in unele domenii de alcool de exemplu intr-o forma in care diminuarea cererii este notabila numai la trecerea timpului.

5) Pretul in cele din urma trebuie sa tinem seama ca elasticitatea cererii nu este aceeasi de-a lungul intregii curbe. Este posibil ca pentru preturi mari cererea sa fie mai putin elastica ca atunci cand preturile sunt mai reduse sau invers, depinzand de produsul despre care este vorba.

Dupa cum am vazut mai inainte, cand venitul unui individ creste, consumul sau de asemenea va creste. Totusi acest lucru nu este intotdeauna adevarat. Exista anumite bunuri, cele numite bunuri inferioare, ce se caracterizeaza prin faptul ca, la cresterea veniturilor indivizilor scade consumul acestora. Exemplul clasic este cel al cartofilor. In aceasta situatie, cand va creste venitul indivizilor si al societatilor, aceste alimente vor fi inlocuite de altele mai bogate in proteine, carnea de exemplu.

Exista alte bunuri, al caror consum din contra va creste proprotional mai mult decat cresterea veniturilor. Sunt bunurile de lux.

Pentru a masura sensibilitatea bunurilor la variatiile venitului indivizilor se utilizeaza conceptul de elasticitate-venit: procentul in care ar varia cantitatea ceruta dintr-un bun, cand venitul consumatorului variaza cu un procent. In cazul bunurilor inferioare, elasticitatea-venit este negativa atunci cand cresterea acestuia produce contractarea cererii. Elasticitatea-venit a bunurilor de lux este foarte mare, pentru ca variatiile veniturilor provoaca mari variatii in cantitatea ceruta. Bunurile de prima necesitate, diferite de cele inferioare, au o elasticitate-venit a cererii pozitiva, dar foarte mica, cu alte cuvinte, cererea lor este inelastica in ceea ce priveste venitul. In sfarsit, bunurile normale demonstreaza o elasticitate-venit unitara, adica cererea lor va creste aproximativ in aceeasi proportie ca veniturile indivizilor.

Relatiile, care exista intre bunuri, permit alta forma de clasificare. Se numesc bunuri complementare cele care, se consuma impreuna cu altele: masinile si benzina, pasarile si coliviile. Particularitatea acestor bunuri este ca atunci cand creste pretul unuia, scade cantitatea ceruta din celalalt. Fenomenul opus se poate observa in cazul bunurilor substitutive sau substituibile, acelea care se pot folosi intr-o forma alternativa: uleiul de masline si uleiul de floarea soarelui. In acest caz cresterea pretului unuia provoaca cresterea cantitatii cerute din celalalt.

Pentru a masura sensibilitatea cererii unui bun la variatiile pretului altuia se utilizeaza elasticitatea in    cruce procentajul in care variaza cantitatea ceruta dintr-un bun cand pretul altuia variaza cu un procent. Elasticitatea in cruce este pozitiva, daca variatiile pretului si cantitatile cerute se indreapta spre acelasi sens, adica in cazul bunurilor substitutive. In cazul bunurilor complementare elasticitatea in cruce va fi negativa

Oferta

Oferta este atributul furnizorilor. Asa cum am amintit oferta reprezinta cantitatea de bunuri pe care producatorii (furnizorii) vor sa o vanda la un pret dat.

Intr-o piata libera perfecta furnizori doresc sa-si maximizeze profitul, au stimulente pentru a produce ceea ce vor sa cumpere consumatorii si au stimulente sa produca la costuri minime. De asemenea noi furnizori pot intra pe piata si pot sa-si vanda produsele la preturile la care vor sa cumpere consumatorii, eliminand de pe piata furnizorii ineficienti.

Factori care influenteaza oferta sunt:

maximizarea profitului

forma de proprietate

schimbarile tehnologice

factorii de productie

schimbari ale costurilor resurselor

taxe/subventii

schimbari in pretul celorlalte bunuri

Pe o piata libera pretul unui bun este cel care aduce in balanta cererea si oferta determinand echilibrul pietei. Pretul la care cererea pentru un bun este egala cu oferta pentru acelasi bun se numeste pret de echilibru

De ce exista o cerere de sanatate?

Se spune ca sanatatea este ceruta atat pentru a fi consumata cat si pentru faptul ca este o investitie.

Dorim o sanatate mai buna deoarece obtinem beneficii psihice simtindu-ne bine, in timp ce daca suntem bolnavi obtinem beneficii negative.

Ne dorim o sanatate mai buna deoarece daca suntem sanatosi putem sa muncim si astfel sa castigam bani, in timp ce venitul nostru poate scadea daca suntem bolnavi.

Cererea de ingrijiri de sanatate

Este evident ca ceea ce sta la baza cererii de ingrijiri de sanatate sunt nevoile de ingrijiri de sanatate. Alti determinantii ai cererii de ingrijiri de sanatate sunt:

pretul acestora. Pretul reprezinta un determinant important al cererii individuale. In general costul care sta la baza pretului este format din doua componente: costurile medicale directe si costurile indirecte ale pacientului. Pacientul plateste de obicei toate costurile indirecte si frecvent unele parti ale costurilor medicale (directe).

Cererea de ingrijiri de sanatate

pretul altor bunuri, deoarece acestea pot influenta costul resurselor necesare ingrijirilor de sanatate

venitul individual. In general cresterea venitului determina o cerere mai mare, dar sunt situatii cand cresterea venitului poate determina o scadere a cererii

varsta si alte obiceiuri familiale

nivelul educational

Asa cum se observa, nevoia de ingrijiri de sanatate este un concept relativ, care implica atat individul cat si societatea, totul avand drept punct de plecare saracia informatiilor (a cunostintelor) de care dispune un pacient in legatura cu "nevoile" sale de ingrijiri de sanatate. Aceasta problema a determinarii nevoii de ingrijiri de sanatate sta la baza relatiei de agentie care apare intre furnizorii de ingrijiri de sanatate si pacienti.

Specificul relatiei de agentie in cazul ingrijirilor de sanatate este cel care determina fenomenul cunoscut sub numele de cererea indusa de oferta.

Oferta de ingrijiri de sanatate

Oferta de ingrijiri de sanatate este reprezentata de cantitatea de ingrijiri de sanatate ce se furnizeaza consumatorilor de catre furnizorii de servicii de sanatate.

Factorii care influenteaza oferta sunt:

costul de productie, care uneori este si foarte greu de calculat

tehnicile alternative de productie (ingrijirile primare vs. secundare etc.)

substituirea resurselor (posibilitatea de substituire a capitalului cu forta de munca)

piata resurselor (influentarea comportamentului furnizorilor in functie de sistemul de plata)

alte sectoare ale economiei (autoritatile locale, serviciile sociale, organizatiile voluntare)

Principalele unitati de furnizare a ofertei de ingrijiri de sanatate sunt:

practicianul de ingrijiri primare de sanatate

spitalul

Nici una dintre aceste unitati de productie nu corespunde teoriei economice a firmei, care este caracterizata prin dorinta de maximizare a profitului si posibilitatea de alegere a resurselor si a rezultatelor. Ambele tipuri de unitati de productie pot fi considerate ca firme multi-produs ale caror rezultate au atat dimensiuni calitative cat si cantitative.

Practicianul de ingrijiri primare de sanatate are urmatoarele caracteristici:

nu reprezinta o unitate tipica de productie, activitatea sa avand o puternica componenta sociala

timpul sau este principala resursa

nu poate aborda o standardizare a ingrijirilor

pune accent pe importanta discretiei medicale si a libertatii clinice

are rolul de "portar" pentru accesul la serviciile spitalicesti

Spitalul este consumatorul principal al resurselor pentru sanatate. Principalele sale caracteristicile sunt:

nu este 'fabrica' sectorului sanitar

rareori actioneaza ca un antreprenor pentru maximizarea profitului (clinicienii si managerii au alte scopuri)

reglementarile determina spitalele sa nu poata face un profit "excesiv"

foarte importanta este discretia clinica

Exista doua caracteristici principale care diferentiaza spitalul de majoritatea firmelor:

natura eterogena a ingrijirilor de sanatate si diversitatea factorilor in functie de care putem face gruparea lor: marime, specialitati etc.

identificarea celor care decid este foarte dificila deoarece responsabilitatea este impartita intre un numar de indivizi. Din aceasta cauza, conducerea spitalului se face mai degraba pe considerente medicale decat economice, iar datorita incertitudinii inerente ce prevaleaza asupra fiecarui caz rezulta dificultatea evaluarii exacte a resurselor necesare functionarii eficiente.

Un factor foarte important ce influenteaza activitatea furnizorilor de ingrijiri de sanatate il reprezinta calitatea ingrijirilor de sanatate. Modul in care calitatea influenteaza oferta de ingrijiri de sanatate deriva din urmatoarele aspecte:

calitatea este legata de natura si rezultatul ingrijirilor primite

este un factor foarte important al pietei medicale

accentul pus pe pregatirea medicala poate duce la o variatie a calitatii

poate exista o alocare gresita spre calitate in dauna cantitatii

In concluzie, oferta de ingrijiri de sanatate este o problema foarte complexa, ea fiind "o complicata secventa de raspunsuri adaptative in fata incertitudinii" (Mcguire, Henderson & Mooney - 1992).

Piata serviciilor de sanatate

Faptul ca piata serviciilor de sanatate nu este o piata libera se intalneste in literatura sub denumirea de esecul pietei ("market failure").

Cauzele pentru care piata serviciilor de sanatate nu poate functiona adecvat ca o piata libera sunt urmatoarele:

1.Lipsa competitiei:

restrictie la intrarea pe piata (trebuie o atestare pentru a putea furniza servicii)

mobilitate redusa a factorilor de productie

eterogenitatea ingrijirilor de sanatate

existenta economiilor de scala (situatii in care costurile medii pe termen lung ale unei firme scad pe masura ce output-ul creste) si de scop (situatii cand o firma poate produce impreuna doua sau mai multe bunuri mai ieftin decat daca le-ar produce separat)

2.Imperfectiuni informationale si asimetria informationala:

cunostinte limitate asupra propriei stari de sanatate

dificultatea evaluarii eficacitatii clinice

specificul relatiei de agentie si cererea indusa de oferta

competitia nu pentru preturi, ci pentru calitate

3.Piete incomplete:

prezenta externalitatilor (beneficii sau costuri derivate din producerea sau cumpararea unui bun care se reflecta si asupra altora decat cei implicati in tranzactie, si care nu se reflecta in pretul bunului tranzactionat - ex. imunizarile pot proteja impotriva transmiterii bolii la alte persoane care nu sunt direct implicate si care nu platesc pentru protectia pe care o primesc)

sanatatea ca bun merituos (bun despre care decidentii nu sunt indiferenti in legatura cu cat se consuma)

bunurile periculoase: bunuri al caror consum are efect negativ asupra sanatatii

rolul altruismului

4. Argumentele de genul echitatii:

distributia inegala a veniturilor

nevoi de sanatate mai mari la cei cu venituri mici

In fata acestui esec al pietei libere in sfera serviciilor de sanatate se pune intrebarea daca trebuie sa intervenim pe aceasta piata si cum anume. Raspunsul este "Da", iar aceasta interventie se face prin reglementarile care stabilesc modul de functionare a pietei serviciilor de sanatate.

Daca sistemul ingrijirilor de sanatate este unul centralizat, atunci reglementarile nu sunt numeroase deoarece piata nu este libera, iar cererea si oferta de ingrijiri de sanatate sunt determinate central.

Cu cat piata ingrijirilor de sanatate este lasata sa evolueze mai mult spre o piata libera, cu atat ea trebuie sa fie mai reglementata pentru a nu apare foarte puternic faptul ca ea nu poate fi o piata perfecta.

Motivele principale ale interventiei pe piata ingrijirilor de sanatate

pentru reducerea riscului datorita:

necunoasterii nevoilor reale si viitoare

importantei atribuita sanatatii

costului foarte mare al unor servicii de sanatate

Solutia: asigurarea privata sau publica

Motivele principale ale interventiei pe piata ingrijirilor de sanatate

pentru a creste consumul anumitor ingrijiri de sanatate:

unele bunuri publice sau externalitati

cererea privata vs. optimul social

Solutia: subventionarea unor servicii

Motivele principale ale interventiei pe piata ingrijirilor de sanatate

pentru cresterea accesibilitatii private la unele servicii de sanatate:

corelatia saracie-boala

nevoia de a creste accesul celor cu venituri mici

Solutia: subventionarea/transferul veniturilor

Motivele principale ale interventiei pe piata ingrijirilor de sanatate

pentru scaderea consumului de bunuri periculoase:

sanatatea ca bun merituos

problema externalitatilor

Solutia: promovarea sanatatii; reglementarea publicitatii; diferite taxe si impozite

Motivele principale ale interventiei pe piata ingrijirilor de sanatate

pentru cresterea competitiei pe piata urmarind:

cresterea eficientei si a calitatii

cresterea starii de sanatate pentru resursele date

Solutia: incurajarea competitiei; sisteme de plata cu stimulente; informare mai buna a consumatorilor

Motivele principale ale interventiei pe piata ingrijirilor de sanatate

pentru restrangerea/controlul costurilor:

relatia de agentie

potentialul de crestere a costurilor

dificultatea stabilirii produselor de calitate

Solutia: finantarea cercetarii pentru metode cat mai cost-eficace; controlul finantarii globale; incurajarea reglementarilor profesionale/etice; negocierea tarifelor; stimularea sanatatii publice; rol mai activ al "cumparatorilor".

"Problema de baza este ca piata nu poate fi eficienta in schimburile care se concentreaza pe termen scurt, intre un numar mic de oameni care tranzactioneaza, unde informatia atat asupra naturii bunului cat si asupra rezultatului asteptat este necunoscuta, unde bunul este putin substutuibil intre consumatori si unde sunt mari probleme potentiale legate de incertitudinea si complexitatea luarii deciziei". (Mcguire, Henderson & Mooney - 1992)