Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AccessAdobe photoshopAlgoritmiAutocadBaze de dateCC sharp
CalculatoareCorel drawDot netExcelFox proFrontpageHardware
HtmlInternetJavaLinuxMatlabMs dosPascal
PhpPower pointRetele calculatoareSqlTutorialsWebdesignWindows
WordXml


Dispozitive periferice de intrare

hardware

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Microprocesorul (mP)
Memoria secundara
PLACA VIDEO
Sistemul de operare - Functiile sistemului de operare
Tipuri de memorie
SPECIFICATII PRIVIND UTILIZAREA SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE DVR MATRIX
Dispozitive de intrare
Memoria interna
Memoria Flash - Istorie - Memory Stick
Scrierea unui CD-R/DVD - overburning

Dispozitive periferice de intrare

Acest tip de periferice convertesc informatia furnizata de utilizatori sub forma de text (de la tastatura), miscari ale mouse-ului, date, imagini sau sunete, in impulsuri binare 0 si 1 recunoscute de catre calculator. Principalele dispozitive periferice de intrare sunt:




a) tastatura

Tastatura este principalul periferic de introducere a informatiilor in calculator. La apasarea unei taste, tastatura transmite spre Unitatea Centrala (UC) codul binar al acelei taste. Pe baza codului binar, UC identifica tasta apasata. De exemplu, pentru 'A' se transmite codul: 01000000, iar pentru tasta 'a', codul 01100100.

Tastatura contine:

taste functionale (F1, , F12), care pot fi programate de utilizator astfel ca la apasarea uneia dintre ele sa se execute o anumita comanda (program) sau grup de comenzi. Adesea F1 este folosita ca tasta de 'Help' (ajutor).

taste alfanumerice, cu rol in scrierea textului

tasta SHIFT apasata simultan cu o tasta alfanumerica produce transmiterea caracterului din partea de sus a tastei sau litera mare (mica), in functie de ledul Caps Lock.

Caps Lock activ producere scrierea cu litere mari

tasta Ctrl apasata simultan cu o alta tasta genereaza coduri de control

Backspace produce stergerea caracterului anterior cursorului.

Tab avanseaza cursorul cu un anumit numar de spatii albe (blancuri)

PrintScr produce tiparirea ecranului pe imprimanta, etc.

b) mouse

Mouse-ul este un dispozitiv 'hand-held' inventat in 1961 de Doug Englebardt si poate fi cu bila sau cu dispozitiv optic. Miscarile bilei sunt detectate de mecanismul intern si convertite in semnale digitale, care se transmit calculatorului. Un program instalat in memoria calculatorului 'traduce' codurile primite si modifica in mod corespunzator pozitia pe ecran.

c) scanner

Este un periferic ce poate captura imagini, grafice, diagrame sau fotografii, aflate pe hartie, pentru a le include in documente, carti sau ziare. Principiul scannerului se bazeaza pe o raza luminoasa mobila sau laser care exploreaza documentul de citit. Caracteristica esentiala este calitatea imaginii scanate numita rezolutie, care se masoara in dpi (dots per inch) (uzual 300 sau 600 dpi).

d) creionul luminos

Este de forma unui creion, care emite o radiatie luminoasa receptionata de ecran si pe baza careia se pot selecta anumite comenzi.

e) touch screen

Este un ecran sensibil la sarcina electrica cu care este incarcat corpul uman. Prin atingerea cu degetul a unor zone ale ecranului se pot selecta anumite optiuni. Astfel de periferice inlocuiesc tastaturile la sisteme computerizate in centre de informare turistica, gari, muzee, pentru ca sunt mult mai fiabile si mai compacte.

f) track ball

Este un dispozitiv asemanator mouse-ului doar ca bila este fixa. Rotirea ei intr-un anumit locas produce miscarea cursorului pe ecran. Se utilizeaza la calculatoare portabile.

Unitatea centrala de prelucrare si control

Unitatea Centrala de Prelucrare si Control (UCPC) este cea mai importanta componenta a unui sistem de calcul, fiind adesea numita 'creierul' calculatorului. Functiile ei sunt:

efectuarea operatiilor de calcul aritmetice si logice

schimbul de date cu echipamentele periferice de intrare sau de iesire

stocarea informatiilor in memoria interna sau externa

controlul operatiilor fiecarei componente a sistemului de calcul si coordonarea lor intr-o unitate functionala.

Unitatea centrala contine urmatoarele blocuri functionale:

microprocesorul si circuitele anexe

coprocesorul matematic (daca este cazul, 8087, 80287, 80387)

sistemul de intreruperi

blocul de acces direct la memorie

circuite pentru evidenta timpului si generarea sunetelor

interfete pentru conectarea la echipamentele periferice (tastatura, ecran, disc, imprimanta).

1. Rolul microprocesorului este de a executa instructiuni. Instructiunile sunt preluate din memoria interna si prin intermediul lor microprocesorul stie ce sa faca. Multimea instructiunilor este determinata de structura hardware a microprocesorului. Pentru procesoarele 80x86 exista urmatoarele tipuri de instructiuni:

instructiuni de transfer de date (procesor - memorie, memorie - memorie, dispozitive periferice - procesor)

instructiuni aritmetice (adunare, scadere, inmultire, impartire, comparare)

instructiuni logice (si, sau, sau exclusiv, deplasari si rotiri de biti)

instructiuni de operare asupra sirurilor de octeti (mutare, copiere, comparare, memorare, cautare, incarcare)

instructiuni de transfer a controlului (de salt sau apel subrutine si intreruperi)

instructiuni pentru controlul procesorului.

Principalele atribute ale microprocesoarelor sunt:

numarul de biti cu care opereaza, dat de dimensiunea registrelor de lucru interne: pe 8 biti, pe 16 biti, pe 32 de biti sau pe 64 de biti. Acest numar de biti formeaza magistrala de date a microprocesorului.

dimensiunea memoriei pe care o poate adresa. Ea depinde de numarul de biti (n) ai magistralei de adresa, fiind data de relatia Dim_memorie=2n.De exemplu, pentru microprocesoarele Z80 si 8080 n este 16 si deci Dim_memorie=65536. Pentru 8086 n este 20 si Dim_memorie este 1 MB..

viteza de procesare. Ea depinde de urmatorii parametri: de frecventa tactului intern, de numarul mediu de cicli pentru executia unei instructiuni si de arhitectura microprocesorului. Viteza de procesare se masoara in MIPS (Millions Instructions Per Second) pentru procesoarele in virgula fixa sau MFLOPS (Millions FLoating Operations Per Second) pentru procesoarele in virgula mobila. De exemplu un procesor P6 are o viteza de 250-300 MIPS, comparativ cu 5 MIPS pentru un procesor 80386 la 20 MHz.



Microprocesoarele Z80 si 8080 executa instructiunile in urmatoarele etape:

citirea codului instructiunii (operatie denumita 'fetch')

decodificarea instructiunii

citirea din memorie a operanzilor, daca este cazul

executia instructiunii

depunerea rezultatelor in memorie, daca este cazul.

Pentru microprocesoarele 8086, din cauza structurii interne alcatuite din doua unitati functionale: unitatea de executie si unitatea de interfata cu magistrala, apare o paralelizare a etapelor enuntate mai sus, cu efecte asupra cresterii vitezei de calcul.

Structura interna a unui microprocesor 8086 poate fi analizata in Figura 2.2.

Multitudinea domeniilor de aplicare a calculatoarelor a dus la o specializare adecvata a unitatii centrale si deci si a microprocesorului. Astfel, exista mai multe tipuri de microprocesoare:

Microprocesoare de uz general: 8080, Z80, 80x86

Microcontrolere (de exemplu 8031, 8051, 8042) - sunt circuite integrate care contin intr-o singura capsula toate elementele pentru a realiza un microsistem (unitate centrala, memorie, periferice, circuite specializate de tip convertor analog/numeric sau numeric/analogic). Ele au aplicatii in echipamente industriale pentru comanda masinilor unelte, aparate electrocasnice, telefoane, chiar tastatura calculatoarelor continand microcontrolerul 8042.

Procesoare de semnal - sunt microprocesoare cu un set de instructiuni dedicat prelucrarii numerice a semnalelor. Arhitectura interna este de tip Harvard (magistrala de adresa si de date paralelizate). Exemplele cele mai elocvente sunt date de familia de procesoare de semnal a firmei Texas Instruments: TMS320C10, C25, C50 (in virgula fixa), C30 (in virgula mobila), C40 (arhitectura paralela), C80 (procesor multimedia, dedicat prelucrarilor de imagine si voce).

Transputerele sunt procesoare cu set redus de instructiuni (RISC - Reduced Instruction Set Computer, CISC - Complete Instruction Set Computer), care permit executia foarte rapida a instructiunilor. In plus arhitectura interna (vezi Figura 2.3) permite conectarea mai multor transputere in retea si deci executia in paralel a mai multor instructiuni. Aplicatiile sunt in inteligenta artificiala si recunoasterea automata a formelor, unde cresterea in viteza este de mii de ori.

2. Coprocesorul matematic 80x87 permite efectuarea operatiilor matematice cu numere intregi sau reale la o viteza mult mai mare si cu o precizie mult mai ridicata decat daca s-ar fi efectuat pe microprocesor, din cauza ca un coprocesor foloseste registri de 80 de biti. Coprocesorul are un set de instructiuni propriu. Procesoarele 80486 si Pentium au incorporat in structura interna un coprocesor matematic.

3. Sistemul de intreruperi reprezinta un mecanism prin care un program in curs de executie poate fi oprit temporar pentru a da controlul unui alt program in vederea executarii unei operatii mult mai importante decat cea efectuata de programul intrerupt. Operatiile importante se refera la: actualizarea timpului, preluarea unui caracter de la tastatura, tiparirea unui caracter la imprimanta, evenimente externe care cer o tratare rapida, etc. Gestiunea intreruperilor o face un circuit specializat: 8259.

4. Blocul de acces direct la memorie, realizat in jurul controlerului specializat 8237, permite transferul de informatii dintre un dispozitiv periferic de intrare sau de iesire si memorie, fara interventia microprocesorului. In acest fel transferul este de 10 ori mai rapid.

5. Circuitele de evidenta a timpului si generare de sunete pe difuzorul calculatorului (8253) permit generarea de intreruperi cu frecventa de 18,2 Hz pentru a fi contorizate de procesor. Iesirea pe difuzor poate marca sonor anumite evenimente din sistemul de calcul (erori in faza de autotestare, lipsa hartiei in imprimanta, etc.).

6. Interfetele cuprind circuite specializate pentru conectarea si comunicarea cu echipamentele periferice. Comunicare se face prin canale de comunicatie numite porturi.

Memoria interna

2.3.1. Organizarea memoriei interne

Memoria interna permite inregistrarea programelor, a datelor de intrare si a rezultatelor, subprograme ale sistemului de operare, informatii pentru ecran, subprograme pentru testarea sistemului, etc. Memoria consta dintr-un ansamblu de celule, fiecare pastrand reprezentarea binara a unei informatii. Numarul total de celule ale unei memorii reprezinta capacitatea acesteia. Capacitatea se masoara prin:

bit - egal cu reprezentarea unei cifre binare 0 sau 1

byte (octet - notat cu B) - format din 8 biti succesivi (de ex.: 01110101)

kilobyte (KB) sau cuvant - 1 KB = 210B = 1024 B

megabyte (MB) - 1MB = 210KB = 220B = 1 048 576 B.

O celula de memorie se identifica printr-un numar numit adresa celulei. Fiecare celula are o adresa unica. Numarul de biti din componenta adresei celulei da dimensiunea memoriei (10 biti pot adresa 210=1024 B, 20 de biti pot adresa 1 MB).

Fizic, memoria este realizata cu circuite integrate numite bistabili sau cu dispozitive magnetice (ferite sau bule magnetice). Memoria poate fi de urmatoarele tipuri:

Memorie RAM (Random Access Memory) - memorie cu acces aleator (datele pot fi scrise sau citite in orice ordine, in contrast cu accesul 'secvential' de pe o banda magnetica). Acest tip de memorie este volatila, adica la decuplarea alimentarii continutul ei se pierde. Din acest motiv, ea este o zona temporara de stocare a datelor sau programelor introduse de la un periferic de intrare sau incarcate din memoria externa.

Memorie ROM (Read Only Memory). Acest tip de memorie nu permite scrierea, ci doar citirea informatiei. ROM nu este o memorie volatila. Inregistrarea in acest tip de memorie se face de catre producator. Exista in schimb memorii EPROM (Erasable Programmable Read Only Memory) a caror continut poate fi inscris, dar numai cu dispozitive speciale (inscriptoare de EPROM) si numai dupa ce continutul lor a fost in prealabil sters prin expunere la radiatii ultraviolete. Memoria ROM prezinta avantajele: programe utilizate frecvent pot fi disponibile in memoria interna ROM si nu incarcate de pe disc, nu se ocupa memorie RAM pentru pastrarea unor programe ale sistemului de operare. Exista la ora actuala memorii de tip ROM care pot fi modificate chiar pe parcursul executiei unui program (memorii 'flash').

Memoria interna de 1MB la microcalculatoare de tip PC (Personal Computer) este organizata precum se observa in Figura 2.4.

ConTinutul Zonei de memoriecapacitateVectori de intrerupere BIOS si DOS Zona de date BIOS Date si programe utilizator640 KBAdaptor grafic EGA&VGA64 KBAdaptor grafic MDA16 KBRezervat16 KBAdaptor grafic CGA16 KBRezervat224 KBROM utilizator8 KBInterpretor BASIC24 KBROM-BIOS16

Categorii de memorie interna

Memoria este una din cele mai importante resurse ale unui calculator si cu cat exista mai multa memorie in sistem, cu atat se poate vehicula o cantitate mai mare de informatie in acelasi timp.

Exista trei categorii de memorie:

memoria conventionala

memoria extinsa (eXtended Memory, XMS)



memoria expandata (Expanded Memory, EMS).

Memoria conventionala (MC) este reprezentata de primii 640 KB (Figura 2.5). Ea este utilizata de sistemul de operare si de catre utilizator (580 KB). Dezvoltarea calculatoarelor si cerintele unor aplicatii software complexe, pentru care memoria conventionala nu era suficienta, au impus aparitia memoriilor extinse si a memoriilor expandate. Accesul la aceste categorii de memorie se face pe baza unor programe speciale, numite drivere.

Zona de memorie de 384 KB, care incepe imediat dupa MC si se termina la limita de 1 MB este folosita pentru memoria video sau de catre sistemul de operare. Aceasta memorie nu este contigua, ci raman zone de memorie superioara neutilizate. Aceste zone se numesc blocuri de memorie superioara (UMB, Upper Memory Blocks). UMB pot fi folosite de catre memoria expandata pentru a copia anumite informatii sau pot fi folosite de catre memoria extinsa pentru a stoca drivere si programe rezidente ale sistemului de operare.

Memorie conventionala, MC (640 KB)384

Memoria extinsa (XMS) este specifica sistemelor cu microprocesor 80x86, unde exista posibilitatea de adresare a memorie cu mai mult de 20 de biti (mai mult de 1MB)(Figura 2.6). Memoria extinsa este memoria care are adresa mai mare de 220 = 1048576. Unele procesoare pot adresa memoria cu 32 de biti, adica o capacitate de 232 = 4GB. Pentru adresarea acestei memorii este nevoie de un driver numit HIMEM.SYS. Memoria extinsa poate fi utilizata pentru: accelerarea operatiilor cu discul, crearea unui disc virtual, memorarea unei parti din sistemul de operare sau in scopuri speciale pentru programe de firma sau programe utilizator. Primii 64 KB ai memoriei XMS formeaza zona de memorie inalta, HMA (High Memory AREA).

MC (640KB)384 KBMemorie XMS

Memoria expandata (EMS) (Figura 2.7) este un concept aparut din punct de vedere istoric inaintea memoriei extinse si presupune adaugarea de memorie suplimentara peste spatiul de 1MB. Adresarea se face cu un driver special. Memoria expandata este impartita in segmente de cate 16 KB numite pagini, care sunt copiate la nevoie in UMB. Astfel, un program care utilizeaza memoria EMS nu are acces direct la informatia din EMS, ci programul de gestiune copiaza pagina corespunzatoare intr-o zona libera din UMB, adica intr-o zona a carei adresa este mai mica de 1MB. Aceasta zona poate fi direct accesata de procesor. Deoarece programele de gestiune a EMS permit accesul doar la un numar limitat de informatii din memoria expandata, ele reduc foarte mult viteza de prelucrare ( o mare parte din timp fiind folosita pentru mutarea paginilor intre EMS si UMB).

Memoria externa

Capacitatea limitata a memoriei interne si faptul ca este volatila fac necesara stocarea informatiei pe un suport de memorie extern: pe banda magnetica, disc flexibil, disc dur (Winchester sau HarD Disk - HDD), Compact Disc (CD), hartie, etc. Vom lua in discutie urmatoarele tipuri de memorie externa.

a) discul flexibil sau floppy disk-ul consta dintr-o folie elastica de material magnetic, organizata sub forma de piste si sectoare. Fiecare sector poate memora in general 512 B. In consecinta, capacitatea unui disc va fi determinata in esenta de numarul de piste. Discurile pot fi de urmatoarele marimi:

- 5,25' (inch) si capacitate 360 KB, 720 KB sau 1,2 MB

- 3,5 ' si capacitate 1,44 MB.

Inainte de utilizare discurile flexibile trebuie formatate cu ajutorul comenzii FORMAT, operatie prin care sunt marcate pistele si sectoarele: FORMAT a:

b) discul dur sau hard disk-ul este o constructie rigida sub forma unei suprapuneri de mai multe discuri dure (Figura 2.8). Ele au urmatoarele avantaje:

Figura 2.8. Structura unui hard disk

capacitate mare de stocare (sute de MB, GB)

viteza mare de acces la date.

Principalele caracteristici ale HDD sunt:

rata de transfer, masurata prin numarul de KB transferati intr-o secunda, este de zeci de KB/secunda

timpul de acces, determinat de timpul mediu in care informatia este accesata; valorile tipice sunt 10-15 ms.

Tabelul 2.1. Determinarea capacitatii unui disc pe baza parametrilor acestuia

Tip discNr feteNr pisteNr sectoare/pistaNr. octeti/sectorCapacitate5.25280155121,2 MB5.252409512360 KB3.25280185121,4 MBHDD68201751240 MBc) compact discul (CD) - utilizeaza tehnologia laser pentru citirea sau scrierea informatiei. Focalizarea foarte exacta a radiatiei laser conduce la posibilitatea realizarii pistelor mult mai apropiate decat la discurile magnetice, deci la capacitati de memorare mult mai mari si la viteze de transfer de peste 600 KB/sec. Tehnologia laser nu permite distrugerea pe cale magnetica, prin umiditate, caldura sau praf, ci doar mecanic.

Se disting urmatoarele tipuri de CD:

CD-ROM (Compact Disc - Read Only Memory) este un CD gata inregistrat prin intermediul unui inscriptor de CD-ROM. Dupa inscriere informatia nu poate fi modificata.

CD-WO (Compact Disc Write Once, read many times).

CD-I (Compact Disc Interactive) este bazat pe o tehnologie elaborata de Philips pentru aplicatii multimedia interactive. Permite stocarea programelor, a imaginilor si sunetelor digitale.

Dispozitive periferice de iesire

Dispozitivele periferice de iesire au rolul de a converti informatia binara furnizata de unitatea centrala in informatie accesibila operatorului uman (text, imagine, sunet). Principalele periferice de iesire si caracteristicile lor sunt:

a) Monitorul - El este un ecran alb/negru sau color pe care se afiseaza comenzile ce se transmit calculatorului sau rezultatele furnizate de catre unitatea centrala. Informatia de afisat pe ecran este interpretata de un adaptor de ecran, care genereaza din bitii de informatie semnalul video. Caracteristica principala a adaptoarelor de ecran este rezolutia, masurata in numarul de pixeli pe inch sau numarul de pixeli pe orizontala si verticala ecranului. Un pixel este un punct elementar pe ecran. Adaptorul de ecran poate functiona in doua moduri:

Modul text (alfanumeric), cand un caracter este dimensionat de o matrice de 8x8 pixeli, asa cum se observa in Figura 2.9.

Modul grafic este utilizat pentru aplicatii care fac apel la desene sau grafica.

Tabelul 2.2. Tipuri de adaptoare grafice:

ADAPTOR GRAFICREZOLUTIECGA, Color Graphics Adaptor640 x 200 pixeliEGA, Enhanced Graphics Adaptor640 x 320 pixeliVGA, Video Graphics Array640 x 480 pixeliXGA, Extended Graphics Array800 x 600 pixeliSVGA, Super Video Graphics Array1024 x 768 pixeliPentru notebook exista urmatoarele tipuri de ecrane:

- cu cristale lichide LCD - Liquid Crystal Display

- cu plasma

- electroluminiscente

b) Imprimanta - este perifericul prin intermediul caruia se pot tipari rezultatele procesarilor. Viteza si calitatea imprimarii depind de tipul imprimantei.

Tipuri de imprimante:

matriciale cu impact - tiparirea se face prin intermediul unor ace de imprimare dispuse sub forma matriciala si actionate electromagnetic

cu jet de cerneala - folosesc o tehnologie de imprimare bazata pe un jet de cerneala, care in contact cu hartia se intareste instantaneu. Rezolutia acestor imprimante este de 300 dpi, mai nou 600 dpi sau chiar mai mult.

termice - mecanismul de imprimare determina incalzirea cernelii de pe o banda si transferul ei pe hartie. Rezolutia este de 250 dpi.

laser - o radiatie laser incarca electrostatic un tambur cu imaginea de afisat. Tonerul este fixat pe hartie prin trecerea tamburului peste coala, si incalzirea la temperatura inalta. Rezolutia este de 300 - 600 dpi.



ionice - au un mecanism de lucru asemanator imprimatelor laser, dar incarcarea nu se face electrostatic, ci de la o sursa de ioni.

c) Plotterul - echipament folosit in proiectare pentru realizarea desenelor mari pe format A0 sau A1. Coala se aseaza pe o masa, iar unul sau mai multe brate mobile sunt comandate de calculator pentru a desena. Aplicatia in electronica este la realizarea cablajelor imprimate.

Dispozitive periferice pentru telecomunicatii

Aceste echipamente permit conectarea calculatoarelor intre ele la distanta in urmatoarele scopuri:

transfer de fisiere (FTP, File Transfer Protocol)

posta electronica (Electronic MAIL, E-mail)

accesarea informatiilor stocate pe alte calculatoare

efectuarea de operatiuni bancare

comanda la distanta a unor echipamente, etc.

a) Interfata seriala RS-232 - permite transferul de informatie serial, la viteze de 1200, 2400, 9600, 19200 biti/secunda, direct intre doua calculatoare conectate intre ele sau prin intermediul unui modem - daca transmisia se face prin linia telefonica. Interfata este realizata ca o placa ce se introduce pa magistrala calculatorului si contine circuitul specializat in comunicatii seriale sincrone sau asincrone, 8250. Pe interfata seriala se conecteaza si mouse-ul.

b) Modemul (MODulator/DEModulator) - este un echipament care permite adaptarea informatiei digitale 0/1 la linia telefonica prin realizarea unei modulari la transmisie si a unei demodulari la receptie.

Folosind un program de comunicatie adecvat este posibila cuplarea automata la un numar de telefon si stabilirea unei legaturi in scopul tansferului de date.

Figura 2.10. Conectarea a doua calculatoare intre ele prin linia telefonica se face prin intermediul modemurilor. Pentru 1 se transmite frecventa f1, iar pentru 0, f0.

c) Adaptorul pentru retele de calculatoare - este o interfata, care permite cuplarea mai multor calculatoare intre ele pentru a forma o retea. Scopul utilizarii calculatoarelor conectate in retea si a retelelor interconectate este de a utiliza in comun resursele disponibile si de a interschimba informatii. La ora actuala, progresele tehnologice din domeniul calculatoarelor si comunicatiilor, incurajeaza dezvoltarea fara precedent a retelelor de calculatoare.

Retelele locale de calculatoare (LAN, Local Area Network) folosesc cablul coaxial sau fibra optica pentru transmiterea informatiei intre statiile componente. Accesul statiei la mediul de transmisie se face prin intermediul unui adaptor de retea (placa de retea, introdusa in unul din sloturile libere ale calculatorului) si a unor tehnici de comunicatie. Aceste tehnici pot fi: 'token', in care statiile isi transmit succesiv dreptul de acces la mediul de transmisie, sau CSMA/CD, CA (Carrier Sense Multiple Access with Collision Detection/Collision Avoiding), care presupune ascultarea canalului inainte de transmisie si intreruperea transmisiei (cu reluarea ei ulterioara), daca s-a detectat o coliziune.

Nodul de conectare la retea este alcatuit din:

conector, pentru cuplarea mecanica la mediul de transmisie (este o mufa standard)

interfata de comunicatie, realizeaza accesul la mediu printr-un protocol specific. Ea pregateste datele pentru transmisie, face receptia si stocarea informatiei in memorie.

In orice retea locala de calculatoare exista doua componente importante: statia de lucru si serverul (adesea denumit File Server, FS). Aceste doua componente hardware n-ar putea conlucra daca nu ar fi supervizate de un program, numit sistem de operare al retelei sau NetWare. Functiile acestor componente se prezinta mai jos.

Statia de lucru este calculatorul individual, care prelucreaza informatii locale, folosind serviciile propriului sistem de operare.

Serverul prelucreaza informatii comune mai multor utilizatori, realizeaza comunicarea cu fiecare statie in parte si coordoneaza accesul la resursele partajate prin intermediul sistemului de operare.

Sistemul de operare al retelei contine doua module esentiale: una care este rezidenta pe server si este de fapt un nucleu multitasking (NetWare) si alta rezidenta pe statiile de lucru (Shell). La randul ei componenta de pe statiile de lucru, Shelul, are doua subcomponente: subcomponenta NET, care dirijeaza comenzile utilizatorului spre sistemul de operare local (daca este vorba de executia unei actiuni locale) si subcomponenta IPX (Internetwork Packet eXchange), care realizeaza transferul de informatii intre statia locala si server sau intre statia locala si o alta statie din retea.

O caracteristica esentiala a unei retele de calculatoare este topologia, sau modul in care calculatoarele sunt conectate intre ele. Exista urmatoarele topologii standardizate:

Topologia magistrala (BUS, Figura 2.11) permite conectarea oricaror doua statii direct, fara utilizarea altor calculatoare intermediare. Avantajul acestei topologii este simplitatea realizarii: un cablu, de obicei coaxial, si elemente de conectare la acesta. Dezavantajul este ca daca un calculator altereaza comunicatia, atunci toata reteaua este afectata. Acest tip de retea se mai numeste si retea Ethernet.

Topologia stea (STAR, Figura 2.12) prevede existenta unui calculator central la care sunt conectate toate statiile. Acest calculator central nu numai ca are functia de server, dar poate fi vazut ca un comutator, care directioneaza datele de la un calculator la altul. Dezavantajul topologiei este fiabilitatea scazuta, in sensul ca daca serverul cade, celelalte calculatoare nu mai pot comunica.

Topologia inel (RING, Figura 2.13) conecteaza calculatoarele componente printr-o bucla inchisa. Pentru ca datele sa ajunga la un anumit calculator destinatar, ele trebuie sa treaca pe la toate calculatoarele din inel. Din acest motiv fiabilitatea este foarte scazuta.

In functie de aria de localizare a calculatoarelor componente, retelele pot fi de urmatoarele tipuri:

Retele LAN (Local Area Network), care au caracteristicile: suprafata restransa (laborator, cladire), folosesc linii de comunicatie dedicate, iar transmisia se face la debit foarte mare: uzual 10 Mbps.

Retele MAN (Metropolitan Area Network) - sunt retele care se extind la nivelul unui oras si au in componenta LAN conectate intre ele de obicei prin cablu optic.

Retele WAN (Wide Area Network) cu caracteristicile:

arie geografica larga

folosesc pentru comunicare reteaua telefonica digitala, linii telefonice inchiriate sau linii de tip ISDN (Integrated Services Digital Network, Retea Digitala cu Integrarea Serviciilor) sau ATM (Asyncronous Transfer Mode, Mod de Transfer Asincron - o noua tehnologie care permit transmisia la debite de 155 Mbps)

transmisia este cu viteza mare 50 Kbps - 155 Mbps (bps - biti pe secunda)

topologia este de obicei punct la punct.



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 709
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site