Plantarea pomilor fructiferi
Plantarea pomilor fructiferi
Plantatiile pomicole reprezinta lucrari de
investitii pe o durata destul de mare (15-60 ani, uneori chiar mai
mult) de aceea pentru reusita lor sunt necesare studii temeinice din punct
de vedere al alegerii locului, al sortimentului de specii, soiuri si
portaltoi, dar si studii social economice de marketing. In prez
http://www.agroinfo.ro/referate/doc/plantarea
_pomilor_fructiferi.doc.zip
• Tratamente
de iarna in livezi Tratamente de iarna in livezi Emil DRAGANESCU
Elena DUMA Pomii si arbustii fructuferi au un numar mare de boli si daunatori
intrucat sunt plante perene si policarpice care cresc si rodesc pe
acelasi spatiu un numar mare de ani. Acest lucru determina pastrarea unei rezerve mari de surse de
infectie care mai apoi se multiplica inca din prime
http://www.agroinfo.ro/referate/doc/tratament e_de_iarna_in_livezi.doc.zip
• Operatiunile in verde la pomii fructiferi
Operatiunile in verde la pomii fructiferi
In conceptia multor 'pomicultori' exista
ideea ca taierile la pomi se fac numai in perioada
de repaus relativ, adica toamna, de la caderea frunzelor si
pana la
http://www.agroinfo.ro/referate/doc/operatiun
ile_in_verde_la_pomii_fructiferi.doc.zip
• Altoirea cu mugure dormind Altoirea cu mugure dormind
Eugen MIHUT Dintre metodele de inmultire a pomilor
fructiferi, altoirea cu mugure dormind da rezultatele
cele mai bune si mai sigure. Din multitudinea de metode de altoire,
altoirea cu mugure dormind este cea mai utilizata, atat la scara
industriala, cat si in gradinile familiale. Este utilizata
in pepiniera (campul I) si la realt
http://www.agroinfo.ro/referate/doc/altoirea_
cu_mugure_dormind.doc.zip
• Ce trebuie sa stim despre recoltarea fructelor Ce
trebuie sa stim despre recoltarea fructelor? Emil
DRAGANESCU Adriana ARSENIE Recoltarea fructelor reprezinta o
operatiune de baza din lantul de lucrari care fac
posibila valorificarea productiei pomicole, in
ultima instanta incasarea sumelor de bani cuvenite si deci
a unui bilant profitabil. Recoltarea neglijenta, transportul si
depozita
http://www.agroinfo.ro/referate/doc/ce_trebui
e_sa_stim_despre_recoltarea_fructelor.doc.zip
• Lucrari de ingrijire in livezi LUCRARI DE
INGRIJIRE IN LIVEZI Emil DRAGANESCU Aurelia BLIDARIU Plantatiile
de pomi necesita in perioada actuala o serie de
lucrari deosebit de importante pentru productia anului in curs cat
si pentru diferentierea mugurilor de rod pentru recolta anului 2006.
In aceasta primavara lucrarile de
ingrijire au un specific aparte din cauza exces
http://www.agroinfo.ro/referate/doc/lucrari_d
e_ingrijire_in_livezi.doc.zip
• Masuri de
intarziere a infloririi pomilor in conditiile anului
2005 Masuri de intarziere a infloririi pomilor in
conditiile anului 2005 Emil DRAGANESCU Isabela Ildiko SZÖNYI In
decursul unui an, pomii si arbustii fructiferi
trec prin doua stari: • starea de vegetatie care incepe de la
umflarea vizibila a mugurilor si pana la caderea frunzelor;
• starea de repaus relativ cand functiile fiziolo
http://www.agroinfo.ro/referate/doc/masuri_de
_intarziere_a_infloririi_pomilor_in_conditiil e_anului_2005.doc.zip
• Refacerea potentialului de rodire la livezile de
piersic in decln Refacerea potentialului de rodire la livezile de piersic
in declin Eugen MIHUT Dintre toate speciile, piersicul are tendinta
cea mai pronuntata de a intra in declin datorita degarnisirii
ramurilor de schelet de la baza. Aceasta particularitate se
datoreaza in principal faptului ca piersicul creste deosebit de
viguros spre varfuri, si in al do
http://www.agroinfo.ro/referate/doc/refacerea
_potentialului_de_rodire_la_livezile_de_piers ic_in_declin.doc.zip
Plantarea pomilor
Alegerea terenului
Pomii fructiferi se pot planta pana la altitudinea de 1.500 m, unde se
adapteaza bine arbustii fructiferi.
Pentru o plantare reusita terenul trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
sa fie plan sau sa aiba o
panta usoara de pana la 10%;
terenurile cu pante de peste 10% si
pana la 15% nu sunt recomandate pentru cais, piersic si nectarin;
solurile usoare, nisipo-lutoase si
luto-nisipoase sunt favorabile pentru cultura capsunului;
solurile lutoase si luto-argiloase nu sunt
favorabile pentru cultura pomilor;
cele mai bune soluri sunt cernoziomurile,
bogate in humus, solurile brun-roscate de padure;
solul trebuie sa corespunda
cerintelor argofitotehnice ale speciei ce urmeaza a fi plantata;
pe solurile mai putin fertile, se
recomanda utilzarea unei culturi premergatoare (lucerna) care
fertilizeaza natural terenul;
sa fie permeabile, pentru a se evita
baltirea apei;
panza de apa freatica trebuie
sa se afle la peste 2-3 m adancime;
se vor evita terenurile puternic
inierbate;
reactia solului este de preferat sa fie
neutra, slab acida sau slab alcalina, cu pH-ul cuprins intre
5-8;
terenurile vor fi expuse la
soare, orientarea preferata a randurilor fiind N- S; se vor evita
expozitiile nordice;
nu se recomanda
plantarea in vaile inguste, cu curenti de aer, precum si zonele
cu frecvente ingheturi tarzii de primavara;
sursele permanente de apa pentru udarea
pomilor si pentru tratamente fitosanitare sa nu fie poluate;
in zonele cu frecventa mare a
vanturilor sunt obligatorii perdelele de protectie cu arbori inalti
(stejar, frasin, artar, salcam) sau chiar cu alun.
Zonarea
speciilor pomicole
zonarea se va face in functie de
pretentiile fiecarei specii si chiar a soiurilor fata
de lumina si caldura, precum si de rezistenta la
geruri, oscilatii de temperatura si alte accidente climatice;
specile: mar, par, gutui, prun,
cires, visin, se pot cultiva in zona dealurilor subcarpatice;
in zonele calde de campie, se vor planta
mai ales: cais, piersic, nectarin, migdal, fara a exclude celelalte
specii;
in zonele inalte si reci se pot
cultiva doar arbustii fructiferi;
desi in cadrul tuturor speciilor s-au creat
soiuri autocompatibile, se recomanda folosirea a cel putin 2-3
soiuri, pentru o mai buna polenizare;
este recomandat ca soiurile sa fie
amplasate in functie de epoca de coacere, astfel incat sa fie
usurate tratamentele fitosanitare, irigarea si recoltarea.
Epoca de
plantare
optima este plantarea in toamna,
incepand cu 15 octombrie si pana la venirea primului inghet;
exista avantajul ca prinderea este sigura, deoarece exista
in sol umiditate suficienta; in perioada de iarna ranile de pe
radacini au timp suficent sa se cicatrizeze, emitand noi
perisori absorbanti, care permit reluarea vegetatiei
primavara timpuriu; pomii plantati in aceasta perioada se
vor proteja in mod obligatoriu de rozatoare;
plantarea de primavara este
recomandata a se efectua inainte de umflarea mugurilor, prinderea fiind
conditionata de udarile repetate, ce devin absolut obligatorii
in perioada de seceta;
se mai pot planta pomi si in
'ferestrele iernii', cu conditia ca temperaturile din timpul
plantarii sa nu scada sub 0°C.
Procurarea
materialului saditor
este indicat ca materialul saditor
sa fie procurat din toamna, din pepiniere consacrate, recunoscute
oficial si controlate, care garanteaza autenticitatea, calitatea
si sanatatea pomului;
pomii cumparati se vor transporta
direct in gospodarie, mentinand radacinile protejate de
contactul cu aerul, de caldura sau curent, pentru a nu se deshidrata;
in functie de data cand are loc plantatul, pomii se pot tine in
beciuri, cu umiditate corectata prin udarea radacinilor;
pentru pastrarea un timp mai indelungat,
pomii se vor stratifica in santuri sau gropi adanci de 30-40 cm, cu
latimea de 30-50 cm, facute la adapostul cladirilor,
in scopul protectiei pomilor;
materialul saditor se va aseza in
picioare, in legaturi, cu eticheta, si se va acoperi pe
radacini si pe 20-30 cm din tulpina cu nisip sau
pamant bine maruntit;
se mai pot pastra pomii in
spatii cu atmosfera controlata, plantati individual in
containere sau pungi de plastic cu amestec de pamant;
Cum trebuie
sa arate un pom corespunzator pentru plantare
sa aiba 1-2 ani, si o
inaltime de peste Im;
radacinile principale sa
fie sanatoase, de peste 20-30 cm, iar in cazul pomilor altoiti
pe portaltoi vegetativi sa fie cu un smoc de radacini
subtiri;tulpina si radacina nu trebuie sa fie
deshidratate sau cu rani;la pomii de 2-3 ani, coroana trebuie sa fie
deja formata.
Plantarea capsunului
Operatiunea
de plantare a capsunului este diferita
in functie de sistemul de cultura: cultura libera, direct
in camp sau cultura protejata, in solarii sau sera.
Indiferent de sistemul de cultura, materialul
saditor comporta doua operatii premergatoare
lucrarii - fasonarea si mocirlirea stolonilor.
Fasonarea consta in indepartarea resturilor de
filamente, frunze
uscate si reducerea aparatului foliar la 1-2 frunzulite.
Mocirlirea se realizeaza prin introducerea sistemului
radicular intr-un amestec de consistenta smantanii realizat din
pamant (de preferinta galben), balegar proaspat de
bovina si apa.
Plantarea capsunului in cultura neprotejata
Epoca de plantare se realizeaza toamna intre 10 septembrie si 15
octombrie, primavara in perioada martie - aprilie sau vara in perioada
iunie-iulie.
Lucrarile se realizeaza manual sau mecanizat (in situatia
plantarii pe suprafete mari).
Plantarea manuala implica trei operatiuni:
executia gropii cu
plantatorul sau cu sapa la 10-15 cm adancime;
introducerea stolonilor in gropi;
strangerea pamantului pe langa
radacini, astfel incat acestea sa faca masa cu solul.
Plantarea mecanica se realizeaza cu ajutorul
masinilor de plantat rasaduri de legume care se adapteaza la
sistemul de plantare al stolonilor de capsuni.
Principalele conditii pentru reusita culturii sunt: pozitia
radacinilor care trebuie sa fie perfect verticala si
dreapta in gropi;coletul stolonilor sa fie la nivelul solului;mugurele
central sa fie deasupra solului;solul sa fie bine tasat prin
calcare in jurul plantelor, astfel ca, la prinderea usoara
de frunze, plantele sa opuna rezistenta;irigarea culturii.
Sistemele de plantare folosite sunt: in randuri simple, cu distanta intre
randuri de 60-100 cm, in functie de sistemul de intretinere a solului
(manual sau mecanizat) si 20-25 cm intre plante pe rand pe teren
nemodelat;
in benzi, pe teren modelat, in biloane de
2 sau 4 randuri. Distantele de plantare sunt de 35 cm intre randurile din
banda, 85-95 cm intre benzi si 20-25 cm intre plante pe rand.
Plantarea capsunului in
cultura protejata
Modalitatea de plantare este aceeasi ca la plantarea in cultura
libera. Schema de plantare este in benzi de 2-5 randuri pe teren modelat,
in biloane, sau plan cu distanta intre benzi de 85-95 cm, intre randuri pe
banda de 35 cm, iar intre plante pe rand de 20-25 cm.
Epoca de plantare
infiintarea culturii in solarii si tunele se poate face in perioada
1-15 iunie, dar aceasta lucrare implica folosirea la plantare a
stolonilor refrigerati care dau rezultate mult mai bune la prindere
(90-91%), fata de stolonii proveniti direct din stoloniera
(60-75%).
Plantarea in sera se realizeaza cu stoloni fortificati in camp,
ce se pastreaza in celule frigorifice pana la plantare.
Cultura se poate realiza direct pe sol sistem clasic sau pe verticala.
Epoca de plantare este in ultima decada a lunii noiembrie.
Cultura la sol se face pe teren plan sau modelat in biloane, in benzi de 2-4
randuri, cu distanta intre benzi de 70 cm, intre randuri de 40 cm si
intre plante pe rand de 20-25 cm. Tehnica plantarii este aceeasi
ca la cultura neprotejata.
Plantarea coacazului
Epoca de
plantare
toamna dupa caderea frunzelor, in
octombrie - noiembrie;
primavara inainte de pornirea
in vegetatie, dupa dezghetul solului.
Terenul folosit la infiintarea plantatiei trebuie sa fie
fara exces de umiditate, cu sol argilo-lutos, reavan, cu
fertilitate ridicata.
Distante de
plantare
Pentru plantatiile comerciale unde lucrarile de intretinere se
executa mecanizat, distanta intre randuri poate fi de 2,8-3 m, iar
intre plante pe rand de 1-1,2 m.
Pentru plantatiile cu suprafete mici, din incinta locuintelor
sau institutiilor, distantele pot fi de minim 1,2 m intre randuri
si 0,8 m intre plante pe rand.
Plantarea
Plantarea se face in gropi sau rigole. Gropile se realizeaza manual,
dupa pichetarea terenului, sau mecanizat, la dimensiunile de 45/45/30 cm.
Deschiderea rigolelor se realizeaza cu un plug special la adancimea de
32-35 cm. inainte de plantarea materialului saditor se executa o
fertilizare la groapa sau pe rigola folosind 5-6 kg gunoi de grajd
bine fermentat, 30-40g superfosfat, 20-25g sulfat de potasiu si 15-20g
azotat de amoniu.
Materialul saditor ce urmeaza a fi plantat
se fasoneaza astfel: se indeparteaza prin taiere
radacinile vatamate sau rupte, se scurteaza
butasul la 3-4 muguri lungime, dupa care se mocirleste intr-un
amestec consistent compus din pamant galben, balegar proaspat de
bovina si apa.
Butasii astfel pregatiti se aseaza in gropi sau rigole
cu radacinile rasfirate si cu varful catre pichet. Se
adauga pamant si se taseaza bine in jurul plantei,
dupa care se executa o copca in care se toarna 5-8 1 de
apa. Dupa infiltrarea apei in sol, se executa un musuroi
pana la mugurele terminal. Partea care se afla deasupra solului
si care se musuroieste, trebuie sa aiba 2-3 muguri pe
lungimea butasului.
Plantarea zmeurului
Epoca de
plantare
toamna dupa caderea frunzelor;
primavara dupa
dezghet, inainte de pornirea in vegetatie.
Cultura se preteaza la orice tip de sol, dar recolte maxime se obtin
pe soluri fertile, calde si reavene.
Plantarea
Plantarea se face in gropi cu dimensiunile de 40/40/40 cm sau daca solul
nu este arat de 60/60/40 cm, si in santuri executate cu plugul la
30/32 cm adancime.
Distanta pe rand intre plante este de 40-50 cm, iar intre randuri, in
functie de sistemul de conducere:
cultura in benzi cu spalieri - 2,5-3 m;
cultura sub forma de gard fructifer -
2,5-3 m;
cultura sub
forma de evantai - 1,5-2,5 m, iar distanta pe rand 1-l,2 m;
cultura pe araci -1,2 m.
Tehnica plantarii este asemanatoare cu cea a coacazului.
Plantarea
murului
Epoca de plantare
primavara dupa ce a
trecut pericolul de inghet, datorita sensibilitatii acestei
specii la temperaturile scazute.
Plantarea
Plantarea se face in gropi de 40/40/40 cm sau de 60/60/40 cm, daca terenul
este nearat.
Pregatirea materialului si tehnica de plantare este similara cu
cea a coacazului si zmeurului.
Distanta
de plantare
Distantele de plantare sunt de 2,5 - 3 m intre randuri si de 1,5-2 m
intre plante pe rand, aceasta fiind diferita in functie de modul de
executie al lucrarilor de intretinere a culturii (manual sau
mecanizat) si de sistemul de conducere a ramurilor.
lantarea propriu-zisa.
Altoirea pomilor fructiferi prin oculatie
Altoirea prin oculatie este o metoda foarte veche de altoire si continua sa
fie cea mai des folosita. Desi exista cateva variante de apicare a acestei
metode, principiul este acelasi: sub o deschidere practicata in scoarta
portaltoiului se amplaseaza un fragment din scoarta altoiului care contine un
mugure al acestuia. Cele mai cunoscute metode de oculatie
sunt: oculatia in ochi dormind, oculatia in ochi crescand, oculatia inelara,
oculatia cu placa intermediara.
Oculatia in ochi
dormind
O conditie importanta in vedereaaplicarii oculatiei este desprinderea cu
usurinta a scoartei port-altoiului. Pentru aceasta, perioada optima este
situata in lunile iulie-august. Nu trebuie sa se inteleaga ca in restul anului
este imposibil sa poata fi dezlipita scoarta de pe lemn. Sunt destule cazuri in
care oculatia se practica la inceputul primaverii, cu altoi recoltati atunci si
cu un oarecare procent de reusita. Iulie-august este, insa, perioada optima
cand desprinderea scoartei de lemn are loc cu raniri minime ale tesutului de
cambiu. In general, in pepiniere se altoiesc in luna iulie- prunul, piersicul,
parul, gutuiul si cateva soiuri de mar. In august, sunt altoiti marul, ciresul
si visinul.
Pe portaltoi se alege locul de practicare a inciziei in forma de T. Acesta
se va afla intr-o zona de scoarta neteda, situata la 10-15 cm de la sol in
cazul portaloilor obtinuti vegetativ si la 6-7 cm de la
sol in cazul celor obtinuti generativ. Este preferabil ca altoiul sa fie
aplicat spre directia din care sufla vatul predominant. Se va curata scoarta de
pamant cu ajutorul unei carpe uscate si se va practica incizia in forma de T doar
din doua taieri consecutive: prima, orizontala, va avea lungimea de aproximativ
1 cm, iar cea de-a doua, verticala, lunga de 3 cm. nu se va dezlipi inca
scoarta pe cele doua laturi ale taieturii verticale. Se va urmari doar taierea
scoartei, nu si patrunderea in tesutul lemnos. Din recipientul de pastrare se
scoate primul fragment de lastar-altoi care, obligatoriu, a fost deja fasonat
in momentul recoltarii: frunzele indepartate, lasand doar 1 cm de petiol,
verful nelignificat si baza indepartata. Intru-cat dintr-un lastar fasonat pot
fi preluate atatea fragmente-altoi cati muguri contine, se recomanda inceperea
cu primul mugure de la varf. Se prinde cu mana stanga ramura-altoi, astfel
incat varful acesteia sa iasa din palma, in interior,
3-4 cm. patru degete ale mainii drepte vor apuca manerul briceagului iar
degetul mare va sprijini ramura la iesirea acesteia dinpalma stanga.
Preferabil, dintr-o singura miscare se va detasa mugurele altoi.
Conditiile obligatorii pe care trebuie sa le indeplineasca un mugure altoi
apt de a fi folosit sunt urmatoarele:
- taietura in scoarta nu trebuie sa atinga nucleul
mugurelui (radacina acestuia inspre interior);
- scutisorul cu mugurele altoi trebuie sa contina tesut de cambiu pe o
suprafata cat mai mare;
- nu trebuie antrenat decat foarte putin tesut lemnos.
Daca la examinare rezulta ca taietura a fost prea superficiala si ca a fost
atins nucleul mugurelui, se renunta la utilizarea acelui scutisor cu mugurele
altoi. Daca se constata ca a fost antrenat prea mult lemn,acesta
va fi indepartat cu grija si, in functie de reusita, scutisorul se va utiliza
sau nu.
Atunci cand se considera ca scutisorul cu mugurele altoi este apt pentru a
fi aplicat pe portaltoi se trece la dezlipirea scoartei in zona inciziei in
forma de T.
Pentru aceasta se foloseste varful lamei briceaguluide altoit si numai in
caz de desprindere cevca mai anevoiasa se va utiliza spatula aflata pe partea
opusa a varfului lamei. Baza scutisorului (mugurele orientat in sus) se
introduce in partea superioara a deschiderii in T si se apasa usor scutisorul
in jos fara a atinge mugurele. Cand acesta nu mai inainteaza, nu se va mai
insista prin fortare. Daca, in final, o parte a portiunii de scoarta a ramas
deasupra taierii orizontale a inciziei T, atunci scutisorul va fi scurtat
astfel incat sa patrunda perfect in interior.
Operatia urmatoare consta in legarea zonei de altoire cu rafie sau benzi
speciale de altoit. Legarea incepe de la partea
superioara si va ocoli foarte atent mugurele.
Rezultatele concludente ale operatiei de altoire
pot fi oferite cam dupa 3 saptamani. Starea petiolului frunzi aflate pe
scutisor este foarte concludenta: daca petiolul a cazut singur sau daca se
desprinde la cea mai usoara atingere, sunt semne ca altoiul s-a prins. Daca,
dimpotriva, petiolul est euscat dar se edsprinde greu de scutisor care, la
randul lui, are un aspect uscat, prinderea este putin probabila.
Altoirea in ochi
crescand
Se executa intocami ca si altoirea in ochi dormind dar este aplicata la
inceputul lunii mai, folosind ramuri recoltate inca in toamna. Scutisorul se
introduce sub scoarta direct de pe lama briceagului fara al atinge cu mana.
Oculatia inelara
Comparativ cu alti pomi fructiferi, scoarta de nuc est emai groasa,
distanta de la stratul tesutului de cambiu fiind seminifcativ mai mare.
Preintr-o taiere limitata in lungime la aproximativ 30 mm a
scutisorului-altoi nu se va putea reusi prinderea decat a unei suprafete mici
de tesut cambial. Acesta este motivu pentru care, in acest caz, se practica o
fereastra dreptunghiulara in scoarta portaloiului iar pe ramura de altoi se
preia un ffragment de scoarta de aceleasi dimensiuni cu care se astupa
fereastra portaltoiului.
Oculatia inelara se aplica pe trunchi la diverse inaltimi dar si pe
ramificatiile principale alecoroanei. In acest din urma caz, pe o ramificatie
pot fi plantati chiar mai multi altoi, pornind de la o distanta de aprox. 40 cm
de la punctul de ramificare din tulpina. Altoirea se poate face si din lemn de
mai multi ani.
Oculatia cu placa
intermediara
Exista situatii cand un anumit port-altoi cunoscut ca fiind compatibil cu o
anumita specie respinge totusi unul sau mai multe soiuri apartinand speciei
respective si le tolereaza pe celelalte. In aceste situatii se poate face o
altoire intermediara, dar procedeul necesita timp. In loc sa se execute o
altoire intermediara si sa se astepte pana cand altoiul creste suficient pentru
a fi el insusi altoit, se intercaleaza o placuta preluata de pe lastratul
intermediar si se amplaseaza intre altoi si portaltoi.
In despicatura T se introduce, mai intai, placa intermediara, iar peste ea,
placa altoi pana la jumatate. In continuare, cele doua palci se imping impreuna
in pozitie definitiva. Legarea se face ca in cazul oculatiei clasice.
Altoirea Chip
Aceasta metoda de altoire este, intr-un fel, un hibrid intre altoirea prin
oculatie si cea copulativa.
Altoirea prin oculatie presupune utilizarea unui fragment de scoarta care
contine un singur mugure altoi si nu trebuie sa contina tesut lemnos. Altoirea
Chip foloseste tot un fragment de ramura cu un tesut mugure, dar acest altoi
poate contine si o anumita cantitate de tesut lemnos.
Metoda Chip se poate aplica iarna,
primavara dar si vara. Dupa ce loculd e altoire a fost ales pe trunchi la
inlatime de 10-15 cm fata de sol se degajeaza zona de posibilii lastari si se
curata locul cu o carpa. Prima taietura se aplica portaltoiului transversal pe
ax, sub un unghi de apoximativ 20 de grade cu orizontala. Aceasta taietura va
avea o profunzime de cel putin 3 mm. Se muta lama briceagului deasupra acestei
taieturi cu 3-4 cm. se practica o taiere pierduta condusa in asa fel incat finalul ei sa intalneasca capatul interior al primei taieturi.
Fragmentul detasat cu aceste doua taieturi nu se poate utiliza, deci se arunca
in final. De pe ramura altoi va trebui sa fie detasat un fragment identic ca
marime cu cel detasat de pe portaltoi dar care trebuie sa contina un mugure
dispus la jumatate din inaltimea penei altoiului. Pentru aceasta va putea fi
folosit fragmentul detasat de pe portaltoi facand masuratorile si insemnarile
necesare. Se mai pot face si retusuri, dar important este ca, in final, altoiul
trebuie sa se imbine perfect in sectiunea portaltoiului. Se leaga cu banda de
polietilena, pornind de la partea superioara si se ocoleste cu grija mugurele.
Atunci cand altoirea se face primaara, se recomanda protejarea zonei ranite.
Bandajul se va indeparta dupa aprox. 5 saptamani.
Taierile de
corectare la pomii fructiferi
Prezentul articol se doreste a fi util
persoanelor care beneficiaza de anumite suprafate plantate cu pomi fructiferi
plantatii intensive, dar mai les
detinatorilor de suprafate sau pomi razleti care nu au fost intretinuti
corespunzator. Aceste taieri se aplica pomilor care au coroane prea dese, din cauza faptului ca nu au fost taiate
deloc, ori au fost taiate gresit. In alte cazuri, pomii au coroane prea dese,
din cauza scurtarilor prea severe
efectuate in perioada de tinerete asupra axului si asupra tuturor ramurilor de
schelet. Din cauza coroanei prea dese, organele vegetative i de rod din interiorul acesteia nu pot fi
illuminate suficient si, ca urmare, pomii nu-si pot pune in valoare intregul
potential de rodire, iar o are parte din
fructe cad sau raman necolorate potrivit soiului. Aceste situatii pot fi remediate
prin aplicarea taierilor de corectare. Aceste
aieri se efectueaza in a doua jumatate a iernii; dupa trecerea gerurilor
mari, pana la sfarsitul lunii martie; ele trebuie terminate insa inaintea umflarii mugurilor. In regiunile cu ierni mai
blande, mai ales in gospodariile care au suprafete mai mari cu astfel de pomi,
taierile pot fi fectuate toata iarna, in
zilele in care se poate lucra in livada. Ąn practica se pot intalni mai multe
cazuri in ceea ce priveste coroana, forma ei
i modul cum sunt inserate ramurile pe schelet.
a)
Coroana cu ax - la care sarpantele sunt asezate in etaje; in cazul in care
acestea sunt prea apropiate unele de
altele pe ax sau intre etaje au crescut o serie de ramuri puternice, in acest
caz, se va face taierea astfel incat coroana sa
capete forma de piramida etajata rarita. Se procedeaza astfel: la baza
coroanei pe ax se aleg 3-4 sarpante (ramuri de ordinul I) sanatoase, viguroase,
uniform ase‘zate in jurul axului si bine ramificate. Restul ramurilor de
schelet, care pornesc din aceeasi zona, se suprima daca nu epasesc diametrul de 5-6 cm la speciile prun,
cais, visin si de 7-8 cm la mar si par. Sarpantele care depasesc dimensiunile
aratate nu se mai suprima; in acest caz,
rarirea se face prin rarirea subsarpantelor si a ramurilor de ordinul III, care
sunt mai subtiri. Cele 3-4 ramuri retinute
or constitui primul etaj al coroanei. La distanta de trei sarpante
puternice, uniform repartizate si viguroase. Acestea vor forma etajul II
al coroanei. Celelalte sarpante de prisos
se inlatura prin taiere la inel dupa principiul aplicat la etajul I. Ramurile
de schelet existente pe ax intre cele doua etaje se suprima daca depasesc
diametrul de 2 cm. In felul acesta se delimiteaza clar cele doua etaje. Daca
pomul are etaje prea apropiate (uneori 40-45 cm) se scoate un etaj intreg
pentru a face lumina in coroana; de la caz la caz, lucrarea poate fi esalonata
pe doi ani pentru a nu provoca prea multe rani deodata. Ramurile mai subtiri de
2 cm aflate intre cele doua etaje alese nu se mai suprima, ci se scurteaza in
vederea garnisirii lor cu ramuri roditoare. Dupa rarirea sarpantelor se trece
la rarirea subsarpantelor (a ramurilor de ordinul II). Pentru aceasta se ia
fiecare sarpanta din etajul I si, incepand de la baza spre varful ei, de o
parte si de alta se aleg cele mai viguroase si sanatoase subsarpante plasate la
distante de 50-70 cm una de alta (dupa sistemul bilateral altern). Daca ramura
principala este degarnisita, iar intr-un loc are 2 subsarpante apropiate una de
alta (asezate aproape opus), se retin amandoua pentru a
nu produce goluri prea mari in coroana pomului. Restul de subsarpante, in
special cele cu crestere catre interior, care se incruciseaza sau sunt
paralele, se suprima ori se scurteaza cu scopul de a se garnisi cu ramuri de
semischelet de rod. In acelasi mod se procedeaza si la subsarpantele din etajul
II. Cu aceasta ocazie, trebuie rarite si ramurile de ordinul
III aflate pe sarpantele retinute, daca bineinteles sunt prea dese. In urma
acestor operat ii, coroana pomului rarit se lumineaza, insa uneori
subsarpantele ramase pot fi diferite ca vigoare, incat este nevoie sa se faca
echilibrarea lor. In acest scop, se fac taierea de echilibrare in plan
orizontal si subordonarea in plan vertical astfel: _ se scurteaza prelungirile
sarpantelor din etajul I la nivelul sarpantei cu crestere medie; _ varfurile
subsarpantelor se subordoneaza apoi cu 10-15 cm fata de nivelul ramurii
principale; _ varfurile sarpantelor din etajul II se scurteaza cu 20-25 cm mai
sus decat prelungirile etajului I;
_ varful axului (sageata) se
scurteaza cu 20-25 cm deasupra nivelului de taiere a ramurilor din etajul I; _ daca
pomul este inalt se poate taia complet axul pomului, retezandu-l imediat
deasupra etajului II al coroanei; _ in cuprinsul fiecarei ramuri principale,
daca este cazul, se
face o taiere de subordonare a ramurilor de ordinele II si III.
b) Coroana fara ax, cu mai multe sarpante care au punctele de insertie apropiate. In aceasta
situatie, coroana trebuie sa capete o forma de vas (cu centrul deschis). Dintre
sarpantele existente se aleg si se retin 3-4 sarpante, cu punctele de insertie
cat se poate mai departate, iar restul se suprima la inel. In cazuri
exceptionale, cand diametrul sarpantelor care trebuie suprimate este prea mare,
se pot retine pana la cinci sarpante. Cu aceasta ocazie, se suprima si ramurile
care cresc vertical in centrul coroanei, spre a favoriza accesul luminii in
toate organele
vegetative si de rod din interiorul coroanei. In cadrul fiecarei ramuri principale se
fac rariri dupa principiile aratate in cazurile de mai sus,
retinand subsarpante la 50-70 cm una de alta, dupa sistemul bilateralaltern.
Trebuie acordata o atentie speciala suprimarii ramurilor de
schelet. Acestea vor fi retezate cu ferestraul de la baza, fara a lasa cioturi,
iar ranile trebuie netezite cu un cosor bine ascutit si unse cu
mastic sau cu vopsea de ulei. Ing. Emil Chesches
Reusita plantarilor de primavara este conditionata de executarea cat mai timpurie a lucrarii si de pregatirea
terenului din toamna. Plantarea pomilor primavara se realizeaza cat mai devreme
posibil, imediat dupa dezghetarea si zvantarea solului, inainte de pornirea
pomilor in
vegetatie, cand
solul are o umiditate ridicata.
In
teren desfundat, gropile se fac cu putin timp inainte de plantare sau chiar in
ziua plantarii pentru a nu pierde umezeala acumulata in sol cu dimensiunile
stabilite in asa fel incat sa incapa cat mai bine sistemul radicular (50 cm x
40 cm x 30 cm). Pe terenurile unde nu s-a aplicat
fertilizarea cu ingrasaminte organice pe toata suprafata se va administra la
fiecare groapa 15-20 kg gunoi de grajd bine fermentat. Dimensiunea gropilor va
fi de 50 cm x 50 cm x 40 cm. Pe terenurile intelenite, daca gropile nu s-au
facut din toamna se fac primavara
devreme cu urmatoarele dimensiuni 1x1x0,8 m.
Fasonarea radacinilor: de regula, trebuie intervenit cat mai putin asupra radacinilor. Scurtarea
se face cu un foarfece (briceag) bine ascutit, taieturile executanduse
perpendicular pe axa radacinii.
Cum se procedeaza: se elimina radacinile rupte, ranite sau mucegaite. Radacinile principale se
lasa cat mai lungi. Radacinile secundare se scurteaza cu 1/3 din lungime, iar cele subtiri cu 1-2 cm sau raman
intacte. Dupa fasonare, pomii se mocirlesc.
Mocirlirea radacinilor consta in introducerea acestora
intr-un amestec de apa, pamant galben si balegar proaspat de vita (3 parti
Taierile de intinerire la pomi
Epuizarea biologica a unui pom se petrece odata cu
inaintarea in varsta si datorita altor factori asupra carora omul nu poate
interveni, sau asupra carora a intervenit
neprofesional. Astfel un pom care a rodit excesiv,
timp de mai multi ani la rand va fi 'epuizat din
punct de vedere vegetal'. Fructele raman mici, mladitele cresc mai putin
si apare alternanta ca masura de protectie.
In astfel de situatii se impun
taierile de intinerire care, in functie de severitatea lor, pot atrage scaderea
productiei pe o perioada scurta, dar asigura o dezvoltare normala si revenirea
productiei dupa un timp nu foarte lung. Aceste taieri pot deveni necesare chiar
la un pom de 5-6 ani a carei crestere a fost lasata la voia intamplarii astfel
incat o reglare a producerii de mladite noi impune acest gen de taiere la pomii
mai batrani.
Chiar si atunci cand coroanele s-au
inaltat excesiv sau atunci cand ramificatiile de la baza coroanei au tendinta
de desfrunzire ori cand gerul, furtuna, animalele au pricinuit stricaciuni
crengilor, severitatea taierilor care se impun le pot cataloga drept taieri de
intretinere.
Nu exista specii sau soiuri de pomi
fructiferi la care tairle de intretinere sa fie contraindicate.
Taierile de intinerire se executa
iarna sau la sfarsitul iernii. In cazul ciresului, visinului si piersicului,
taierile de intretinere pot fi facute dupa recoltare, deoarece pentru aceste
specii mai sensibile, inchiderea ranilor inainte de venirea iernii reprezinta
un avantaj. Daca grindina si furtuna produc stricaciuni mari in timpul verii se
recomanda taierile de intinerire aplicate imediat in lemnul de mai multi ani de
la inel sau alegerea altor crengi mai putin afectate pe post de ax.
Intinerirea coroanelor ingrijite
In cazurile in care coroanele au fost formate piramidal, taierea de intinerire
se efectueaza foarte usor. Acelasi lucru se poate spune si despre celelalte
tipuri de coroane.
Exista doua metode de intinerire:
devierea axului principal si a axelor ramificatiilor principale pe ramuri mai
tinere (se taie lemnul mai vechi sau foarte vechi) si
metoda clasica.
1. Metoda prin deviere: nu provoaca o
reactie puternica a mladitelor tinere si se aplica mai cu seama la pomii
fructiferi care fac fructe cu samburi, pentru ca metoda clasica nu este
sigura in acest caz. Metoda consta in limitarea in inaltime a coroanei; prin
taierea cu fierastraul va fi indepartata cam 1/3 din volumul coroanei. Dupa
alegerea unui punct de taiere pe ax, in lemn de mai multi ani, deasupra unei
ramuri laterale mai tinere, se va imagina un unghi de 120 grade cu varful in
punctul de taiere. Acolo unde laturile unghiului intersecteaza ramificatiile
laterale se vor practica taierile (ceva mai sus sau mai jos, acolo unde exista o
ramificatie laterala care sa preia axul ramificatiei).
2. Metoda clasica se foloseste mai
mult in cazul pomilor fructiferi care fac fructe cu seminte. Cam 1/3 din
lungimea ramificatiilor principale vor fi indepartate prin taiere cu
fierastraul in unghi drept. Ramificatiile laterale aflate sub taietura se
suprima prin taiere de la inel pe o lungime de aproximativ 25 cm.
In cadrul taierilor de intinerire nu
ne vom limita doar la ramurile de schelet. In cazul samantoaselor se poate taia
oriunde este necesar, deci si pe ramificatii pentru ca astfel vor fi activate
rezervele de muguri dorminzi si adventivi.
Intinerirea coroanelor care nu au fost niciodata taiate,
care se numesc si 'coroane naturale' trebuie precedata de o serie de
taieri de iluminare. Pentru asta se aleg 3-4 ramificatii principale dezvoltate
aproximativ la fel si ancorate bine pe ax. Toate celelalte ramificatii vor fi
suprimate prin taiere de la inel ori li se va schimba
functia prin deviere pe ramuri fructifere. Odata ce
aceste interventii au fost finalizate se pot incepe taierile de intinerire dupa
una dintre metodele descrise mai sus. In ambele cazuri se va urmari intinerirea
lemnului de fructificare. Ranile provocate in urma acestor taieri
importante vor fi protejate cu chituri sau masticuri speciale pentru acest
scop.
Articole
|
 Plantarea, inmultirea si ingrijirea trandafirilor
Trandafirul, cunoscut din cele mai vechi timpuri, este astazi aproape
nelipsit din gradinile noastre. Se cunosc peste 200 de specii si un numar
impresionant de soiuri de trandafiri, in jur de 20.000. Cea mai
raspandita specie salbatica
|
|
 Ingrijirea vitei de vie in primul an de la plantare
Vita de vie plantata pe langa casa poate fi pe tulpini joase sau pe tulpini
semiinalte si inalte. Vita de vie condusa clasic, adica pe tulpini joase
(reduse la simpla buturuga) se cultiva in zonele unde temperaturile din
timpul iernii scad sub
|
|
Plantarea
pomilor fructiferi si lucrarile din primul an
Operatia de plantare reprezinta, pentru pomul tanar, o expunere serioasa la
numerosi factori de stres. Dintre acestia, cel mai important este legat de
afectarea sistemului redicular, care se petrece la scoaterea pomului din
solul pepinierei
|
