Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AccessAdobe photoshopAlgoritmiAutocadBaze de dateCC sharp
CalculatoareCorel drawDot netExcelFox proFrontpageHardware
HtmlInternetJavaLinuxMatlabMs dosPascal
PhpPower pointRetele calculatoareSqlTutorialsWebdesignWindows
WordXml


HARDISCUL - CUMPARAREA UNUI HARDISC

hardware

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Pentru instalare cutter plotter-ului
Memoria DRAM
Evolutia sistemelor de calcul - Structura von Neumann a sistemelor de calcul secventiale
SPECIFICATII PRIVIND UTILIZAREA SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE DVR MATRIX
Memoria interna
Procesorul Quad-Core
Dispozitive de intrare
Determinarea densitatii produselor petroliere
Dat Plu 4 utilitar incarcare/descarcare nomenclator articole
Conectoarele de alimentare de pe placa de baza

HARDISCUL

Hardiscul ('hard disk' - disc dur - HD) este componenta pe care sint stocate datele cu care lucreaza calculatorul, incepind cu sistemul de operare si terminind cu fisierele instalate de programe sau create de noi. El reprezinta deci memoria durabila ('nevolatila') a calculatorului, pentru ca datele sint pastrate si dupa intreruperea alimentarii cu curent electric.



    HD este format de obicei din mai multe discuri de aluminiu (numite platane) suprapuse pe acelasi ax si acoperite cu oxid de fier. La mica distanta de suprafata discurilor se misca niste brate metalice ale caror capete magnetizeaza portiuni din discuri, in acest fel fiind 'scrise' si 'citite' datele. HD este una din putinele piese dintr-un calculator care are si o componenta mecanica (un motor care invirte discurile si misca bratele metalice) dar asta nu inseamna ca nu este de obicei o piesa foarte fiabila, capabila sa functioneze multi ani fara a cauza pierderea datelor stocate.

    Un HD este caracterizat de capacitatea de stocare de date masurata in Giga Bytes (GB) si de viteza de rotatie a platanelor (5.400, 7.200 sau 10.000 de rotatii pe minut). Cu cit platanele se rotesc mai repede cu atit citirea si scrierea datelor este mai rapida, deci si calculatorul este mai rapid. Capacitatea unui HD prezentata de companiile producatoare (cea pe care o vedem in ofertele de vinzare) este diferita de capacitatea raportata de sistemul de operare, pentru ca toti producatorii considera ca 1 MB = 1.000.000 bytes, cind de fapt echivalenta corecta este 1 MB = 1.048.576 bytes. Sistemul de operare raporteaza deci in mod corect o capacitate ceva mai mica a HD, indiferent de numele producatorului acestuia.

    Hardiscul se conecteaza la restul sistemului cu ajutorul unui cablu care se fixeaza cu un capat intr-o priza (conector) de pe HD si cu celalalt capat intr-o priza (conector) de pe placa de baza. Pentru marea majoritate a hardiscurilor aflate in sistemele actuale transferul de date intre HD si sistem se realizeaza in conformitate cu un standard numit 'Parallel ATA' (Advanced Technology Attachment), scris de obicei doar ATA. Exista mai multe versiuni ale acestui standard create de-a lungul timpului, numite ATA-33, ATA-66, ATA-100 si ATA-133, fiecare versiune reprezentind o imbunatatire (uneori considerabila) a versiunii precedente.

    Hardiscurile cele mai moderne folosesc standardul 'Serial ATA' (scris prescurtat SATA) in locul standardului ATA. Standardul SATA este compatibil cu standardul ATA, lucru care permite folosirea in acelasi calculator atit a hardiscurilor SATA cit si a celor ATA. Pentru a putea folosi un hardisc SATA trebuie sa avem o PB care sa detina un controler SATA integrat in cipsetul (SouthBridge) placii de baza sau aflat pe un cip separat.

    Standardul SATA aduce unele imbunatatiri fata de standardul ATA, dintre care merita mentionate posibilitatea unei cresteri importante a ratei de transfer a datelor intre HD si sistem, ca si o pastrare mai buna a integritatii datelor pe timpul transferului lor. Din punctul de vedere al instalarii HD apare posibilitatea de 'instalare la cald' ('hot plugging'), ceea ce inseamna ca un HD poate fi instalat si apoi utilizat fara a opri sistemul, lucru extrem de convenabil atunci cind lucram cu HD externe, folosite de exemplu pentru a transfera cantitati mari de date intre doua calculatoare. Un alt avantaj adus de SATA este conectarea HD la PB prin intermediul unui cablu cilindric de diametru redus si cu o lungime de pina la 1 m, cablu care permite o mai buna circulatie a aerului in carcasa comparativ cu cablul de tip panglica folosit anterior. In sfirsit, odata cu aparitia standardului SATA a disparut necesitatea configurarii hardiscurilor ca 'stapin' (master) sau 'sclav' (slave), pentru ca in conformitate cu noul standard fiecare HD este configurat automat exclusiv ca 'stapin', ceea ce ii permite sa functioneze la parametrii maximi.




    Hardiscurile folosite in servere folosesc de obicei standardul SCSI ('Small Computer System Inteface'), care permite atasarea la sistem a opt dispozitive (hardiscuri, unitati optice de stocare, scanere, etc.), spre deosebire de standardul ATA care permite atasarea a doar patru dispozitive (hardiscuri si unitati optice de stocare). Standardul SCSI permite o rata de transfer de date considerabil mai mare decit cea oferita de standardul 'Parallel ATA' (cu care de altfel nu este compatibil) si de aceea HD care folosesc acest standard sint utilizate in servere chiar daca pretul lor este mult mai ridicat comparativ cu al HD obisnuite. Standardul SAS ('Serial Attached SCSI') va inlocui standardul SCSI si va avea printre alte avantaje si pe acela ca va fi compatibil cu standardul SATA.  

    CUMPARAREA  UNUI  HARDISC

    Hardiscurile sint fabricate de un numar restrins de companii si anume : SEAGATE, MAXTOR, HITACHI, SAMSUNG, WESTERN DIGITAL si FUJITSU. Performantele HD sint oarecum asemanatoare indiferent de producator, dar ceea ce le diferentiaza este fiabilitatea si perioada pe timpul careia este acordata garantia (unii producatori ofera 1 an garantie, iar altii 3 ani). HD sint unele din cele mai fiabile componente ale unui calculator dar cu timpul, la fel ca orice alta componenta, se pot defecta intr-o mai mare (HD devine complet inutilizabil) sau mai mica masura (doar unele portiuni din HD devin inutilizabile - 'bad sectors' - 'sectoare defecte').

    Alegerea unui HD al unuia sau altuia dintre producatori este o chestiune de preferinta personala, determinata de cele mai multe ori de experiente placute sau neplacute avute cu hardiscul pe care il posedam deja. Este totusi bine sa consultam si revistele sau siturile web specializate in testarea componentelor hardware inainte de a lua o hotarire definitiva. O alta sursa de informare sint forumurile de discutii, unde forumistii isi impartasesc frecvent experientele avute cu HD diversilor producatori.

    Este recomandata cumpararea unui HD cu o capacitate de minimum 40 GB si cu o viteza de rotatie a platanelor de 7.200 rpm. Hardiscurile cu viteza de 5.400 rpm sint un pic mai ieftine decit cele cu viteza de 7.200 rpm (la capacitati egale) dar si performanta lor este mai scazuta. Hardiscurile cu viteza de 10.000 rpm sint mult mai scumpe decit cele cu 7.200 rpm (la capacitati egale) dar sint ceva mai performante.

    O prezentare comparativa si o clasificare in functie de performanta a 20 de hardiscuri cu capacitatea de 80 GB produse de Seagate, Maxtor, Hitachi, Samsung si Western Digital poate fi gasita pe situl Xbit Labs. Pe acelasi sit se gaseste de asemenea o prezentare comparativa si o clasificare in functie de performanta a 22 de hardiscuri cu capacitatea de 120 GB provenite tot de la firmele producatoare specificate mai sus.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 540
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site