Cum sa devi un parinte mai bun - Disciplina

MOTTO:

Copiii invata ceea ce traiesc.

Spune-mi, caci am uitat.

Arata-mi, caci tin minte.

Implica-ma, caci inteleg.

                   - Proverb Chinez

Nu ma supara, imbratiseaza-ma.

 

Concepte cheie

1.      Atentia acordata copiilor cand ei se poarta normal poate sa-i fereasca de “a se da in spectacol” pentru a ne capta atentia.

2.      Parintii au nevoie sa cunoasca solutiile posibile pentru a lua decizii pozitive pentru disciplinare.

3.      Desi preventia este cel mai bun medicament, parintii au nevoie de strategii pentru tratarea comportamentelor provocatoare ale copiilor.

Obiective

Pana la sfarsitul  acestei sesiuni parintii:

1.                  Vor invata abilitatile atentiei pozitive: Timpul Special, Demonstrarea Aprobarii

1.                  Vor dobandi o mai buna intelegere a naturii si valorii atentiei pozitive si a relatiei acesteia cu disciplina.

2.                  Vor intelege disciplina ca pe o metoda de a-i invata pe copii cum sa se auto-disciplineze.

3.                  Vor invata unele tehnici specifice care pot sa-i ajute sa influenteze pozitiv si sa directioneze comportamentul copiilor.

4.                  Vor invata metode constructive pentru tratarea comportamentelor problema ale copiilor mici, ca de exemplu muscatul, lovirea, si accesele de furie.

 

AGENDA

1.   Bun Venit / Anunturi (2 minute)

2.   Recapitularea Sesiunii Anterioare/Activitatea Pentru Acasa (3 minute)

3.   Atentia Pozitiva – Fundamentul Disciplinei; Metodele Pentru Acordarea Atentiei Pozitive: Prezentare si Discutie (30 minute)

4.   Sapte Pasi Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv: Caseta Video, Prezentare, si Discutie        (25 minute),           Caseta Video: Sapte Pasi Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv

5.   Metodele Parintelui – metode de preventie – caseta video – prezentare si discutii (15 minute)

PAUZA (10 minute)

6.   Metodele Parintelui – Pasii Urmatori – caseta video – prezentare si discutii (15 minute)

7.   Comportamente Dificile – Prezentare si Discutii (10 minute)

8.   Cand Parintii Lovesc – Aceasta inseamna bataie – Prezentare si Discutii (10 minute)

9.   Activitatile – Folosirea Fricii pentru a Controla Comportamentul  (5 minute)

10. Reactii Pozitive fata de Comportamentele Provocatoare (10 minute)

11. Timp Pentru Comunicare in Grup (15 minute)

12. Recapitularea Sesiunii (5 minute)

13. Prezentarea Activitatii Pentru Acasa (2 minute)

14. Incheiere (3 minute)

MATERIALE

RECHIZITE

Ecusoane

Flip-chart, markere colorate

Pixuri sau creioane si hartie

RACORITOARE

ECHIPAMENT VIDEO

Casete Video:

Sapte Pasi Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv

Metodele Parintelui – Opt metode de preventie

Metodele Parintelui – Pasii urmatori

Video si monitor

PREGATIREA

1.         Recapitulati Agenda pentru acest modul, apoi cititi materialul care trateaza pe larg fiecare problema de pe agenda. Cititi materialul din anexe. Hotarati-va care din activitatile suplimentare din anexe  doriti s-o folositi, daca exista vreuna. Revizuiti-va agenda conform cerintelor.

2.         Pregatiti urmatoarele foi pentru panou:

Agenda

Disciplina

Cele Patru Intrebari

Metodele Pentru Acordarea Atentiei Pozitive.

Sapte Pasi Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv

Metodele parintelui – Metode de preventie

Metodele parintelui – Pasii Urmatori

Telul disciplinarii

Ingrijorarile legate de bataie

Reactiile positive fata de comporatmentele provocatoare

3.         Aduceti urmatoarea foaie de panou:

Regulile De Baza

4.         Aduceti copii ale materialelor distribuite la sesiunile anterioare.

5.         Vizionati inainte casetele video Recapitulati intrebarile pentru discutie.

6.         Telefonati parintilor care trec prin situatii de criza, oricui a lipsit de la ultima ora de curs, sau oricui simtiti ca are nevoie de sprijin individual.

7.         Revedeti Activitatea Pentru Acasa pe care ati prezentat-o la sesiunea trecuta.

8.         Pregatiti echipamentul video si asigurati-va ca totul functioneaza.

9.         Aranjati camera astfel incat parintii sa poata sta in semicerc si sa vada panoul, aparatul video, si pe ceilalti.

10.       Pregatiti racoritoarele.

1.         Bun Venit / Anunturi (2 minute)

2.         Recapitulati Sesiunea Anterioara/Activitatea Pentru Acasa (3 minute)

Intrebati parintii cum le-a afectat cunoasterea dezvoltarii copilului rolul de parinte in cursul saptamanii precedente. Au gasit noi perspective sau au avut un comportament diferit fata de copiii lor?

 

3.         Atentia Pozitiva – Fundamentul Disciplinei; Metode Pentru Acordarea Atentiei Pozitive:Prezentare si Discutie (30 minute)

 

NOTA: Aceasta sectiune cuprinde o cantitate enorma de material. Majoritatea sa este numai pentru informarea dumneavoastra si nu este neaparat necesar sa-l prezentati parintilor. Deoarece disciplina este o chestiune care implica atat de multe emotii, ar trebui sa fiti extrem de sensibili fata de temperamentul si sentimentele parintilor din grup.

Va sugeram sa va familiarizati cu punctele cheie si sa va asigurati ca le abordati. Fiti atat de detaliat pe cat credeti dumneavoastra ca este necesar. Puteti face si copii ale unor parti din acest material pentru a-l distribui parintilor care il vor citi, si care va fi adus in discutie ulterior. Disciplina poate genera multe sentimente si chiar reactia de auto-aparare. Pot iesi la suprafata probleme legate de modul in care parintii au fost ei crescuti de parintii lor, precum si dificultati pe care le au cu partenerul si copiii referitor la disciplina, teama de maltratare, etc. Este important sa fiti constient ca exista aceste posibilitati si sa fiti pregatita sa faceti referirile adecvate.

AFISATI O FOAIE DE PANOU ALBA

Probabil ca exista tot atatea posibilitati de abordare a disciplinei pe cat de multi parinti exista in lume. Directionarea comportamentului copiilor este una dintre sarcinile cele mai solicitante si mai generatoare de confuzie cu care sunt confruntati parintii. Materialul prezentat in aceasta sectiune este conceput pentru a va ajuta sa va ganditi la disciplina pentru a lua decizii in cunostinta de cauza in domeniul disciplinei. Ce va vine in minte cand va ganditi la cuvantul “disciplina”?

Pe masura ce parintii raspund, treceti ideile pe foaia de panou. Luati-va timp pentru aceasta si incurajati toata lumea sa participe. Cuvintele obisnuite sunt: pedeapsa, indrumarea, bataia, pauza, fixarea limitelor, consemnarea copilului in camera lui, bataia la palma, amenintarile, predarea ascultarii, pastrarea controlului, pastrarea calmului, tipatul.

AFISATI FOAIA DE PANOU CU Disciplina

 

Disciplina

1.      Disciplina reprezinta invatare.

2.      Prin disciplina ii invatam pe copii valorile noastre.

3.      Pedeapsa face rau.

4.      Telul disciplinei este sa-i invete pe copii cum sa se auto-disciplineze.

5.      Acordati atentie pozitiva.

1)         Disciplina reprezinta invatare.

Radacina cuvantului “disciplina” este “discipol”, care inseamna “a invata”. Totusi, putem vedea ca o parte din ceea ce ne vine in minte cand ne gandim la disciplin are de-a face cu pedeapsa ca rezultat al comportamentului inadecvat. Cand folosim disciplina, trebuie sa ne punem noua insine Cele Patru Intrebari.

AFISATI FOAIA DE PANOU CU Cele Patru Intrebari

 

Cele Patru Intrebari

1.      Ce doresc sa invete copilul meu din aceasta experienta, situatie, sau oportunitate?

2.      Ceea ce fac eu il ajuta pe copilul meu sa invete aceasta?

3.      Exista efecte negative generate de comportamentul meu?

4.      Daca este asa, ce pot sa fac diferit?

Discutati ce inseamna aceste intrebari. Puneti o intrebare de genul: “Vreau ca fetita mea sa nu-si mai loveasca fratele. Ce pot sa fac folosind Cele Patru Intrebari?” Daca parintii vin cu generalitati de genul “Vreau ca ea sa fie mai draguta cu fratele ei”, solicitati-i sa se gandeasca la un comportament specific pe care pot sa ne invete, ca de exemplu “Folositi cuvinte cand sunteti suparat/furios.” Discutati cum puteti invata pe altii acest comportament.

AFISATI DIN NOU FOAIA DE PANOU CU Disciplina

2)         Prin disciplina ne invatam copiii valorile si regulile noastre si de ce ele sunt importante. Unul din telurile disciplinei este sa ne invete copiii lucrurile pe care trebuie sa le stie pentru a reusi in societate. Noi ii invatam legile si regulile societatii, comunitatii si familiei. ii invatam deasemenea motivele din spatele acestor reguli, pentru ca auto-disciplinarea copiilor nostri sa se bazeze pe faptul ca inteleg atat ce este important cat si de ce. Fara auto-disciplina, copiii nu pot sa-si atinga telurile si sa-ssi implineasca visurile. Daca vrem sa avem succes in activitatea de invatare a copiilor, trebuie sa ne consideram pe noi insine de partea copiilor. Noi ii ajutam. Dorim ca lucrurile sa mearga bine pentru ei. Prin disciplina ii ajutam sa fie oameni de succes care pot avea succes in familie si in lume.

3)         Pedeapsa face rau. Exista si alte cuvinte asociate cu disciplina – pedepsirea sau pedeapsa. Radacina cuvantului pedepsire vine din cuvantul latin “punire”, care inseamna penalizare. Cand ne pedepsim copiii, ii penalizam pentru comportamentul lor inadecvat. Pedeapsa ii face rau copilului, fizic si psihologic, prin pierderea auto-pretuirii, frica, anxietate, sau vina. Ea depreciaza importanta copilului ca fiinta umana. Insultele, sarcasmul, ridiculizarea, amenintarile, tipatul, sau bataia diminueaza intregul copil, nu doar comportamentul copilului. Pedeapsa poate sa aiba o eficienta temporara in stoparea comportamentului inadecvat, dar efectul sau negativ asupra sanatatii emotionale a copilului face ca ea sa nu fie potrivita pentru rolul de parinte eficient. in plus, tehnicile de pedepsire sunt din ce in ce mai greu de aplicat pe masura ce copilul creste si incepe sa “reactioneze”. Ganditi-va la un moment cand ati fost pedepsit si ati fost ranit fie fizic, fie emotional.

Ganditi-va apoi la Cele Patru Intrebari:

1.      Ce au dorit parintii mei sa invat?

2.      Actiunile lor m-au ajutat sa invat ce doreau ei?

3.      Au existat efecte negative?

4.      Ce ar fi putut ei sa faca diferit?

Solicitati cursantii sa va povesteasca experientele lor.

Pedeapsa creeaza efecte secundare negative cum sunt resentimentele, frica, represaliile (revansa, legea talionului), si nesiguranta. De ce este important sa invatam mai degraba sa ne disciplinam copiii decat sa-i pedepsim?

Solicitati parintii sa sugereze cateva raspunsuri. (Punctul Cheie) Pedeapsa este externa – ceva pe care o alta persoana il impune asupra mea pentru a-mi controla comportamentul sau modul in care ma simt fata de mine insumi. Disciplina este interna.

4)         Telul disciplinei este sa-i invete pe copii cum sa se disciplineze singuri. Auto-disciplina inseamna sa treci de la controlul exterior la controlul interior folosind intelegerea. Modul in care parintii interactioneaza cu copiii si ii incurajeaza in primii lor ani de viata ii ajuta sa modeleze felul in care copiii se vad pe ei insisi si lumea lor. Daca copiii sunt criticati si pedepsiti excesiv, ei vor ajunge sa se vada pe ei insisi ca fiind oameni care trebuie (merita) sa fie pedepsiti si criticati. Ca urmare, ei se vor situa pe pozitiile in care vor fi pedepsiti si criticati. Daca ii tratam cu respect si bunatate, folosind disciplina constructiva in locul pedepsei, copiii nostri vor fi mai tentati sa caute si sa creeze situatii pozitive “castigatoare”. Ei vor avea incredere in ei insisi in loc de ura fata de ei insisi. Ca si oglinzile, ei vor reflecta metodele cu care au fost tratati. Copiii care sunt pedepsiti invata ca aceasta este metoda de a-i trata pe ceilalti oameni, inclusiv pe propriii lor copii.

5)         Acordati atentie pozitiva. Ca oameni, majoritatea dintre noi avem tendinta de a ne concentra asupra problemelor si a considera ca partile pozitive ni se cuvin. Ca parinti, este usor sa dobandim obiceiul de a observa comportamentele care ne supara, acordandu-le astfel atentie negativa copiilor in majoritatea timpului. Cheia pentru abordarea disciplinei pozitive este stabilirea unui fundament de atentie pozitiva si incurajare chiar de la inceputul vietii copilului nostru. Tuturor ne place sa fim apreciati de oamenii la care tinem. Recunoasterea comportamentului pozitiv incurajeaza comportamentul pozitiv si simtul propriei valori. Atentia unui parinte este extrem de importanta pentru un copil, iar copiii, in marea lor majoritate, doresc  sa le faca pe plac parintilor. Ei se simt bine fata de ei insisi cand fac asa. Bineinteles, cu totii stim ca atentia pozitiva nu functioneaza intotdeauna. Uneori copiii se poarta rau si avem nevoie de tehnici concrete pentru abordarea acestor comportamente. Vom discuta despre aceste tehnici in cursul sesiunilor urmatoare. Comunicati-le parintilor ca vor gasi copii ale Disciplinei si Celor Patru Intrebari in Brosura Parintelui.

Materialul care urmeaza prezinta abilitatile si tehnicile pe care parintii le pot incorpora in vietile lor pentru a diminua potentialul de conflict cu copiii lor si a reduce stres-ul. Aceste tehnici sunt noi pentru multi parinti. Linistiti parintii spunandu-le ca suntem oameni. Nu ne putem astepta sa facem efectiv toate aceste lucruri tot timpul. Oricum, putem fixa ca tel dezvoltarea si practicarea tehnicilor care ne ajuta familia. Solicitati parintilor exemple legate de ceea ce ei fac sau spun cand copiii lor se comporta bine; ce fel de atentie pozitiva le acorda ei?

AFISATI FOAIA DE PANOU CU Metodele Pentru Acordarea Atentiei Pozitive

 

Metodele Pentru Acordarea Atentiei Pozitive

Timpul Special

1.      Rezervati-va zilnic un Timp Special petrecut singur/a cu fiecare copil in parte.

2.      Timpul acesta trebuie sa fie destul de regulat pentru ca copilul sa se bazeze pe el.

3.      Timpul trebuie sa fie centrat asupra dorintelor si nevoilor copilului.

Aratati Aprobare

1.      Cand vedeti copiii facand ceva bun aratati-va aprobarea.

2.      Explicati motivul pentru care comportamentul respectiv este important.

3.      Scopul aratarii aprobarii este sa va incurajeze copilul sa continue un comportament anume.

Timpul Special

Una dintre cele mai importante motivatii pentru majoritatea copiilor mici o reprezinta timpul parintilor si atentia lor exclusiva prin care ei se pot efectiv conecta si bucura reciproc unii de altii. Din fericire, ca parinti putem gasi metode de a crea multe momente spontane de conexiune pozitiva cu copilul nostru pe parcursul unei zile aglomerate. Iata in continuare cateva linii calauzitoare pentru a crea ceva suplimentar numit Timpul Special.

1)         Rezervati-va un Timp Special zilnic pentru a-l petrece singur cu fiecare copil in parte. Aceasta este una dintre metodele de a evita problemele de comportament. Cand faceti asa transmiteti mesajul ca va apreciati copilul si doriti sa va petreceti timpul cu el. Deasemenea va fi mai usor sa aveti timp pentru dumneavoastra insiva daca copilul stie ca exista si un timp pe care-l veti petrece impreuna.

2)         Timpul Special trebuie sa fie destul de regulat pentru ca copilul sa se poata baza pe el.

3)         Timpul Special trebuie sa fie centrat asupra dorintelor si nevoilor copilului. Uneori copilul doreste ca parintele sa participe la joaca. Alteori copilul doreste ca parintele sa fie in apropiere si sa fie atent, nu neparat sa interactioneze, in timp ce el se joaca singur. Pentru copil este important sa stie ca are atentia exclusiva a parintelui sau. Unii parinti declara ca Timpul Special petrecut zilnic cu un copil diminueaza solicitarea copilului pentru atentia parintelui in alte perioade. Copiii par sa fie multumiti stiind ca vor avea Timpul lor Special. Solicitati parintii sa comunice experientele pe care le-au avut  cu  Timpul  Special.  Ce importanta a avut pentru ei? Ce probleme au intampinat cand si-au rezervat zilnic Timpul Special? Solicitati parintii “experimentati” sa comunice cum isi creeaza ei Timpul Special. Daca copilul nu este obisnuit cu acest gen de atentie din partea parintelui, cea mai buna metoda de a incepe este sa stati pur si simplu cu copilul in timp ce el se joaca linistit. Parintele nu pune intrebari si nu da ordine, ci mai degraba ii permite copilului sa dea tonul.

 

Aratati Aprobare

O alta metoda de a acorda atentie pozitiva este sa surprindeti copiii facand ceva bun si sa va aratati aprobarea. Explicati motivul pentru care comportamentul respectiv al copilului este important. De exemplu, “Cand toata lumea ajuta la curatenie, terminam mai repede si avem mai mult timp pentru povesti”. Acordarea de atentie comportamentelor pe care le doriti repetate va spori aceste comportamente. Cu totii avem nevoie de atentie, lucrul acesta fiind valabil si pentru copiii nostri. Acordarea si primirea atentiei reprezinta o parte vitala a existentei omenesti. Ea este atat de importanta incat copiii mai degraba se poarta rau pentru a obtine atentie negativa decat sa nu obtina nici un fel de atentie. Copiii pot fi ajutati sa se poarte bine daca le aratati ca observati comportamentul pozitiv. Capacitatea de a arata aprobarea este o abilitate importanta a parintelui si un mijloc de disciplinare. Parintii pot intreba: “De ce sa-i arat copilului meu aprobare cand el nu face ceea ce ar trebui sa faca?” Scopul aratarii aprobarii este de a va incuraja copilul sa continue un comportament anume. cand ii recunoasteti comportamentul pozitiv, el va fi mai predispus sa-l continue decat daca nu o faceti, mai ales daca va asteptati ca copilul sa se poarte “bine”. Iata un exemplu: Scopul dumneavoastra este ca copilul sa fie raspunzator pentru aranjarea jucariilor.   I-ati aratat ce sa faca de la o varsta frageda, ati strans jucariile impreuna, iar acum el are varsta cand credeti ca se poate descurca singur. si intr-o zi, el o face, dar dumneavoastra nu spuneti nimic. in definitiv, credeti ca el stie ce trebuie sa faca si de aceea face asa. Daca ati spune ceva de genul “Uita-te la tine, ai strans jucariile de unul singur, el va fi mai inclinat sa repete acest comportament si in ziua urmatoare. Ganditi-va acum ce a facut copilul astazi. Ce comportamente doriti sa-i incurajati? Cum ati putea   sa-l faceti pe copil sa se poarte “bine”? Cum ii veti arata aprobarea? Comunicati-le parintilor ca o copie a Metodelor Pentru Acordarea Atentiei Pozitive este inclusa in Brosura Parintelui.

4.         Sapte Pasi Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv: Caseta Video, Prezentare, si Discutie (25 minute)

Caseta video Sapte Pasi Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv are doua parti. Partea intai ii arata pe parinti folosind pasii pentru acordarea atentiei pozitive. A doua parte reia scenele, dar impreuna cu un comentariu care recapituleaza cei Sapte Pasi Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv. Vizionati caseta video Sapte Pasi Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv si solicitati parintii sa-si exprime gandurile si comentariile.

AFISATI FOAIA DE PANOU CU Sapte Pasi Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv

Sapte Pasi Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv

1.         Observati.

2.         Acordati atentie apropiata.

3.         Stabiliti un bun contact vizual.

4.         Zambiti!

5.         Laudati comportamentul.

6.         Fiti afectuos. (Aceasta poate include semne de afectiune ca de exemplu o mana pusa pe umar sau o imbratisare.)

7.         Repetati mesajul intr-o maniera diferita.

Vorbiti despre cei Sapte Pasi Pentru Incurajarea Comporta- mentului Pozitiv.

1.         Observati. Daca dorim cu adevarat sa incurajam comportamentul pozitiv, trebuie sa incepem observandu-l. Cand recunoasteti comportamentul pozitiv, este mai mult ca probabil ca el va continua.

2.         Acordati atentie apropiata. Apropierea fizica arata faptul ca aprobarea este personala. Chiar si ceva simplu ca de exemplu un “multumesc” este amplificat prin apropierea fizica.Incercati acest experiment acasa: Rugati-va partenerul sau un prieten sa stea in partea opusa a camerei fata de dumneavoastra si spuneti ceva dragut Apoi rugati-l sa stea aproape de dumneavoastra si repetati aceleasi cuvinte. Veti putea simti diferenta. O regula buna este sa va pozitionati la o distanta de aproximativ un metru de copilul dumneavoastra cand ii vorbiti. Aceasta inseamna ca va trebui sa-l cautati in camera cealaltaa sau in curte. Faceti aceasta – merita efortul.

3.         Stabiliti un bun contact vizual. Aceasta este o regula de baza dar este surprinzator cat de des o uitam. Lasati copilul sa stie ca vorbiti cu EL in mod special. Stati fata in fata cu copilul, chiar intoarceti-va cu tot corpul spre el, daca este posibil. Aceasta actiune ii comunica copilului ca aveti de spus ceva deosebit, important si numai pentru el.

4.         Zambiti! Expresiile noastre faciale comunica deseori cel mai important mesaj. Este important sa intarim ceea ce spunem printr-un mesaj facial adecvat – de exemplu un zambet.

5.         Laudati comportamentul, nu copilul. Aratati aprobare pentru ceea ce a facut copilul. Copiii au nevoie sa stie de ce sunt laudati, ce au facut pentru a merita aceasta atentie. De exemplu, “Mi-a placut felul in care ai strans jucariile si le-ai pus in cos”, este mai bine decat “Esti un baiat bun”. Nota Importanta: Aceasta nevoie este foarte diferita de nevoia copilului de a sti ca il acceptati si il iubtti neconditionat pentru cine este el, indiferent de modul in care se poarta.

6.         Fiti afectuosi. Copilul dumneavoastra va simti ca este laudat, apreciat, si recompensat cand il mangaiati pe spate, il imbratisati, sau il sarutati.

7.         Repetati mesajul intr-o maniera diferita. Repetarea mesajului intr-o maniera diferita ajuta ca mesajul sa se mentina proaspat, nou si clar.

Comunicati-le parinttlor ca o copie a celor Sapte Pasi Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv se afla in Brosura Parintelui.

Acordati Atentie Pozitiva Cat Mai Repede Posibil Dupa Comportament

Pentru a fi eficienta, atentia pozitiva trebuie sa fie acordata aproape imediat dupa recunoasterea comportamentului pozitiv. Daca treceti pe langa camera lui si-l vedeti pe fiul dumneavoastra aranjandu-si jucariile, laudati-l imediat. Copilul va sti imediat ce simtiti fataa de ceea ce face, iar invatarea va fi sporita. Nu amanati aprecierea pentru mai tarziu, nici macar pentru cinci minute. Spuneti-i lucruri diferite copilului. Este usor sa-ti formezi obiceiul de a spune mereu aceleasi lucruri vechi. Poate deveni un automatism sa spui “Multumesc” sau “E bine” sau “Bravo”.Asa cum jucatorul de baseball are nevoie sa ramana eficient, la fel si parintii au nevoie sa-si exprime aprobarea intr-un mod variat. Schimbati forma la ceea ce spuneti si nu va feriti de spontaneitate. Asigurati-va ca nu faceti comentarii sarcastice sau nechibzuite. Cand copiii au mai putin de trei ani, este important sa le dam explicatii foarte simple la intrebarile lor “de ce”, ca de exemplu “pisicul se simte bine cand il mangai cu blandete”. Solicitati parintii sa deschida la cele 100 De Metode Pentru A Spune “Foarte Bine” din Brosura Parintelui. Aceste pagini contin numeroase idei care pot fi folosite. Facand putina practica, veti fi uimiti cat de mult conteaza cuvintele pe care le alegeti si le folositi. si veti fi incurajati sa continuati sa gasiti metode si mai bune de comunicare, bucurandu-va de reactiile primite.

 

5.         Metodele Parintelui – Metodele De Preventie: Caseta Video,  Prezentare si Discutie (15 minute)

Acest prim grup de “metode” reprezinta tehnici care ii ajuta pe parinti si pe copii sa stapaneasca comportamentul inainte ca o situatie sa degenereze in conflict sau sa conduca la pierderea controlului. Vizionati impreuna cu parintii caseta video Metodele Parintelui – Opt Metode De Preventie.

AFISATI FOAIA DE PANOU CU Metodele Parintelui – Metodele De Preventie

Metodele Parintelui – Metodele De Preventie

1.   Verificati nevoile de baza.

2.   Comunicati asteptari clare.

3.   Reduceti plictiseala.

4.   Planificati tranzitiile.

5.   Schimbati mediul.

6.   Modelati comportamente adecvate.

7.   Folositi simtul umorului.

8.   Oferiti o alegere intre doua alternative.

Discutati fiecare dintre metode. Solicitati parintti sa ofere exemple adecvate.

1)         Verificati Nevoile De Baza: Copilului ii este foame, este obosit, sau este bolnav? Oricare dintre acestea sau alte probleme pot sa-l faca pe un copil sa devina nemultumit si iritabil. Unii copiii devin iritabili in momente previzibile ale zilei.

2)         Comunicati Asteptari Clare: Copiii au nevoie sa stie ce comportamente asteapta parintii. Instructiunile trebuie sa fie cat mai simple posibil folosind cuvinte pe care copilul le intelege, vorbind  clar,  mentinand  contactul  vizual  pentru  a fi siguri ca ati castigat atentia copilului. Spuneti-i copilului de ce este important comportamentul. Dupa ce v-ati exprimat clar asteptarile, incercati sa repetati cu copilul comportamentul dorit daca situatia este adecvata. De exemplu: “Cand suntem la cumparaturi, vreau sa stai in carut si ma poti ajuta tinand cutia cu mancare pentru catel. Poti sa-mi arati cum vei face asta? Tine mainile in carut, ca sa nu te lovesti si sa nu rastorni ceva.”

3)         Reduceti Plictiseala: Unii copii intra in necazuri cand se plictisesc. Implicarea lor intr-o activitate sau conversatie interesanta le va redirectiona energia.

4)         Planificati Tranzitiile: Multi oameni, mai ales copiii mici, au dificultati cand activitatile se schimba fara a fi avertizati. (De exemplu, copilul in varsta de trei ani se uita la emisiunea lui TV favorita, ii spuneti ca e vremea de culcare.) Pregatirea copilului pentru tranzitie (“Dupa ce se termina emisiunea, e timpul sa mergi la culcare”) si implicarea lui in activitatea urmatoare (“Poti sa-ti alegi ce pijama sa porti”) poate sa usureze acest stres.

5)         Schimbati Mediul: Mediul poate fi schimbat (indepartat, adaugat, sau rearanjat) pentru a evita comportamentul inadecvat. De exemplu, daca un copil de doi ani trage de frunzele plantelor, plantele pot fi mutate pe un raft mai inalt. Faceti in asa fel incat mediul sa se adapteze nevoilor copilului.

6)         Modelati Comportamentul Adecvat: Copiii imita comportamentul celorlalti. Aratati-le copiilor cum doriti sa se poarte. Copiii invata din ceea ce vad. Daca ei vad comportamente adecvate, se vor purta adecvat.

7)         Folositi Simtul Umorului: De multe ori, momentele potential dificile pot fi usurate folosind simtul umorului, o gluma sau o imbratisare. Incercati sa folositi o papusa. Uneori copilul coopereaza cu papusa indeplinindu-i cererea in timp ce se opune cererii dumneavoastra. Uneori trebuie sa ne destindem.

8)         Oferiti O Alegere Intre Doua Alternative: Cand ii oferiti unui copil o alternativa aceasta il ajuta sa simta ca detine controlul asupra vietii sale si ne ajuta sa-i castigam cooperarea. Intrebati-l pe copil: “Ce ai dori sa facem inainte de a pleca din parc, sa ne dam in leagan cinci minute sau pe tobogan cinci minute?”

Solicitati parintii sa se gandeasca la urmatoarele intrebari:

1.      Ce au in comun aceste tehnici?

2.      Cine este responsabil pentru folosirea tehnicilor?

3.      Cand este momentul potrivit pentru incercarea acestor tehnici?

4.      Ati putea folosi mai mult decat una intr-un anumit moment?

5.      La ce varsta a copilului sunt aceste tehnici cele mai adecvate?

6.      Ati incercat vreuna dintre ele pana acum? Care a fost rezultatul?

7.      Ati incercat altele care seamana cu acestea?

Comunicati-le parintilor ca o copie dupa Metodele Parintelui – Metodele De Preventie este inclusa in Brosura Parintelui.

Tehnicile Parintelui – Metodele De Preventie:Practica Abilitatilor

Iata mai jos cateva scenarii pentru Metodele De Preventie. Exista mai multe metode de a le folosi ca activitate pentru parinti. Puteti folosi unele dintre scene in aceasta sesiune si altele mai tarziu, sau pentru a crea o activitate pentru acasa.

Exercitiu – Varianta A: Cititi doua scene cu voce tare in fata grupului. Intrebati parintii cum ar aborda fiecare situatie si ce Metode De Preventie ar folosi. Puteti bifa pe o foaie de panou fiecare metoda folosita pentru a incuraja parintii sa foloseasca fiecare tehnica macar o data. Parintii pot sa creeze si metode proprii.

Exercitiu – Varianta B: Impartiti clasa in grupuri mici (nu mai mult de cinci parinti intr-un grup). Dati fiecarui grup una sau mai multe scene din cele prezentate mai jos. Fiecare grup mic isi alege un reprezentant care va comunica grupului mare ce s-a discutat in grupul mic. Solicitati fiecare grup sa discute scenele si sa prezinte tehnicile pe care le-ar folosi in fiecare caz. Acordati aproximativ 10 minute parintilor pentru exercitiu. Incurajati-i sa fie creativi si sa se distreze. Este posibil ca ei sa vina cu idei pe care sa le folositi cu urmatoarea clasa la care veti fi moderator!

1.         Sunteti ocupat cu pregatirea mesei. Copilul in varsta de trei ani se tine de dumneavoastra, scancind ca sa fie luat in brate.

2.         Copilul de doi ani si cel de patru ani stau pe canapea si se lovesc unul pe celalalt cu picioarele. Simtiti ca in curand aceasta joaca se va transforma in bataie si unul dintre ei poate fi ranit.

3.         Copilul de cinci ani se joaca fericit cu un prieten in timp ce sunteti in vizita la parintii celui din urma. Va dati seama ca trebuie sa plecati in curand. Stiti ca copilul va dori sa mai stea.

4.   Sunteti in vizita la bunica cu copilul in varsta de doi ani. Cand intrati, vedeti ca toate fotografiile bunicii sunt imprastiate pe masa din sufragerie.

5.         Stati pe canapea citind iar copilul de patru ani va sare in brate.

6.         Este ora de culcare. Copilul de trei ani se distreaza de minune jucandu-se cu niste cuburi.

7.         Copilul de doi ani tocmai a varsat sucul pe jos.

8.         Copilul de patru ani a terminat de facut baie, si-a strans hainele, si s-a imbracat in pijama.

Indiferent de modul in care alegeti sa faceti aceasta activitate cu grupul, asigurati-va ca acordati parintilor suficient timp pentru   a-si comunica reciproc impresiile.

PAUZA (10 minute)

 

6.         Metodele Parintelui – Pasii Urmatori: Caseta Video, Prezentare, si Discutie (15 minute)

Tehnicile despre care tocmai am discutat va vor ajuta sa abordati si sa sprijiniti comportamentul copilului inainte ca el sa cauzeze probleme. sa studiem in continuare si alte tehnici care va vor ajuta sa indreptati comportamentul copilului dupa ce acesta v-a suparat!

Vizionati caseta video Metodele Parintelui – Pasii Urmatori.

Intrebati-i pe parinti ce au vazut, si care tehnici cred ei ca ar fi de folos. Scrieti raspunsurile lor pe o foaie de panou. Daca parintii au sarit vreuna dintre tehnicile care au fost aratate in caseta video, adaugati-o personal pe lista.

AFISATI FOAIA DE PANOU CU Metodele Parintelui – Pasii Urmatori

 

 

Metodele Parintelui – Pasii Urmatori

1.   Inlocuirea

2.   Indepartarea Fizica si Redirectionarea

3.   Enuntarea Motivelor

4.   Ignorarea

5.   Enuntarea Propriilor Sentimente

6.   Consecintele Naturale

7.   Consecintele Logice

8.   Ascultarea Sentimentelor

Discutati fiecare dintre metode. Solicitati parintii sa dea exemple adecvate.

1)   Inlocuirea: Un copil care se joaca cu ceva ce n-ar trebui sa se joace poate primi un obiect inlocuitor. Inlocuirea arata copilului cum sa faca o activitate in mod adecvat. De exemplu, un bebelus se intinde dupa ochelarii dumneavoastra. “Activitatea” pentru bebelus este intinderea. Luati ochelarii si puneti-i o jucarie la indemana.

2)   Indepartarea Fizica si Redirectionarea: Indepartati fizic copilul de situate sau indepartati obiectul, apoi redirectionati joaca copilului. Mutti parinti folosesc aceasta metoda cand copilul se afla intr-o situatie primejdioasa

3)   Enuntarea Motivelor: Copilul va fi descurajat in repetarea comportamentului, daca-i spuneti ca nu este in siguranta cand sta pe scara. “Cuburile sunt pentru a construi din ele, nu pentru a arunca cu ele.” Uneori simpla informatie va fi suficienta pentru a schimba comportamentul.

4)   Ignorarea: Uneori cel mai bine este sa ignoram comportamentele deranjante scurte care nu sunt periculoase sau distructive. Oricum, pentru a fi eficient, un parinte trebuie sa foloseasca aceasta metoda consecvent. Daca un copil de doi ani se arunca pe podea si scanceste de cate ori aude cuvantul “Nu”, puteti alege sa ignorati acest comportament. Daca copilul face ceva care va supara si doriti sa ignorati acest lucru, va trebui sa va indepartati – cat mai discret cu putinta. Nu trebuie sa para ca acest comportament va afecteaza. Daca veti reactiona altfel fata de copil, este posibil ca el sa intensifice comportamentul inacceptabil pentru a va determina sa reactionati cum se asteapta el sa o faceti. Daca aveti dificultati in ignorarea anumitor comportamente, puteti incerca sa castigati interesul copilului indirect pentru o alta activitate. Aceasta se face angajandu-va dumneavoastra de unul singur  intr-o activitate care credeti ca i-ar place si lui. Lasati ca interesul dumneavoastra pentru acea activitate sa-l atraga pe copil. Nu va uitati la copil si nu incercati sa-l implicati intr-o maniera directa.

5)   Enuntarea Propriilor Sentimente: Folositi “Mesajele Eu”: Afirmatia “Ma supar cand vad jucariile imprastiate pe podea pentru ca este greu de facut ordine” va obtine o reactie mai cooperanta din partea copilului decat “Iar nu ai strans jucariile! De cate ori trebuie sa-ti aduc aminte s-o faci?”

6)   Consecintele Naturale: Consecintele naturale sunt efectiv consecintele Naturii, cu care noi suntem familiarizati, dar pe care copilul inca le invata. Daca ploua, si nu avem umbrela sau manta de ploaie, ne vom uda. Daca lasam o tricicleta afara, ea poate rugini. Daca lasam o prajitura pe podea, cainele o va manca. Daca alergam pe o podea alunecoasa, vom cadea. Copiii nostri au nevoie sa invete ca exista consecinttca urmare a comportamentului lor, atat naturale ca si logice.

NOTA: Daca o consecinaa afecteaza siguranta copiilor nostri, prima noastra obligatie este sa-i protejam.

7)         Consecintele Logice: in acest caz parintii ofera consecintele. Daca un copil de doi ani fuge mereu de parinte, copilul poate fi pus intr-un carut pentru a fi in siguranta; aceasta este o consecinta logica. Daca un copil mai mare se imbraca prea greu pentru culcare, se pot reduce jocurile de la ora de culcare. Daca un copil de doi ani il loveste pe altul cu jucaria, ii puteti lua jucaria.

8)         Ascultarea Sentimentelor: Fiul dumneavoastra intra in casa, isi arunca haina pe jos si incepe sa se certe cu fratele lui. Puteti spune “Pari suparat” (mai degraba decat  “Mircea, vino imediat aici, si lasa-l in pace pe Dan”), ceea ce va duce la o discutie constructiva si la rezolvarea problemei. Aceasta ii comunica copilului faptul ca sunteti de partea lui. Un alt exemplu: Sunteti in parc cu copilul in varsta de trei ani. Tocmai i-ati spus ca este ora de plecare. El incepe sa planga. Dumneavoastra spuneti: “Stiu ca nu vrei sa plecam. Te distrezi atat de bine, dar acum trebuie sa plecam.” il luati de mana cu blandete dar ferm si plecati din parc sau il luati in brate daca refuza sa plece. Aceasta il invaaa pe copil doua lucruri: ca ii respectati sentimentele, si ca faceti ceea ce spuneti.

Solicitati parintii sa se gandeasca la urmatoarele intrebari:

1.      Ce diferente exista intre aceste tehnici si primul set de tehnici?

2.      Cand este momentul potrivit pentru a incerca aceste tehnici studiate?

3.      Puteti folosi mai mult de una dintre ele intr-un anumit moment?

4.      Care sunt tehnicile cele mai adecvate pentru anumite grupuri de varsta?

5.      Ati incercat vreuna dintre aceste tehnici anterior? Care a fost rezultatul?

6.      Ati incercat alte tehnici similare?

Comunicati-le parintilor ca o copie a Metodelor Parintelui – Pasii Urmatori este inclusa in Brosura Parintelui.

Controlul comportamentului necesita rabdare, tact, si creativitate. si parintii fac greseli. Daca o anumita metoda nu da rezultate, opriti-va, folositi Cele Trei Activitati Pentru Abordarea si Tratarea Furiei (Observa, Respira, Lupta), apoi reevaluati situatia si incercati o alta abordare.

1.      Re-examinati-va valorile si convingerile referitoare la comportament.

2.      Intrebati-va daca copilul este capabil sa faca ceea ce se asteapta de la el, luand in considerare varsta lui si etapa de dezvoltare in care se afla.

3.      Exista unele imprejurari de familie sau surse de stres la care copilul reactioneaza?

Copiii ne ofera multe ocazii de a ne ocupa de comportamentul lor. Cand procedati gresit intr-o anumita situatie, data urmatoare folositi-va de experienta castigata pentru a decide cum veti trata aceeasi situatie.

Tehnicile Parintelui – Pasii Urmatori: Practica Abilitatilor

Iata mai jos cateva scenarii pentru tehnicile incluse in Patii Urmatori. Exista mai multe metode de a folosi aceste scene ca activitate cu parintii. Puteti folosi unele dintre aceste scene in clasa si altele cu alta ocazie sau puteti crea o activitate pentru acasa.

Exercitiu – Varianta A: Cititi o scena cu voce tare in fata grupului. Intrebati parintii cum ar trata situatia si care Metode din Pasii Urmatori ar folosi. Puteti bifa fiecare tehnica pe masura ce este folosita pentru a-i incuraja pe parinti sa foloseasca fiecare tehnica in parte cel putin  o data. Parintii pot sa-si creeze si propriile lor tehnici.

Exercitiu – Varianta B: Impartiti clasa in grupuri mici (nu mai mult de cinci parinti intr-un grup). Oferiti fiecarui grup una sau mai multe scene dintre cele de mai jos. Fiecare grup isi alege un reprezentant care va impartasi grupului mare discutiile desfasurate in cadrul grupului mic. Solicitati fiecare grup sa discute scenele si sa prezinte tehnicile pe care le-au ales pentru fiecare caz. Acordati-le aproximativ 5 minute pentru exercitiu. Incurajati-i sa fie creativi si sa se distreze. S-ar putea ca ei sa vina cu idei pe care sa le adaugati la lista dumneavoastra pentru urmatorul grup al carei moderator veti fi!

1.      Copilul de doi ani rupe revistele si arunca cu hartie in catel.

2.      Copilul de cinci ani refuza sa-si puna centura de siguranta in masina.

3.      Copilul de trei ani arunca nisip in toaleta.

4.      Mergeti impreuna cu copilul de trei ani pe trotuarul unei strazi foarte aglomerate. il rugati pe copil sa stea langa dumneavoastra, dar el fuge mereu inainte.

5.      Copilul de doi ani trage de frunzele plantelor din casa.

6.      Copilul de patru ani se uita la televizor. Vin musafiri si doriti ca el sa va ajute sa strangeti jucariile. il rugati sa stinga televizorul si sa va ajute, dar el incepe sa se certe cu dumneavoastra.

7.      In timp ce pregatiti masa, copilul de trei ani se joaca prin dulapuri, loveste vasele unele de altele, face foarte mult zgomot. Aveti o durere de cap teribila.

8.      Ati taiat bananele in bucati pentru copii si ati dat fiecaruia castronasul lui. Copilul de doi ani a dat bananele sale cainelui si acum plange ca sa primeasca altele.

9.      Copilul de trei ani se joaca cu furtunul de apa, stropind-o pe sora lui mai mica.

Minimalizati Confruntarea

In general, este bine sa pastrati metodele de disciplinare cele mai eficiente pentru acele comportamente care simtiti ca este cel mai important sa le schimbati. Copiii mici ne ofera numeroase ocazii pentru a-i invata. Ar fi extenuant sa avem mereu confruntari si sa interzicem comportamente. Cunoastem situatii cand unui copil de doi ani i-au fost aplicate 10 Pauze pentru diferite comportamente anti-cooperante inainte de a se face ora noua dimineata. Acesta nu numai ca a continuat sa fie anti-cooperant toata ziua, dar si relatia lui cu mama s-a deteriorat. Daca impunem restrictii prea des, este momentul sa re-evaluam situatia si sa gasim noi tehnici pe care sa le incercam.

 

7.         Comportamentele Dificile: Prezentare si Discutie (10 minute)

Solicitati parintii sa va comunice care considera ei care sunt problemele create de comportamentele provocatoare. Scrieti raspunsurile lor pe o foaie de panou.

AFISATI  FOAIA DE PANOU CU Telul Disciplinarii

Telul Disciplinarii

1.      Disciplina inseamna invatare.

2.      Telul suprem al disciplinarii este sa-i invatam pe copii sa se disciplineze singuri prin intermediul auto-controlului.

3.      Recapitulati conceptul ca disciplina inseamna invatare si ca, pentru noi ca parinti, telul suprem este sa-i invatam pe copii nostri cum sa se disciplineze singuri prin intermediul auto-controlului. Puteti petrece mai mult timp recapituland cu parintii materialul prezentat anterior despre disciplina.

4.      Fiecare etapa de dezvoltare a copilului are comportamente normale care pot deveni prea agresive. Uneori, copiii pot sa incerce o gama de comportamente agresive. Ei pot sa muste, sa loveasca, sa piste, sa minta, sau sa fure.

5.      Cand parintii si alte persoane reactioneaz violent fata de un comportament al copilului, copilul poate sa nu inteleaga ce anume a cauzat aceasta reactie. El poate chiar sa se angajeze intr-un comportament repetitiv, aproape obligatoriu.

6.      Este important sa intelegem ca este normal pentru un copil sa testeze limitele. Cand parintii fixeaza limite rezonabile si sunt consecventi cu ele, copiii vor invata sa-si insuseasca aceste limite (reguli, valori).

Comportamentele Dificile

NOTA: Va prezentam in continuare o lista a comportamentelor dificile. Cand prezentati aceste comportamente, retineti ca discutia probabil ca va declansa  la  parinti ganduri despre propria lor copilarie si despre stilul lor actual de parinti. Folositi acest timp pentru a-i lasa pe parinti sa vorbeasca atat cat au nevoie, sa-si comunice sentimentele si experientele. Puteti sa va ganditi la anumite situatii pe care sa le folositi intr-un joc de roluri. Unele grupuri sunt mai receptive la jocul de roluri fata de altele. Folositi-va cunostintele si simtamintele parintilor din grup pentru a decide cum sa folositi acest material in modul cel mai bun posibil.

1.      Accesele De Furie

Se pare ca exista doua tipuri de accese de furie.

Primul reprezinta reactia unui copil foarte obosit si coplesit fata de o situatie prea solicitanta. Dr.T.Berry Brazelton se refera la un astfel de copil ca fiind “dincolo de puterea propriului sau eu”. Tinerea in brate sau leganarea copilului, oferindu-i o gustare sau o bautura racoritoare, sau oferirea de iubire, atentie si securitate printr-o alta metoda, este de ajutor, la fel cum este si culcarea copilului. Unii copii au nevoie doar sa fie lasati singuri un timp. Scopul este sa-i ajutam sa-si recastige echilibrul fizic si emotional.

Uneori, copilul nu este prea obosit sau coplesit, ci doar frustrat pentru ca nu obtine ce doreste. Accesele de furie sunt caracteristice anului al doilea de viata. Acest tip de accese de furie reflecta o lupta interna a copilului – o lupta esentiala intre independenta si dependenta. in acest caz, pastrarea calmului si continuarea activitatii fara a-i acorda atentie suplimentara poate sa linisteasca accesul de furie. Am discutat intr-o sesiune anterioara ca uneori “coborarea” la nivelul copilului este de ajutor. Simpatia manifestata pentru experienta copilului (“Vad ca ti-e greu”), apoi mentinerea unei pozitii ferme dar echidistante, este foarte folositoare. Aceasta ii da copilului ocazia sa-si rezolve tulburarea. Pentru parinti este foarte dificil cand aceste accese de furie au loc in public. Copiii sunt supraancarcati cu nervozitate. Ei vor ca parintii sa le acorde o  atentie exclusiva si stiu ca pot s-o obtina printr-un acces de furie. Unii parinti declara ca, desi este dificil, luarea in brate a copilului si ducerea lui afara intr-un loc linistit pana cand isi recastiga controlul este o metoda foarte eficienta.

Ce ati descoperit ca are efect la copiii dumneavoastra pentru linistirea acceselor de furie?

2.      Muscatul

Toti parintii sunt ingrijorati cand copilul musca. Este dificil sa fii parintele unui copil care musca sau care a fost muscat. Pentru unii copii, muscatul poate reprezenta o explorare. Muscatul este asociat deseori cu perioadele de supraancarcare, cand un copil simte ca nu mai are controlul asupra situatiei. Aceasta poate fi infricosator pentru copil, iar el are nevoie de alinare la fel de mult ca si copilul care a fost muscat. in alte cazuri, la copiii din etapa orala care par sa duca totul la gura, inclusiv pielea altor copii, nu este la fel de simplu. Parintii pot fi tentati sa-si muste si ei copiii pentru a le arata cat de mult doare. Dar acest mesaj nu este adecvat. Trebuie sa-i invatam pe copii ca un anumit comportament este acceptabil sau inacceptabil si sa le furnizam alternative acceptabile. Ce poate sa muste Horia? O jucarie de cauciuc, un morcov? Cand furnizati inlocuitori, spuneti: “Poti sa musti jucaria, pe ea nu o doare. Pe Ioana a durut-o cand ai muscat-o de brat.” Considerati situatia ca fiind adecvata pentru invatare, si transmiteti un mesaj foarte clar si simplu. Tineti copilul cu iubire, dar si cu fermitate, si stabiliti un bun contact vizual, apoi spuneti: “Nu-mi place ce faci si nici Ioanei nu-i place. Nu e bine sa musti oamenii. Te voi impiedica sa mai faci asta pana cand te vei putea stapani tu singur.” Ca parinte, trebuie sa repetati acest proces de multe ori. Acordati un timp pentru discutarea muscatului – din ambele perspective (cel care musca si cel muscat).

3.      Lovitul si Primirea Loviturii

Lovitul este un alt comportament ingrijorator pentru aproape toti parintii. Lovitul, ca si muscatul, poate fi un comportament  de  testare  care  a  fost deviat. El poate fi asociat si cu suprasarcina. Adultii au deseori tendinta de a reactiona excesiv prin tipete sau bataie. Parintii trebuie sa se gandeasca la lovit in acelasi mod in care se gandesc la muscat. Ce dorim sa invete copilul care-i loveste pe ceilalti? Dorim ca el sa foloseasca cuvinte in loc de lovituri, sa solicite ajutorul adultului, sau sa loveasca altceva in loc de a lovi persoane. Odata ce parintele s-a decis asupra inlocuitorului adecvat, este important sa foloseasca pasii atentiei pozitive si fixarea limitelor:

4.      Stabiliti un bun contact vizual.

5.      Folositi cuvintele simple, directe, si cu ton redus.

6.      Aratati clar ca intelegeti si acceptati sentimentele copilului, dar nu-i puteti permite sa se comporte asa.

7.      Pregatiti o alternativa comportamentala sau o consecinta pentru a fi folosita. Intrebati-va care sunt consecintele logice pentru lovire? De exemplu, joaca de unul singur este o consecinta logica pentru un comportament de joaca inadecvat.

Uneori este bine sa subliniem ca ii veti impiedica si pe ceilalti sa-l loveasca pe copil. Pentru copilul care loveste este important sa aiba activitati care-i permit sa-si elibereze sentimentele de agresivitate. Intrebati parintii ce activitati folosesc pentru a-si ajuta copilul sa-si elibereze sentimentele de agresivitate. Joaca fizica viguroasa, joaca in apa, pictura, modelarea plastilinei si a lutului sunt bune pentru eliberarea tensiunii. Atat cel care loveste cat si cel lovit au nevoie de intelegerea noastra. Daca copiii pot sa-si rezolve conflictul fara interventia adultilor, se naste o ocazie pozitiva de a invata. Daca Mircea il loveste pe George, cum tratam aceasta situatie in asa fel incat George sa invete ceva pozitiv, deasemenea? Ce dorim sa invete el? Unii parinti simt ca este important pentru copiii lor sa invete cum “sa nu o incaseze” de la alti copii. Cum poate un parinte sa-l invete acest lucru pe copil intr-o maniera pozitiva? Parintii lui George pot sa-l ajute prin declaratia de modelare: “Mircea, lui George nu-i place sa-l lovesti. El nu se va mai juca cu tine astazi daca vei continua sa-l lovesti.” Unii parinti doresc ca copilul lor sa se indeparteze de copilul care loveste si sa nu spuna nimic. Parintele poate sa-l invete pe copil cum sa faca aceasta. Solicitati parintii sa-si impartaseasca experientele proprii.

8.         Cand Parintii Lovesc, Aceasta Se Cheama Bataie: Prezentare si Discutie (10 minute)

NOTA: Discutarea bataii si palmuirii este dificila pentru ca multi parinti au fost batuti cand erau copii si se bazeaza pe bataie pentru a-si creste copiii. Trebuie sa descurajam bataia din mai multe motive. In primul rand, bataia poate foarte usor sa devina maltratare. Deseori ea este folosia orbeste, fara a tine seama de nimic si in functie de capricii. in al doilea rand, bataia strica relatia dintre parinti si copil, si pretuirea de sine a copilului. Dorim sa subliniem aici ca bataia este ineficienta pentru corectarea comportamentului. Parintii sunt incurajati sa examineze sentimentele copiilor despre bataie si motivele pentru care bataia este ineficienta. Aceasta abordare, care evita sa le spuna parintilor ca bataia este gresita si are efecte psihologice negative, este cea mai eficienta metoda de abordare a acestui subiect delicat. Metodele fizice de control al comportamentului copilului, ca de exemplu loviturile la palma si bataia, sunt folosite de multi parinti. Acesti parinti declara ca bataia este eficienta pentru ca opreste instantaneu comportamentul si “purifica aerul”. Oricum, desi tensiunea poate fi indepartata, parintii declara frecvent ca se simt vinovati dupa ce si-au batut copiii. Deseori parintii se plang ca copiii continua sa nu se poarte bine dupa bataie.

AFISATI FOAIA DE PANOU CU Ingrijorarile Legate De Bataie

 

Ingrijorarile Legate De Bataie

i.         Copiii ne imita. Dorim ca ei sa invete ca daca esti mai mare, poti sa lovesti pe altcineva si sa nu fii tras la raspundere pentru aceasta?

ii.       Bataia poate impiedica copilul sa aiba sentimentele adecvate de responsabilitate sau vina pentru comportamentul sau.

iii.      Familiile trebuie sa-si stabileasca de timpuriu un sistem de disciplinare care functioneaza pe intreaga perioada a copilariei.

iv.     Este important sa luam in considerare unele dintre dezavantajele si efectele negative secundare ale folosirii pedepsei fizice. Acestea sunt urmatoarele:

v.       Vedem tot timpul ca copiii ne imita. Dupa ce li s-a aplicat disciplinarea, copiii repeta scena, asa ca ii putem observa cum iau ursuletul de plus si ii dau o Pauza sau il bat. Ei incearca aceste metode si cu fratii lor si prietenii lor. Tovarasul de joaca poate ignora ordinul de a lua o Pauza dar nu va ignora faptul de a fi lovit! Acest comportament nu va fi tolerat de ceilalti copii de aceeasi varsta, de personalul de la scoala, si de celelalte grupuri sociale. Dorim ca toti copiii sa invete de la parinti ca, daca esti mai mare, poti sa lovesti pe cineva si sa nu fii tras la raspundere pentru aceasta?

vi.    Bataia poate impiedica copilul sa aiba sentimentele adecvate de responsabilitate sau vina pentru comportamentul sau si il poate impiedica sa actioneze pentru a rezolva problema. Aceste sentimente (furia, umilinta) se concentreaza mai mult asupra comportamentului parintilor (lovitul) decat asupra comportamentului gresit al copilului care a condus la confruntare. Posibilitatea de a invata a fost ratata.

vii.    In final, familiile au nevoie sa-si stabileasca de timpuriu un sistem de disciplinare care functioneaza pe intreaga perioada a copilariei. Multi parinti care s-au bazat pe disciplinarea fizica se simt neajutorati cand copilul ajunge la adolescenta. “Ce putem face? Nu putem sa-l mai batem ca adolescent!”

Intrebati parintii cati dintre ei tin minte ca au fost batuti o data, ocazional, de multe ori. Isi amintesc ei ce tipuri de comportament au rezultat din bataie? Ce isi amintesc ca “au invatat” din experienta? Ce isi amintesc ca au simtit despre bataie, despre ei insisi, despre parintii lor? sa privim acum motivele pentru care parintii isi bat sau nu copiii.

AFISATI O FOAIE DE PANOU ALBA

Impartiti foaia de panou in doua coloane. in stanga scrieti:

      Unii parinti ISI BAT COPIII pentru ca:

In dreapta scrieti:

      Unii parinti NU-SI BAT COPIII pentru ca:

Solicitati parintii sa enumere motivele. Adaugati si sugestiile dumneavoastra pentru a va asigura ca exista toate motivele prezentate mai jos:

Unii Parinti ISI BAT COPIII Pentru Ca:

Unii Parinti NU-SI BAT COPIII Pentru Ca:

1.      Nu stiu cum s-o faca. 2.      Aceasta pune capat comportamentului inadecvat. 3.      Isi pierd auto-controlul. 4.      Nu se pot gandi la o alta metoda. 5.      Sunt mai mari si pot sa scape nepedepsiti. 6.      Copilul trebuie sa stie cine este seful. 7.      Copiii numai asa invata; prin ceea ce le faci. 8.      Parintii lor le-au facut la fel si urmarile au fost bune.

1.      Nu vor ca copilul sa se teama de ei. 2.      Doare prea tare. 3.      Copilul va invata si el sa loveasca. 4.      Se tem ca vor ajunge sa-l maltrateze. 5.      Oricum bataia nu are efect intotdeauna. 6.      Ei cred ca nu se vor mai putea opri. 7.      S-ar simti vinovati. 8.      Ar furniza un mesaj gresit copilului. 9.      Nu merita – beneficiile imediate nu contrabalanseaza efectul pe termen lung.

AFISATI FOAIA DE PANOU CU Cele Patru Intrebari

 

Cele Patru Intrebari

1.      Ce doresc sa invete copilul meu din aceasta experienta, situatie, sau ocazie?

2.      Ceea ce fac eu il ajuta pe copilul meu sa invete aceasta?

3.      Exista efecte negative generate de comportamentul meu? Exista ceva pe care-l invata copilul meu si pe care eu nu doresc ca el sa-l invete?

4.      Daca este asa, ce pot sa fac diferit?

A treia intrebare le produce multe ganduri si sentimente parintilor referitor la ceea ce invata copilul. Unii parinti subliniaza ca exista o contradictie daca ne lovim copilul, si ii spunem sa nu loveasca alti copii, ci sa foloseasca cuvintele pentru a rezolva problema.

1.      Copiii pot sa invete ca lovitul este valabil numai daca esti mai mare.

2.      Bataia aplicata copiilor ne poate periclita relatia cu ei -– ei invata sa se teama de noi.

3.      Auto-pretuirea copilului poate sa sufere si ea.

Trebuie sa reamintim faptul ca telul disciplinei este sa-i invete pe copiii nostri auto-disciplinarea. Bataia invata controlul extern, nu cel intern. Putem declara ca bataia si palmuirea ii provoaca copilului cel putin confuzie, iar copiii nu inteleg distinctia pe care parintii o fac intre “bataie” (ce le facem noi lor) si “lovire” (ce le fac ei altora). Ce li se intampla adultilor cand au un comportament inadecvat, cand fac aceleasi lucruri pe care le fac si copiii, ca de exemplu varsa lichide, arunca mancarea, fac murdarie, mint, sparg lucrurile, ii fac pe ceilalti sa astepte, si au accese de furie? Adultii primesc bataie? De ce nu? Atunci ei, copiii, de ce sa primeasca bataie?

Puteti mentiona ca lovirea unui adult este numita vatamare. Este important sa facilitati o discutie in care parintii sa se simta suficient de confortabil pentru a-si comunica deschis gandurile. Acesta este un subiect foarte sensibil. Unii parinti apeleaza la bataie, altii nu. Unul din telurile discutiei este sa-i ajute pe parinti sa ajunga la concluzia ca bataia, ca tehnica de disciplinare, nu merita sa fie folosita datorita efectelor negative pe care le are. Examinand bataia din perspectiva a ceea ce invata copilul din aceasta experienta, majoritatea parintilor nu mai ajung in situatia de a se simti nevoiti sa se apere. Ei inteleg ca bataia este “circulara”, adica genereaza alte probleme. Comunicati-le parintilor ca o copie de pe Cele Patru Intrebari se afla in Brosura Parintelui.

 

9.   Amenintarile – Folosirea Fricii Pentru A Controla Comportamentul: Prezentare si Discutie (5 minute)

O alta reactie obisnuita si ineficienta fata de comportamentele dure este folosirea amenintarilor. “O sa te las aici daca nu vii cu mine chiar acum!” “O sa chem monstrul si atunci o sa vedem daca el te poate imbraca!” (Cu simtul umorului) Nimeni dintre dumneavoastra nu a fost  vreodata tentat sa spuna asemenea lucruri, nu-i asa?

Sa verificam amenintarile cu ajutorul Celor Patru Intrebari.

1.      Ce doresc sa invete copilul meu din aceasta experienta, situatie, sau ocazie?

2.      Ceea ce fac eu il ajuta pe copilul meu sa invete aceasta?

3.      Exista efecte negative generate de comportamentul meu? Exista ceva pe care-l invata copilul meu si pe care eu nu doresc ca el sa-l invete?

4.      Daca este asa, ce pot sa fac diferit?

Solicitati parintii sa puna Cele Patru Intrebari si sa dea raspunsuri.

Un efect secundar negativ, in cazul cand copilul crede amenintarea, este frica de a nu fi abandonat. Iar, daca copilul nu crede amenintarea, el invata ca parintele nu vorbeste serios. Daca mama spune: “Stai tu sa vezi ce-o sa-ti faca tata cand ajunge acasa”, mama il invata pe copil ca nu este competenta pentru a-l disciplina si numai tatal poate s-o faca. Mama il invata deasemenea ca tatal este cel de care trebuie sa se teama. Amenintarile parintilor nasc deseori alte elemente negative. Amenintarile creeaza probleme noi.

10. Reactiile Pozitive Fata De Comportamentele Provocatoare: (10 minute)

AFISATI FOAIA DE PANOU CU Reactiile Pozitive Fata De Comportamentele Provocatoare

 

Reactiile Pozitive Fata De Comportamentele Provocatoare

1.      Imbratisarile Pot Sa Ne Ajute

2.      Pauza

 

Imbratisarile Pot Sa Ne Ajute

Copiii si adultii au nevoie de iubire cel mai mult cand sunt cel mai putin atragatori pentru a fi iubiti. Este bine sa stabiliti anumite ritualuri de familie pentru perioadele cand aveti probleme. Majoritatea dintre noi avem tendinta sa ne indepartam de cel care are o stare proasta de spirit, sau sa-l trimitem in camera lui. Uneori “a merge spre el” da rezultate mai bune. Puteti spune: “Arati de parca nimeni nu te-ar mai iubi. Ai vrea sa-ti dau o imbratisare?” Aceasta este o invitatie pentru “a-si face plinul” sau a fi imbratisat pana cand se va simti mai bine. Cand o singura imbratisare nu este suficienta pentru a umple “golul”, persoana respectiva poate spune: “M-am umplut pana la genunchi… pana la talie…” si asa mai departe, imbratisarile continuand pana cand el se umple complet. Exista un gen de acord fara cuvinte care opreste cearta sau plangerile, pentru a imbunatati starea de spirit printr-o imbratisare. Putem admite ca suntem intr-o stare proasta de spirit si ca avem nevoie de o imbratisare spunand: “Mi s-a epuizat complet iubirea”.

 

Pauza

Exista o controversa legata de Pauza ca metoda de disciplinare. Ea este inclusa aici pentru ca multe familii o folosesc inadecvat sau ineficient. Exista doua tipuri de Pauze: una pentru copii, si una pentru parinti.

Pauza Pentru Copii

O Pauza scurta, care il desparte pe copil de ceilalti sau de o activitate, poate fi benefica atunci cand copilul este foarte deranjant. Daca copilul nu este in stare sa se comporte adecvat, sa invete comportamentul dorit, parintele ii acorda copilului o Pauza ca de exemplu statul pe un scaun sau in alt loc departe de problema pentru a se calma. Este foarte important ca parintele sa ramana neutru si sa enunte clar motivul pentru Pauza. Daca un parinte devine implicat emotional in proces, copilul va “invata” ca aceasta este metoda prin care obtine atentia. Parintele il lasa pe copil la locul pentru Pauza timp de cateva minute – pauza sa fie scurta. Dupa un anumit timp specificat copilul se va intoarce si va avea o noua sansa de a se juca sau coopera. Copiii mici doresc de obicei sa fie placuti, doresc sa fie inclusi in activitate, nu le place izolarea, si sunt nerabdatori sa incerce din nou. Aceasta este modalitatea in care Pauza este folosita in multe gradinite si unitati de ingrijire a copilului. Aceasta este o versiune scurta, relativ non-punitiva a demodatei “punere la colt”, cu accent pe invatare. Este consecinta logica a adultului fata de comportamentul copilului. “Daca nu poti sa stai aici si sa asculti de reguli, trebuie sa stai in alta parte acum.” Pauzele seamana un pic cu o eliminare de la hochei, si ar trebui sa nu fie folosite daca copilul are nevoie doar de odihna, o gustare, sau sa fie singur un timp. Daca copilul continua sa loveasca sau sa muste dupa ce i-au fost satisfacute celelalte nevoi si in ciuda eforturilor de a fi invatat sa faca altfel, atunci Pauza este adecvata.

Greselile Des Intalnite in Cazul Pauzelor

1.      Folosirea Excesiva a Pauzelor

Unii parinti folosesc excesiv Pauzele. Parintii trebuie sa foloseasca Pauza numai cand copilul nu reactioneaza la alte metode de disciplinare ca de exemplu distragerea, redirectionarea, simtul umorului, alegerile, sau schimbarea mediului. Unii parinti au nevoie de linii calauzitoare pentru a sti cat inseamna suficient. Majoritatea specialistilor considera ca un minut pe an de varsta (trei minute pentru un copil in varsta de trei ani) este suficient.

2.      Intarirea Comportamentului Negativ

Cand parintii arata ca sunt furiosi sau suparati cand folosesc Pauzele, ei acorda o atentie care poate intari/incuraja comportamentul negativ al copilului.

Pauza Parintelui / Luarea Unei Pauze

Atat adultii cat si copiii au nevoie de schimbari ale ritmului sau activitatii pentru a continua sa fie bine dispusi. Luarea unei pauze unul fata de celalalt in camere diferite, daca parintele este obosit emotional sau “s-a saturat”, este un lucru intelept. Indiferent ce alege parintele sa faca in cursul pauzei, prima regula este sa se asigure ca copilul se afla in siguranta. Schimbarea ritmului prin audierea muzicii, facerea unei bai sau dus, mersul la plimbare, sau lectura in tacere reprezinta toate metode de a lua o pauza. O Pauza pentru copil si luarea unei pauze de catre parinte sunt actiuni diferite ca intentie, si folositoare amandoua.

Reconectarea

Cand dumneavoastra sau copilul sunteti suparat, luati-va timp impreuna mai tarziu pentru a discuta despre ce s-a intamplat si a restabili relatia. Aceasta este o ocazie buna pentru a face planuri referitor la cum sa procedati pentru ca lucrurile sa mearga mai bine pe viitor pentru amandoi, si  implica recunoasterea faptului ca gresim cu totii, ca putem invata din greseli, si ca putem sa actionam mai bine.

11.       Timp Pentru Comunicare In Grup (15 minute)

 

12.       Recapitularea Sesiunii (5 minute)

Recapitulati deosebirile dintre disciplina si pedeapsa. Vorbiti despre acordarea atentiei pozitive: Timpul Special, Aratarea Aprobarii, Sapte Pasi Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv.

13.       Prezentarea Activitatii Pentru Acasa (2 minute)

Solicitati parintii sa deschida la Lista Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv din Brosura Parintelui. Inainte de urmatoarea sesiune parintii ar trebui sa practice Comportamentul Pentru Incurajarea Pozitiva cel putin  o data cu fiecare copil, indiferent de varsta lui, cel putin  o data cu partenerul, si/sau cineva de la servici (daca este adecvat), si cel putin  o data cu ei insisi. Dupa fiecare exercitiu practic ei trebuie sa completeze rubricile din lista.

Solicitati parintii sa studieze Metodele De Preventie si Tehnicile Parintelui – Pasii Urmatori din Brosura Parintelui si apoi sa aplice practic unele dintre metode acasa. La sesiunea urmatoare fiti pregatit sa discutati unele dintre situatiile experimentate de ei.

 

14.       Incheiere (3 minute)

Comunicati-va gandurile despre sesiune si recunoasteti cat de mult material a studiat grupul. Acesta este un material dificil pentru ca ne solicita sa studiem multe din comportamentele si atitudinile noastre pe care le consideram normale. Incurajati parintii subliniind faptul ca pasii mici sunt importanti, iar participarea la programa Cum Sa Devenim Parinti Mai Buni reprezinta unul dintre acesti pasi
ANEXE

ACTIVITATEA 1      Incurajarea Comportamentului Pozitiv: Joc De Roluri

Impartiti grupul mare in grupuri mici alcatuite din cate 5 pana la 8 persoane fiecare. Parintii vor interpreta roluri in urmatoarele situatii. Un parinte este “Cel Care Incurajeaza” iar altul este “Cel Incurajat”. Restul grupului reprezinta audienta. Ei vor interpreta rolurile pe rand asa incat fiecare paainte sa aiba posibilitatea sa joace un rol. Dupa fiecare scena grupul mic va recapitula cei Cei Sapte Pasi Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv si vedeti care dintre pasi a folosit parintele care facea incurajarea. Iata mai jos prezentate trei scenarii. Va puteti gandi si la alte situatii care sunt mai potrivite pentru clasa dumneavoastra.

1.   Dupa ce a facut baie copilul in varsta de doi ani isi ia hainele murdare si le pune in cosul pentru rufe.

2.   L-ati rugat pe copilul in varsta de trei ani si jumatate     sa si ia pantofii si haina in timp ce duceti bebelusul in masina. Cateva minute mai tarziu, il vedeti asteptand la usa incaltat si imbracat.

3.   Doi copii, avand varsta intre un an si jumatate si trei ani, se cearta pentru o jucarie. Copilul in varsta de trei ani ii da subit copilului mai mic o jucarie si spune “Poftim, poti sa te joci cu ea”, apoi se intoarce si incepe sa se joace cu alta jucarie.

Intrebarile pentru “Cel Care Incurajeaza” si pentru “Cel Incurajat” ar trebui sa fie urmatoarele: “Cum te-ai simtit?”; “Ce ar fi putut produce rezultate si mai bune?”; “Ti s-a parut ca era sincer?”; “Ai vrea sa mai repeti comportamentul (Cel Incurajat)?”;

Reveniti la forma de grup mare.

ACTIVITATEA 2      Miturile: Discutie

Solicitati parintii sa se gandeasca la lucrurile pe care le considera adevarate sau care au fost declarate a fi adevarate despre disciplina – ceea ce ar putea numi mituri. De exemplu: “Nimeni nu mi-a spus tot timpul ca ceea ce fac este bine, si totusi ma simt perfect.” Iata in continuare exemple de mituri, si sugestii pentru cum sa le discutam sau sa le “inlaturam”.

1.      Daca voi acorda atentie lucrurilor bune pe care le face copilul meu, el va incepe sa se poarte ca atare.

Daca observati si incurajati comportamentul adecvat, il veti observa mai des pentru ca si copiii vor invata ca in acest mod va pot capta atentia (pozitiva).

2.      Copiilor le dauneaza prea multa atentie.

Nu exista nici o dovada, stiintifica sau de alta natura, ca unui copil ii poate dauna prea multa atentie pozitiva. Oricum, exista informatii care sprijina conceptul ca, daca copiii nu primesc suficienta atentie pozitiva, ei vor continua sa caute mai multa atentie prin comportament negativ.

3.      Copilul va crede ca trebuie sa fie laudat de fiecare data cand face ceva.

Copiii doresc atentia noastra. Atentia pozitiva ii invata pe copii ca pentru noi este important modul in care ei se comporta.

4.      Copiii ar trebui sa dea ajutor pe langa casa pentru ca ei fac parte din familie.

Copiii ar trebui sa invete ca a face parte din familie solicita contributia fiecaruia, dar nu este gresit sa li se recunoasca eforturile. Cu totii ne simtim mai bine cand eforturile ne sunt si apreciate decat atunci cand ceilalti doar se asteapta sa le facem.

5.      Lucrurile se fac mai repede daca le fac eu insumi.

Cu cat copilul este mai mic, cu atat este mai adevarat acest lucru. Dar astfel veti pierde ocazia a incuraja si a va invata copilul.

ACTIVITATEA 3      Pretuirea De Sine a Copilului Nostru: Prezentare

Trei Mesaje Pe Care Copiii Au Nevoie Sa Le Auda

Increderea in tine insuti este baza pentru o relatie buna cu ceilalti. Daca aveti o parere buna despre dumneavoastra insiva – pretuire si respect – sunteti capabil sa-i tratati pe ceilalti intr-o maniera grijulie. Sentimentele pozitive sunt extrem de contagioase. Cu cat copiii aud mesaje mai pozitive, cu atat mai pozitivi vor fi ei in relatiile lor cu ceilalti, si mai ales cu parintii lor. Construirea increderii in sine insusi este o chestiune de concentrare a atentiei asupra comportamentului pozitiv. Veti spori increderea in sine a copilului de fiecare data cand folositi ocazia de a oferi un mesaj pozitiv legat de comportamentul lui sau de el ca persoana. Construirea increderii in sine reprezinta un proces de modelare blanda, atentie, incurajare, si lauda pe parcursul dezvoltarii copilului. Ea poate fi realizata prin intermediul cuvintelor sau actiunilor, sau amandurora. Iata cateva sugestii pentru construirea increderii in sine a copilului dumneavoastra folosind trei mesaje de baza: Poti s-o faci!; Tu ai idei bune!; Tu esti important!

“Poti S-o Faci!”

Mesajele “Poti s-o faci!” construiesc increderea copilului in capacitatea sa proprie de a functiona in lume, de a face, de a se comporta, de a ajuta. Iata cateva linii calauzitoare care va pot ajuta sa exprimati mesajele “poti s-o faci”.

1.         Pregatiti-va pentru succes.

a.         Impartiti o sarcina in etape mai mici. Un copil mic nu este capabil sa indeplineasca intreaga sarcina, dar, daca o impartiti in parti mai mici, probabil ca el va reusi sa faca o parte a ei. Calin poate sa nu reuseasca sa aseze masa in intregime, dar probabil ca poate sa puna servetelele langa farfurii.

b.         Fiti realisti. Sa nu va asteptati ca un copil in varsta de doi ani sa-si faca singur de mancare sau sa se joace adecvat cu surioara lui care este un bebelus. Dar la varsta de cinci ani, poate ca o va face. Copiii isi dezvolta capacitatile in diferite etape. Trebuie sa cunoasteti punctele forte ale copilului si sa incepeti mai intai cu acele domenii.

c.         Incepeti cu ceea ce ii place copilului sa faca. Fiecare copil are propriile lui interese si personalitate unica. Mariei ii place sa sape in pamant. Daca taticul lucreaza in gradina, ea il poate ajuta sa scoata buruienile si sa planteze florile.

d.         Raspundeti la ofertele de ajutor. Cand Iustina se ocupa de achitarea facturilor, fiul ei sta langa ea si vrea s-o ajute. El ar putea sa puna facturile in plicuri sau sa le aranjeze. Aceasta il incurajeaza sa-si ofere ajutorul si pe viitor.

e.         Implicati-va fara a prelua complet activitatea. Corinei ii place sa ajute la aranjarea cumparaturilor in camara, dar dureaza un timp si nu le pune intotdeauna in locul potrivit. Mama poate sa-i incurajeze progresul pe care il face: “Minunat, deja ai pus merele in frigider.”

f.          Acordati atentie si incurajare pentru ceea ce copilul incearca sa faca. Calin nu-si sterge tot noroiul de pe pantofi, dar incearca s-o faca. Lucrul important este efortul lui.

2.   Concentrati-va asupra efortului.

V-ati surprins ca deveniti iritat sau suparat pe eforturile copilului de a va ajuta, si apoi v-ati dat seama ca el incerca doar sa ia parte la actiune sau sa imite ceea ce vazuse ca facea un frate mai mare al lui? Pentru a-i ajuta pe copii sa simta ca eforturile lor conteaza, concentrati-va atentia asupra efortului si nu asupra rezultatului sau. Abilitatea parintelui de a trece de la suparare la observarea unui efort pozitiv este foarte importanta. Cel mai dificil este sa-i incurajezi pe copii cand eforturile lor creeaza probleme sau mici dezastre.

“Tu Ai Idei Bune!”

Caad colegii de servici sau membrii familiei va lauda pentru o alegere facuta sau va soliciaa opinia va simtiti respectat si competent. Copiii simt si ei la fel. Includerea lor in unele din deciziile zilnice simple care le influenteaza viata ii ajuta sa-si construiasca increderea in propria lor capacitate de a gandi si le incurajeaza ideile. Pentru a asigura succesul lor in luarea deciziilor, oferiti alegeri simple si limitate. Iata cateva domenii in care copiii pot sa-si prezinte ideile cu usurinta: Alegerea unei povesti; Alegerea unor cumparaturi la magazin; Alegerea hainelor pe care le poarta. Este un lucru incurajator sa actionati conform sugestiei copilului (sa serviti desertul pe care el l-a ales), dar incercati si sa-l laudati pe copil pentru sugestia lui: “Mihai, a fost o idee foarte buna sa servim portocale ca desert.” Pentru ca alegerile sa ramana simple, retineti sa nu includeti ceva ce nu ati dori sa faceti. Nu spuneti: “Ce ai dori sa facem in dupa amiaza asta?” Este prea vag si ar putea conduce la un conflict. Daca copilul spune “Vreau sa mergem la gradina zoologica” si stiti ca asa ceva nu se poate, nu ati produs o situatie buna pentru alegeri. Nu va descurajati daca copilul are greutati in facerea alegerilor. Copiii mici de obicei au multe idei si sunt nerabdatori sa-si exprime opinia, dar uneori pot sa spuna “Nu stiu” sau “Nu-mi pasa. O calauzire facuta cu blandete le va comunica faptul ca doriti cu adevarat sa le cunoasteti ideile, si ii va ajuta deasemenea sa se implice.

“Tu Esti Important!”

Acesta este mesajul care le comunica copiilor faptul ca ii iubiti, si nu doar ceea ce ei fac. El nu se concentreaza asupra realizarii sau a faptului ca fac bine ceva. El poate fi un mesaj atat usor cat si greu de transmis. Este usor de transmis pentru ca noi simtim ca copiii nostri sunt speciali si dorim sa le comunicam faptul ca sunt ingrijiti si iubiti. Este greu de transmis pentru ca mesajul trebuie sa fie initiat de dumneavoastra si este usor de uitat cand va ocupati de solicitarile zilnice ale vietii. Fiecare dintre noi avem metode de a le comunica copiilor nostri ca ii iubim (sau ca sunt importanti) care noua ni se par naturale. Iata cateva idei: Stati langa copil pe canapea; Spuneti-i ca v-a lipsit dupa ce a fost plecat, chiar si un timp scurt; Cititi o poveste impreuna; Sunati-l la telefon cand sunteti plecat de acasa; Imbratisati-l, mangaiati-l pe spate si atingeti-l.

Solicitati cursantii sa discute despre metodele lor de a le spune copiilor “tu esti important”. Intrebati-i daca au observat ca este nevoie de metode diferite pentru copii diferiti. Intrebati parintii cum schimba mesajul pentru a se potrivi cu etapa de dezvoltare a copilului.

ACTIVITATE PENTRU ACASA Tu Esti Important! Tu Contezi Pentru Mine.

Solicitati parintii sa aiba asupra lor o hartie si un pix timp de o zi in cursul saptamanii viitoare si sa inregistreze de cate ori si in ce mod i-au spus copilului “Tu esti important! Tu contezi pentru mine”.

ACTIVITATEA 4      Problemele

Dupa prezentarea Tehnicilor Parintelui, intrebati parintii daca vreunul dintre ei are probleme cu un comportament pe care abordarea actuala nu-l poate schimba. Pot sa identifice o idee de pe lista care ar da rezultate? Recunoasteti faptul ca grupul doreste sa-l ajute si sa-l incurajeze pe acest parinte sa gandeasca independent pentru ca el cunoaste cel mai bine copilul si situatia.

ACTIVITATEA 5      Discutie in Grup Mic

Acest exercitiu ii ajuta pe parinti sa-si ofere sprijin reciproc, in timp ce isi respecta stilul propriu si ofera alternative de disciplinare pozitiva. Acest exercitiu va sublinia deasemenea si deosebirile intre valorile parintilor. Impartiti parintii in trei grupuri. Afisati Tehnicile Parintelui astfel incat fiecare grup sa le vada cu usurinta. Solicitati fiecare grup sa se gandeasca la o situatie recenta in care s-au simtit cu adevarat la limita. Situatiile pot fi de genul urmator: “copilul meu de trei ani si jumatate refuza sa se imbrace si tipa la mine “Te urasc” sau “Nu pot sa-mi las copilul de doi ani, Sonia, singura nici o clipa pentru ca mereu face ceva ce stie ca n-are voie sa faca.” Solicitati fiecare grup sa aleaga o situatie si sa studieze unele metode posibile de rezolvare a ei folosind Tehnicile Parintelui. Incurajati parintii cu “problema” sa identifice ceea ce au incercat deja. Solicitati grupul sa aleaga un parinte care va scrie solutiile generate de grup pentru a crea o “fisa de brainstorm”. Reveniti la forma de grup mare si studiati lista fiecarui grup mic. Notati deosebirile dintre stilurile si valorile parintilor. De exemplu, un parinte ii spune copilului de trei ani ca este ora de culcare. Copilul tipa la parinte: “Nu ma poti forta sa ma culc.” Un parinte poate sa ignore tipetele si sa continue sa  ajute copilul in pregatirea pentru culcare. Alt parinte poate sa spuna: “Stiu ca ai prefera sa nu te culci si sa te joci, dar este ora de culcare. Poti sa-ti alegi ce pijama sa porti la noapte.” Subliniati diferentele de valori – ceea ce este important pentru un parinte nu este la fel si pentru altul. Subliniati dreptul fiecarei persoane la propriile ei valori. in final, inmanati fisele de brainstorm parintilor cu “probleme”. Aceste fise pot sa le reaminteasca parintilor numeroasele optiuni disponibile pentru tratarea situatiilor dificile.

ACTIVITATEA 6      Comunicati Asteptari Clare

Impartiti parintii in grupuri mici de cate patru sau cinci. Dati fiecarui grup urmatoarea lista de indrumari pe care sa le comunice copilului: Pregateste-te de culcare!; Adu-mi scutece, ia patura surorii tale, si da drumul la televizor, te rog!; Nu face asta!; Nu lovi cainele, aduna-ti jucariile, potoleste-te! Du-te si pregateste-te! Solicitati parintii sa scrie sau sa practice pe rand cu voce tare ceea ce ar spune copilului, folosindu-se de urmatoarele sugestii:

6.      Indrumarile sunt simple si concrete.

7.      Ele sunt clare, folosind foarte putine cuvinte.

8.      Copilul intelege ce ii cereti.

9.      Parintii solicita cate un singur lucru o data (pe rand).

ACTIVITATE PENTRU ACASA   Reactiile Fata De Comportamentul Copilului

Solicitati parintii sa deschida la fisa de lucru Reactiile Fata De Comportamentul Copilului din Brosura Parintelui. Sugerati-le parintilor sa-si observe starea proprie de spirit cand reactioneaza fata de comportamentul copilului.

Disciplina

Disciplina se invata.

Prin disciplina ii invatam pe copiii nostri

valorile si regulile noastre si motivul pentru care acestea sunt importante.

Pedeapsa face rau.

Telul disciplinarii este sa-i invatam pe copii

cum sa se disciplineze singuri.

Acordati atentie pozitiva.

Cele Patru Intrebari

1             Ce doresc sa invete copilul meu din aceasta experienta, situatie, sau oportunitate?

2             Ceea ce fac eu il ajuta pe copilul meu sa invete aceasta?

3             Exista efecte negative generate de comportamentul meu?

4             Daca este asa, ce pot sa fac diferit?

METODELE PENTRU ACORDAREA ATENTIEI POZITIVE

 

 

 

TIMPUL SPECIAL

Puneti deoparte un Timp Special in fiecare zi

pentru a-l petrece impreuna cu fiecare dintre copii.

Timpul ar trebui sa fie petrecut destul de regulat

pentru ca copilul sa se bizuie pe el.

Timpul trebuie sa fie dedicat dorintelor

sau nevoilor copilului.

ARATAREA APROBARII

Observati copiii facand ceva deosebit si

aratati-va aprobarea.

Aratati motivul pentru care comportamentul

este important.

Scopul aratarii aprobarii este de a-l incuraja

pe copil sa continue un anumit comportament.

Sapte Pasi Pentru Incurajarea

Comportamentului Pozitiv

1	Observati. Daca dorim cu adevarat sa incurajam comportamentul pozitiv, trebuie sa incepem prin observarea lui. Atunci cand recunosti meritele comportamentul pozitiv, este mai probabil ca acesta va continua.
2	Acordati atentie apropiata. Apropierea fizica arata ca aprobarea este personal. Chiar si importanta unui simplu “multumesc” este marita de apropierea fizica. Incercati acest experiment acasa: Puneti-va partenerul sau un prieten sa stea in partea opusa a camerei si spuneti-i ceva frumos. Apoi rugati-l sa se apropie si repetati aceleasi cuvinte. Veti putea sa simtiti diferenta. O regula buna este aceea sa va pozitionati la aproximativ 1, 2 metri de copilul dumneavoastra cand ii vorbiti. Aceasta poate sa insemne ca va trebui sa il cautati in alta camera sau in curte. Faceti aceasta – merita efortul.
3	Stabiliti un bun contact vizual. Acest lucru este foarte important, dar este surprinzator cat de des il uitam. Lasati copilul sa inteleaga ca ii vorbiti LUI in mod special. Stati fata in fata cu copilul, intoarceti-va chiar corpul in intregime spre el, daca este posibil. Aceasta actiune ii comunica copilului ca este o persoana speciala si ca ceea ce aveti sa-i spuneti este special si important pentru el.
4	Zambiti! Expresiile noastre faciale comunica deseori cel mai important mesaj. Este important sa intarim ceea ce spunem printr-un mesaj facial adecvat – de exemplu un zambet.
5	Laudati comportamentul, nu copilul. Aratati aprobare pentru ceea ce a facut copilul. Copiii au nevoie sa stie de ce sunt laudati, ce au facut pentru a merita aceasta atentie. De exemplu, “Mi-a placut modul in care ai adunat jucariile si le-ai pus in cos” este mai bine decat “Esti un baiat bun”. Nota Importanta: Aceasta este foarte diferit de nevoia copilului de a sti ca il acceptati si il iubiti neconditionat pentru cine este el, indiferent de comportamentul sau.
6	Fiti afectuosi. Copilul dumneavoastra va simti ca este laudat, apreciat, si recompensat cand il mangaiati prieteneste pe spate, il imbratisati, sau il sarutati.
7	Repetati mesajul intr-o maniera diferita. Repetarea mesajului intr-o maniera diferita ajuta ca mesajul sa se mentina proaspat, nou si clar.

100 De Metode Pentru A Spune “FOARTE BINE”

1	Acum esti pe drumul cel bun!	26	Asa te vreau!
2	Te descurci foarte bine.	27	Sunt foarte mandru de tine.
3	Acesta e cel mai bun lucru pe care  l-ai facut vreodata.	28	Sunt mandru de modul in care ai lucrat astazi.
4	Sunt fericit sa te vad lucrand asa!	29	Poti s-o faci!
5	Frumoasa incercare!	30	Data viitoare o sa-ti iasa si mai bine!
6	Asa se face.	31	Cred ca acum ai inteles.
7	Stiam ca poti s-o faci.	32	Incearca in continuare!
8	Acum ai inteles.	33	Esti pe drumul cel bun!
9	Acum stii cum se face.	34	Bine gandit!
10	GROZAV!	35	Astazi o faci mult mai bine!
11	Continua, e din ce in ce mai bine.	36	Aproape ca ai prins metoda.
12	Astazi iti  dai toata silinta.	37	Faci progrese cu adevarat.
13	Imi esti de mare ajutor!	38	Merge grozav!
14	E din ce in ce mai bine.	39	Te iubesc!
15	Se vede clar ca avansezi.	40	SUPERB!
16	Ai inteles repede.	41	E mult mai bine asa!
17	Esti un adevarat print (sau printesa).	42	E foarte frumos.
18	Ai facut-o foarte bine.	43	Imi place.
19	Merge frumos.	44	FANTASTIC.
20	Ai facut un lucru bun.	45	Asa e bine!
21	Continua tot asa!	46	E clar ca ai exersat!
22	SUPER!	47	Apreciez ajutorul tau.
23	Faci sa para totul atat de usor.	48	Incearca inca o data si vei reusi.
24	Imi vine sa cant cand sunt cu tine!	49	SENZATIONAL!
25	Sunt foarte fericit ca esti copilul meu.	50	Nimeni nu e perfect.

51	Azi te-ai descurcat foarte bine.	77	Este o placere sa-ti fiu mama (sau tata) cand lucrezi asa.
52	Te descurci de minune.	78	Tocmai ai reusit!
53	Felicitari!	79	La tanc!
54	Este mult mai bine asa!	80	Ai o memorie grozava!
55	E o capodopera!	81	Cu adevarat inveti foarte mult.
56	EXCELENT!	82	Ai un viitor grozav!
57	Este cel mai bine.	83	NEMAIPOMENIT!
58	Te descurci de minune.	84	Faci tot ce poti!
59	Inveti mai repede.	85	MINUNAT!
60	ASTA ESTE!	86	Astazi te-ai depasit pe tine insuti!
61	Nici eu n-as fi facut mai bine.	87	PERFECT!
62	Imi faci rolul de parinte o placere.	88	Ai tinut minte.
63	E FARA PERECHE!	89	Acum cunosti metoda!
64	Ai reusit!	90	BINE!
65	Nu ti-a scapat nimic.	91	Uita-te la tine cum te descurci!
66	Acum ai inteles cu adevarat.	92	Ma faci fericit.
67	Asa e bine!	93	E foarte frumos sa faci asa!
68	DINAMITA!	94	INTELIGENT!
69	Tot inainte!	95	Esti ca un/o (numele obiectului), (numele copilului) frumos/oasa.
70	Nimic nu te mai poate opri acum!	96	Essi minunat.
71	Bravo tie!	97	FELICITARI. Ai (numele comportamentului) perfect.
72	Astazi iti merg bine ideile.	98	FOARTE BINE!
73	EXCEPTIONAL!	99	FANTASTIC!
74	Azi ai facut foarte mult!	100	Grozav! E foarte bine ass!
75	Merge bine.
76	Asa zic si eu ca merge!

Sugestie: Vorbiti concret atunci cand laudati un copil. De exemplu: “Ioana, ai lucrat foarte mult la modelul acesta. Acum este gata. Bravo.”

 

Lista Pentru Incurajarea Comportamentului Pozitiv
	Copil	Partener	Coleg de Servici	Eu
Comportamentul
Cand
Observati
Acordati Atentie Apropiata
Stabiliti Contactul Vizual
Zambiti!
Laudati Comportamentul
Fiti Afectuos
Repetati Mesajul Intr-o Maniera Diferita

Limbajul Incurajarii

Pentru copiii destul de mari ca sa inteleaga, exista un limbaj al incurajarii

pe care il puteti dezvolta si mai mult folosind fraze care

demonstreaza sprijinul “Dupa cum te cunosc eu, sunt sigur ca te vei descurca.” “O sa reusesti.” “Am incredere in judecata ta” “Sunt sigur ca vei intelege.” “Cred ca te vei descurca” recunosc meritele efortului si imbunatatirii Aceasta incurajare ajuta copiii sa-si dezvolte propriul lor simt al implinirii. “Se pare ca ai muncit mult la ” “Se pare ca ai petrecut mult timp gandindu-te la asta.” “Ce ai invatat din?” Vad ca inaintezi.” “Uite ce progrese ai facut.” (Spuneti concret in ce mod.) “Faci progrese la” (concret) recunosc placerea si succesul “Te distrezi bine cu pictura.” “Ai terminat de unul singur.” “Vad ca iti place cu adevarat castelul pe care l-ai construit.”

subliniaza contributia, punctele forte, ss aprecierea “Multumesc. (actiunea)a fost de mare ajutor.” “A fost dragut din partea ta sa” “Multumesc. Apreciez pentru ca imi usureaza munca.” “Am nevoie de ajutorul tau pentru” “trebuie sa fie facuta.” “Te pricepi la Ai face asta pentru familie?” “Poti sa ajuti prin ” “Hai s-o facem impreuna.” “A fost bine cand” Catre un grup de familie: “Mi-a placut foarte mult Multumesc.” demonstreaza toleranta si acceptarea “Te-ai descurcat” Te-ai apucat sa” “Ma bucur ca esti multumit de” “Daca nu essi multumit, ce crezi ca poti sa faci ca sa fii multumit?” “Se pare ca ti-a placut” “Ce parere ai despre asta?”

Metodele Parintelui – Metodele de Preventie

Verificati Lucrurile Esentiale

Copilului ii este foame, este obosit sau bolnav? Oricare dintre acestea sau alte probleme pot sa-l faca pe copil sa devina nervos si iritabil. Unii copii devin iritabili in momente previzibile ale zilei.

Comunicati Asteptari Clare

Copiii au nevoie sa stie ce comportament asteapta parintii de la ei. Instructiunile ar trebui sa fie exprimate cat mai simplu posibil folosind cuvintele pe care copilul le poate intelege, vorbind clar, avand contact vizual pentru a fi siguri ca ii captati atentia. Spuneti-i copilului de ce comportamentul este important. Dupa ce v-ati prezentat clar asteptarile, repetati cu copilul comportamentul dorit daca situatia este adecvata. De exemplu, “Cand ne aflam la alimentara, vreau sa stai in carut si poti sa ma ajuti tinand cutia cu mancare pentru cattl. Poti sa-mi arati cum o sa faci asta? Tine mainile in carut, in felul acesta vei fi in siguranta si nimic nu va cadea jos din el.”

Reduceti Plictiseala

Unii copii intra in necazuri atunci cand se plictisesc. Implicarea lor intr-o activitate sau conversatie interesanta le va redirectiona energia.

Planificati Schimbarile

Mutti oameni, si mai ales copiii mici, au dificultati in schimbarea activitatilor fara a fi preveniti. (De exemplu, copilul dumneavoastra in varsta de trei ani se uita la emisiunea lui favorita la televizor, ii spuneti ca este ora de culcare.) Pregatirea copilului pentru o schimbare (“Imediat ce se va termina aceasta emisiune, va fi ora sa te culci”) si implicarea lui in activitatea urmatoare (“Poti sa alegi ce pijama vrei sa porti”) poate sa reduca acest stres.

Schimbati Mediul

Mediul poate fi schimbat (ceva poate fi luat, adaugat, sau rearanjat) pentru a evita comportamentul inadecvat. De exemplu, daca un copil in varsta de doi ani trage de frunzele unei plante si le rupe, plantele pot fi mutate pe un raft mai inalt. Faceti astfel incat mediul sa se potriveasca nevoilor copilului.

Modelati Comportamentul Adecvat

Copiii imita comportamentul celorlati. Aratati-le copiilor cum doriti sa se poarte. Copiii invata din ceea ce vad. Daca ei vad comportamente adecvate, se vor purta in consecinta.

Folositi Umorul

De multe ori, momentele potential incordate sau dificile pot fi usurate prin umor, distractie sau o imbratisare. Incercati sa folositi o papusa. Uneori un copil coopereaza la solicitarea facuta de o papusa desi se opune la solicitarea facuta de dumneavoastra. Uneori avem nevoie sa ne inseninam.

Oferiti O Alegere Intre Doua Alternative

Oferirea unei alegeri unui copil il ajuta sa simta ca are control asupra vietii sale si va ajuta sa-i castigati cooperarea. Intrebati-va copilul: “Vrei sa te culci in camasa de noapte sau cu pijamaua?” sau “Ce-ai dori sa faci inainte sa plecam din parc, sa te dai in leagan cinci minute sau pe tobogan cinci minute?”

Metodele Parintelui – Pasii Urmatori

Inlocuirea

Unui copil care se joaca cu ceva ce nu ar trebui sa se joace i se poate oferi un obiect inlocuitor. Inlocuirea ii arata copilului cum sa faca activitatea intr-un mod adecvat. De exemplu, un bebelus se intinde dupa ochelarii dumneavoastra. “Activitatea” bebelusului este sa se intinda. Luati ochelarii si puneti in locul lor zornaitoarea.

Indepartarea Fizica si Redirectionarea

Indepartati fizic copilul de situatie sau indepartati obiectul de langa copil, apoi redirectionati joaca lui. Multi parinti folosesc aceste metode cand copilul lor se afla intr-o situatie primejdioasa.

Enuntarea Motivelor

Uneori, daca-i spui copilului ca nu are voie sa stea pe scara pentru ca e periculos, aceasta il va descuraja sa repete aceasta actiune. “Cuburile sunt pentru a construi cu ele, nu pentru a arunca cu ele.” Uneori o informatie simpla va fi suficienta pentru a schimba comportamentul.

Ignorarea

Uneori, cel mai bine este sa ignori comportamentele suparatoare scurte care nu sunt periculoase sau distructive. Oricum, pentru a fi eficient, un parinte trebuie sa foloseasca aceasta unealta in mod consecvent. Daca copilul dumneavoastra in varsta de doi ani se tranteste pe jos si scanceste de cate ori aude cuvantul “Nu”, puteti sa alegeti sa ignorati acest comportament. Daca copilul dumneavoastra face ceva care va supara si doriti sa ignorati acest lucru, poate este necesar sa va indepartati – cat mai discret cu putinta. Nu trebuie sa para ca acest comportament va afecteaza. Daca veti reactiona diferit fata de copil, este posibil ca el sa sporeasca comportamentul inacceptabil pentru a va face sa reactionati cum se asteapta el. Daca aveti dificultati in ignorarea anumitor comportamente, puteti incerca sa intreresati copilul indirect intr-o alta activitate. Aceasta se face implicandu-l intr-o activitate care credeti ca ii place si copilului. Faceti ca interesul dumneavoastra pentru acea activitate sa atraga copilul. Nu va uitati la copil si nu incercati sa-l implicati direct.

Declararea Sentimentelor

Folostti “Mesajele Eu”: “Ma supar cand vad jucariile intinse pe jos, pentru ca e greu sa faci curat” va provoca o reactie mai cooperanta din partea copilului decat “Iar nu ti-ai strans jucariile! De cate ori trebuie sa-ti spun?”

Consecintele Naturale

Consecintele naturale sunt consecintele naturii, pe care noi le cunoastem dar pe care copilul inca le invata Daca ploua, si nu avem umbrela sau pardesiu, ne vom uda. Daca lasam o tricicleta afara, ea va rugini. Daca lasam o prajitura pe jos, cainele o va manca. Daca alergam pe o suprafata umeda, vom cadea. Copiii nostri trebuie sa invete ca comportamentul lor are consecinte, atat naturale cat si logice.

NOTA: Dac o consecinta implica securitatea copiilor nostri, prima noastra obligatie este sa-i protejam.

Consecintele Logice

In acest caz parintii ofera consecintele. Daca un copil de doi ani fuge mereu de parinte, copilul poate fi pus intr-un carut pentru a fi in siguranta; aceasta este o consecinta logica. Daca un copil mai mare se imbraca prea greu pentru culcare, vom reduce jocurile dinainte de culcare. Daca un copil de doi ani il loveste pe altul cu jucaria, ii vom lua jucaria.

Ascultarea Sentimentelor

Fiul dumneavoatra intra in camera, isi arunca haina pe jos si incepe sa se certe cu fratele lui. Daca spuneti “Pari suparat” (in loc de “Bogdan, vino imediat aici, ia-ti haina de pe jos si nu te mai certa cu Dan”) aceasta poate conduce la o discutie constructiva si rezolvarea problemei. Aceasta ii comunica copilului faptul ca sunteti de partea lui. Un alt exemplu: Dumneavoastra si copilul in varsta de trei ani sunteti in parc. Tocmai i-ati spus ca trebuie sa plecati acasa. El incepe sa planga. Dumneavoastra spuneti: “Stiu ca nu vrei sa plecam din parc. Te distrezi prea bine, dar acum trebuie sa plecam.” Il luati de mana cu blandete si fermitate si plecati din parc sau il luati in brate daca refuza sa plece. Aceasta il invata pe copil doua lucruri: ii respectati sentimentele; si vorbiti serios.

MATERIAL SUPLIMENTAR 1

 

Factorii Care Influenteaza Deciziile Disciplinare

Deoarece disciplinarea inseamna invatare, ea devine rapid o parte a rutinei in familiile care au copii mici si este facuta de obicei cu blandete si in mod automat. Totusi fiecare dintre deciziile noastre legate de discipinare este influentata de anumiti factori, ca de exemplu valorile si convingerile familiei, etapele de dezvoltare ale copilului, structura si organizarea familiei, experientele personale din trecut, si mediul familial curent.

 

Valorile si Convingerile

Valorile sunt atitudinile sau principiile care ne guverneaza viata. Majoritatea parintilor au convingeri si valori concrete despre modul in care trebuie crescuti copiii, despre ce comportamente sunt acceptabile si inacceptabile, si despre ce fel de oameni doresc s devina copiii lor. Cunoasterea valorilor si telurilor pe care le avem pentru copiii nostri ne ajuta sa decidem in ce mod abordam problemele legate de cresterea lor. Fiecare parinte, crescand intr-un mediu familial diferit, are propriul sau set de valori. Pentru parinti este important sa fie cat mai consecventi posibil. Ca urmare, recunoasserea si discutarea deosebirilor ii ajuta sa aleaga metodele care conduc la atingerea telurilor. Exemplul urmator demonstreaza impactul pe care valorile opuse ale parintilor il au asupra cresterii copiilor. Tatal considera ca este important sa stimuleze independenta copilului. Ca rezultat, tatal incurajeaza copiii sa se distreze singuri, sa se imbrace singuri, sa faca alegerile adecvate singuri, etc.  Mama considera ca pentru copii este important sa indeplineasca cererile adultilor. Copiii independenti nu sunt cei mai ascultatori deoarece au fost invatati sa ia decizii singuri. Discutarea valorilor lor contrastante ii va ajuta pe parinti sa-si adapteze stilul de parinte pentru a fi inteles de copii. Un parinte poate favoriza valorile care par contradictorii. Este posibil ca un parinte sa-si doreasca copii atat independenti cat si ascultatori, sau atat onesti cat si politicosi. Fiecare dintre aceste valori ne influenteaza modul in care reactionam fata de copiii nostri, si ne influenteaza alegerea acelor comportamente pe care le vom incuraja si a celor pe care le vom descuraja. Iata un exemplu care va ilustra aceasta idee: Un parinte care apreciaza independenta si punctualitatea va fi confruntat cu un conflict al valorilor atunci cand copilul insista: “Ma imbrac singur!” Desi parintelui ii place independenta copilului, el este suparat pentru ca a intarziat deja la servici. Noi facem zilnic alegeri intre valori opuse. Daca avem tendinta sa alegem independenta, vom obtine anumite rezultate comportamentale. Daca avem tendinta sa alegem ascultarea, vom obtine alte rezultate.

 

Dezvoltarea Copilului

Intrebarea principala care ar trebui sa ne calauzeasca deciziile legate de disciplina este urmatoarea: “Acest copil este capabil sa faca ceea ce eu astept, luand in considerare etapa de dezvoltare in care se afla?” Chiar daca ne plac curatenia in casa si copilul cu haine curate dupa ce masa a fost servita, cand este copilul capabil sa-si controleze impulsurile de teama, de a face mizerie, sau de a arunca mancarea pe jos? Din punct de vedere al dezvoltarii, un bebelus are nevoie de experimentare si explorarea obiectelor, inclusiv a mancarii. Bebelusii practica deseori prinderea si eliberarea mancarii peste marginea scaunului (si invata ceva despre gravitate in acest timp!). Fiecare etapa a dezvoltarii are implicatii pentru abordarea de catre parinte a disciplinarii. De exemplu, un copil de doi ani refuza deseori sa-si imparta jucariile cu ceilalti. Cand un copil vede o jucarie pe care o tine alt copil, el se duce direct la acesta si o ia. Copilul nu este constient decat de dorintele sale proprii si nu poate sa inteleaga impactul comportamentului sau asupra celorlalti; el este surprins cand celalalt copil incepe sa planga! Deoarece copiii mici nu inteleg sentimentele celorlalti si nu stiu sa imparta sau sa fie onesti, aceasta reprezinta o ocazie pentru a-i invata aceste concepte importante. De exemplu, un parinte poate sa faca schimb cu copilul, sau sa sublinieze ideea impartirii unei felii de paine prajita cu copilul. Acest scenariu va fi repetat de multe ori inainte ca copilul sa poata intelege abilitatile complexe de a face schimb, a imparti cu altii, si a negocia cu ceilalti. Pentru parinti este de mare ajutor sa stie la ce sa se astepte de la o anumita etapa de dezvoltare. Un parinte ingrijorat a fost foarte usurat cand a aflat ca un comportament negativ al copilului sau in varsta de trei ani si jumatate era foarte normal pentru acea varsta si etapa. Dupa aceea parintele a invatat dintr-o carte despre dezvoltarea normala a copilului anumite metode pentru tratarea refuzului de a coopera. Alti parinti constituie si ei o sursa excelenta de cunostinte. Parintii isi ofera reciproc informatii, perspective noi, si idei pentru tratarea comportamentelor care insotesc dezvoltarea normala a copilului.

 

Structura si Organizarea Familiei

In sensul cel mai larg, structura si organizarea familiei se refera la cine este familia si ce rol joaca ea. Diferitele tipuri de familii iau decizii in mod diferit – inclusiv deciziile legate de disciplina. De exemplu, in familiile vitrege – sau mixte, copiii accepta cu greu disciplinarea din partea parintelui vitreg, ceea ce inseamna ca parintele biologic trebuie sa joace un rol major. Tipul de familie pe care-l aveti influenteaza tipurile de decizii pe care le luati pentru disciplinare. O familie mono-parentala poate aplica metode de disciplinare diferite de cele aplicate in cadrul celor doua familii din care provin parintii.

 

Experientele Personale Trecute

Majoritatea dintre noi pot identifica cel putin un incident din copilaria noastra despre care consideram ca nu a fost rezolvat bine de parintii nostri. Multi dintre noi suntem hotarati sa nu le creem copiilor nostri aceleasi experiente dureroase pe care le-am avut noi in copilarie. Noi luam hotarari ca de exemplu “Voi asculta punctul de vedere al copilului meu (pentru ca eu am fost fortat sa devin independent prea devreme)”, sau “Imi voi proteja copilul (pentru ca eu am fost maltratat)”. Experientele din copilarie contribuie profund la convingerile noastre legate de copii si cresterea lor, precum si la asteptarile noastre fata de noi insine. Acestea reprezinta angajamente sincere pe care le facem fata de copiii nostri pentru a le crea o viata mai buna. Ruperea de experientele avute in anii copilariei poate fi dificila. Noile abordari nu ne sunt familiare, si nu am fost expusi unei instruiri sau modelari adecvate. Impactul experientelor noastre ne influenteaza modul in care ii invatam pe copii si ce anume ii invatam. Examinarea experientelor noastre si cautarea activa de alternative ne ajuta sa ne indeplinim telurile de a crea situatii mai bune pentru predare si disciplinarea copiilor.

 

Mediul Familial Actual (momentul de fata)

“Daca Radu ar fi facut asta ieri, as fi trecut cu vederea, dar astazi m-a enervat foarte tare!” Diferitii agenti generatori de stres vor influenta modul in care reactionam fata de copiii nostri. Pierderea serviciului, boala, conflictul in casnicie, stres-ul financiar, si vremea rea persistenta pot avea efecte asupra noastra. Comportamentul care putea fi tolerat ieri devine inacceptabil azi. Cand ne aflam sub stres, este foarte dificil sa fim consecventi cu modul in care reactionam fata de comportamente. O sursa suplimentara de stres este suficienta pentru a inclina balanta pe care am echilibrat-o cu grija in cadrul vietii de familie. Astfel, stres-ul trait zi de zi influenteaza calitatea relatiei pe care o avem cu copiii nostri. Aceasta inseamna ca este foarte important pentru parinti sa recunoasca impactul factorilor generatori de stres zilnic si sa invete cum sa trateze stres-ul. Discutia cu un prieten, iesitul in aer liber cu copilul, numaratul pana la 10, o gluma, sau o Pauza reprezinta strategii pe care parintii le folosesc pentru lupta contra stres-ului neprevazut.

 

Contul de Economii Familiale “Vremuri Bune”

Un alt antidot pentru familiile care sunt confruntate cu stres-ul este sa se asigure ca exista multe depuneri in contul de economii “vremuri bune” din care sa efectueze retrageri. De fiecare data cand un parinte lauda si incurajeaza un copil, petrece timp concentrandu-se asupra intereselor copilului, planuieste o activitate distractiva pentru toata familia, sau participa la jocul de roluri, el face o depunere in contul familial de economii “vremuri bune”. Vremurile bune intaresc pretuirea de sine a intregii familii pe care o fac mai rezistenta in fata stres-ului. De exemplu, daca un parinte a avut o zi buna inainte de a primi niste vesti rele, el va lupta mai bine decat daca intreaga zi ar fi fost rea. Acelasi principiu este valabil pentru toata familia. Construiti-va contul de economii – includeti pe toata lumea, si pe dumneavoastra, in vremurile bune, atentie, distractie, si voie buna!

 MATERIAL SUPLIMENTAR 2

 

Fixarea Limitelor

Parintii trebuie sa ofere protectie prin limitele fixate inainte ca copiii sa invete sa se disciplineze singuri. Aceste limite ii invata pe copii cum sa se poarte intr-un mod adecvat. Cand noi, ca parinti, fixam limite clare pentrru copii, le daruim un simt al sigurantei. Copiii au nevoie sa stie cat de departe pot merge; copiii care cresc fara limite au probleme de comportament de obicei. Sa studiem o metoda de a fixa limite copilului, metoda care este conceputa pentru a va simti bine chiar si atunci cand copilul uraste limitele.

1.      Faceti tot ceea ce copilul apreciaza, ca de exemplu notificarea in avans cand va asteptati ca el sa schimbe activitatile. “Vom pleca la scoala dupa ce mama isi ia poseta.”

2.      Mentionati lucrurile bune care vin. “Te vei juca cu Mihai.”

3.      Acordati o alegere. “Ce vrei sa iei cu tine in masina, papusa sau ursuletul?”

Aceste tactici ajuta de multe ori copilul sa accepte limitele si sa evite conflictele. Oricum, copilul poate refuza in continuare sa plece de acasa. in acest caz treceti la tacticile din “Partea A Doua”:

1.      Acceptati sentimentele copilului, asa incat copilul sa se simta inteles. “Ti-e greu sa pleci, nu-i asa? Ai prefera sa stai acasa, asa e? Totusi va trebui sa plecam.”

2.      Impuneti limita. Chiar daca va trebui sa luati pe sus copilul care tipa si loveste cu picioarele. “Da, stiu ca este greu pentru tine, dar tot trebuie sa plecam.”

Faceti comparatia cu fraza urmatoare: “De ce trebuie intotdeauna sa te opui si sa ai accese de furie? N-avem incotro cand trebuie sa plecam. Nu mai tipa, sau iti dau eu un motiv pentru care sa plangi.” Ce invata copilul din fiecare din aceste situatii? in amandoua cazurile, copilul trebuie sa fie luat pe sus si carat afara, asa ca invata ca trebuie sa plece cand i se spune asa. Ce altceva invata? Cand copilul se simte acceptat, este mai probabil ca el se simte mai putin  singur, si simte ca parintele este de partea lui desi limita nu este negociabila. Cand nu se tine seama de sentimente si se recurge la vinovatie si amenintari, copiii se simt ignorati, neacceptati, si lipsiti de control. Aceasta metoda simpla in doua parti pentru fixarea limitelor are avantajul ca reaminteste parintelui de sentimentele copilului, asa incat parintele discuta atat cu copilul cat si cu sine insusi. Folosirea acestei metode face parte dintr-o investitie pe termen lung in relatia parinte/copil si in notiunea de respect reciproc.

MATERIAL SUPLIMENTAR 3

Fixarea Limitelor Si Rezolvarea Problemelor: Mostra de Prezentare

Copiii testeaza limitele pentru a se asigura ca regulile sunt reale si pentru a-si intari sentimentul de siguranta cand afla ca limitele sunt reale. Un copil mic activ poate sa faca testarea de patru – cinci ori pe ora. Ca parinti, ne simtim de multe ori ca niste politisti, care aplica legea, sau ca niste rebeli, care simpatizeaza cu sentimentele copilului. Putem combina aceste roluri folosind abilitatile descrise in continuare. Parintii sunt atat cei care impun limitele cat si aliatii principali ai sentimentelor copilului. Relatia noastra cu copilul va fi amplificata de simtul sigurantei oferit prin fixarea limitelor si de sentimentul propriei valori, prin acceptarea sentimentelor copilului.

Oferiti grupului cateva exemple de reguli familiale tipice ca, de exemplu, comportamentul sigur, ingrijirea proprietatii, si respectul reciproc dintre membrii familiei. Solicitati parintii sa adauge si ideile lor. Abilitatile urmatoare reprezinta metode importante pentru rezolvarea problemelor persistente legate de disciplina. Cand copiii manifesta probleme persistente de comportament, noi avem tendinta sa ne simtim extrem de frustrati, nemultumiti si neajutorati. Pentru ca aceasta metoda sa functioneze, este important sa lasam sentimentele deoparte si sa abordam problema dintr-un unghi nou. Atitudinea pozitiva este esentiala.

Iata cum decurge procesul:

1.   Vorbiti cu copilul despre sentimentele si nevoile sale asa  cum  le  intelegeti  dumneavoastra. Intrebati daca ati omis ceva. “Stiu ca ti-e greu sa intri in casa cand te strig pentru ca esti ocupat/a cu joaca. Esti suparat/a pe mine pentru ca te intrerup. Mai exista si altceva care te supara?”

2.   Discutati despre sentimentele si nevoile dumnea- voastra. “Ma simt frustrat/a cand strig “E gata masa”. Imi doresc sa stam cu totii la masa si sa mancam impreuna.”

3.   Discutati cu copilul posibilele solutii ale problemei. “Cum putem rezolva aceasta problema? Hai sa vedem daca ne putem gandi la niste idei care ar da rezultate pentru amandoi.”

4.   Scrieti toate ideile. Este momentul sa adunati (nu sa judecati) sugestiile, indiferent de cat de fanteziste ar parea ele.

5.   Decideti care idei sunt adecvate pentru dumneavoastra si care nu. Faceti un plan pe care sa-l urmati.

Aceste tehnici – audierea sentimentelor, Mesajele “Eu”, fixarea limitelor, si rezolvarea problemelor – sunt metode vitale ale parintelui. Folosirea acestor abilitati poate imbunatati calitatea relatiei cu copilul pentru toata viata, si va promova increderea in sine incurajand independenta. Acestea si alte abilitati sunt discutate in profunzime de Adele Faber si Elaine Mazlish in cartea lor Cum Sa Vorbesti Cu Copiii Pentru Ca Ei Sa Te Asculte si Cum Sa Asculti Pentru Ca Copiii Sa-Ti Vorbeasca.