Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


PRIMUL AJUTOR IN ACCIDENTELE RUTIERE

Auto

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
PULSAR - COMPUTER PENTRU STATISTICA DE BORD = MANUAL DE PREZENTARE SI UTILIZARE
ISTORIA AUTOMOBILUI
REPARAREA ELEMENTELOR DE CAROSERIE DEFORMATE
Test de legislatie rutiera nr. 29
CHESTIONAR AUTO NR. 1
CHESTIONARUL AUTO NR. 3
Automobile actionate de motoare cu pistoane rotative
CALCULUL CUTIEI DE VITEZE - AUTOTURISM DE 50 KW LA 6000 RPM CAPABIL SA TRASPORTE 5 PERSOANE
Parcarea laterala
Alarma A100 - alarma auto - Detalii tehnice

PRIMUL AJUTOR IN ACCIDENTELE RUTIERE

1. Generalitati



Starea de sanatate a conducatorului auto are un rol important in producerea accidentelor rutiere. Experienta a demonstrat ca s-au petrecut accidente grave si foarte grave din cauza unor afectiuni cardio-vasculare, diabetului, afectiunilor nervoase etc.

Iata de ce prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 447 din 24 martie 2003 se stabileste obligativitatea efectuarii examinarii medicale si psihologice a personalului din transporturi, cu responsabilitati in siguranta circulatiei, diferentiat in raport cu:

- functia detinuta in domeniul transporturilor;

- tipul de transport.

Dupa aceste criterii, va prezentam mai jos lista functiilor cu responsabilitati in siguranta circulatiei si conditiile de examinare medicala si psihologica.

Nr.

crt.

Denumirea functiei

Ex. medical

Periodicitate

Ex. psihologic

Periodicitate

1

Persoana desemnata sa conduca permanent si efectiv activitatea de transport rutier

2 ani

5 ani

2

Conducator auto transport intern de persoane in interes public

1 an

3 ani

3

Conducator auto transport intern de marfa

1 an

3 ani

4

Conducator auto transport international de persoane si marfa

1 an

3 ani

5

Conducator auto transporturi speciale interne si internationale (marfuri periculoase, transport agabaritic, transport de valori etc,)

1 an

3 ani

6

Instructor de conducere auto

1 an

3 ani

In cadrul factorilor de influenta asupra capacitatii de conducere, am analizat legatura dintre starile de boala si producerea accidentelor. Facem totodata recomandarea ca in urma recoltarii de sange, in primele ore dupa donare, conducatorii auto donatori sa evite conducerea autovehiculelor. Recomandarea este necesara ca urmare a faptului ca apar fenomene ca:

- ameteli;

- cefalee;

- hipotensiune;

- transpiratie rece;

- tulburari de vedere.

In cele ce urmeaza vom insista pe acordarea primului ajutor victimelor accidentelor rutiere.

2. Principii generale de acordare a primului ajutor

Pentru a obtine rezultatele dorite in acordarea primului ajutor, salvatorul trebuie:

- sa cunoasca regulile de acxordare a primului ajutor;

- sa-si pastreze calmul, sa fie energic si rapid in luarea deciziilor si masurilor.

Conducatorul auto angajat intr-un accident soldat cu victime are urmatoarele obligatii:

- sa opreasca imediat la locul accidentului

- sa indeparteze persoanele curioase;

- sa foloseasca trusa de prim ajutor;

- sa aleaga 1-3 ajutoare (daca se afla la fata locului, este de preferat o persoana calificata);

- sa debaraseze victima;

- sa pozitioneze victima in functie de leziunile pe care le prezinta;

- sa indeparteze obiectele vestimentare (curele, cravate, bretele, corsete) ce ar putea impiedica sau ingreuna respiratia si circulatia normala a sangelui;

- sa stabileasca prioritatile de acordare a primului ajutor (stop cardio-respirator, hemoragie,

fracturi);

- sa trateze ranile si arsurile, daca este cazul;

- sa evite manevrele inutile ce pot agrava starea victimei;

- sa apeleze la cea mai apropiata unitate sanitara cu sprijinul medical de urgenta;

- sa asigure transportul victimei la spital;

- sa urmareasca pe timpul transportului functiile respiratorie si cardiaca ale victimei, precum si oprirea hemoragiilor;

- sa comunice cadrelor medicale:

- ora producerii accidentului;

- ce masuri de prim ajutor s-au acordat;

- ora si minutul aplicarii garoului;

- medicamentele administrate;

- daca au aparut schimbari importante in starea victimei, comparativ cu momentul producerii accidentului;

- daca s-a produs decesul si ora la care a avut loc;

- sa anunte organele de politie;

- sa se intoarca la locul accidentului in cazul in care a insotit victima la spital;

- sa indice organelor de ancheta, cat mai exact, locul victimei si al vehiculului, daca acestea au fost deplasate intre timp;

- sa nu stearga urmele existente, care pot constitui dovezi judiciare;

- sa prezinte organelor de ancheta martorii prezenti in momentul producerii accidentului.

3. Trusa de prim ajutor

Continutul trusei de prim ajutor a fost aprobat prin Ordinul Min. Sanatatii nr. 623/1999.

Trusa de prim ajutor trebuie sa contina minimum urmatoarele produse:

- foarfeca 1 buc.

- ansamblu de respiratie gura la gura 1 buc.

- pipa Guedel pentru adult 1 buc.

- pipa Guedel pentru copil 1 buc.

- plasture o rola

- leucoplast o rola

- comprese de tifon sterilizate 5 pachete

- fasa de tifon 5 bucati

- bandaj triunghiular din panza 1 buc.

- vata medicinala sterilizata 20 g

- garou 1 buc.

- manusi de unica folosinta doua perechi

- solutie dezinfectanta cu alcool sanitar 1 buc.

- pansament cu rivanol 5 buc.

- ace de siguranta 6 buc.

- brosura cu instructiunile de prim ajutor 1 buc.

Trusa poate fi completata, la nevoie, cu urmatoarele medicamente de prima necesitate:



- analgezice (Algocalmin, Aspirina, Piafen)

- antispastice (Lizadon , Scobutil)

- antiinflamatorii (Paduden, Diclofenac, Indometacin)

Recomandari:

- sa fiecunoscut continutul trusei si modul de folosire;

- sa fie inlocuite materialele consumate;

- sa fie inlocuite produsele cu termen de valabilitate expirat.

4. Stopul cardio-respirator

Respiratia si circulatia sangelui prin vase (activitatea cardiaca) reprezinta cele doua functii vitale ale organismului. Stopul cardio-respirator se instaleaza prin incetarea acestor functii.

Prin manevrele de resuscitare cardio-respiratorie se urmareste repunerea in activitate sau sustinerea respiratiei si a circulatiei accidentatului. Reanimarea victimei trebuie sa se faca rapid, eficient si continuu, inclusiv pe timpul transportului, pana la reluarea functiilor vitale.

Pentru a retine mai usor ordinea manevrelor de resuscitare cardio respiratorie s-a propus formula mnemotehnica HELP ME, care in limba engleza inseamna AJUTA-MA.

- H - hiperextensia capului

- E - eliberarea cailor respiratorii

- L - luxarea (impingerea) anterioara a mandibulei

- P - pensarea narilor

- ME - masaj cardiac extern

Stopul respirator reprezinta oprirea brusca a activitatii pulmonare si are urmatoarele semne si simptome de recunoastere:

- diminuarea sau oprirea miscarilor respiratorii;

- cianozarea (invinetirea) tegumentelor, in special a fetei;

- puls rapid;

- pierderea cunostintei.

Resuscitarea respiratorie se poate efectua prin:

- metoda respiratiei artificiale gura la gura;

- metoda respiratiei artificiale gura la nas, daca nu se poate deschide gura victimei.

Primul ajutor in stopul respirator :

- scoaterea victimei din vehicul si deplasare intr-un loc care sa permita acordarea primului ajutor;

- pozitionarea victimei pe spate, cu umerii ridicati, folosind un material moale, rulat sub omoplati ;

- pozitionarea salvatorului in genunchi, lateral dreapta de capul victimei ;

- hiperextensia capului ;

- eliberarea cailor respiratorii de eventualii corpi straini (resturi dentare, pietre, sange) cu ajutorul aratatorului mainii drepte, infasurat intr-o bucata de tifon ;

- luxarea (impingerea) mandibulei inainte pentru eliberarea orificiului glotic (daca e necesar limba accidentatului va fi trasa in afara ;

- aplicarea unui material de protectie (tifon) pe fata victimei ;

- pensarea narilor (cu mana stanga) pentru a impiedica refularea aerului ;

- efectuarea insuflatiei salvatorul inspira adanc, aplica gura peste cea a victimei, astfel incat sa o cuprinda in totalitate si insufla aerul in plamanii acestuia, apoi se retrage si elibereaza gura si nasul victimei, asteptand ca aerul sa iasa din plamanii victimei. Controlul eficacitatii manevrei se face prin observarea miscarilor cutiei toracice.

- repetarea insuflatiilor (14-16 pe minut la adult, 20 pe minut la copii).

In cazul accidentatilor inconstienti, se recomanda folosirea pipei Guedel, putandu-se astfel preveni acoperirea orificiului glotic prin caderea limbii si sufocarea victimei. Pentru aplicarea corecta a pipei Guedel este obligatorie asezarea capului victimei in hiperextensie. Pipa va fi introdusa in cavitatea bucala cu concavitatea orientata in sus. Dupa ce varful pipei atinge peretele posterior al gatului, aceasta, printr-o manevra de rotatie, va fi orientata cu concavitatea spre fata superioara a limbii.

-         transportul victimei la spital. Pe timpul transportului se vor urmari miscarile respiratorii, culoarea tegumentelor, pulsul, starea generala.

Cand nu se poate efectua metoda de respiratie gura la gura (gura victimei este accidentata), se recurge la metoda respiratiei artificiale gura la nas. In acest caz, insuflatiile se vor face prin narile victimei, gura acesteia ramanand inchisa.

Stopul cardiac reprezinta intreruperea brusca a activitatii inimii si are urmatoarele semne si simptome de recunoastere :

-         puls slab sau absent la artera carotida ;

-         paloarea fetei cu cianozarea extremitatilor ;

-         relaxarea completa a musculaturii, inclusive a sfincterelor (pierdere de materii fecale si urina);

-         pierderea reflexelor;

-         marirea pupilelor;

-         transpiratii reci;

-         greutate in respiratie;

-         pierderea cunostintei.

Resuscitarea in stopul cardiac se face prin masaj cardiac extern.

Verificarea activitatii cardiace se face prin palparea pulsului la artera carotida (la gat) sau prin ascultarea batailor inimii, punand urechea pe pieptul bolnavului.

Primul ajutor in stopul cardio-respirator :

-         scoaterea victimei den autovehicul;

-         pozitionarea victimei pe spate, pe o suprafata neteda si dura;

-         pozitionarea salvatorului lateral stanga, in genunchi;

-         efectuarea masajului cardiac: se actioneaza in treimea inferioara a sternului, cu podul palmei stangi peste care se aplica podul palmei drepte.Se exercita scurt si energic o presiune, actionandu-se cu coatele intinse, astfel incat sternul sa coboare cu 4-6 cm spre coloana vertebrala. Se lasa toracele sa revina spontan la normal, fara ca mainile sa se ridice de pe sternul accidentatului. Manevra se repeta cu o frecventa de 60/minut.

-         Masajul cardiac extern se continua pana la reluarea batailor cardiace sau atata timp cat rezista salvatorul, manevra fiind foarte obositoare.

-         transport la spital. Pe timpul transportului se vor supraveghea pulsul, respiratia, transpiratia, culoarea tegumentelor, marimea pupilelor, starea generala.

Cand la locul accidentului se afla :

-         un singur salvator, acesta va efectua, pentru resuscitarea cardio-respiratorie, 15 compresiuni presternale si 2 insuflatii succesive gura la gura ;

-         doi salvatori, pentru resuscitarea cardio-respiratorie, se va proceda astfel : un salvator efectueaza o insuflatie, iar cel de-al doilea 5 compresiunu presternale.

Manevrele vor fi executate succesiv, nu concomitent !

5.Hemoragiile

Hemoragiile reprezinta pierderea de sange in afara sistemului vascular.

In functie de tipul vasului din care curge sangele, hemoragiile pot fi :

-         arteriale sangele este rosu deschis si curge ritmic in plaga ;

-         venoase sangele este rosu inchis si curge in valuri ;

-         capilare sangele musteste in plaga.

Dupa locul unde se scurge sangele, hemoragiile se impart in:

-         externe sangele apare la suprafata corpului in mod direct ;

-         interne sangele se scurge intr-o cavitate inchisa ;

- exteriorizate sangele se scurge intr-un organ care comunica cu exteriorul. Exemple :

- epistaxis hemoragie din nas ;

- otoragie hemoragie din urechi ;

- hemoptizie hemoragie pe gura, dar sangele provine din plamani ;

- hematemeza hemoragie pe gura, sangele provine din stomac sau esofag ;

- rectoragie hemoragie din rect ;

- melena sangele este eliminat cu materiile fecale, provine din tubul digestiv ;

- metroragie sangele provine din uter si este eliminat prin vagin.

Gravitatea unei he srtie de cantitatea de sange pierdut, iar semnele si simptomele de recunoastere ale unei hemoragii interne sunt

-         ameteli ;

-         paloare ;

-         extremitati reci ;




-         transpiratii reci

-         tensiune arteriala scazuta ;

-         respiratie accelerata ;

-         puls rapid ;

-         frisoane ;

-         agitatie ;

-         convulsii ;

-         lipotimie ;

- dilatarea pupilelor (in hemoragiile grave).

Primul ajutor in hemoragii

- scoaterea victimei din autovehicul;

-pozitionarea victimei pe spate, cu capul mai jos decat nivelul trunchiului si cu picioarele ridicate cu 20-30 cm, pentru a usura irigarea cu sange a creierului (creierul rezista fara oxigen maximum 3 minute);

- stabilirea tipului de hemoragie;

- efectuarea hemostazei astfel:

- prin compresiune manuala la distanta, mai sus de plaga este corect efectuata atunci cand face sa dispara pulsul arterial de pe artera pe care o comprima

- prin pansament compresiv, care se realizeaza prin asezarea unor comprese groase direct pe plaga sangeranda, aplicandu-se apoi, direct peste comprese, un bandaj de presiune, care nu trebuie strans prea tare, pentru a nu opri circulatia arteriala;

- aplicarea unui garou, numai atunci cand gravitatea hemoragiei pune in pericol viata victimei si cand sangerarea nu poate fi oprita prin alte mijloace. Garoul trebuie sa fie suficient de lung pentru a inconjura membrul respectiv de doua ori. El se aseaza intotdeauna deasupra ranii (intre rana si corp), dar fara a atinge rana. Garoul se strange, eventual cu ajutorul unui bat, pana cand sangerarea se opreste. Odata aplicat, garoul nu se mai largeste si nu se mai misca. Se ataseaza un bilet in care se mentioneaza ora si minutul in care a fost aplicat garoul, care nu se acopera cu alte pansamente.

In vederea transportului la spital, victima va fi asezata cu capul mai jos decat nivelul corpului, lateral dreapa sau stanga pentru inconstienti, iar membrele inferioare vor fi ridicate la 30-45 de grade. Pe timpul transportului, victima va fi invelita, pentru evitarea frisonului si, daca este constienta, va fi hidratata (bauturi fara alcool, neacidulate, indulcite).

6. Rana (plaga)

Rana sau plaga reprezinta o intrerupere a continuitatii tegumentului, ca rezultat al unui traumatism, devenind astfel o poarta de intrare a microbilor in organism.

In functie de profunzimea lor, plagile pot fi:

l        excoriatii (zgarieturi);

l        superficiale (afecteaza straturile pielii).

l        profunde (sunt afectati muschii, vasele, nervii, diferite organe, oase).

Primul ajutor pentru rani:

l        salvatorul se va spala pe maini cu apa si sapun ;

l        se face hemostaza (daca este cazul);

l        curatirea, dezinfectarea si pansarea ranii:

-         se curata si se dezinfecteaza tegumentele din jurul plagii, intotdeauna de la larginea ei catre exterior (pentru a nu se suprainfecta rana), folosindu-se apa si sapun;

-         se dezinfecteaza rana cu antiseptice (alcool medicinal, alcool iodat, apa oxigenata) in cazul ranilor profunde nu se vor folosi nici un fel de substante dezinfectante , care ar putea patrunde in interior si leza organele interne;

- nu se indeparteaza nici un fel de corp strain care s-a infipt adanc in muschi sau in alte tesuturi, deoarece se poate declansa o hemoragie grava;

- peste plaga nu se aplica unguente, prafuri, spray-uri sau orice alt fel de remedii casnice;

- deasupra plagii se aplica comprese sterile (niciodata vata), care se fixeaza cu fesi de tifon sau leucoplast (nodul pansamentului nu se face deasupra plagii);

l        organul cu zona ranita se aseaza in pozitie de repaus;

l        se transporta victima la spital.

7. Entorsa, luxatia si fractura

Entorsa reprezinta intinderea fortata a ligamentelor si a capsulei articulare, cu mici rupturi ale acestora, fara deplasarea oaselor si articulatie. Cele mai des intalnite sunt entorsele gleznei, cotului, umarului, pumnului, degetelor.

Semne si simptome de recunoastere:

l        dureri la mobilizarea articulatiei;

l        umflarea articulatiei;

l        sensibilitatea articulatiei;

l        modificari de culoare de la albastru pana la negru.

Primul ajutor in entorse:

l        peste articulatie se aplica comprese cu apa rece sau gheata;

l        se aplica bandaje cu scopul de a sustine articulatia;

l        victima nu trebuie sa foloseasca articulatia respectiva (sa mearga);

l        nu se va folosi caldura sau comprese cu apa calda in perioada imediat urmatoare traumatismului;

l        transport la spital.

Luxatia reprezinta ruptura capsulei articulare si a ligamentelor, cu dislocarea oaselor din articulatii. Articulatiile cele mai afectate sunt: umarul, soldul, cotul, degetele, degetul mare de la mana si genunchiul.

Semne si simptome de recunoastere:

- edemul articulatiei;

- deformarea articulatiei;

- dureri la mobilizarea articulatiei sau imposibilitatea de a o folosi;

- modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate;

- sensibilitatea la atingerea zonei.

Primul ajutor:

- nu se va incerca asezarea osului la loc.

- zona lovita se imobilizeaza cu o atela, o perna sau o esarfa, in pozitia in care a fost gasit membrul.

- transport la spital

Fractura reprezinta intreruperea continuitatii unui os. Fracturile pot fi:

- inchise (pielea ramane intacta)

- deschise (exista o rana deschisa pana la nivelul osului rupt sau bucati din osul rupt iese afara prin piele)

Semne si simptome de recunoastere:

- durere vie, localizata intr-un punct fix, care creste in intensitate la orice incercare de mobilizare a regiunii lezate;

- deformarea regiunii;

- echimoze (vanatai);

- lipsa transmiterii miscarilor;

- impotenta functionala;

- intreruperea traiectului osului.

Primul ajutor in fracturi:

- scoaterea victimei din autovehicul;

- pozitionarea victimei in functie de zona fracturata;

- in cazul fracturilor deschise, se face hemostaza, iar rana se acopera cu o compresa sterila mai mare, fara a se folosi nici un fel de dezinfectante si fara a se incerca sa se impinga bucatile de os iesite in afara;

- imobilizarea provizorie a fracturii cu ajutorul atelelor, care trebuie sa fie suficient de lungi pentru a fixa ata articulatia de deasupra, cat si cea de dedesubtul osului rupt;

- nu se incearca in nici un fel reducerea fracturii, adica asezarea oaselor in pozitia lor normala;

- atelele vor fi capitonate cu bucati de panza, prosoape sau paturi, ce trebuie asezate intre atela si pielea zonei ranite;

- atelele nu se leaga prea strans, astfel incat legatura sa opreasca circulatia.

O atentie deosebita trebuie acordata fracturilor de coloana vertebrala si in special fracturilor de la nivelul gatului. Se suspecteaza o leziune la gat ori de cate ori s-a produs o leziune la nivelul capului sau atunci cand victima nu isi poate misca sau/si nu isi simte membrele inferioare sau tot corpul. In acest caz, victima nu trebuie miscata in absenta personalului calificat, decat daca se afla in pericol de moarte (incendiu, explozie etc).

Orice miscare a capului, in fata, in spate, la stanga sau la dreapta poate avea drept consecinta paralizia totala sau moartea!

In cazul fracturilor cervicale, pot exista urmatoarele simptome:

- leziune la nivelul capului



- dureri de capacitate

- gat teapan

- imposibilitatea de miscare

- imposibilitatea de a misca anumite parti ale corpului, ca bratele sau picioarele

- senzatii de furnicaturi in maini si picioarele

Daca victima trebuie miscata din pricina pericolului vital iminent :

l        se imobilizeaza gatul cu un prosop rulat, cu diametru de aprox. 10 cm, strans lejer in jurul gatului, avand ca legatura sa nu stanjeneasca respiratia;

l        victima va fi asezata pe o targa tare (scandura, usa) suficient de lunga si de lata, in asa fel incat corpul sa nu se indoaie sau sa se miste lateral;

l        daca exista posibilitatea, targa se leaga de corpul victimei la nivelul fruntii si pe subsuori, iar pe laturile corpului se vor aseza prosoape rulate, paturi, haine sau orice alt obiect potrivit, pentru a preintampina orice fel de miscare laterala a capului sau gatului.

Daca victima trebuie transportata la spital de altcineva decat de personal calificat:

l        victima trebuie transportata intinsa la orizontala, cu fata in sus, pe o suprafata plana si dura (vehicul cu platforma);

l        corpul victimei trebuie mutat ca un tot imobil, sustinand capul, gatul si trunchiul in pozitia in care a fost gasita victima;.

l        in jurul gatului si capului victimei se aseaza prosoape rulate, paturi sau haine, pentru a preveni orice miscare;

l        daca e posibil, corpul victimei se leaga de suport.

8. Arsurile

Arsura este o boala a intregului organism, determinata direct de marimea suprafetei de piele arse, de profunzimea arsurii si de modul de evolutie a leziunii locale.

Arsurile pot fi provocate de caldura, substante toxice caustice, curent electric, radiatii.

Clasificarea arsurilor

- in functie de intinderea arsurii:

l        arsuri usoare, sub 15% din suprafata corpului;

l        arsuri medii, intre 15-30& din suprafata corpului- pot genera soc;

l        arsuri critice, intre 30-40% din suprafata corpului;

l        arsuri letale, peste 40-50% din suprafata corpului;

- dupa profunzaimea arsurii:

l        gradul I congestia pielii, durere, edem;

l        gradul II flictene cu continut limpede transparent, edem, durere;

l        gradul III flictene cu continut sanguinolent, edem, durere;

l        gradul IV- escara ddermica total, pielea pare albita sau carbonizata, fiind distrusa in intregime, durerea pliseste, deoarece terminatiile nervoase au fost distruse.

In raport cu suprafata corpului (considerata 100) , intinderea arsurii se exprima in unitati procentuale dupa regula lui 9, astfel:

l        capul 9%

l        toracele anterior 9% si posterior 9%

l        membrele superioare fiecare 9%

l        membrele inferioare fiecare 9%

l        zona genitala 1%

Primul ajutor in arsuri:

l        scoaterea victimei de sub influenta agentului cauzal;

l        stingerea flacarilor prin invelirea victimei cu o patura, o haina groasa (din tesaturi neinflamabile). Este interzisa stingerea prin rostogolire, cu nisip, pamant sau apa.

l        nu se vor indeparta resturile de haine de pe zonele arse;

l        resuscitarea cardio- respiratorie, daca e cazul;

l        zonele arse se acopera cu pansamente graose si sterile (tifon, nu vata);

l        daca e posibil, zonele arse vor fi ridicate mai sus de nivelul inimii;

l        nu se administreaza victimei lichide sau bauturi alcoolice;

l        arsura va fi spalata cu apa din abundenta numai in cazul arsurilor chimice;

l        nu se aplica peste plaga dezinfectante, unguente, prafuri sau orice alt fel de remedii casnice;

l        pe timpul transportului, victima va fi invelita cu o haina sau o patura, pentru a se mentine o temperatura confortabila.

9. Transportul accidentatilor

Una dintre greselile majore in cadrul unui accident rutier este evacuarea imediata a accidentatului in orice conditii, dupa ce a fost scos de la locul accidentului, fara sa fie examinat si sa i se acorde primul ajutor.

Pentru ca rezultatul acordarii primului ajutor sa fie cel scontat, este obligatoriu ca etapele ce necesita a fi parcurse sa fie urmatoarele:

- dezangajarea victimei in functie de starea in care se afla;

- acordarea primului ajutor;

- ridicarea de la sol si pregatirea victimei pentru transportul la spital

Reamintim ca, in cazul persoanelor suspectate de leziuni ale coloanei vertebrale, este interzisa mobilizarea acestora, in lipsa personalului medical specializat, in afara de cazul in care victima se afla in pericol de moarte (incendii, explozii, prabusire de cladiri etc.)

Evacuarea persoanelor accidentate din-de sub autovehicul trebuie sa fie cat mai rapida si corect executata. Aceasta actiune se face prin ridicare (nu tragere sau impingere), astfel incat capul, gatul si trunchiul victimei sa fie mentinute, pe cat posibil, in acelasi plan. Numai in acest fel se va evita agravarea leziunilor existente sau/si aparitia altora.

Regulile pentru efectuarea unui transport corect sunt:dezangajarea victimei sa se afca astfel incat capul gatul si trunchiul sa se mentina in acelasi plan;

l        manevrele de resuscitare cardio- respiratorie vor fi continuate si pe timpul transportului;

l        victima sa fie transportata numai dupa ce a fost obtinuta redresarea functiilor vitale;

l        pozitia victimei pe timpul transportului va ramane identica cu cea in care i s-a acordat primul ajutor la locul accidentului;

l        capul victimei va fi asezat catre directia de deplasare;

l        pozitia targii va fi obligatoriu orizontala;

l        soferul autovehiculului care transporta victima va evita franarile si efectuarea virajelor bruste;

l        pozitionarea victimei in functie de starea generala si ranile existente:

- pozitie de repaus (rani, luxatii, entorse, fracturi inchise);

- pe spate, cu capul mai jos decat nivelul trunchiului si al membrelor inferioare, care vor fi ridicate la 30-45 grade (hemoragii mari);

- pe spate (stop cardio-respirator);

- sezand (fracturi de antebrat, mandibula, maxilar)

- semisezand cu spatele sprijinit (fracturi de coasta cand victima este constienta);

- lateral, pe partea bolnava (victima inconstienta cu fractura costala);

- orizontal, pe o parte (fractura craniana);

- pe spate cu corpul lateral (inconstient, cu fractura de coloana vertebrala);

- pe spate (fractura de coloana vertebrala).








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1353
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site