PROIECT PRACTICA PREZENTARE GENERALA A INTREPRINDERII - S.C. LEVAIOS COM SRL

PROIECT PRACTICA

CAP 1: PREZENTARE GENERALA A INTREPRINDERII

DENUMIREA INTREPRINDERII: S.C. LEVAIOS COM SRL

FORMA JURIDICA:    SOCIETATE CU RASPUNDERE

LIMITATA

• Societatea cu raspundere limitata este acea societate care ale carei obligatiuni sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii sunt obligati numai in limita capitalului social subscris. Caracteristicile societatii comerciale cu raspundere limitate sunt:

o        Asocierea se bazeaza pe increderea asociatilor

o        Capitalul social este divizat in parti sociale, reprezentate pe titluri nenegociabile

o        Asociatii raspund pentru obligatiunile sociale numai in limita aportului lor

• Se constituie prin contract de societate si statut
• Actul constituitiv va contine referiri la
• persoanele asociate,
• In societatea cu raspundere limitata, numarul asociatilor nu poate fi mai mare de 50.
• Poate sa aiba doar un singur asociat:
• o persoana, fizica sau juridica, nu poate fi asociat unic decat intr-o singura societate cu raspundere limitata
• nu poate avea ca asociat unic o alta societate comerciala cu raspundere limitata alcatuita dintr-o singura persoana
• in cazul mai multor asociati, societatea trebuie sa aiba cel putin doi asociati si cel mult 50 de asociati
• forma, denumirea, sediul, emblema, obiectul de activitate,
• firma se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adauga numele unuia sau mai multot asociati si va fi insotita de mentiunea 'societate cu raspundere limitata'
• capitalul social subscris si varsat,
• Capitalul social al unei societati cu raspundere limitata nu poate fi mai mic de 200 RON
• Capitalul social se divide in parti sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 RON. Partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.
• Capitalul social poate fi majorat sau micsorat in conditiile Legii no.31/1990.
• administratorii societatii,
• partea fiecarui asociat la profit si la pierderi
• partile sociale
• nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile
• au a valoare nominala egala, ce nu poate fi mai mica decat 10 RON
• sediile secundare,
• durata societatii si
• modul de dizolvare si lichidare
• In termen de 15 zile de la data autentificarii actului constitutiv, fondatorii sau administratorii societatii, ori un imputernicit al acestora, vor cere inmatricularea societatii in registrul comertului in a carui raza teritoriala isi va avea sediul societatea.
• Societatea comerciala este persoana juridica de la data inmatricularii in registrul comertului. Inmatricularea se efectueaza in termen de 24 de ore de la data la care incheierea judecatorului delegat a devenit irevocabila.
• Societatea comerciala se dizolva
• prin trecerea duratei de timp stabilita pentru durata societatii,
• imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al sociatatii sau realizarea acestuia,
• declararea nulitatii societatii,
• hotararea adunarii generale,
• hotararea tribunalului,
• falimentul societatii,
• alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii.

DOMENIUL DE ACTIVITATE:    COMERTUL CU AMANUNTUL   

SI RIDICATA

1.3.1 COMERTUL CU RIDICATA

In conceptul de distributie a marfurilor, comertul cu ridicata include toate activitatile implicate in vanzarea de bunuri sau servicii catre cei care le cumpara pentru a le revinde sau pentru a le folosi in scopuri comerciale.

Comertul cu ridicata are menirea de a oferi servicii si siguranta partenerilor de afaceri, antrenati in circulatia marfurilor si de asigura sistemul de facilitati pentru realizarea unui inalt grad de profitabilitate pentru toti agentii presupusi de un circuit comercial care sa cuprinda producatorul, comerciantul cu ridicata, comerciantul cu amanuntul si utilizatorul sau consumatorul final

Comertul cu ridicata reprezinta un stadiu al circulatiei marfurilor, in cadrul caruia au loc operatiuni de vanzare-cumparare a marfurilor in scopul revanzarii ulterioare. In consecinta, continutul activitatii de comert cu ridicata consta in achizitionarea de marfuri in parti mari si desfacerea acestora in parti mici, dar asortate, catre comertul cu amanuntul si, in unele cazuri, catre unitati care cumpara diferitele produse in vederea prelucrarii lor ulterioare.

Tinand seama de locul pe care comertul cu ridicata il ocupa in procesul miscarii marfurilor, activitatea ce se desfasoara in cadrul acestei verigi prezinta cateva trasaturi specifice, intre care, mai importante, apar:

-actele de vanzare-cumparare au loc intre intreprinderi economice

spre deosebire de activitatea ce se desfasoara in cadrul comertului cu amanuntul, unde cumparatorul marfurilor este, nemijlocit, consumatorul sau reprezentantul acestuia, in cadrul activitatii de comert cu ridicata atat cumparatorul, cat si vanzatorul marfurilor sunt intreprinderi sau diferite organizatii economice, sociale sau din administratia publica.

-activitatea de comert cu ridicata nu incheie circuitul economic al

marfurilor, ci mijloceste doar legatura dintre productie si veriga comerciala cu amanuntul; marfurile nu se vand deci de catre intreprinderile cu ridicata direct consumatorilor, activitatea traditionala a comerciantilor cu ridicata fiind cea de intermediari intre producatori si comerciantii cu amanuntul.

Pentru a reda intreaga imagine a activitatii de comert cu ridicata, la cele aratate mai trebuie adaugat faptul ca, interpunandu-se in drumul marfurilor de la productie la consum, veriga comerciala cu ridicata genereaza o serie de imobilizari de fonduri, cheltuieli materiale si banesti necesare intretinerii retelei de depozite, platii personalului etc. De asemenea, subliniem faptul ca, trecand prin veriga comerciala cu ridicata, marfurile raman o perioada de timp mai indelungata in sfera circulatiei, avand astfel o viteza de circulatie mai lenta, ceea ce influenteaza atat relatiile economice din cadrul pietei bunurilor si serviciilor, cat si relatiile financiar-bancare

de pe piata capitalurilor.

Purtand amprenta activitatii pe care o desfasoara, intreprinderile ce

actioneaza in cadrul verigii comertului cu ridicata se caracterizeaza si ele printr-o serie de trasaturi distincte, trasaturi care le situeaza in sfera intereselor agentilor economici din cadrul tuturor celor patru componente ale pietei - piata marfurilor si serviciilor, piata fortei de munca, piata capitalurilor si piata schimburilor monetare.

O prima caracteristica a intreprinderilor de comert cu ridicata se

refera la faptul ca acestea trebuie sa fie firme cu o mare acoperire financiara.

Tinand seama ca intregul volum de tranzactii comerciale se refera la partizi mari de marfuri, iar esalonarea comenzilor are in vedere si perioadele afectate de sezonalitate, cand o parte din marfurile ce formeaza obiectul tranzactiilor trebuie stocate un timp mai indelungat, intermediarul cu ridicata trebuie sa dispuna atat de fonduri proprii, cat si de capacitatea de a contracta credite bancare pe termene mai mari, prin care sa acopere platile catre productie si multiplele cheltuieli de depozitare si stocare.

O a doua caracteristica are in vedere specializarea activitatii de

comert cu ridicata pe familii de produse. Specializarea respectiva este generata de natura produselor care formeaza obiectul tranzactiilor realizate de intreprinderi, stiut fiind ca orice familie de produse ridica probleme specifice de stocaj, depozitare si conservare a valorilor de intrebuintare.

A treia caracteristica este data de faptul ca intreprinderile de comert

cu ridicata intervin atat in cadrul fluxului produselor realizate de producatorii indigeni, cat si de cei externi. In conditiile in care producatorul este situat intr-o alta tara, intreprinzatorul cu ridicata poate deveni importator direct, sub aspectul achizitionarii marfurilor necesare aprovizionarii comertului cu amanuntul. Intr-o asemenea ipostaza, el intra in relatii comerciale cu agenti economici de pe piata bunurilor si serviciilor din cadrul tertelor piete externe, cat si cu agentii economici care actioneaza in cadrul pietei schimburilor monetare. Aceasta, intrucat pentru realizarea diferitelor tranzactii comerciale cu parteneri straini, se utilizeaza valuta sau

alte instrumente de plata specifice schimburilor respective.

In sfarsit, o ultima caracteristica se refera la existenta unor servicii

comerciale bine puse la punct si incadrate cu personal de inalta calificare. Intradevar, data fiind importanta comenzilor, grosistii nu-si pot permite sa greseasca asupra cantitatilor, calitatii sau a serviciilor anexe furnizate de catre producatori. Pe de alta parte, produsele de inalta tehnicitate, cum sunt cele electronice, informatice, optice etc., reclama specialisti cu o calificare deosebita. De asemenea, fractionarea partizilor, sortarea si asortarea marfurilor, precum si aprovizionarea comertului cu amanuntul necesita multa forta de munca calificata in compartimentele de ambalare a marfurilor, de conditionare si de expediere catre detailisti. In plus, se are in vedere

ca detailistii trebuie sa fie prospectati, sensibilizati si convinsi pentru a deveni clientii diferitilor grosisti. Pentru toate acestea, este nevoie ca, in cadrul serviciilor comerciale, sa existe o puternica forta de vanzare si o anumita retea de reprezentanti, capabile a argumenta la fel de bine pe toate fronturile: tehnic,comercial si financiar.

1.3.2 COMERTUL CU AMANUNTUL

Intr-o forma clasica, dictionarele de specialitate definesc comertul cu amanuntul ca o forma a circulatiei marfurilor a carei functie consta in a cumpara marfuri pentru a le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali, in general in cantitati mici si in stare de a fi intrebuintate.

Comertul cu amanuntul reprezinta un ansamblu de activitati si relatii organizate si desfasurate de unitati specializate pe circulatia marfurilor, in scopul aprovizionarii consumatorilor sau utilizatorilor finali

Faptul ca prin activitatea desfasurata comertul cu amanuntul reprezinta o legatura intre consumator si producator, fie in calitate de veriga intermediara independenta, fie impreuna cu comertul cu ridicata, genereaza o serie de functii specifice acestuia in cadrul circulatiei marfurilor. Intre acestea, trei prezinta o importanta mai deosebita:

Prima dintre cele trei functii mai importante ale comertului cu amanuntul se refera la faptul ca acesta cumpara marfuri pe care apoi le revinde in cantitati mici. In virtutea acestei functii, comertul cu amanuntul cumpara marfuri in parti care sa corespunda capacitatii de stocare a fiecarei unitati din reteaua de distributie, parti care apoi sunt descompuse, marfurile respective fiind puse la dispozitia diferitelor categorii de clienti in cantitati mici si foarte mici, uneori chiar in limite inferioare etalonului de vanzare (de pilda, vanzari comensurabile prin intermediul submultiplilor metrului, litrului sau kilogramului). O asemenea functie genereaza, la randul sau, avantaje incontestabile pentru clientela care, pe de o parte, nu trebuie

sa-si investeasca veniturile decat pentru achizitionarea cantitatilor de produse strict necesare, iar, pe de alta parte, este ferita de grija depozitarii unor cantitati de produse care i-ar depasi consumul curent.

Cea de-a doua functie a comertului cu amanuntul are in vedere

asigurarea prezentei unitatilor sale in toate zonele, localitatile si punctele

populate. Omniprezenta unitatilor comerciale cu amanuntul presupune atat o

amplasare a acestora in toate punctele de consum, indiferent de conditiile de acces specifice localitatilor sau zonelor geografice in care sunt amplasate, cat si deschiderea acestora in toate zilele anului potrivit unui program corespunzator solicitarii segmentelor de consumatori aprovizionati. In consecinta, asigurarea omniprezentei comertului cu amanuntul are in vedere atat comertul realizat de marile magazine universale, de micile magazine din cartiere si din unele sate izolate sau cabane din munti, cat si diferitele forme realizate prin intermediul comertului mobil sau prin corespondenta.

In sfarsit, cea de-a treia functie considerata de noi importanta pentru

comertul cu amanuntul are in vedere asigurarea unui sortiment foarte larg si

extrem de complex, punand la dispozitia populatiei absolut toate produsele

realizate de producatorii industriali sau agricoli. De mentionat ca aceasta functie specifica comertului cu amanuntul are in vedere, pe de o parte, posibilitatile teoretice ale acestuia de a se aproviziona de la toti producatorii sau de la toate intreprinderile comerciale cu ridicata (inclusiv de la cele cu statut de importator), iar, pe de alta parte, ia drept premisa natura si scopul marilor suprafete de vanzare care au fost create tocmai pentru a forma si asigura universalitatea sortimentului de marfuri ce urmeaza a fi pus la dispozitia populatiei sau de a asigura universalitatea sortimentului de marfuri din sectorul comercial in care actioneaza. Prin intermediul acestei functii se asigura cumparatorilor atat posibilitatile maxime de aprovizionare cu marfurile necesare sau dorite, cat si largi posibilitati de alegere a produselor pe care le considera a fi cele mai adecvate satisfacerii nevoilor. In legatura cu aceasta functie mai trebuie subliniat ca in analiza trebuie sa se aiba in vedere cateva elemente, cum ar fi universul cotidian, universul de dezvoltare tehnico-stiintifica a societatii, punctele de referinta, capacitatea de cumparare a populatiei din fiecare

localitate si natura cerintelor din fiecare punct de consum care, impreuna,

contureaza campul de formare a cererii si ofertei, cat si dimensiunile sferei de confruntare a acestora, fenomen ce isi pune amprenta, in ultima instanta, asupra universalitatii trebuintelor

Comertul alimentar are ca obiect vanzarea marfurilor a caror cerere este curenta, a caror cumparare se realizeaza de catre consumatori cu o frecventa relative constanta pe tot parcursul anului. De asemenea, mai trebuie avut in vedere ca, in general, marfurile din aceasta categorie se asociaza in consum, iar majoritatea dintre ele sunt usor alterabile sau implica existenta unor termene de garantie. Tinand seama de rolul lor in asigurarea starii de sanatate a populatiei unui stat, codul comercial cuprinde principiile si reglementarile referitoare la vanzarea-cumpararea marfurilor respective, iar legislatia economica a fiecarei tari contine legi si norme referitoare la productie, asigurarea calitatii si protectia consumatorilor.

CAP 2: FUNCTIUNEA COMERCIALA

ACTIVITATEA DE APROVIZIONARE:

Activitatea de aprovizionare reprezinta cumpararea marfurilor de la producatori sau colectori si transferarea acestora in depozite, in vederea pregatirii lor pentru vanzarea catre utilizatorii finali sau intermediari

Aprovizionare regrupeaza ansamblul operatiunilor care au ca scop punerea la dispozitia intreprinderii a produselor si serviciilor pe care trebuie sa le procure din afara, in vederea realizarii obiectivelor sale.

Procesul de aprovizionare cuprinde mai multe etape
1. decizia de cumparare
2. procesul administrativ al cumpararii
3. receptia.

1. In cadrul deciziei de cumparare, o mare importanta o are alegerea furnizorilor, care se face tinand seama de doua cazuri specifice si anume
- in primul caz intreprinderea are furnizori cunoscuti, cu care are relatii comerciale neintrerupte;
- in al doilea caz, intreprinderea va cauta in permanenta cele mai bune conditii oferite de piata.
O mare importanta prezinta culegerea informatiilor asupra furnizorilor. Acestia sunt, in general, selectionati pe baza urmatoarelor criterii
a. pretul propus care, de cele mai multe ori, este hotarator,
b. calitate,
c. termenele de livrare si regularitatea livrarilor,
d. facilitati de plata,
e. reputatia furnizorului.
In practica exista doua modalitati de efectuare a cumpararii si anume:
- contractul de cumparare unic, care contine cantitatile ce urmeaza a fi livrate la o data stabilita
- contractul la termen, care prevede aprovizionari ritmice pentru o perioada destul de lunga.
2. Procesul administrativ de cumparare antreneaza executia unui numar mare de activitati si elaborarea de documente cum ar fi
- cererea de cumparare sau de aprovizionare emisa de compartimentul solicitantului,
- comanda redactata in scris de catre compartimentul de cumparari;
- urmarirea comenzii care are un caracter preventiv.
3. Receptia cuprinde operatii care constau in compararea continutului livarii cu elementele comenzii. Operatiile de receptie sunt realizate de compartimentele specializate astfel
- un prim control se face asupra aspectului fizic si calitativ al livrarii;
- al doilea control se face prin comparatie cu continutul efectiv al lucrarii.
Dupa receptie se face verificarea facturii prin compararea urmatoarelor documente si anume:
- bonul de comanda emis initial
- bonul de comanda corectat cu ocazia recpetiei,
- factura furnizorului.
4. Depozitarea
Depozitele intreprinderii se prezinta intr-o mare varietate:
- depozite de vanzare, si reprezinta locurile unde sunt pastrate marfurile si la care are acces clientela,
- depozite de produse finite care reprezinta de fapt antrepozite pentru marfurile aflate pe punctul de a fi vandute,
- depozite de materii prime sau alte produse intermediare care sunt stocate in vederea satisfacerii nevoilor productiei,
- depozite de furnituri si de utilaje destinate sa alimenteze diversele compartimente ale intreprinderii.
Depozitele au ca sarcina aprovizionarea compartimentelor cu produsele de care acestea au nevoie, iar in acest scop trebuie sa asigure evidenta produselor stocate, prin inregistrarea sistematica a iesirilor si intrarilor de materiale, sa informeze compartimentul cumparari despre situatia stocurilor si sa declanseze comenzile de aprovizionare si sa asigure conservarea si manevrarea serviciilor pe care le au in primire.
Intrarile si iesirile de materiale in cadrul depozitelor sunt inregistrate in diferite moduri
- intrarile se intregistreaza prin bonurile de receptie sau prin cele de intrare emise de catre compartimentul de receptie, iar iesirile sunt inregistrate pe bonul de iesire emis de catre compartimentul care solicita materialul.

ACTIVITATEA DE VANZARE:

Activitatea de vanzare de vanzare reprezinta legatura dintre firma si clientii ei, punctul ei de contact direct cu acestia.

Principalele cai prin care se poate efectua vanzarea sunt:
- pe baza de contract incheiat anticipat la cererea clientului;
- pe baza de comanda ferma urmata de onorarea imediata a acesteia;
- la cererea neprogramata dar previzibila onorata prin magazinele si depozitele proprii sau ale retelei comerciale.
Calea care va fi aleasa este in functie de natura produselor, sfera lor de utilizare, potentialul de cumparare al clientilor si caile de distributie utilizate.
Indiferent de calea prin care se asigura vanzarea produselor un rol important revine fortei de vanzare, actiunilor de promovare si de informare a viitorilor utilizatori despre caracteristicile produsului si conditiile de vanzare.
Pentru a se realiza aceste obiective se apeleaza si la vanzarile convexe.
Vanzarile convexe reprezinta o forma speciala de desfacere a produselor, compusa din ansamblul de livrari de produse si servicii aferente intre care se creaza legaturi de antrenare, interconditionare si interdependenta coordonate sdau efectuate de un singur furnizor in beneficiul unui singur utilizator.
Forta de vanzare este alcatuita in principal din ansamblul personalului comercial care se ocupa cu vanzarea de marfuri.
Personalul comercial cuprinde echipa de vanzare, sefii vanzarilor si sefii de produs. Echipa de vanzare cuprinde toate persoanele care participa direct la operatiunile de vanzare si anume
- personalul operativ,
- personalul functional.
Personalul operativ efectueaza vanzarea propriu-zisa citre clienti si este alcatuita din patru categorii, si anume:
- vanzatori
- reprezentantii intreprinderii in randul clientilor,
- tehnicienii comerciali, al caror rol este legat de utilizarea produsului vandut.
Personalul functional asigura prelucrarea si executia comenzilor.
Sefii de vanzari isi asuma responsabilitatea bunei functionari, a compartimentelor de vanzare.