LUCRARE DE LICENTA

IMPOZITELE PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE SI ROLUL LOR

CUPRINS

INTRODUCERE   

I. TRASATURILE SI ROLUL IMPOZITELOR PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE IN CADRUL RESURSELOR BUGETARE PUBLICE   

I.1. Continutul si trasaturile impozitului pe veniturile persoanelor fizice

I.1.1. Continutul economic al impozitelor

I.1.2. Trasaturile definitorii ale impozitelor

I.2. Elementele tehnice ale impozitelor pe veniturile persoanelor fizice si formele impozitelor pe veniturile persoanelor fizice

I.2.1. Elementele tehnice ale impozitelor

I.2.2. Formele impozitelor pe veniturile persoanelor fizice

I.2.2.1. Impozitele reale

I.2.2.2. Impozitele personale

I.3. Locul si rolul impozitelor pe veniturile persoanelor fizice in cadrul resurselor bugetare publice

II. ANALIZA CADRULUI REGLEMENTATIV PRIVIND IMPOZITELE PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE SI ROLUL ACESTORA

II.1. Analiza cadrului reglementativ privind impozitarea pe veniturile din salarii si rolul acestora

II.2. Analiza reglementarilor privind alte impozite pe venituri si rolul lor   

II.3. Efectele, avantajele si dezavantajele introducerii cotei unice de impozitare de 16%

III. ANALIZA PRELEVARILOR FISCALE SUB FORME DE IMPOZITE PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE SI FACTORII DE INFLUENTA   

III.1. Prezentarea generala a S.C. UCM Resita S.A.

III.1.1. Date generale

III.1.2. Situatia patrimoniala

III.1.3. Structura organizatorica

III.1.4. Mediul de afaceri   

III.2. Analiza prelevarilor sub forma impozitelor pe salarii si factorii de influenta

III.3. Analiza prelevarilor sub alte forme ale impozitelor pe veniturile persoanelor fizice si factorii de influenta.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului.

Impozitele constituie, prin proportii arie de manifestare si vechime, forma principala a resurselor financiare publice. Ele au aparut inca din sclavagism, fiind considerate primul element de finante publice, in masura in care statul a trecut la prelevarea, cu caracter obligatoriu, a unor venituri sau resurse private la dispozitia sa, in forma baneasca.

Astfel se considera impozitul a fi "resursa de acoperire a cheltuielilor publice".[1] Dupa unii autori, insa, originea impozitelor moderne se gaseste in ajutoarele de tip feudal, bazate pe consimtamantul vasalilor fata de rege. In raport cu existenta acelui consimtamant, presupus de sistemul ajutoarelor feudale si mentinut, oarecum, in regimul de instituire a impozitelor moderne prin votul parlamentelor, se poate invoca si o nuanta a caracterului voluntar al impozitelor. Pe primul plan, insa, in sistemele impozitelor moderne, a trecut definitiv caracterul lor impus, de prelevari obligatorii ale unor resurse private la dispozitia statului, fara a se nega suportul democratic al instituirii lor de catre organe legislative alese de cetateni (contribuabili). Astfel, notiunea de impozit semnifica, in primul rand, o obligatie impusa de catre stat supusilor sai, constransi in a ceda acestuia parti din veniturile sau averile lor, pentru acoperirea nevoilor cu caracter public respectiv a cheltuielilor publice.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit. Dreptul de a introduce impozite il are statul si el se exercita, de cele mai multe ori, prin intermediul puterii legislative (Parlamentul), iar uneori si, in anumite conditii, prin organele de stat locale. Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de stat de importanta nationala (generala), iar organele de stat locale pot introduce unele impozite in favoarea unitatilor administrative-teritoriale. In Romania, conform Constitutiei, consiliile locale sau judetene stabilesc impozitele si taxele locale, in limitele si in conditiile legii.

Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlu definitiv nerambursabil. In schimbul acestora, platitorii impozitelor nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata[3].

Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege. Aceasta sursa este, pentru muncitori si functionari - salariul, pentru agentii economici - profitul, pentru proprietarii funciari - renta, pentru detinatorii de hartii de valoare (actiuni, obligatiuni etc.) - venitul produs de acestea (dividende, dobanzi s.a.). Micii meseriasi si liber-profesionistii suporta impozitele din venitul realizat de pe urma activitatii desfasurate.

Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social. Modul concret de manifestare a acestui rol cunoaste unele diferentieri de la o etapa de dezvoltare a economiei la alta.

Rolul cei mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Astfel, in tarile dezvoltate, impozitele, taxele si contributiile procura opt, noua zecimi din totalul resurselor financiare ale statului. In cadrul tarilor in curs de dezvoltare, ponderea impozitelor si taxelor in totalul resurselor financiare publice inregistreaza diferentieri importante, variind intre cinci si noua zecimi.

I. TRASATURILE SI ROLUL IMPOZITELOR PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE IN CADRUL RESURSELOR BUGETARE PUBLICE

I.1. Continutul si trasaturile impozitului pe veniturile persoanelor fizice

Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale, cat si de contribuabili. Drept urmare, in legile prin care se instituie impozite se precizeaza persoanele in sarcina carora cade plata impozitelor, materia supusa impunerii, marimea relativa a impozitului, termenele de plata, sanctiunile ce se aplica persoanelor fizice si/sau juridice care nu-si onoreaza obligatiile fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabila de la impunere si incalca alte dispozitii ale reglementarilor fiscale.

I.1.1. Continutul economic al impozitelor

Continutul economic al impozitelor consta, in procesele economice de redistribuire, mai ales, a PIB, de la posesorii veniturilor (averilor) catre stat, in vederea satisfacerii nevoilor publice. Cum economia de piata se bazeaza pe administrarea resurselor in cadrul proprietatii private, procesele economice exprimate prin impozite sunt procese de repartitie secundara, a veniturilor si, in mai mica masura, a averilor acumulate de persoanele fizice si juridice, in cadrul repartitiei primare.

Totodata, prin prisma derularii acestor procese, impozitul exprima o relatie sociala intre persoanele fizice si juridice (care cedeaza parti din veniturile sau averile lor), pe de o parte, si stat sau autoritati publice(care preiau la dispozitia lor resursele respective constituindu-i fondurile banesti necesare functionarii), pe de alta parte.

Scopul pentru care se realizeaza procesele de redistribuire a PIB prin impozite determinand existenta acestor relatii cu statul sau autoritatile publice (reprezentand anumite colectivitati umane), este considerat unul social, colectiv, national sau local. In aceste conditii, impozitele, ca si celelalte contributii cu caracter obligatoriu, similare, antreneaza modificari ale marimii valorii aflate spre administrare la dispozitia participantilor la relatiile denumite generic impozite: persoane fizice si juridice, pe de o parte si autoritatile publice, reprezentante ale colectivitatilor de tip statal, pe de alta parte.

Cu ocazia introducerii unui impozit, statul urmareste, de regula, realizarea mai multor obiective. Este vorba mai intai de procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice, apoi de folosirea impozitului ca instrument de impulsionare a dezvoltarii unor ramuri sau subramuri economice, de stimulare ori de reducere a productiei sau a consumului unor marfuri, de extindere a exportului sau de restrangere a importului anumitor bunuri etc.

Incurajarea dezvoltarii unei ramuri sau subramuri economice poate fi realizata si prin masuri de ordin fiscal, cum sunt: stabilirea unor taxe vamale ridicate la import; reducerea sau scutirea de plata impozitelor indirecte a marfurilor autohtone; micsorarea impozitelor directe stabilite in sarcina intreprinzatorilor care isi plaseaza capitalurile in ramura sau subramura respectiva; facilitarea amortizarii accelerate a capitalului fix din acest domeniu, ceea ce conduce la reducerea profitului impozabil al societatilor de capital din ramura sau subramura respectiva etc.

1.1.2. Trasaturile definitorii ale impozitelor

Trasaturile impozitelor, ca principala forma a resurselor financiare publice, pot fi sintetizate astfel:

1. Prelevarea sub forma impozitelor are titlu obligatoriu (in sarcina contribuabilului) si se poate realiza in mod silit. In aceasta relatie, dintre stat si persoanele fizice sau juridice, actioneaza obligatia de a plati suma stabilita drept impozit fara a se cere consimtamantul expres al platitorului, iar in cazul in care acesta din urma nu se conformeaza, statul poate aplica masuri coercitive Sub acest aspect, este de observat ca ipostaza de forta publica in care se afla statul ii confera acestuia dreptul de a executa silit incasarea impozitelor de la persoanele private, daca acestea nu efectueaza operatiunile de plata in conditiile prevazute de lege

2. Impozitele se preleva de la persoane fizice si juridice la dispozitia statului fara o contraprestatie directa din partea acestuia. Intre prelevarile sub forma de impozite si actiunile de finantat carora le sunt destinate nu se stabileste, in principiu, o corespondenta directa. In mod independent de destinatia ce li se va da, impozitele se preiau de la persoanele fizice si juridice fara ca statul sa le ofere, in schimb si in mod direct, bunuri, servicii sau alte avantaje, in ideea de contraprestatie. In mod indirect, insa, prelevarea sub forma impozitelor nu exclude obtinerea de foloase din partea statului, dar aceasta apare ca o relatie separata, distincta. Asadar, cheltuirea resurselor mobilizate prin impozite presupune prestarea de catre stat a unor servicii publice si, implicit, anumite avantaje in favoarea persoanelor fizice si juridice, nu se presupune si nu se urmareste existenta unei corelatii intre marimea prelevarii ca impozit si marimea foloaselor ce revin contribuabililor, cu atat mai mult cu cat de serviciile statului beneficiaza si cei care nu sunt afectati de plata impozitelor.

3. Prelevarea sub forma impozitelor se efectueaza cu titlu nerestituibil nerambursabil), exprimand, deci, un transfer definitiv la dispozitia statului ceea ce inseamna ca sumele prelevate nu se mai restituie contribuabililor. Aceasta trasatura este, de altfel, imprimata categoriei generale a finantelor, in acceptiunea sa restrictiva.

Este evident ca, in aceste conditii, prelevarea ca impozit presupune o reducere a puterii de cumparare a contribuabilului si acumularea ei la dispozitia statului. Acest transfer de putere de cumparare este acceptat ca o necesitate cu caracter obiectiv (un rau necesar) de catre societate, pornind de la considerentul ca functionarea statului nu ar fi posibila in absenta prelevarilor sub forme ale impozitelor taxelor etc.

In problema definirii si interpretarii conceptului de impozit au existat si exista inca opinii diferite, desi toate au ca element comun relatia obiectiva dintre functionarea statului (cu institutiile sale neproductive) si efectuarea prelevarilor pentru acoperirea cheltuielilor sale.

Astfel, in conceptia clasica, impozitul a fost definit ca o plata suportata de cetateni pentru serviciile aduse lor de catre stat, iar in interpretarea semnificatiilor sale se avea in vedere doar ipostaza sa de resursa financiara destinata finantarii cheltuielilor neproductive ale statului. In acest sens, A. Smith si D. Ricardo afirmau ca impozitul reprezinta o prelevare neproductiva din produsul creat in economie pentru sustinerea statului, respectiv pentru asigurarea functionarii institutiilor sale neproductive. Asemanator, Gaston Jze, considerat a fi fondatorul stiintei finantelor (publice), afirma ca "impozitul este o prestatie baneasca rechizitionata de catre stat de la particulari, in mod silit, cu titlu definitiv si fara contraprestatie, in vederea acoperirii cheltuielilor publice". Ideea prestatiei banesti a particularilor, fara contraprestatie din partea statului, incluzand in sine obligativitatea participarii lor la acoperirea nevoilor publice, nu exclude ipostaza contribuabililor de beneficiari ai serviciilor furnizate de catre stat, in contextul larg al indeplinirii functiilor ce-i revin acestuia, alaturi de ceilalti membri ai colectivitatii.

In evolutia conceptiei clasice despre impozit, este cel putin simptomatica sesizarea actiunii sale reglatoare asupra veniturilor insusite de catre membrii societatii. Astfel, Adolph Wagner, apreciind ca "Impozitele reprezinta o cotizatie obligatorie a indivizilor, destinata sa acopere cheltuielile generale ale statului, pe care acesta o percepe ca o contraprestatie si rambursare a cheltuielilor efectuate cu serviciile oferite de stat", adauga ca prin impozite "se exercita si o interventie regulatoare asupra venitului national", in sensul redistribuirii veniturilor intre membrii societatii.

In conceptia moderna, abordarea continutului impozitelor tine seama, in mod implicit, de mutatiile survenite in societate, in general, si in economie, in special, in contextul noilor doctrine politice si economice. Modificarile de ordin conceptual privind impozitul se refera ,in esenta,la luarea in considerare,nu numai ca resursa financiara a statului,ci si ca un instrument de interventie si influentare asupra evolutiei vietii economice si sociale.

Maurice Duverge, profesorul francez considera ca "in neocapitalismul modern, impozitul capata o semnificatie mai larga; el inceteaza de a mai constitui grauntele de nisip care jeneaza angrenajele, pentru a deveni unul dintre regulatoarele si motoarele masinii."

Americanul William Albrecht jr. consta ca, in mod traditional, impozitele au fost privite ca un rau necesar pentru a compensa costurile acelor servicii pe care societatea le doreste a fi asigurate de catre guvern. Or, in concordanta cu aceasta optica, impozitele ar trebui sa fie la nivelele cele mai joase posibile, compatibile cu serviciile dorite, ceea ce corespunde, in esenta, conceptiei clasice referitoare la impozite. Realitatile din lumea moderna demonstreaza ca "Astazi, impozitele capata o semnificatie care depaseste nevoile financiare ale guvernului. Ele sunt colectate, nu numai pentru a achita notele de plata ale guvernului , ci si pentru a influenta activitatea economica."

Corespunzator evolutiei inregistrate in planul conceptiilor despre impozit si pornind de la continutul sau economic, in varianta moderna, aceasta reprezinta, atat procese de redistribuire a produsului creat prin relatii economice intre persoane fizice si juridice, pe de o parte si stat sau autoritatile publice, pe de alta parte,cat si un mijloc de influentare (de catre stat) asupra activitatii economice si sociale.

In practica financiara se intalneste o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca forma, ci si in ceea ce priveste continutul lor.[5]

Pentru a sesiza mai usor efectele diferitelor categorii de impozite pe plan economic, financiar, social si politic, este necesara gruparea acestora pe baza unor criterii stiintifice, asa cum este reprezentat in fig.I.1.

Dupa trasaturile de fond si de forma, impozitele pot fi grupate in impozite directe si indirecte[6].

Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute in lege. Ele se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite. In cazul acestor impozite, subiectul si suportatorul impozitului sunt, in intentia legiuitorului,una si aceeasi persoana, desi, practic, uneori acestea nu coincid.

Daca tinem cont de criteriile care stau la baza asezarii impozitelor directe, atunci acestea pot fi grupate in impozite reale si impozite personale.

Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale (pamantul, cladirile, fabricile, magazinele), facandu-se abstractie de situatia personala a subiectului impozitului. Ele mai sunt cunoscute si sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se aseaza asupra produsului brut al obiectului impozabil, fara a se face nici o legatura cu situatia subiectului impozitului.

Impozitele personale se aseaza asupra veniturilor sau averii, in stransa legatura cu situatia personala a subiectului impozitului, motiv pentru care suni cunoscute si sub denumirea de impozite subiective.

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vanzarii unor bunuri si al prestarii unor servicii (transport, spectacole, activitati hoteliere), al importului, ori exportului, ceea ce inseamna ca ele vizeaza cheltuielile, respectiv cheltuirea unor venituri. In cazul impozitelor indirecte, chiar prin lege se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decat suportatorului acestora.

Dupa forma pe care o imbraca, impozitele indirecte pot fi grupate in:

a)   taxe de consumatie;

b)  venituri de la monopolurile fiscale;

c)   taxe vamale;

d)  taxe de timbru si de inregistrare.

Daca avem in vedere obiectul impunerii, atunci impozitele pot fi clasificate in impozite pe venit, impozite pe avere si impozite pe consum (pe cheltuieli).

In functie de scopul urmarit de stat la introducerea lor, impozitele pot fi grupate in impozite financiare si impozite de ordine.

Impozitele financiare sunt instituite in scopul realizarii de venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului. Astfel de impozite sunt, in primul rand, impozitele pe venit, taxele de consumatie s.a.

Impozitele de ordine sunt introduse mai ales pentru limitarea unei anumite actiuni sau in vederea atingerii unui tel ce nu are caracter fiscal.

De exemplu, prin instituirea unor taxe ridicate la vanzarea bauturilor alcoolice si a tutunului se urmareste limitarea consumului acestora, avand in vedere efectul lor nociv asupra sanatatii persoanelor care le consuma.

Dupa frecventa realizarii lor, impozitele se pot grupa in impozite permanente si impozite incidentale.

Impozitele permanente se incaseaza periodic (de regula, anual), iar impozitele incidentale se introduc si se incaseaza o singura data (de exemplu, impozitul pe averea sau pe profiturile exceptionale de razboi).

Impozitele mai pot fi grupate si dupa institutia care le administreaza.

Din acest punct de vedere, in statele cu structura federala, distingem impozite federale, impozite ale statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federatiei si impozite locale, iar in statele de tip unitar se intalnesc impozite ale administratiei centrale de stat si impozite ale organelor administratiei de sfat locale.

I.2. Elementele tehnice ale impozitelor pe veniturile persoanelor fizice si formele impozitelor pe veniturile persoanelor fizice

I.2.1. Elementele tehnice ale impozitelor

Printre elementele tehnice impozitului se numara: subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenele de plata[7].

Subiectul impozitului este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia. Astfel, de exemplu, la impozitul pe salariu, subiect al impozitului este muncitorul sau functionarul, la impozitul pe profit - agentul economic, la impozitul pe succesiuni - mostenitorul (mostenitorii) etc. in reglementarile fiscale, ca si in vorbirea curenta, subiectul impozitului este denumit contribuabil.

Uneori impozitul datorat de o persoana este varsat la buget de catre o alta persoana, de exemplu: impozitul pe venitul din salarii, datorat statului de un muncitor sau functionar, este retinut de catre persoana care ii plateste drepturile salariale si apoi este varsat la buget; la fel procedeaza o banca, o editura, o publicatie sau o alta persoana care, din venitul cuvenit unei persoane (dobanda, drept de autor, colaborare etc), retine impozitul datorat statului si-1 varsa la buget. in aceste cazuri, subiect al impozitului este salariatul, beneficiarul dobanzii, al dreptului de autor sau ai colaborarii, iar nu cel care a retinut de la acesta impozitul datorat statului si l-a varsat efectiv la buget, prin plata in numerar sau prin virament.

Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul. in mod normal, subiectul impozitului ar trebui sa fie si suportatorul real al acestuia. In realitate, sunt frecvente cazurile in care suportatorul impozitului este o alta persoana decat subiectul. Acest lucru este posibil, deoarece sunt diverse cai si mijloace pentru a transpune, intr-o masura mai mare sau mai mica, impozitele platite de unele persoane fizice sau juridice in sarcina altora.

Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. La impozitele directe, obiect al impunerii poate fi, dupa caz, venitul sau averea. Astfel, in cazul impozitului pe profit, obiectul impunerii il constituie profitul, la impozitul pe salarii - salariul si alte drepturi de personal, la impozitul pe donatiuni - bunurile mobile si imobile care fac obiectul donatiei, deci, cu alte cuvinte, averea donata etc. In cazul impozitelor indirecte, materia supusa impunerii poate fi produsul care face obiectul vanzarii, serviciul prestat, bunul importat sau uneori cel exportat etc.

Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul: din venit sau din avere. in cazul impozitelor pe venit, obiectul impunerii coincide in toate cazurile cu sursa. in schimb, la impozitele pe avere, nu intotdeauna exista o asemenea coincidenta, deoarece, de regula, impozitul se plateste din venitul realizat de pe urma averii respective si numai arareori acesta diminueaza substanta averii propriu-zise.

Pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil se foloseste o anumita unitate de masura, care poarta denumirea de unitate de impunere. Drept unitate de impunere putem intalni: unitatea monetara in cazul impozitului pe venit, metrul patrat de suprafata utila la impozitul pe cladiri, hectarul de teren la impozitul funciar, bucata, kg, litrul etc. la unele taxe de consumatie.

Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere. Impozitul poate fi stabilit in suma fixa sau in cote procentuale (proportionale, progresive sau regresive).

Prin asieta (mod de asezare a impozitului) se intelege totalitatea masurilor care se iau de organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei impozabile si determinarea impozitului datorat statului.

Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului. Neachitarea impozitului pana la termenul stabilit prin lege, atrage dupa sine obligatia contribuabilului de a plati si majorari de intarziere. De altfel, prin lege sunt prevazute si alte sanctiuni care se aplica contribuabililor rai platnici, cum sunt: popriri (de exemplu, pe salarii), sechestrarea unor bunuri de valoare identica cu suma impozitului neachitat la termen etc.

I.2.2. Formele impozitelor pe veniturile persoanelor fizice

Din cauza ca impozitele directe sunt nominative si au un cuantum si termene de plata precis stabilite, fiind aduse din timp la cunostinta platitorilor, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decat impozitele indirecte, deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si servicii, de regula, nu stiu cu anticipatie cand si mai ales cat vor plati statului, sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte[8].

I.2.2.1. Impozitele reale

Impozitele de tip real au cunoscut o larga raspandire in perioada capitalismului ascendent. Astfel, in primele stadii de dezvoltare a capitalismului, cand pamantul constituia forma de baza a bogatiei si principalul mijloc de productie, intr-o serie de tari europene a fost introdus impozitul funciar (pe pamant). Pentru stabilirea marimii acestuia se foloseau diferite criterii ca, de exemplu: numarul plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamantului, intinderea terenurilor cultivate si calitatea acestora, marimea arenzii, pretul pamantului etc. Asemenea criterii nu permiteau stabilirea reala si corecta a capacitatii de plata a proprietarului funciar, deoarece se aveau in vedere numai unii dintre factorii care influenteaza nivelul productiei agricole. Un important pas inainte in stabilirea mai aproape de realitate a impozitului funciar 1-a constituit introducerea cadastrului, care reprezinta atat actiunea de descriere a bunurilor funciare din fiecare localitate, cu mentionarea veniturilor pe care le produc, cat si registrele in care figureaza inscrisi contribuabilii cu bunurile lor, pe baza carora se stabileau impozitele directe.

Impozite de tip real se practica si in zilele noastre. Astfel, intr-o serie de tari in curs de dezvoltare, exploatatiile agricole sunt supuse unor impozite de tip real. In cazul acestor impozite, sarcina fiscala este dimensionata in functie de suprafata de teren, de numarul animalelor, de cantitatea de ingrasaminte folosite, de valoarea materialelor procurate pentru lucrarile de irigatii sau de alti factori.

Rezulta ca, in cazul impozitelor reale, la impunere nu se ia in considerare produsul net (venitul) real al obiectelor impozabile, ci produsul brut sau cel mediu prezumat, ceea ce ii dezavantajeaza pe micii producatori si ii avantajeaza pe marii producatori care au conditii pentru a realiza un venit mai mare decat cel mediu.

I.2.2.2. Impozitele personale

Trecerea de la impozitele de tip real la cele de tip personal s-a facut treptat.

Impozitele personale se intalnesc sub forma impozitelor pe venit si, respectiv, a impozitelor pe avere.

Ca forma de baza a impozitelor personale, impozitele pe venit au putut fi introduse atunci cand s-a inregistrat o suficienta diferentiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale. Acest moment este marcat de cresterea numarului muncitorilor si functionarilor, care realizau venituri sub forma salariilor, a industriasilor, comerciantilor si bancherilor, care realizau venituri sub forma profitului si a proprietarilor funciari, care obtineau venituri sub forma rentei etc.

In calitate de subiecte ale impozitului pe venit, apar, asadar, persoanele fizice care realizeaza venituri din diferite surse.

La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente, care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege.

De la plata impozitului pe venit se acorda unele scutiri. Astfel, in mod frecvent sunt scutiti de plata impozitului pe venit suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respectiva (cu conditia reciprocitatii), uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozabil.

Obiectul impozabil il formeaza veniturile obtinute din: industrie, comert, agricultura, banci, asigurari, profesii libere, de catre capitalistii intreprinzatori, proprietari, mici mestesugari, muncitori, functionari, liber-profesionisti. Venitul impozabil este cel care ramane din venitul brut, dupa ce se fac anumite scazaminte, cum sunt: cheltuielile de productie, dobanzile platite pentru creditele primite, sumele prelevate la fondul de amortizare si la fondul de rezerva, primele de asigurare platite, cotizatiile la asigurarile de boala, de accidente si de somaj, precum si la casele de pensii, pierderile din activitatea anilor precedenti, pierderile provocate de calamitati naturale ele.

In majoritatea cazurilor, impozitul pe venit se aseaza pe fiecare persoana care a realizat venituri, fiind deci o impunere individuala.

In practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice. Este vorba mai intai de sistemul impunerii separate a fiecarui venit provenit dintr-o anumita sursa si apoi de sistemul impunerii globale a veniturilor, indiferent de sursa de provenienta.

Sistemul impunerii separate poate fi intalnit fie sub forma unui impozit unic pe venit, care permite totusi o impunere diferentiata pentru fiecare categorie de venit (in functie de natura acestuia), fie prin instituirea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa.

Sistemul impunerii globale presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indiferent de sursa de provenienta, si supunerea venitului cumulat unui singur impozit. Impunerea globala a veniturilor realizate de persoanele fizice este cea mai frecvent intalnita, ea practicandu-se in tari ca SUA, Germania, Franta, Italia, Belgia, Marea Britanic, Ungaria etc.

Din compararea celor doua sisteme de impunere, rezulta ca impunerea separata permite tratarea diferentiata a veniturilor, in ceea ce priveste modul de asezare si nivelul cotelor de impozit, deoarece, practic, acestea din urma difera in functie de sursa de provenienta a veniturilor (din salarii, din afaceri, din profesii libere).

Persoanele care realizeaza venituri din mai multe surse sunt avantajate deoarece nu mai sunt afectate de consecintele progresivitatii impunerii, care se fac simtite prin cumularea veniturilor practicata in sistemul impunerii globale.

Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice pot fi utilizate cote proportionale sau progresive. In unele tari, venitul impozabil este supus mai intai impunerii in cote proportionale si apoi impunerii in cote progresive. Cea mai frecvent utilizata este impunerea in cote progresive pe transe de venit.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste, de regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de subiectul impozitului. Dupa stabilirea impozitului datorat statului, acesta se inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol. incasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobanzi, rente, se realizeaza, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursa, iar impozitul asupra celorlalte venituri se incaseaza direct de la contribuabili.

Ca tendinta pe plan mondial, se remarca faptul ca incasarile provenite din impozitele asezate asupra veniturilor realizate de persoanele fizice cunosc o crestere continua, detinand o pondere mai mare in totalul sumelor inscrise in buget, comparativ cu cele provenite din impozitele percepute pe veniturile persoanelor juridice (societatile de capital).

a. Impozitarea veniturile din salarii

Pentru determinarea impozitului pentru veniturile din salarii la locul in care contribuabilul are cartea de munca trebuie sa determinam veniturile brute. Din acest venit brut se scad cheltuielile deductibile, de unde rezulta venitul net. Enumeram cheltuielile deductibile din care rezulta venitul net:

- protectia sociala a somerilor care reprezinta % din salariul de baza;

- asigurarile sociale de sanatate care reprezinta 7% din venitul brut;

- contributia pentru pensia suplimentara 'CAS' care reprezinta 11,67% din venitul brut;

- o cota de 15% din deducerea personala de baza, acordata cu titlu de cheltuielile profesionale, odata cu deducerea personala de baza la acelasi loc de munca.

Pentru determinarea venitului baza de calcul pentru impozit vom scadea din venitul net deducerea de baza care este de 1.600ron si deducerile suplimentare care sunt in functie de situatia proprie, prin aplicarea la deducerea de baza a urmatorilor coeficienti:

- 0,5 care se inmulteste cu deducerea personala de baza pentru sotul sau sotia care se afla in intretinere;

- 0,5 care se inmulteste cu deducerea de baza pentru copii sau alti membrii de familie aflati in intretinere;

- contribuabilii mai beneficiaza de deduceri personale suplimentare in functie de situatia proprie sau a persoanelor aflate in intretinere astfel:

- 0,1 inmultit cu deducerea personala de baza pentru invalizi de gradul I si personale cu handicap grav,

- 0,5 inmultit cu deducerea personala de baza pentru invalizi de gradul II si persoanele cu handicap accentuat.

Pentru ca o persoana sa fie considerata in intretinere trebuie ca veniturile obtinute de ea (impozabile, neimpozabile sau scutite) sa nu depaseasca sumele reprezentand deducerile personale, aferente pentru ea, care se acorda contribuabilului.

Copiii minori ai contribuabilului sunt considerati persoane aflate in intretinere, deducerea fiind acordata integral unuia dintre parinti. Sunt considerati membri ai familiei rebele.

In cazul in care o persoana se afla in intretinerea mai multor contribuabili, sumele reprezentand deducerea personala aferenta pentru aceasta persoana se impart in mod egal intre contribuabili, in cazul in care nu a fost stabilit alt mod de impartire.

Deducerea personala suplimentara pentru persoanele aflate in intretinere se acorda pentru perioada de an cat acestea au acest statut, prin rotunjire a lunilor in favoarea contribuabilului.

Deducerile personale nu pot depasi suma rezultata prin aplicarea coeficientului de 3,0 la deducerea personala de baza.

Deducerile personale nu se calculeaza proportional cu timpul efectiv lucrat, ci numai atat cat acopera venitul net reiesit din calcul. Deducerea personala de baza, in suma fixa stabilita in lei este actualizata semestrial de catre Ministerul Finantelor Publice. La sfarsitul anului are loc globalizarea veniturilor, calculandu-se impozitul pe baza cotelor de impozitare anuale; ca urmare a calculului impozitului anual rezulta diferenta de plata sau de restituit. Impozitul care este calculat pentru sumele primite de reprezentantii in organismele tripartite reprezinta impozitul final.

Platitorii de salarii si de alte venituri asimilate salariilor au obligatia de a calcula si retine impozitul aferent veniturilor fiecarui luni, la data efectuarii platii acestor venituri, precum si de a-l vira la bugetul de stat la termenul stabilit pentru ultima plata a drepturilor salariale, dar nu mai tarziu de data de 15 a lunii urmatoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi. Pentru a determina impozitul din salarii se culeg datele care corespund din fisele fiscale pentru fiecare loc de munca unde contribuabilul a desfasurat o activitate.

b. Impozitarea veniturilor realizate din cedarea folosintei bunurilor[9]

Veniturile din cedarea folosintei bunurilor sunt veniturile in bani si/sau natura, provenind din valoarea folosintei bunurilor mobile si imobile, detinute de catre proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal.

Aceste venituri se stabilesc pe baza contractului incheiat intre parti, in forma scrisa si inregistrat la organul fiscal competent in termen de 15 zile de la data incheierii acestuia.

Venitul net din cedarea folosintei bunurilor se determina din venitul brut al urmatoarelor cote de cheltuieli reprezentand cheltuieli deductibile aferente venitului astfel:

- 50% aplicata la venitul brut, in cazul constructiilor;

- 30% aplicata la venitul brut, in celelalte cazuri.

Impozitul se determina prin aplicarea cotelor de impozitare anuale stabilite de Ministerul Finantelor. Pe parcursul anului se datoreaza statului, sub forma de plati anticipate un impozit trimestrial calculat pe baza venitului obtinut in anul anterior sau pe baza unor estimari. Impozitul trimestrial datorat trebuie achitat pana la data de 15 a ultimei luni a trimestrului.

c. Impozitarea veniturilor din dobanzi si a veniturilor din dividende

Dividendul este orice distribuire facuta de o persoana juridica, in bani si/sau natura, in favoarea actionarilor sau asociatilor, din profitul stabilit pe baza bilantului contabil si a contului de profit si pierderi. Se mai cuprind in aceasta sfera de aplicare in vederea impunerii si sumele primite ca urmare a detinerii de titluri de participare la fondurile inchise de investitii.

Impozitul pe dividende reprezinta 5% din valoarea dividendelor brute. Obligatia calcularii, retinerii si virarii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine persoanelor juridice odata cu plata dividendelor catre actionari sau asociati, in cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost platite actionarilor sau asociatilor pana la sfarsitul anului in care s-a aprobat bilantul contabil, termenul de plata a impozitului pe dividende este pana la data de 31 decembrie a anului respectiv.

Veniturile sub forma de dobanzi sunt venituri obtinute din titluri de creante de orice natura si orice fel de sume cuvenite pentru folosirea banilor imprumutati, precum si din titluri de participare la fonduri deschise de investitii pentru care pretul de rascumparare este mai mare decat pretul de cumparare.

Sunt scutite la plata impozitului pentru veniturile din dobanzi, dobanzile aferent titlurilor de stat, depozitelor la vedere, precum si obligatiuni ale Agentiei Nationale pentru Locuinte si ale altor entitati emitatoare de obligatiuni care vizeaza constructia de locuinte Impozitul pentru veniturile din dobanzi se determina prim aplicarea cotei de 1% asupra sumei veniturilor. Pentru veniturile din dobanzi, impozitul se calculeaza si se retin de catre platitori de astfel de venituri in momentul calculului acestora si se vireaza de catre acestia lunar pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care se face calculul dobanzii.

Impozitul retinut atat pentru dobanzi, cat si pentru dividende este impozitul final.

d. Impozitarea altor venituri

In aceasta categorie se cuprind veniturile obtinute din jocuri de noroc, veniturile sub forma de castiguri din transportul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare si partilor sociale, veniturile sub forma de premii in bani si/sau in natura, diverse venituri care nu se regasesc in mod expres mentionate, precum si veniturile realizate cu caracter intamplator. Sunt scutite de impozit veniturile obtinute din jocuri de noroc si din premii, in bani si/sau in natura, sub valoarea sumei neimpozabile stabilita conform legislatiei in vigoare pentru fiecare castig realizat de la acelasi organizator sau platitor, intr-o singura zi.

Unitatile obtinute din jocuri de noroc si din premii in bani si/sau in natura se impoziteaza cu o cota de 10% aplicata asupra diferentei dintre venitul brut si suma reprezentand venitul scutit. Obligatia calcularii retinerii si virarii impozitului revine platitorilor de venituri, impozitul fiind final.

Pentru veniturile obtinute din transferul drepturilor mobiliare si a partilor sociale, impozitul reprezinta 1% asupra diferentei dintre valoarea tranzactiei si comisionul intermedierilor. Impozitul calculat este impozitat final. In cazul impozitarii altor venituri, impozitul trebuie varsat bugetului statului pana la 25 a lunii urmatoare celei in care a fost obtinut venitul.

Pentru veniturile din alte surse, nedefinita expres, in ordonanta ce reglementeaza acest impozit, impozitul reprezinta 10% din veniturile brute, impozitul fiind final.

I.3. Locul si rolul impozitelor pe veniturile persoanelor fizice in cadrul resurselor bugetare publice

In Romania, in perioada de tranzitie spre economia de piata, cel mai important impozit perceput de la persoanele fizice il reprezinta, in continuare, impozitul pe salariile individuale.

De la 1 ianuarie 1991 impozitul pe salarii a inlocuit impozitul pe fondul total de salarii. La inceput impozitul pe salarii se calcula pe baza unor cote progresive compuse. Aceste cote sunt cuprinse intre 21% si 45%, care se aplica asupra totalitatii venitului realizat in luna expirata de catre fiecare salariat. Conform legislatiei, incepand cu semestrul I al anului 1999, minimul neimpozabil era de 372 000 de lei (37,2 RON), cota de 21% se aplica veniturilor de pana la 744 000 lei (74,4 RON), iar cota de 45% pentru veniturile care depasesc suma de 3 718 000 de lei (371,8 RON). Semestrial, Guvernul corecta transele de venit lunar impozabil cu indicele de crestere a castigului salarial mediu brut pe economie, inregistrat in semestrul anterior.

Incepand cu anul 2001 impozitul pe salarii a marcat o reducere substantiala, de la 21% la doar 11%, iar in anul 2002 la 10%.

Aceasta involutie, corelata cu sporirea accentuata a fluxurilor de venituri reprezentand contributia la asigurarile sociale de stat, de la 29% in anul 1993, la 38% in anul 2001 si 40% in 2002, explica accentuarea tendintei agentilor economici de a recurge la "munca la negru", din cauza cresterii costului fortei de munca pe seama cotizatiilor sociale. Sporirea fluxurilor prelevarilor in scopuri sociale la nivelul bugetului general consolidat, are conotatii negative si pe fondul existentei unor agenti economici care, inregistrand pierderi in activitatea lor, au datorii inclusiv catre bugetul asigurarilor sociale de stat.[10]

TVA, ca impozit general de consum, a urmat o sporire modica de la 12% pentru anul 1993 (cand a functionat doar o jumatate de an, fiind introdus in luna iulie), la 23% in anul 2004 si 24% in anul 2005. La accize s-a produs o scadere de 4 puncte procentuale, de la 12 % in anul 1993, la 8% in anii 2004 si 2005.

Graficul nr.1. Structura fluxurilor fiscale ale bugetului general

consolidat al Romaniei, in anul 2004

O reducere a ponderii in total s-a inregistrat si la taxele vamale, de la 4% in 1993, la 3% si respectiv 2%. Aceste scaderi ale ponderii in total - desi nu au valori mari - s-au produs pe fondul perspectivei de armonizare a sistemului fiscal romanesc fata de cerintele europene; in acest context, accizele la unele grupe de produse ar trebui sa se majoreze, iar nivelul taxelor vamale percepute este sub cel permis de actualele acorduri incheiate de tara noastra, astfel ca se poate afirma ca la aceste impozite, modificarile in structura fluxurilor fiscale, s-au produs in sensul contrar celui care servea interesului economic national al perioadei.[11]

Graficul nr.2. Structura fluxurilor fiscale ale bugetului general

consolidat al Romaniei, in anul 2005

In cadrul preocuparilor privind introducerea impozitului pe venitul global a fost instituit un nou sistem de impozitare pentru persoanele fizice romane care realizeaza venituri de orice fel si din orice activitate, pe teritoriul Romaniei, cu exceptia celor supuse impozitului pe salarii si impozitului pe venitul agricol . Acest sistem, care se constituie intr-un prim pas pe linia introducerii impozitului pe venitul global, vizeaza - atat cuprinderea pentru impunere a veniturilor realizate de micii meseriasi, liber-profesionisti, asociatiile familiale, drepturile de autor. Inchirierile de imobile, arendare, activitati artistice sau sportive, inventatori, cat si corelarea metodologiei de calcul a impozitului pe veniturile asociatiilor familiale, persoanelor fizice independente si liber-profesionistilor cu cea a impozitului pe profit.

De mentionat ca nu sunt supuse impozitarii: pensiile de orice fel si ajutoarele primite in cadrul sistemului asigurarilor sociale, alocatiile de stat pentru copii, pensiile de intretinere, bursele acordate elevilor, studentilor si doctoranzilor, dobanzile acordate pentru titlurile de stat, precum si cele aferente depunerilor la vedere in conturi la societati bancare, sumele sau bunurile primite ca ajutor, donatie, mostenire sau sponsorizare, potrivit legii, sumele primite de asigurati in baza contractelor de asigurare de bunuri sau persoane, veniturile obtinute din tranzactionarea valorilor mobiliare.

In general, impunerea are ca obiect venitul efectiv realizat, determinat ca diferenta intre totalul veniturilor incasate din activitatea desfasurata si cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor. In vederea determinarii venitului impozabil, contribuabilii trebuie sa depuna, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, declaratia de impunere pentru veniturile realizate in anul fiscal precedent.

Pentru calcularea impozitului cuvenit statului asupra venitului anual impozabil se aplica cote progresive compuse al caror nivel variaza intre 15% si 35%. Tot pe baza acestor cote se calculeaza si impozitul pe veniturile obtinute din drepturi de autor, din cesionarea, din inchirierea, precum si din valorificarea unor astfel de drepturi dobandite prin mostenire.

Pentru veniturile obtinute din inchirierea, subinchirierea si din constituirea dreptului de uzufruct, impozitul se calculeaza prin aplicarea unei cote de 15% asupra venitului anual impozabil. Acesta din urma se obtine prin deducerea din veniturile incasate la nivelul unui an a impozitului pe cladiri, a primelor de asigurare platite si a impozitului pe teren aferente spatiului inchiriat. Daca este vorba de inchirieri sau subinchirieri de camere mobilate, se mai deduce si o cota forfetara de cheltuieli de 20% din venitul rezultat in urma scaderii impozitelor si a primelor de asigurare mentionate.

Evolutia fluxurilor impozitelor direct exprimate in valori absolute nominale, pe total si in structura, in perioada 1992-2002 este prezentata in graficul nr.3.

Graficul nr.3. Evolutia principalelor impozite directe ale bugetului general consolidat, in valori absolute nominale, in Romania, in perioada 1998 - 2008[12]

Corespunzator valorilor exprimate in preturi curente, fluxurile fiscale formate de impozitele directe au inregistrat o evolutie continua. Nu acelasi lucru de poate constata si pe baza valorilor reale reprezentate in graficul nr.4.

In conditiile reducerii randamentelor impozitelor pe profit si pe salarii-venit, fluxurile fiscale directe au marcat o scadere pana in anul 1998, cand au inregistrat o usoara redresare pe fondul cresterii apreciabile a contributiilor la asigurarile sociale.

Baza de impozitare fiind aproximativ aceeasi pentru impozitul pe salarii-venit si contributia la asigurarile sociale, tendintele opuse pe care le-au inregistrat cele doua fluxuri fiscale se explica prin cresterea accentuata a cotelor la prelevarile sociale.

Graficul nr.4. Principalele impozite directe ale bugetului general consolidat, in valori absolute reale, in Romania, in perioada 1998 - 2008[13]

Diferenta in evolutia acestor fluxuri de venituri ale bugetului general consolidat este cu atat mai mare, cu cat la impozitul pe salarii, perceput prin stopaj la sursa, posibilitatea de evaziune fiscala este mai redusa cu exceptia cazurilor de munca la negru, ceea ce inseamna ca scaderea sa a avut loc pe seama erodarii bazei de impozitare.

II. ANALIZA CADRULUI REGLEMENTATIV PRIVIND IMPOZITELE PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE SI ROLUL ACESTORA

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste, de regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de subiectul impozitului. Dupa stabilirea impozitului datorat statului, acesta se inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol.

Incasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobanzi, rente s.a. se realizeaza, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursa, iar impozitul asupra celorlalte venituri se incaseaza direct de la contribuabili.

In ceea ce priveste impozitarea veniturilor persoanelor fizice, introducerea impozitului pe venitul global in Romania a constituit un important pas inainte in modernizarea sistemului fiscal romanesc.

Incepand cu 1 ianuarie 2000 a intrat in vigoare noul sistem de impunere, impozitul pe venit. Acest sistem de impunere se adreseaza contribuabililor persoane fizice si consta in aplicarea cotelor de impunere asupra venitului anual global impozabil, in conformitate cu prevederile legale.

Sistemul este folosit pe scara larga in tarile Uniunii Europene, decidentii politici realizand prin introducerea acestui sistem de impunere un pas decisiv spre armonizarea legislatiei fiscale romanesti cu cea europeana.

Baza legala a fost reprezentata, pana la 31 decembrie 2001, de Ordonanta Guvernului nr. 73/ 27 august 1999 privind impozitul pe venit publicata in Monitorul Oficial nr. 419/ 31 august 1999, ulterior fiind modificata si completata de ordonante de urgenta emise de Guvernul Romaniei.

Reglementarile referitoare la impozitul pe venitul global s-au modificat de la un an la altul prin numeroase acte normative, printre care amintim: Ordonanta de Urgenta nr. 87/29 iunie 2000 publicata in Monitorul Oficial nr. 302/3 iulie 2000; Ordonanta de Urgenta nr. 235/24 noiembrie 2000 publicata in Monitorul Oficial nr. 614/29 noiembrie 2000 care se referea la determinarea venitului net din cedarea folosintei bunurilor imobile prin deducerea din venitul brut a unei cote de 50%, cuprinde in special informatiile referitoare la faptul ca venitul net provenit din cedarea folosintei bunurilor imobile nu se globalizeaza, impozitul rezultat fiind considerat impozit final.

In anul 2001 s-au emis urmatoarele acte referitoare la completarea impozitului pe venit: Ordonanta de Urgenta nr. 46/23 martie 2001, publicata in Monitorul Oficial nr. 157/29 martie 2001, Ordonanta de Urgenta nr. 77/31 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial nr. 291/1 iunie 2001, Ordonanta de Urgenta nr. 94/21 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial nr. 347/29 iunie 2001.

La data de 22 decembrie 2003 a fost emisa de Guvernul Romaniei Legea nr. 571, privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial nr. 927/23 decembrie 2003 care include si impozitul pe venitul global cu modificari si completari si care s-au aplicat doar in anul 2004.

La sfarsitul anului 2004 a fost emisa Ordonanta de Urgenta Nr. 138 din 29 decembrie, iar in 2005 Hotararea Guvernului nr. 84 din 3 februarie pentru modificarea si completarea normelor Codului Fiscal, acestea referindu-se in primul rand la modificarile referitoare la cota unica de impozitare a tuturor tipurilor de venit cu exceptia catorva: veniturile din investitii si din jocuri de noroc.

Aplicarea impozitului pe venitul global prezinta, in general, o serie de avantaje fata de impunerea separata a veniturilor, dupa cum urmeaza:

- asigura o mai buna realizare a echitatii fiscale, permitand sa se tina seama atat de nivelul exact al veniturilor fiecarui individ, cat si de situatia personala a contribuabilului, lucru care nu era posibil in conditiile impunerii separate a veniturilor;

- asigura un randament superior, prin cuprinderea in baza de impozitare a tuturor veniturilor unui contribuabil;

- este un excelent mijloc de combatere a evaziunii fiscale si a activitatilor criminale.

Aplicarea impozitului pe venitul global in Romania a ridicat insa o serie de probleme care au afectat functionarea eficienta a acestui impozit. O problema principala a modului in care se aplica impozitul pe veniturile persoanelor fizice este faptul ca nu toate veniturile care sunt supuse acestui impozit se globalizeaza, iar unele din aceste venituri nici nu au fost cuprinse initial in sfera de impozitare, fiind introduse mai tarziu, cum a fost cazul pensiilor si al unor venituri agricole, precum cele obtinute din legumicultura si floricultura practicate in sere si solarii si altele. Astfel, veniturile din dividende si dobanzi, castigul din tranzactii cu valori mobiliare, veniturile din jocuri de noroc si din premii in bani si in natura, la care se adauga cele doua venituri introduse mai tarziu, nu se supun globalizarii, impozitul aplicat acestora fiind final.

Venitul anual global impozabil se obtine insumand veniturile nete realizate din activitati independente (comert, profesii liberale si drepturi de proprietate intelectuala), din salarii si din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile[14]. Din totalul astfel obtinut se scad pierderile fiscale reportate si deducerile personale. De mentionat ca fac obiectul acestui impozit si veniturile de acelasi gen realizate in strainatate de persoanele fizice romane. Pentru acestea din urma se acorda creditul fiscal extern, adica suma platita in strainatate cu titlul de impozit si recunoscuta in Romania, se deduce din impozitul pe venit datorat statului roman.

Sistemul de impozitare progresiva a salariilor, utilizat pana in 2004 inclusiv, a creat stimulente puternice pentru mutarea veniturilor mari pe canale mai putin taxate.

De la inceputul anului 2005, in venitul anual global impozabil nu mai sunt cuprinse veniturile din salarii, datorita aplicarii cotei de 16%. Acest fapt usureaza metoda de aplicare IVG-ului si duce la economisire pentru ca persoanele care obtin numai venituri din salarii, atat la o functie de baza, cat si la alte functii nu mai trebuie sa depuna "Declaratia de venit global".

Prin introducerea cotei de 16% este de asteptat sa iasa la lumina o parte a economiei gri si a celei subterane. In urma acestei masuri, FMI-ul este de parere ca vor fi pierderi mari la buget, dar ideea este ca bugetul va face economii in urma simplificarii sistemului de globalizare a veniturilor (IVG), a carui administrare costa aproape 1.000 miliarde de lei.

Principiul retinerii la sursa a unui impozit unic de 16% pentru aproape toate tipurile de venituri va scapa de obligatia depunerii declaratiilor IVG o buna parte a contribuabililor.

Declaratia de impozit trebuie depusa in continuare de cei care obtin venituri din cedarea folosintei bunurilor, avocatii si cei care obtin venituri din drepturi de proprietate intelectuala.

De asemenea, cei care vor sa pastreze deducerile pentru contributiile la schemele de pensii ocupationale vor depune declaratii de venit global.

Trecerea de la un sistem progresiv de impozitare, cu cote cuprinse intre 18% si 40%, la o cota unica de 16% va aduce, evident, castiguri mai mari celor cu venituri mai mari.

Discrepantele vor fi atenuate totusi de sistemul deducerilor personale regresive (peste 30 milioane de lei nu se mai acorda nici o deducere).

In tabelul de mai jos vom exemplifica modul in care se obtin venituri suplimentare prin introducerea cotei de 16%, pe clase de venituri.

Tabelul II.1. Obtinerea veniturilor suplimentare prin introducerea cotei de 16%.

Fig.II.1 Obtinerea veniturilor suplimentare prin introducerea cotei de 16%.

Contributiile sociale nu s-au mai redus dupa cum era prevazut, datorita introducerii cotei unice de impozitare. Contributiile de asigurari sociale se ridica la 33% din salariul brut, in cazul firmelor si 17% pentru salariati. Companiile platesc 22% pentru pensii, 7% pentru fondul de sanatate, 3,5% pentru fondul de somaj si 0,5% pentru fondul national de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale. Contributiile salariatilor sunt de 9,5% pentru asigurarile de pensii, 6,5% la asigurarile de sanatate si 1% pentru fondul de somaj.

II.1. Analiza cadrului reglementativ privind impozitarea pe veniturile din salarii si rolul acestora

Inainte de a analiza cadrul reglementativ privind impozitele pe veniturile din salarii sa vedem mai exact Ce este salariul? si Ce este salarizarea?

Salariul - indiferent de denumirea sa, reprezinta suma de bani data de patron salariatului, in temeiul unui contract individual de munca, pentru munca efectuata sau ce trebuie efectuata si pentru serviciile indeplinite sau ce trebuie indeplinite.

Salarizarea este componenta centrala a sistemului de recompense. Salariile acordate trebuie sa fie corelate cu productivitatea muncii, si anume cresterile fondului de salarii trebuie sa se situeze, ca ritm, in urma cresterii productivitatii.

Principiile sistemelor de salarizare:

- Salariul reprezinta un pret platit pentru factorul munca si este necesar sa se stabileasca prin mecanismele pietei;

- Principiul negocierii salariilor;

- Principiul salariilor minime;

- Principiul la munca egala, salariu egal;

- Principiul liberalizarii salariilor;

- Salarizare dupa: cantitatea muncii, calitatea muncii, nivelul de calificare, conditii de munca;

- Caracterul confidential al salariului.

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statul special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca.

Venitul din salarii, conform Art. 41 din Codul Fiscal, face parte din categoriile de venituri supuse impozitarii.

Beneficiarii acestor venituri din salarii datoreaza un impozit lunar care se calculeaza si se retine la sursa de catre platitorii de venituri.

In vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:

a) indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii de demnitate publica, stabilite potrivit legii;

b) indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii alese in cadrul persoanelor juridice fara scop lucrativ;

c) drepturile de solda lunara, indemnizatiile, primele, premiile, sporurile si alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;

d) indemnizatia lunara bruta, precum si suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societati nationale, societati comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, precum si la regiile autonome;

e) sumele primite de membrii fondatori ai societatilor comerciale constituite prin subscriptie publica;

f) sumele primite de reprezentantii in adunarea generala a actionarilor, in consiliul de administratie, in comitetul de directie si in comisia de cenzori;

g) sumele primite de reprezentantii in organisme tripartite, potrivit legii;

h) indemnizatia lunara a asociatului unic, la nivelul valorii inscrise in declaratia de asigurari sociale;

i) sumele acordate de organizatii nonprofit si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizatia primita pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, pentru salariatii din institutiile publice;

j) indemnizatia administratorilor, precum si suma din profitul net cuvenite administratorilor societatilor comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de adunarea generala a actionarilor;

k) orice alte sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor.

Cota  de impozit  pentru determinarea impozitului pe veniturile din activitati independente,  salarii, cedarea folosintei bunurilor, pensii, activitati agricole, premii, alte  surse este de  16% aplicata asupra venitului impozabil corespunzator  fiecarei surse din  categoria respectiva.

Conform Art. 57.Cod fiscal putem afirma ca:

(1) Beneficiarii de venituri din salarii datoreaza un impozit lunar, final, care se calculeaza si se retine la sursa de catre platitorii de venituri.

(2) Impozitul lunar prevazut la alin. (1) se determina astfel:

a) la locul unde se afla functia de baza, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenta intre venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contributiilor obligatorii aferente unei luni, si urmatoarele:

- deducerea personala acordata pentru luna respectiva;

- cotizatia sindicala platita in luna respectiva;

- contributiile la fondurile de pensii facultative, astfel incat la nivelul anului sa nu se depaseasca echivalentul in lei a 200 euro;

b) pentru veniturile obtinute in celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenta intre venitul brut si contributiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora;

(3) Platitorul este obligat sa determine valoarea totala a impozitului anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil.

(4) Contribuabilii pot dispune asupra destinatiei unei sume reprezentand pana la 2% din impozitul stabilit la alin. (3), pentru sustinerea entitatilor nonprofit care se infiinteaza si functioneaza in conditiile legii, unitatilor de cult, precum si pentru acordarea de burse private, conform legii.

(5) Obligatia calcularii, retinerii si virarii acestei sume prevazute la alin. (4) revine organului fiscal competent.

(6) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (4) si (5) se stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice.

Determinarea impozitului pe salarii

Formula generala, simpla, a calculului impozitului pe salarii este:

Impozitul pe salarii este datorat lunar, acesta fiind impozit final. El se calculeaza si se retine la sursa de catre platitorii de venit. Modul de calcul al impozitului pe salarii si in special al venitului impozabil, difera la locul de munca unde salariatul are cartea de munca de celelalte locuri de munca.

Pentru determinarea impozitului pe salarii la locul unde salariatul are cartea de munca aplicam urmatorul algoritm:

Contributiile obligatorii datorate, potrivit legii, sunt:

contributia pentru protectia sociala a somerilor = 1% din salariul de baza ;

contributia pentru asigurarile sociale de sanatate = 9,5% din salariile brute realizate, inclusiv sporuri sau adaosuri;

contributia individuala de asigurari sociale = 6,5% din venitul brut (max. 5 salariul mediu pe economie)

Deducerile personale reprezinta o suma neimpozabila acordata persoanelor fizice rezidente in Romania, cu domiciliul in Romania, precum si persoanelor fizice care au sediul intereselor vitale in Romania sau sunt prezente in Romania pentru o perioada sau mai multe perioade ce depasesc in total 183 de zile, pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive, care se incheie in anul calendaristic vizat, timp de 3 ani consecutiv. Pentru a beneficia de deduceri personale, contribuabilii trebuie sa obtina venituri din salarii. Deducerile personale se acorda numai pentru veniturile din salarii la locul unde se afla functia de baza.

Pentru contribuabilii care au un venit brut lunar de pana la 1.000 lei inclusiv, deducerile personale sunt urmatoarele:

pentru contribuabilii care nu au persoane in intretinere = 250lei;

pentru contribuabilii care au o persoana in intretinere = 350lei;

pentru contribuabilii care au 2 persoane in intretinere = 450lei;

pentru contribuabilii care au 3 persoane in intretinere = 550lei;

pentru contribuabilii care au 4 persoane in intretinere = 650lei;

Pentru contribuabilii care au un venit brut cuprins intre 1001 si 3000 lei inclusiv, nivelul deducerilor personale se stabileste astfel:

Tabelul II.2. Nivelul deducerilor personale pentru contribuabilii cu venituri intre 1001 si 3000 lei

Pentru persoanele care au un venit brut lunar mai mare de 3.000 lei nu se acorda deduceri personale.

Impozitul lunar pe veniturile din salarii sau asimilate acestora care nu sunt realizate la locul de munca unde angajatul are cartea de munca se impoziteaza dupa algoritmul:

II.2. Analiza reglementarilor privind alte impozite pe venituri si rolul lor

Impozitul pe venit, se aplica urmatoarelor venituri

a) in cazul persoanelor fizice rezidente romane, cu domiciliul in Romania, veniturilor obtinute din orice sursa, atat din Romania, cat si din afara Romaniei;

b) in cazul persoanelor fizice rezidente, altele decat cele prevazute la lit. a), numai veniturilor obtinute din Romania, care sunt impuse la nivelul fiecarei surse din categoriile de venituri prevazute la art. 41 din Codul Fiscal;

c) in cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfasoara activitate independenta prin intermediul unui sediu permanent in Romania, venitului net atribuibil sediului permanent;

d) in cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfasoara activitate dependenta in Romania, venitului salarial net din aceasta activitate dependenta;

e) in cazul persoanelor fizice nerezidente, care obtin veniturile prevazute la art. 39 lit. d), venitului determinat conform regulilor prevazute, ce corespund categoriei respective de venit.

Persoanele fizice care indeplinesc conditiile de rezidenta prevazute la art. 7 alin. (1) pct. 23 lit. b) sau c) timp de 3 ani consecutiv vor fi supuse impozitului pe venit pentru veniturile obtinute din orice sursa, atat din Romania, cat si din afara Romaniei, incepand cu al patrulea an fiscal.

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor noului cod fiscal, sunt urmatoarele:

a) venituri din activitati independente, definite conform art. 46;

b) venituri din salarii, definite conform art. 55;

c) venituri din cedarea folosintei bunurilor, definite conform art. 61;

d) venituri din investitii, definite conform art. 65;

e) venituri din pensii, definite conform art. 68;

f) venituri din activitati agricole, definite conform art. 71;

g) venituri din premii si din jocuri de noroc, definite conform art. 75;

h) venituri din transferul proprietatilor imobiliare, definite conform art. 771;

i) venituri din alte surse, definite conform art. 78.

Cotele de impozitare

Cota de impozit este de 16% si se aplica asupra venitului impozabil corespunzator fiecarei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din:

a) activitati independente;

b) salarii;

c) cedarea folosintei bunurilor;

d) investitii;

e) pensii;

f) activitati agricole;

g) premii;

h) alte surse.

Perioada impozabila

Perioada impozabila este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. (este inferioara anului calendaristic, in situatia in care decesul contribuabilului survine in cursul anului).

Nivelul cotelor de contributie la bugetul asigurarilor sociale de stat si la fondul de somaj sunt stabilite anual prin Legea de aprobare a bugetului de asigurari sociale.

Cotele de contributie de asigurari sociale datorate in sistemul de pensii si asigurari sociale pentru anul 2008, au fost stabilite dupa cum urmeaza:

a) pentru conditii normale de munca 29 %;

b) pentru conditii deosebite de munca 34 %;

c) pentru conditii speciale de munca 39 %.

Cota contributiei individuale de asigurari sociale, datorata potrivit art.21 alin.(2) din Legea nr.19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, va fi de 9,5%, indiferent de conditiile de munca.

Salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2008 este de 1.550 lei.

In baza art.29 din Legea 76/2002 cu modificarile si completarile ulterioare si art.7 din legea 200/2006 pentru anul 2008 se stabilesc urmatoarele cote ale contributiilor :

contributia datorata de angajatori la bugetul asigurarilor de somaj va fi de 2% conform art. 26 din Legea76/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.

contributia individuala la bugetul asigurarilor de somaj va fi de 1% conform art. 27 din Legea 76/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.

Contributia datorata de angajator la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale conform art.7 din Legea 200/2006 este de 0,25%.

Cotele de contributii datorate de angajatori in functie de clasa de risc prevazuta la art. 101 alin(2) din Legea 346/2002 privind asigurarile pentru accidente de munca si boli profesionale cu modificarile si completarile ulterioare se stabileste de la 0,4% la 3,6% aplicata asupra fondului total de salarii brute lunare realizate.

II.3. Efectele, avantajele si dezavantajele introducerii cotei unice de impozitare de 16%

Cota unica de impozitare de 16% nu a avut un impact negativ asupra veniturilor salariale. Astfel, la salariul minim brut pe economie (de incadrare), stabilit pentru anul 2005 la 301 RON, venitul net obtinut dupa fosta impozitare era de 256,69 RON, cu 0,86 RON mai mare decat in cazul aplicarii cotei fixe de impozitare.

Aceasta deoarece din cei 301 RON se scadeau CAS 9,5%, contributia la sanatate 6,5% si apoi somajul 1%. Din suma obtinuta se scadea deducerea personala legala, stabilita pentru 2005 la 202 RON si cheltuielile profesionale (33 RON), scutite de asemenea de impozitare.

Diferenta in "favoarea" vechiului sistem creste atat timp cat cota unica de 16% este "concurata" de cea de 14 procente pe stil "vechi", ajungandu-se la o pierdere de 5 RON la un salariu de 600 RON brut. De aici insa, cota unica de 16% intra in concurenta cu cea de 26% a lui Tanasescu, astfel incat la un salariu de incadrare de 700 RON, fara sporuri, "iesea" un castig net de 0,4 RON.

De la acest prag, avantajele cotei unice erau evidente deoarece se impozitau cu 16% venituri care ar fi fost altfel impozitate cu 26% sau 38%. In acest mod, la un salariu de 1000 RON angajatul castiga 25,3 RON; la unul de 2000 RON, castigul era de peste 100 RON; la venituri de 4000 RON "avantajul" era de 468 RON. Altfel spus, principala hiba a cotei unice era scaderea veniturilor, chiar daca nu dramatica, tocmai in cazul celor cu salarii mai mici. Si aceasta problema a fost rezolvata astfel incat nimeni sa nu piarda de pe urma introducerii cotei unice de impozitare.

La 28 februarie 2005 economiile populatiei au fost cu 41,6% mai mari fata de 29 februarie 2004, ceea ce in termeni reali a reprezentat o crestere de 30% (comparativ cu salariul real care s-a majorat cu doar 14,1%). Fata de decembrie 2004 economiile au crescut cu 5,8%.

Statistica ne arata modul in care a fost distribuita "bunastarea" in urma aplicarii cotei unice: 53% dintre salariati (2,5 mil. de oameni) au primit in plus mai putin de 1 euro lunar; 32% au primit 5 euro lunar si numai 3% din salariati (aproximativ 160.000) au primit peste 220 de euro lunar. In aceste conditii, 4 milioane de oameni (85% din total) au primit doar 18% din suma ramasa la dispozitia lor prin introducerea cotei unice, in vreme ce 15% dintre salariati au primit peste 82% din cele 700 de milioane ramase in afara bugetului. De aici si efectul polarizator al introducerii acestei masuri fiscale.

In concluzie, populatia cu venituri mici a castigat putin, iar consumul a crescut pe baza creditelor bancare, in special pentru cei cu salarii mari. In acest timp, majoritatea salariatilor sunt acum obligati sa plateasca mai multi bani din buzunar pentru a acoperi cresterea accizelor si a taxelor indirecte, menita sa compenseze golul de venituri bugetare provocat de introducerea cotei unice.

Ponderea cheltuielilor bugetare pentru sanatate, asistenta sociala si pensii a fost mai mica in 2006 comparativ cu anul 2004, din cauza introducerii cotei unice. Statul si-a diminuat mult rolul activ de protectie sociala. Reducerea cheltuielilor cu politicile sociale i-a afectat in primul rand pe cei cu venituri mici, care nu au beneficiat de avantajele cotei unice. Astfel, in raport cu indicele pretului mediu de consum, puterea de cumparare a punctului de pensie a scazut cu peste 3% in iunie 2006 fata de aceeasi perioada a anului 2004. Situatia disperata i-a impins pe multi pensionari sa protesteze in strada fata de indiferenta pe care Guvernul o manifesta in raport cu cei mai saraci dintre cetatenii Romaniei.

Un dezavantaj a cotei unice de impozitare pune in pericol stabilitatea economica pe termen mediu si lung. Cresterea deficitelor externe si majorarea creditului intern i-au determinat pe analistii economici sa considere Romania o tara cu potential de risc ridicat in ceea ce priveste amenintarea unei crize financiare. In acelasi timp, cota unica a afectat substantial nivelul de trai al celor cu venituri mici si foarte mici, determinand astfel accentuarea discrepantelor din societatea romaneasca. Din pacate, introducerea cotei unice nu a condus la o crestere semnificativa a numarului de salariati, in vreme ce prin majorarea accizelor si introducerea taxei de viciu s-a stimulat extinderea economiei subterane.

Cota unica a insemnat mai multi bani in buzunare. Insa acestia au stimulat economisirea si nu consumul, care ar fi putut duce la cresterea inflatiei. Pana in 2006 Romania a avut o tendinta, care, din fericire, s-a inversat, de crestere a pietei fortei de munca la negru. In 2005 peste 230.000 de locuri de munca au fost inregistrate. Din pacate, nu exista o statistica clara care sa faca diferenta intre locurile de munca nou create si locurile de munca care au fost oficial inregistrate. Sigur ca acest lucru s-a reflectat intr-o crestere importanta a veniturilor bugetare pe diferite capitole, inclusiv la contributii sociale. Aceasta este o dovada ca masura a fost corecta si ca a avut impactul scontat.

La nivelul salariilor, in schimb, cota unica nu s-a resimtit aproape deloc. In ianuarie 2005 s-a consemnat o crestere medie de 5%, cauzata in cea mai mare parte de acordarea de prime in sectorul bugetar. In februarie 2005, insa, salariul mediu net a scazut cu 7% introducandu-se la nivelul mediu din ultimele luni ale anului trecut.

In mod surprinzator, pe categorii, cele mai mari cresteri s-au inregistrat in cazul salariilor mici, asupra carora cota unica a avut o influenta redusa. Media salariilor mari, in schimb, a ramas aceeasi. Privatii n-au crescut salariile decat moderat in scopul mentinerii competitivitatii.

Tranzactiile imobiliare au fost impozitate pentru prima data, in anul 2005, incepand cu luna iunie, diferentiat in functie de perioada de detinere a imobilului, prin intrarea in vigoare a unor modificari la Codul Fiscal, menite sa atenueze din pierderile bugetare provocate de cota unica. Astfel, a fost introdusa o cota de impozitare de 10% pentru castigurile obtinute din vanzarea de cladiri si terenuri, in cazul in care acestea sunt cedate in mai putin de trei ani de la dobandire. Incepand cu 1 ianuarie 2006, cota a crescut la 16%, aplicata la valoarea pozitiva dintre pretul de vanzare si cel de cumparare, respectiv costul de constructie. Imobilele detinute pe o perioada mai mare de 3 ani si cele mostenite, primite prin donatie, retrocedate, provenite din schimb imobiliar sau la capitalul social al unei firme au fost scutite de impozitarea castigului de pe urma vanzarii.

III. ANALIZA PRELEVARILOR FISCALE SUB FORME DE IMPOZITE PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE SI FACTORII DE INFLUENTA

III.1. Prezentarea generala a S.C. UCM Resita S.A.

III.1.1. Date generale

Uzina Constructoare de Masini Resita este situata in municipiul Resita in partea de sud-vest a Romaniei, pe valea raului Barzava. Dezvoltarea ei s-a desfasurat treptat in decursul istoriei, inceputurile fiind puse la 3 IULIE 1771 cand s-au pus in functiune doua furnale si forja. Asa dupa cum se prezinta astazi ea este rezultatul unei indelungate experiente in domeniul constructiilor de masini in ceea ce priveste utilajul energetic, metalurgic, motoarele Diesel si masinile electrice. Este cea mai mare intreprindere din Resita si judetul Caras-Severin, dar si din partea de vest a tarii.

La 23 decembrie 2003 a fost semnat contractul prin care Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiunilor Statului (APAPS) a vandut pachetul de actiuni pe care il detinea la societatea U.C.M. Resita unui consortiu format din societatea INET AG Elvetia si Asociatia Salariatilor U.C.M. Resita.

Societatea UCM Resita S.A. este inregistrata la Registrul Comertului sub numarul J11/4/12.02.1991 si are codul fiscal R 1056654. Activitatea preponderenta Cod CAEN: 2811- Fabricarea de motoare si turbine (cu exceptia celor pentru avioane, autovehicule si motociclete).

Societatea a fost constituita si inregistrata la Registrul Comertului in 1991 in baza Hotararii de Guvern nr. 1296/1990 completata si modificata prin Hotararea de Guvern nr. 334/1991, hotarare prin care Societatea devine societate comerciala de stat pe actiuni. Societatea functioneaza in conformitate cu legislatia din Romania.

Obiectul principal de activitate al Societatii este fabricarea si comercializarea de: hidroagregate (turbine hidraulice, vane, regulatoare si hidrogeneratoare), echipamente hidromecanice, servomotoare hidraulice mari, piese de schimb pentru motoare Diesel.

Societatea furnizeaza si servicii de reabilitare si imbunatatire, inginerie specializata si asistenta tehnica in domeniile legate de obiectul principal de activitate.

Produsele Societatii sunt livrate atat pe piata interna cat si pe piata externa.

Pe piata interna principalii clienti sunt cei care au ca obiect de activitate productia de energie hidroelectrica, in special Hidroelectrica.

Principalii clienti externi sunt cei din domeniul de producere a energiei hidroelectrice, aflati in Austria, China, Egipt, Elvetia, Germania, Turcia, Taiwan, Singapore etc.

Societatea este cotata pe Bursa de Valori, iar la 31 decembrie 2006 actiunile sale erau tranzactionate la o valoare medie de 0.58 lei pe actiune. La 31 decembrie 2005, actiunile
Societatii erau oprite la tranzactionare pana in momentul solutionarii definitive a litigiului cu
Societatea de Investitii Financiare Banat - Crisana SA Arad ("SIF Banat Crisana'), acest litigiu fiind solutionat favorabil pentru Societate

Incepand cu 18.09.2006, structura actionariatului este urmatoarea:

- INET AG - 96,3880 %

- Asociatia Salariatilor Uzinei Constructoare de Masini Resita - 0,7029 %

- SIF Banat-Crisana - 1,1750 %

- SIF Oltenia - 1,0914 %

- PPM si alti actionari - 0,6225 %

- A.V.A.S. - 0,0202 %

Structura actionariatului este prezentata in Fig. III.1.

Fig.III.1. Structura actionariatului pentru S.C. UCM Resita S.A.

Capitalul social al U.C.M. Resita este de 9.426.940,40 lei.

Cifra de afaceri pe anul fiscal 2007: 121.626.898 lei (RON)

In prezent, U.C.M. Resita are un numar total de 2.330 angajati.

III.1.2. Situatia patrimoniala

Patrimoniul ca structura economica si juridica de apropiere si gestiune a valorilor materiale si banesti reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor unei persoane fizice sau juridice, precum si bunurile la care aceasta se refera.

Din punct de vedere al contabilitatii, patrimoniul apare ca o entitate compusa din bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligatii ce formeaza substanta materiala a patrimoniului, pe de o parte, si drepturile si obligatiile cu valoare economica care exprima raporturile de proprietate in cadrul carora se procura si gestioneaza bunurile, pe de alta parte.

In tabelul III.1. este prezentata marimea, dinamica si structura patrimoniului si a capitalurilor pentru societatea comerciala S.C. UCM Resita S.A.

Tabelul nr.III.1 Marimea, dinamica si structura patrimoniului si a capitalurilor

III.1.3. Structura organizatorica

Organizarea si functionarea intreprinderii sunt orientate spre realizarea obiectivelor sale in sensul ca fiecare componenta organizatorica sau actiune trebuie sa corespunda unor cerinte clar definite, reiesite din obiectivele acesteia. Structura intreprinderii depinde de numerosi factori ca: istoricul si evolutia sa, sectorul de activitate,tipul de management.

Ca expresie a organizarii formale,structura organizatorica a unei intreprinderi se proiecteaza pe baza unor norme, reguli, principii si documente oficiale.

Structura organizatorica, componenta a structurii generale a firmei, reflecta "anatomia intreprinderii". Modul de concepere, detaliere si implementare a acesteia, influenteaza nemijlocit asupra activitatilor impuse de realizarea obiectivelor intreprinderii.

Aprecierea structurii organizatorice a unei intreprinderi reprezinta un proces de cunoastere, intelegere si explicare a situatiei existente prin analiza detaliata a factorilor care influenteaza starea ei, cum sunt: strategia dezvoltarii firmei; tipul si complexitatea productiei; dimensiunea intreprinderii; calitatea resurselor umane utilizate; mutatiile ce au loc in mediul exterior al firmei; cadrul juridic; statutul intreprinderii; etc.

Functionarea in conditii de eficienta economica maxima a unei intreprinderi industriale necesita adoptarea tipului optim de structura de productie si conceptie, in raport cu particularitatile pe care le prezinta.

S. C. UCM Resita S.A. dispune de o organigrama in care sunt stabilite subordonarile ierarhic - functionale pe nivele: conducere, compartimente functionale, sectii de productie si auxiliare, formatii de lucru.

Structura de conducere este definita ca reprezentand ansamblul cadrelor de conducere si compartimentelor (servicii, birouri) tehnice, economice, administrative, modul de constituire si grupare a acestora, precum si relatiile dintre ele necesare desfasurarii corespunzatoare a procesului managerial si a proceselor de executie.

Societatea este administrata de un Consiliului de Administratie format din[15]:

- Adrian CHEBUTIU - Presedinte

- Dan OBADAU - Vicepresedinte

- Mihai DRULA - Vicepresedinte

- Patrick SALATH - Membru

- Dumitru Haralambie PAUN - Membru

Functia de Presedinte Director General al societatii este exercitata de catre Adrian CHEBUTIU ajutat in activitate de catre o echipa compusa din:

- Marius Daniel STAICU - Director Financiar

- Lacrimioara STEFANICA - Director Comunicare si Resurse Umane

- Daniela AZUGA - Director Implementare si TI

- Adrian PREDA - Director Logistica

- Cristian MURESAN - Director Investitii

- Mircea Bolovedea - Director Tehnic

- Ion PEIA - Director Comercial

- Stefan VERDET - Director Productie

O structura pentru a fi eficienta, trebuie sa fie supla, sa aiba un numar mic de nivele ierarhice. Aceasta inseamna ca un sef sa aiba un numar limitat de subordonati. In cazul S. C. UCM Resita S. A. nivelele ierarhice se prezinta:

Fig.III.2. Structura ierarhica a personalului S.C. UCM Resita S.A.

Structura personalului pentru societatea comerciala S.C. U.C.M. Resita S.A. este prezentata in Fig. III.2.

Fig.III.2. Structura personalului la S.C. UCM Resita S.A.

III.1.4. Mediul de afaceri

Beneficiind de un management modern, orientat catre client, UCM RESITA a reusit sa-si sporeasca reputatia pe o piata puternic concurentiala, prin promovarea si comercializarea unor produse competitive, raportate la cerintele pietei, in conditiile mentinerii unui raport optim calitate - pret.

Produsele Societatii sunt livrate atat pe piata interna cat si pe piata externa.

Pe piata interna principalii clienti sunt cei care au ca obiect de activitate productia de energie hidroelectrica, in special Hidroelectrica.

U.C.M RESITA S.A. a ales ca piete internationale, pietele din Italia, Spania si Germania pentru numeroasele oportunitati de afaceri ce rezida in primul rand din planul de dezvoltare economica inceput odata cu aderarea la UE a Spaniei si din dezvoltarea economica puternica a Italiei si Germaniei, ca vechi componente ale UE. Cele 3 tari au o industrie puternica, Germania a devenit, in ultimii ani locomotiva economiei mondiale. Economia Germaniei este una dintre cele mai dezvoltate si solide din lume, bazata pe industria prelucratoare (locul I pe glob la mai multe produse). Principalele produse importate in 2007: produse chimice (11%), automobile si parti componente pentru acestea (10%), combustibil si gaz natural (6,7%), masini si utilaje (6,7%), aparate electrice si elemente electronice (6,7%), metale si produse din acestea (5,4%), masini de birou sau aparate de prelucrare a datelor (4,8%), produse alimentare (4,7%). Italia, ocupa locul 5 pe glob in care industriei ii revine un rol crescand: concentreaza ⅓ din populatia activa si contribuie cu 1/3 la PNB si inregistreaza cel mai ridicat ritm de crestere dintre tarile membre C.E.E si Spania este o tara agrar-industriala, sectorul capitalist de stat detine un loc important in economie, importurile inregistrand in 2007 un volum de 153,9 miliarde dolari.

In ceea ce priveste clientii potentiali, putem aminti de fabricile de masini si utilaje, exploatatii agricole, marii si micii comercianti cu amanuntul si intreprinderile pentru care produsele firmei UCM RESITA reprezinta mijloace fixe necesare derularii proceselor de productie.

Cu toate acestea UCM RESITA a ales ca piata tinta Spania deoarece intre Spania si Romania exista deja un istoric propice al cadrului juridic cu privire la relatiile economice.

Datele statistice romanesti consemneaza faptul ca, in anul 2005,  schimburile comerciale cu Spania au cunoscut cea mai rapida crestere (44% exportul si 26% importul) si au atins cea mai mare valoare (1266,7 milioane euro, din care 539,8 milioane euro exportul si 726,9 milioane euro importul) din istoria relatiilor bilaterale, contribuind la diminuarea, fata de anul 2004, a soldului nefavorabil al balantei comerciale, atat ca valoare, cat si ca pondere.

La sfarsitul anului 2007, volumul total al schimburilor comerciale ale Romaniei cu Spania a fost de 753,4 milioane euro (cu o pondere de 2,42% in totalul comertului exterior romanesc), din care 321,9 milioane euro exportul (cu o pondere de 2,54% din totalul exporturilor romanesti - locul 10 in topul partenerilor Romaniei) si 431,5 milioane euro importul (cu o pondere de 2,34% din totalul importurilor romanesti - locul 14 in top), soldul nefavorabil al balantei comerciale fiind de -109,6 milioane euro.

Schimburile comerciale dintre Romania si Spania se derulau pana acum in cadrul Acordului european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la 01.02.1993 si intrat in vigoare la 01.02.1995.

Totodata, pe linia relatiilor economice, erau in vigoare urmatoarele tratate:

- Conventie de cooperare stiintifica si tehnica intre Guvernul Romaniei si Guvernul Spaniei, intrata in vigoare in 1980 pentru o perioada de 5 ani, prelungita automat pe perioade de 5 ani;

- Acord de cooperare economica si industriala intre Romania si Spania, intrat in vigoare la 3.10.1991 cu valabilitate initiala 10 ani si cu prelungire automata pe perioade de 1 an.

Alte acorduri importante:

- Tratat cu privire la relatiile de prietenie si cooperare intre Romania si Regatul Spaniei, intrat in vigoare in 1993, cu valabilitate initiala 10 ani si prelungire automata pe perioade de 5 ani;

- Conventie intre Romania si Spania privind competenta juridica, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala;

- Acord intre Romania si Spania privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor, semnat la 25.01.1995 si intrat in vigoare la 07.12.1995;

Odata cu intrarea Romaniei in UE cadrul legislativ a fost si mai adecvat, deoarece Spania era deja membra. Legislatia comerciala in general si cea privind comertul exterior in particular sunt cele existente in Uniunea Europeana si se caracterizeaza printr-o liberalizare cvasi-totala a circulatiei produselor si a preturilor.

De aceeasi libertate se bucura si regimul investitiilor cu exceptia productiei de aparare, se pot face investitii practic in orice sector, inclusiv de catre cetatenii straini, Spania fiind una din tarile europene importante de destinatie a investitiilor straine.

In Spania posibili parteneri de afaceri pot fi firmele INDAR ELECTRIC MACHINES si GAMESA ELECTRIC firmele aratandu-se foarte interesate de produsele hidro ale UCM Resita.

III.2. Analiza prelevarilor sub forma impozitelor pe salarii si factorii de influenta

Noile reglementari fiscale au creat, in ceea ce priveste veniturile din munca, doua zone distincte:

In zona salariilor mici, care reprezinta marea majoritate, nu s-au produs efecte diferite fata de situatia anterioara, prin insesi masurile luate pentru ca aplicarea cotei unice sa nu afecteze castigurile anterior obtinute efectiv de salariati.

Salariatii cu venituri mici au beneficiat de deduceri diferentiate in raport de numarul persoanelor aflate in intretinere si de nivelul veniturilor de natura salariala. Pentru persoanele fizice care realizeaza un venit lunar brut de pana la 1000 lei inclusiv, deducerile variaza intre 250 (aplicabile celor fara persoane in intretinere) si 650 (pentru cei cu patru sau mai multe persoane in intretinere). Cei care au patru copii in intretinere si care au salarii brute de pana la 700 lei nu vor plati nici un fel de impozit pe venit.

Comparand cu vechiul sistem, al cotelor progresive, un roman fara persoane in intretinere si cu un salariu cuprins intre 300 si 1000 lei nu va plati deloc impozit pe venit pentru 250 lei din salariu, fata de nivelul anterior de 230 lei. Spre exemplu, romanii cu salarii lunare brute de 400 lei vor datora statului impozite mai mici: 13.12 lei in loc de 18.30 lei.

Practic, cei care nu au copii, la acelasi venit brut, castiga mai mult din diferenta de impozit decat cei care au persoane in intretinere. Cei din urma primesc insa o compensare dubla la venitul real prin deducerile mari de care beneficiaza, care se scad din baza de impozitare. Acestia vor avea venitul net mai mare.

In zona salariilor superioare va fi insa mare batalie intre angajatori si angajati pentru captarea avantajelor de pe urma introducerii cotei unice de 16%, care se vor resimti sensibil in aceasta zona unde impunerea era de 25%-40%.

In ciuda faptului ca nu vor mai beneficia de deduceri, ei practic vor avea cresteri salariale cuprinse intre 300 si 700lei. Spre exemplu, romanii cu un salariu brut de 3000 lei vor avea de cheltuit in plus pana la 330 lei (in functie de numarul de persoane pe care le are in intretinere), impozitul pe venit scazand la 390 lei.

In principiu, daca salariul negociat este cel net, avantajele vor fi colectate de angajator.

Daca, dimpotriva, salariul negociat este cel brut, avantajele impozitarii mai mici vor reveni angajatului.

Practica unitatilor performante din ultimii ani este de a acorda la fiecare inceput de an cresteri salariale personalului angajat. In anul curent, indiferent de forma de negociere a salariului (brut sau net), aceste cresteri au putut fi acoperite de efectele cotei unice pentru salariile mari.

De regula, salariile negociate sunt cele nete, in timp ce in acte sunt inscrise cele brute, aceasta fara a pune la socoteala faptul ca, in foarte multe cazuri, salariile inregistrate sunt completate cu alte avantaje neimpozabile sau pentru care se percepe un impozit mai mic (tocmai pentru ca societatea sa plateasca mai putin).

Tabelul III.2. Impozitul pe salarii in perioada 2004-2007 la S.C. UCM Resita S.A.

Fig.III.3. Evolutia impozitul pe salarii in perioada 2004-2007 la S.C. UCM Resita S.A.

Analizand graficul de mai sus se observa ca pe anul 2005, odata cu introducerea cotei unice de impozitare de 16 %, prelevarile impozitului pe salarii catre bugetul de stat a scazut simtitor. Ponderea taxelor de salarizare ale societatii in salariul net, in situatia aplicarii cotelor progresive, era in crestere, direct proportional cu nivelul salarial. Conform noilor reglementari, societatea este avantajata sa ofere salarii nete mai mari de 1000 lei, deoarece incepand cu acest nivel, totalul taxelor de salarizare ale societatii se diminueaza, ca pondere, in salariul net.

In anul 2005 societatea a beneficiat de unele inlesniri la plata obligatiilor la Bugetul Statului, conform Ordinului Comun al Ministerului Finantelor Publice si APAPS nr. 6 din 3 aprilie 2006, astfel:

au fost scutite de plata obligatii bugetare restante la data de 31 decembrie 2003, in suma de 56.246.741 RON, reprezentand, in principal: TVA, impozit pe profit, contributia la asigurarile sociale datorata de angajator si taxe speciale, precum si dobanzile si penalitatile aferente acestor obligatii, in suma de 114.160.603 RON;

au fost esalonate la plata pe 5 ani, cu perioada de gratie de 6 luni, obligatii bugetare restante la data de 31 decembrie 2003, in suma de 11.481.826 RON, reprezentand, in principal: impozit pe salarii, impozit pe veniturile din salarii, contributia la asigurarile sociale de sanatate datorata de angajator si alte obligatii.

Astfel se explica si valoarea destul de mica a impozitului pe salarii platit de societate la bugetul de stat pe anul 2005.

Incepand cu anul 2006 valoarea datorata de societate la bugetul de stat pentru impozitul pe salarii a crescut. Totusi, analizand graficul de mai sus ponderea este mai mica decat in anul 2004, inainte de introducerea cotei unice de impozitare.

La data de 29 martie 2007 societatea a mai beneficiat si de Ordinul nr. 9083 emis de catre AVAS privind acordarea de inlesniri la plata obligatiilor catre Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate ("FNUASS") restante la data de 30 iunie 2003 si neachitate la data de 21 februarie 2007, prin care:

au fost scutite de plata dobanzi si penalitati aferente obligatiilor catre FNUASS calculate pana la data protocolului (14 noiembrie 2003) prin care AVAS a preluat creante bugetare de la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate ("CNAS"), in suma totala de 9.537.057 lei, reprezentand contributia de asigurari sociale de sanatate angajator si angajati;

au fost esalonate la plata pe 5 ani, cu perioada de gratie de 6 luni, obligatii restante catre FNUASS reprezentand contributii de asigurari sociale de sanatate angajator si angajati restante la data de 30 iunie 2003, in suma de 8.449.104 lei.

Prelevarile din impozitul pe salarii pentru anul 2007 a fost de 3.672.220 in scadere cu 19.490 RON fata de anul 2006. Acest lucru se datoreaza si faptului ca numarul de angajati a scazut in 2007 cu 1162 fata de anul 2006. Tot in anul 2007 a avut loc si o crestere a salariilor angajatilor, astfel incat acest lucru a dus cresterea impozitului datorat la bugetul de stat. (vezi capitolul 2).

Pana la introducerea cotei unice de impozitare de 16%, in costul total al locului de munca - evident, acoperit in mod integral de angajator - peste 70% il reprezentau, in medie, contributiile sociale si doar sub 30% impozitele pe venit. Proportia reala era de peste 90% la sub 10%, in cazul salariilor mici, si devenea mai echilibrata (60% la 40%) doar in cazul salariilor foarte mari.

In aceste conditii, abia o scadere de 2-3 puncte procentuale in impozitul pe venit putea echivala cu o scadere de un singur punct procentual in contributiile sociale, in cazul salariilor medii si mari, iar in cazul salariilor mici, abia una de 8-9 puncte procentuale. Evident, cifrele se dubleaza pentru nivelul a 2 puncte procentuale in contributiile sociale.

Avantajele prezente privind baza de calcul a impozitului pe veniturile din salarii raspunde mult mai bine echitatii fiscale, iar cota unica de impozitare de 16% aplicata lunar, nu inseamna decat o relansare a fortei de munca active in Romania.

III.3. Analiza prelevarilor sub alte forme ale impozitelor pe veniturile persoanelor fizice si factorii de influenta.

Unii analisti considera ca introducerea cotei unice de impozitare de 16%, nu poate, in mod obiectiv, sa scoata la suprafata spre impozitare castiguri din zona ata-numitei "remunerari la negru" sau sa produca deplasari notabile in scripte dinspre salarii mici inspre salarii mari.

In ambele cazuri, in schimbul unor reduceri, relativ mici in impozitarea propriu-zisa a veniturilor, ar trebui sa se plateasca mult mai substantiale contributii sociale, ceea ce nu este convenabil pentru angajatori. Acestia vor ca locurile de munca pe care le intretin, precum si cele noi pe care eventual le creeaza sa ii coste cat mai putin.

Ministerul Finantelor Publice apreciaza ca impozitele incasate vor creste in principal datorita urmatoarelor trei cauze:

economia subterana ar putea iesi la suprafata deoarece devine mai complicat sa eviti Fiscul decat sa platesti, iar mai multi bani declarati inseamna mai multi bani colectati ;

cresterea consumului menajelor datorita veniturilor salariale marite ce duce la cresterea T.V.A.

cresterea investitiilor firmelor, ce va duce de asemenea la cresterea TVA dar si la crearea de noi locuri de munca, noi salariati platind impozit pe venit.

Miza introducerii cotei unice de impozitare poate fi considerata, pe langa "relaxarea fiscala", declararea reala a salariilor angajatilor de catre patronat si, in consecinta, obtinerea de venituri mai mari la bugetul statului.

Tabelul III.3. Alte impozite in perioada 2004-2007 la S.C. UCM Resita S.A.

Ca si in cazul analizei prelevarilor din impozitul pe salarii, analiza prelevarile din celelalte tipuri de impozite si taxe se face tot pentru perioada 2004 - 2007. Am ales aceasta perioada pentru a cuprinde in aceasta analiza si anul 2005, anul cand s-a introdus cota unica de impozitare de 16%.

Pentru a exemplifica mai bine evolutia acestor tipuri de impozite si taxe prelevate de la S.C. UCM Resita la bugetul de stat, vom analiza fiecare tip in parte.

Asigurarile sociale

Sumele datorate de S.C. UCM Resita la bugetul de stat privind asigurarile sociale, pentru perioada 2004 - 2007 sunt prezentate in tabelul III.3.

Evolutia acestor taxe, de-a lungul perioadei analizate este prezentata in figura de mai jos.

Fig.III.4. Evolutia prelevarilor la asigurarile sociale in perioada 2004-2007

Analizand graficul de mai sus se observa ca valoarea cea mai mare datorata la bugetul de stat s-a inregistrat in anul 2004 (48.962.001 RON) inainte de introducerea cotei unice de impozitare.

Incepand cu anul 2005, aceasta a scazut simtitor. Astfel odata cu introducerea cotei unice de impozitare de 16%, suma totala datorata de societate la bugetul de stat a scazut: in anul 2005 aceasta a fost in valoare de 26.823.188 RON (o reducere cu aproape 50 % fata de anul precedent).

Reducerea a continuat si in anul 2006 cand valoarea totala a asigurarilor sociale datorate la bugetul de stat de societate a fost de 14.525.784 RON (iarasi o reducere de aproape 50% fata de anul precedent).

In schimb in anul 2007 suma datorata de societate la buget in acest caz a crescut ajungandu-se la o crestere cu aproximativ 40% fata de anul precedent. Astfel suma datorata in anul 2007 a fost de 24.896.705 RON.

TVA

Sumele datorate de S.C. UCM Resita la bugetul de stat privind tva-ul, pentru perioada 2004 - 2007 sunt prezentate in tabelul III.3.

Evolutia acestor taxe, de-a lungul perioadei analizate este prezentata in figura de mai jos.

Fig.III.5. Evolutia prelevarilor din TVA in perioada 2004-2007

Analizand graficul de mai sus se observa ca valoarea cea mai mare datorata la bugetul de stat s-a inregistrat tot in anul 2004 (11.482.738 RON) inainte de introducerea cotei unice de impozitare.

Incepand cu anul 2005, aceasta a scazut simtitor. Astfel odata cu introducerea cotei unice de impozitare de 16%, suma totala datorata de societate la bugetul de stat a scazut: in anul 2005 aceasta a fost in valoare de 5.083.947 RON (o reducere cu mai mult de 50 % fata de anul precedent).

In anul 2006 suma datorata a crescut ajungand la valoarea de 6.412.322 RON. Cresterea a crescut si in anul 2007, ajungandu-se ca valoarea datorata la bugetul de stat in acest caz sa fie de 8.194.631 RON.

Obligatii la fondul de somaj

Sumele datorate de S.C. UCM Resita la bugetul de stat privind obligatiile la fondul de somaj, pentru perioada 2004 - 2007 sunt prezentate in tabelul III.3.

Evolutia acestor taxe, de-a lungul perioadei analizate este prezentata in figura de mai jos.

Fig.III.6. Evolutia obligatiilor la fondul de somaj in perioada

Analizand graficul de mai sus se observa ca suma cea mai mare datorata de societate la bugetul de stat s-a inregistrat in anul 2004, inainte de introducerea cotei unice de impozitare. Astfel in anul 2004 valoarea datorata a fost de 5.437.039 RON.

In anul 2005 valoarea a scazut la 1.468.409 RON, acest lucru datorandu-se introducerii cotei unice de impozitare de 16%. In anii urmatori, valoarea datorata s-a mentinut la aceleasi cote, fiind in anul de 2006 de 1.737.643 RON si respectiv in 2007 de 1.721.963 RON.

Obligatii la fondurile speciale, alte impozite, taxe si varsaminte asimilate

Sumele datorate de S.C. UCM Resita la bugetul de stat privind obligatiile la fondurile speciale, alte impozite, taxe si varsaminte asimilate sunt prezentate in tabelul III.3

Evolutia acestor taxe, de-a lungul perioadei analizate este prezentata in figura de mai jos.

Fig.III.7. Evolutia obligatii la fondurile speciale, alte impozite, taxe si varsaminte asimilate in perioada 2004-2007

Analizand si graficul din Fig. III.7. se observa ca si in acest caz valoarea cea mai mare prelevata de la societatea S.C. UCM Resita la bugetul de stat s-a inregistrat tot in anul 2004. Valoarea platita de societate in acest an a fost de 3.599.637 RON.

In anul urmator, 2005, valoarea datorata a inregistrat o scadere cu aproximativ 75% fata de anul precedent. Astfel in anul 2005 societatea a platit 962.183 RON la bugetul de stat.

In anul 2006 s-a inregistrat o crestere relativ mica a valorii datorate, ajungandu-se la valoarea de 1.025.718 RON. Aceeasi valoare scazuta s-a inregistrat si in anul 2007 cand valoarea a fost de 933.137 RON.

Impozitul pe profit.

Sumele datorate de S.C. UCM Resita la bugetul de stat privind impozitul sunt prezentate in tabelul III.3

Evolutia acestor taxe, pe anii 2004 si 2005 este prezentata in figura de mai jos. In acest caz analiza s-a facut doar pe anii 2004 si 2005 deoarece in anii 2006 si 2007 societatea luata in studiu nu a inregistrat profit.

Fig.III.7. Evolutia impozitului pe profit in perioada 2004-2005

Analizand graficul de mai sus se observa ca valoarea cea mai mare s-a inregistrat tot in anul 2004. In anul 2005 impozitul platit a fost de 260.357 RON, o valoare destul de mica. Aceasta suma se datoreaza pe de o parte introducerii cotei unice de impozitare, iar pe de alta parte si datorita faptului ca profitul obtinut de societate in acest an a fost destul de mic.

In graficul din figura de mai jos am prezentat toate aceste impozite si taxe datorate de societate la bugetul de stat, pe intreaga perioada analizata.

Fig.III.8. Evolutia tuturor impozitelor si taxelor in perioada 2004-2007

Analizand graficul de mai sus se observa ca valoarea acestor taxe si impozite a inregistrat o scadere semnificativa incepand cu anul 2005, an in care s-a introdus cota unica de impozitare de 16%.

CONCLUZII

In concluzie Resursele financiare ale bugetului general consolidat al Romaniei se constituie in mare parte din veniturile cu caracter fiscal (aproximativ 98% din total venituri bugetare) in cadrul carora, in perioada actuala, impozitele indirecte (pe consum) detin o pondere de aproximativ 70%.

Ratiunea introducerii cotei unice in Romania a constat, cel putin in plan teoretic, in impulsionarea afacerilor, in vederea dezvoltarii economice si a crearii de noi locuri de munca.

Indiscutabil, renuntarea la impunerea progresiva si introducerea cotei unice a starnit o serie de reactii pro si contra. Lasand la o parte polemicile, mai mult sau mai putin politizate, totusi in ce priveste fiscalitatea locului de munca in Romania, problema care a ramas, deocamdata, nerezolvata consta in mentinerea cotelor ridicate ale contributiilor sociale.

Folosirea politicii fiscale pentru realizarea redistribuirii veniturilor este o problema care presupune asumarea unor judecati de valoare precum si sacrificarea unei parti a eficientei economice in favoarea justitiei fiscale.

In viitor, ca urmarea presiunii exercitata de fenomenul de globalizare, se va inregistra o aliniere a nivelului fiscalitatii si a redistribuirii spre valorile inregistrate in tarile cu o fiscalitate mai redusa.

Sistemul fiscal romanesc este unul apropiat de ceea ce exista actualmente pe plan mondial, dar mai sunt necesare o serie de modificari pentru armonizarea cu legislatia Uniunii Europene precum si pentru inlaturarea unor deficiente ale acestuia. Gradul de fiscalitate din Romania este numai aparent unul scazut, pentru ca, de fapt, datorita nivelului redus al PIB-ului si al unei repartizari inegale a fiscalitatii, pentru o mare parte a contribuabililor, fiscalitatea este una apasatoare chiar si in urma instituirii de la 1 ianuarie 2005 a cotei unice de 16%.

Se impune o distribuire mai echitabila a sarcinii fiscale printr-o mai buna colectare a impozitelor si scaderea nivelului acestora, precum si sustinerea cresterii economice pentru a spori nivelul venitului pe locuitor.

Principalele probleme care vor determina pe termen scurt aplicarea politicii fiscale in Romania sunt nivelul arieratelor si dezechilibrul existent intre numarul de salariati si numarul de pensionari. In acest sens se discuta posibilitatea instituirii unui sistem complementar privat de asigurari sociale obligatorii care sa echilibreze, in timp, bugetul asigurarilor sociale de stat.

Se impune o folosire moderata a politicii fiscale pentru stabilizarea economiei romanesti in conditiile in care aceasta este inca in buna parte nerestructurata, iar balanta comerciala este una dezechilibrata, importurile fiind mult mai mari decat exporturile.

Politica fiscala din Romania trebuie sa fie mai degraba una indreptata spre sprijinirea restructurarii economiei si a investitiilor in vederea sustinerii unei cresteri sanatoase pe termen lung si nu una anticiclica. Totodata guvernul trebuie sa renunte la utilizarea bugetului public ca un instrument politic folosit cu predilectie pentru castigarea alegerilor.

Perspectivele sunt ceva mai optimiste, insa nu numai datorita eforturilor interne, ci si constrangerilor externe si a angajamentelor pe care Romania si le-a asumat in procesul integrarii europene.

Aceasta integrare nu a adus numai beneficii, ci si costuri, deoarece Romania, cu mecanismul sau economic inca aflat in tranzitie si confruntata cu necesitatea unor investitii sectoriale de zeci de miliarde de euro, a suferit intr-o prima faza ca urmare a falimentului unor intreprinderi, a cresterii somajului, accizelor, a platii cotizatiei comunitare, etc.

BIBLIOGRAFIE

Bistriceanu, Gh.D., Adochitei, M., Negrea, E. - Finantele Agentilor Economici, Ed. Didactica si Pedagogica. Bucuresti, 1995.

[2] Cioponea Mariana Cristina - Veniturile si cheltuielile bugetare in contextul integrarii europene, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2004

[3] Corduneanu Carmen Sistemul Fiscal in stiinta finantelor, Editura Codecs, Bucuresti, 1998, p.76

[4] Filip Gheorghe (coordonator), Finante,Editura Sedcom Libris, Iasi, 2002

[5] Vacarel Iulian Finante publice, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 2001

[6] Vacarel, I. si Colectiv - Finante Publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994

[7] Juravle, V., Vintila, G. - Fiscalitate, Editura ASE, Bucuresti, 1999

[8] Voinea Gheorghe - suport de curs "Legislatia fiscala" 2006,Iasi

*** Legea privind finantele publice, nr. 72/1996 - publicata in M.O. nr. 152/17 iulie 1996

Codul fiscal 2007- Legea 571/2003 cu modificarile si completarile ulterioare.

*** Legea .95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii actualizata.

*** Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2007 (nr.487/27.12.2006)

*** Legea.200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale

Ordonanta Guvernului nr.73/1999 privind impozitul pe venit publicata in Monitorul Oficial nr.419/31 august 1999

*** Ordonanta Guvernului nr.7/2001 privind impozitul pe venit modificata si completata prin Legea nr.493/2002 si Legea nr.662/2002;

*** Hotararea Guvernului nr. 54/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr.7/2001 privind impozitul pe venit

*** Ordinul Ministrului finantelor publice nr.1/2002 privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii si pensii si a actualizarii sumelor fixe precum si a baremului mediu anual pentru calculul platilor anticipate cu titlu de impozit pentru anul fiscal 2002;

*** Decizia Ministrului finantelor publice nr.6/2002 privind aprobarea solutiei referitoare la aplicarea penalitatilor pentru nedepunere la termen a declaratiei pe venit global

*** Ordinul Ministrului finantelor publice nr.1754/2002 privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii si pensii si a actualizarii sumelor fixe precum si a baremului mediu anual pentru calculul platilor anticipate cu titlu de impozit pentru anul fiscal 2003;

*** Ordinul Ministrului finantelor publice nr.1773/2002 privind aprobarea Nomenclatorului activitatilor independente pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de venit, pentru contribuabilii care desfasoara activitatea individual;

*** Ordinul Ministrului finantelor publice nr.31/2003 pentru aprobarea modelului si continutului unor formulare prevazute de Ordonanta Guvernului nr.7/2001 privind impozitul pe venit.