Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Adversitatile violentei in televiziune

Jurnalism

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Alte teorii despre media si societate
PREZENTAREA POSTULUI DE TELEVIZIUNE
Etica postmoderna
PARLAMENTUL EUROPEAN
Metode de manipulare prin mass-media
Conceptii despre publicul media
BURETELE - UN ZIAR INTERBELIC… „SUBVERSIV” ?!?
Functiile mass-media in societate
Comunicarea prin limbaj
Construirea opiniei publice. Rolul Mass-Media

Adversitatile violentei in televiziune

Aplicand legile economice care reglementeaza piata audiovizualului, agentii economici din acest domeniu pornesc de la premiza ca clientul este rege, iar piata hotaraste, in ultima instanta, ceea ce spectatorul, ascultatorul, prefera din noianul de oferte.



Daca, bunaoara programatorii, directorii de programe ai televiziunii stabilesc, cu ajutorul testelor si al cotelor de audienta, ca unele filme nepretentioase sunt la mare pret, atunci aceasta parte a programului se mareste in mod corespunzator. Clientii posturilor de televiziune in domeniul reclamei isi plaseaza spoturile mai ales in pauzele din timpul filmului, astfel incat mesajul acestora sa fie receptionat de cat mai multa lume posibil. Veniturile cele mai mari de pe urma publicitatii le are acel post care se aproprie cel mai mult de gustul publicului. Mass-media, in primul rand posturile de televiziune private, se supun legilor economiei de piata si 'aprovizioneaza' publicul cu ceea ce cred ca ar vrea acesta. O asemenea atitudine, adoptata de agentii economici din domeniul audiovizualului, este argumentata si sustinuta de cea a ziaristilor, care cred in mitul subiectului 'bomba'. Competitia din domeniu obliga la o relatare preferentiala a stirilor 'violente'.

Relevanta pentru pozitia adoptata de ziaristi este declaratia facuta de Bob Jobbins, redactor la BBC World Service News: 'Prin activitatea noastra, noi trebuie sa aratam ca suntem parte componenta a aceleiasi lumi, a aceleiasi realitati, in care oamenii mor inecati de inundatii, dar cui ii pasa de soarta lor? Prin prezenta mediilor de informare, a ziaristilor, a fotoreporterilor, aceasta activitate devine un instrument necesar, un corectiv util care ne leaga de aceasta realitate.' (apud Buletinul CNA 21/2001 - Mesajele media negative - efecte, strategii de prevenire, evaluare - http://www.cna.ro/bul21/b21_15.html)

 Nu este mai putin adevarat ca dreptul la informare si libertatea de expresie pot sa serveasca, uneori, drept alibi pentru interese pur comerciale.

Violenta ca produs comercial in spatiul virtual

Aceeasi mentalitate care functioneaza in mass media guverneaza si Internetul. Cele mai vizitate site-uri, in consecinta cele care obtin cele mai mari venituri din publicitatea electronica, sunt cele care incita la pornografie si violenta, fie ca e vorba de site-uri sataniste sau neofasciste, pagini de web care contin imagini pornografice sau violente. Unele dintre ele si-au obtinut notorietatea publicand „online” – adica la distanta de un clic de mouse si cateva secunde – unele dintre cele mai atroce imagini pe care le-a cunoscut specia umana. Orice persoana poate vedea in intimitatea propriului dormitor sau intr-un internet-cafe imagini cu oameni morti in urma unor accidente sau omucideri - eviscerati, arsi, mutilati sau cu malformatii respingatoare, (Exemplu www.rotten.com)

Nici piata jocurilor electronice nu face exceptie de la regula. La o simpla vizita am observat ca cele mai populare jocuri in salile de calculatoare sunt cele de tipul „shooter” – erou care manuieste o arma de foc - in care el are o misiune ce implica eliminarea cat mai multo adversari virtuali, intr-un timp cat mai scurt, contra-cronometru. „Counter Strike” domina detasat piata acestor jocuri de mai bine de doi ani. De remarcat ca acesta a castigat primul loc pe o piata pe care abunda oferta altor aplicatii de gen extrem de sangeroase. Scenariul jocului este extrem de simplu. Doua echipe – una formata din teroristi si alta din politisti – se confrunta pe o „harta” – spatiu virtual – extrem de realista. Castiga echipa care elimina toti adversarii. De remarcat este nivelul de detaliu al jocului care prezinta cu fidelitate socanta pana si spasmele celui ucis. Dupa ce unii dintre jucatori sunt eliminati, cei care raman sa duca pana la sfarsit misiunea alearga intr-o goana a mortii printre cadavre si sange imprastiat pe pereti si pe jos.

Alte jocuri de mare succes sunt „Roadkiller” sau „Driver”, care au ca subiect o cursa pe strazile aglomerate ale unui oras. Soferul primeste puncte pentru fiecare pieton zdrobit, cu suplimentari pentru femei si copii. „Bonus” se primeste pentru „impresia artistica” reprezentata de cantitatea de sange imprastiata pe autostrada sau in cazul in care o mana sau un picior ale pietonului zdrobit raman agatate de masina. Singura tara care a luat pozitie in fata acestor jocuri de o violenta extrema a fost Marea Britanie. Singurele licentiate pentru distributie au fost versiunile jocurilor in care pietonii au fost inlocuiti cu extraterestri verzi.

Intelectualii romani iau pozitie fata de violenta in mass media

Senatorul George Pruteanu a declarat pentru revista Politiei Timisoara - „Timpolis”: “In opinia mea, situatia este total scapata de sub control. Cantitatea de violenta si vulgaritate pe care o intalnim pe toate posturile romanesti de televiziune are efecte negative nu numai asupra copiilor si adolescentilor. Solutia violentei fizice se infige insa in creier in perioada adolescentei si anevoie mai poate fi scoasa. Trebuie sa existe si alte metode de divertisment decat privitul la oamenii care se impusca pe micul ecran. Televizorul a ajuns insa un drog pentru majoritatea romanilor.” (TIMPOLIS Saptamanal – nr. 814, 28 feb. - 3 mar.  2009 www.timpolis.ro)

Seful Inspectoratului de Politie al Judetului Brasov, comisarul Mircea Bucur arata in cadrul unei conferinte de presa la sfarsitul anului 2009 ca in ultimul timp la sate sunt inregistrate un numar mare de talharii comise de tineri teribilisti, care vor sa imite ce vad cel mai adesea pe micul ecran: “Este deja o tendinta in mediul rural, manifestata mai cu seama la tinerii care vad la televizor antrenamente si actiuni ale trupelor SWAT si alte cazuri celebre din istoria omenirii, sa-si traga cagule pe fata, sa intre in case si sa-i sperie pe oameni pentru sume de ordinul sutelor de mii sau lucruri derizorii. Dupa modul cum opereaza, stim imediat ca nu sunt profesionisti. Ei cunosc consecintele unor asemenea fapte. Se duc la discoteca, poate mai trag ceva in nas sau consuma alcool si nu mai tin cont de nimic. Vor sa se joace. O data prinsi, legea le schimba complet cursul vietii, chiar daca nu sustrag nimic din locuintele «vizitate».”

„O recomandare a Consiliului National al Audiovizualului atrage atentia jurnalistilor de televiziune din Romania asupra «mediatizarii excesive, sub semnul senzationalului, a actelor de violenta». Recomandarea pleaca de la o monitorizare a emisiunilor informative de pe principalele canale romanesti de televiziune, atat publice cat si comerciale, acuzate ca promoveaza reprezentari de violenta patologica si imagini de o cruzime excesiva care aduc o grava ofensa demnitatii umane. Ce fel de realitate este aceasta, halucinanta, amenintatoare, globalizanta, pe care presa o livreaza in fiecare zi unui public nevoit sa descifreze, sa inteleaga, sa se orienteze pentru a nu se rataci in spatiul in care traieste? Cum selecteaza ziaristii evenimentele, care le sunt criteriile? Ce a devenit presa contemporana? Cata responsabilitate ii revine, cata isi asuma? Sunt intrebari pe care analistii mass-media le au in vedere atunci cand spun ca presa de pe mapamond sta sub semnul «hiper-emotiei» si al «manipularii»”, este de parere Brandusa Armanca, directorul Televiziunii Regionale Timisoara, (apud TIMPOLIS Saptamanal – nr. 814, 28 feb. - 3 mar.  2009 www.timpolis.ro)

„Violenta pe ecran nu poate fi eradicata, dar poate fi temperata”, afirma Rasvan Popescu, membru in Consiliul National al Audiovizualului: „Noi consideram ca este o boala a copilariei audiovizualului din Romania aceasta violenta exacerbata care se manifesta pe micile ecrane si incercam sa o tratam ca pe boala de copilarie, deci nu prin metode de forta, nu intervenind brutal asupra ei. Violenta pe ecran, atata timp cat exista violenta in viata, nu poate fi eradicata, dar poate fi temperata, adusa in limitele in care ea exista si in viata reala. Pozitia C.N.A. nu este de a interveni pentru a sterge secventele de violenta, ci pentru a mai balansa, a echilibra peisajul audiovizual, in sensul de a determina prin metode de influenta si nu de forta televiziunile sa puna in prim plan stirile de interes national, general, problemele sociale, lucrurile care ii privesc pe toti si sa lase undeva intr-un plan secundar dramele de interes individual, lucruri care pot fi naprasnice in viata unui om, dar care in planul comunitatii inseamna mai putin. Exista un set de recomandari ale C.N.A. in aceasta privinta, care stipuleaza ca, in cazul copiilor, minorilor in general, al batranilor si victimelor accidentelor, filmarile sa se faca cu anumite precautii. Identitatea victimelor sa fie protejata, situatiile sa fie relatate in asa fel incat omul respectiv sa nu fie aratat a doua zi cu degetul pe strada. Recomandarile nu au caracter obligatoriu tocmai pentru ca noi credem ca aceasta problema trebuie tratata cu echilibru si cu masura si nu cu metode de forta. La urma urmei, noi nu putem interveni direct in politica editoriala, pentru ca e vorba de posturi comerciale, private, care isi fac singure politica. Dar, dezbaterea pe care au generat-o recomandarile a creat o presiune publica asupra acestor posturi, in asa fel incat, daca la inceputul anului trecut cam 70% dintr-un jurnal de stiri era acoperit cu aceste stiri despre fenomenul infractional, acum procentul se situeaza undeva pe la 30- 35%. Mai exista niste masuri de protectie a minorilor, luate de C.N.A., astfel incat filmele cu un pronuntat grad de violenta sau erotism, sunt prevazute cu un sistem de avertizare, care pune parintii in garda ca ar fi bine sa nu-si lase copilul sa se uite. Nu mergem pe interdictie, ci pe atentionare si pe plasarea la ore la care copiii de regula nu se mai uita la televizor.”


Pozitia crestina fata de violenta reflectata in mass-media

Aceasta este ilustrata de cateva pasaje dintr-o lucrare de notorietate in sfera clerica, „Televizorul - o noua cetate a Sodomei ?”, de parintele Toma. Tonul lucrarii este, de multe ori, mai degraba visceral, chiar daca face numeroase trimiteri la literatura crestina:

'Fericit barbatul caruia numele Domnului este nadejdea lui si nu a privit la desertaciuni si la nebunii mincinoase' (Psaltirea 39, 6).

Autorul incepe prin a proclama presa ca pe o putere: „Dintre mijloacele mass-media, cel mai mare impact il are televizorul. Ca aparat, televizorul este o inventie a mintii omenesti - care in sine nu este nociva; insa modul in care el este folosit, cu precadere in ultimii unsprezece ani la noi si in ultimii treizeci de ani in Occident, l-a transformat in cea mai distructiva arma din lume - pentru suflet.

Televiziunea are o tendinta tot mai accelerata si mai accentuata de a nu mai indeplini functia de divertisment, informatie, cultura, etc., ci pe aceea de a forma un om nou, spalat de tot ce e bun. Televizorul are o lucrare 'religioasa', o influenta spirituala de netagaduit. El a reusit ceea ce nu s-a mai realizat de la Turnul Babel - sa uneasca toata omenirea in tot ceea ce nu este Dumnezeu. Atunci (la Turnul Babel) ca sa-i opreasca de la rau, Dumnezeu a impartit limbile, iar astazi, prin televizor, de la un capat al pamantului la celalalt o singura limba huleste tot ceea ce este sfant.” […]



Preotul vine apoi cu declaratia ca televizorul alunga pentru totdeauna pe Dumnezeu din sufletul omului si il inlocuieste cu toate pornirile dracesti. „Televizorul nu strecoara in mod pervers in om o singura patima, ci toate patimile mari - sodomia, curvia, iubirea de aur si de bani, setea de sange, hula impotriva Duhului Sfant, egoismul, setea de putere si de slava desarta, precum si pe cele mai mici (care de fapt nu sunt deloc mici): lenea, judecarea aproapelui, nepasarea, curiozitatea nefolositoare si bolnavicioasa. Telenovelele sunt specializate in amplificarea acestei ultime patimi.” […]

Mai apoi observam cum tonul devine tot mai virulent: „Cand pe aceeasi conducta (ecranul televizorului) curge apa de izvor curata si mizeria dintr-un grajd de vite, cel care se adapa de acolo, ce gust va simti: al apei sau al balegarului? Comparatia intre televizor si aceasta conducta pare dura, dar in privinta filmelor pornografice si a asa-numitelor filme 'sexy' este foarte elocventa si exprima realitatea. […]

Daca intr-o revista de patru pagini toate sunt pline de articole crestine, dar jos, pe ultima pagina, se da un numar de telefon al unei linii erotice, revista aceasta este anticrestina. «Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui mamona» (Matei 6, 24). […]

Televizorul nu este un singur drac, ci iadul intreg. Cand a aparut televizorul, marele stat major al iadului l-a primit ca pe cea mai placuta surpriza din istorie. Nu se astepta ca insusi omul sa-i procure inventia cea mai potrivita spre a-i dezvolta si finaliza toate intentiile sale infernale. […]

Cum intra prin micul ecran desfranarea in om ? Orice imagine care apare pe retina este transmisa sufletului. Cele trei puteri ale sufletului (ratiune, sentiment, vointa) sunt toate colorate potrivit imaginii primite. Imaginea 'sexy' face ratiunea sa treaca incet prin etapele urmatoare: la inceput respinge ceea ce a vazut apoi accepta imaginea si, in cele din urma, o primeste - caci bariera, impotrivirea ratiunii a fost doborata de patima.

Privirea unei femei, care inainte nu il tulbura, astazi trezeste in el dorinte josnice. Aceasta schimbare se datoreaza acumularii pornografice din subconstientul sau. Intreaga sa personalitate este astfel treptat pecetluita cu 'numarul fiarei' (Apocalipsa 15, 8).

Dar, oare, de ce in primul rand desfranare si nu alte pacate ? Aceasta deoarece nimic nu-l desfigureaza pe om sufleteste atat de mult ca desfranarea, nimic nu-l distruge mai repede si mai ireversibil, nimic nu-L scarbeste pe Dumnezeu la un om mai mult decat pacatul acesta. Scopul real al prezentei in fiecare film a imaginii desfranarii este de fapt cel cu totul contrar: distrugerea omenirii. Se stie prea bine ca desfranarea reduce de fapt natalitatea. In bordeluri, unde este cea mai intensa activitate sexuala, nu se naste nici un copil. Mama smerita, grijulie si iubitoare si amanta senzuala, rafinata si perversa sunt doua feluri de insusiri ale femeii, care se exclud. Legislatia, cata vreme a ramas supusa legilor divine, a fost categorica in privinta acestui pacat: pedeapsa cu moartea, in Vechiul Testament, apoi, inchisoarea. […]

O alta problema abordata aproape psihologic este cronofagia: ”Chiar emisiunile aparent nevinovate (meciurile de fotbal, intrecerile sportive) au un aspect negativ: pierderea timpului. Fiecare clipa a vietii omului are o valoare infinita. In timp omul castiga sau pierde vesnicia. Cumplite sunt, in inconstienta si iresponsabilitatea lor, expresiile: 'Imi pierd timpul cu Mi-am omorat timpul cu'. […]

Stirile, care - chipurile - ar trebui sa fie emisiuni serioase, s-au pervertit si ele. Violentele, uciderile intre rude, morti terifiante, incesturi si violuri umplu astazi mai tot spatiul lor. Oare ce fel de informatie poate fi aceasta, ca in cutare sat un om beat a venit acasa, a luat toporul si l-a omorat pe tatal sau ? Sau altele de acest gen. Aceste 'stiri' reprezentau inainte subiectul de discutie si de barfa al babelor de pe la sate si al celor lipsiti de orice orizont spiritual si intelectual, iar astazi se transmit la ore de maxima audienta, de oameni scoliti special pentru o asemenea activitate. Pe de alta parte zvonurile ('in ziua cutare va fi un cutremur devastator', 'iarna aceasta va fi una polara' etc.) terorizeaza, streseaza pe bietii oameni care doresc sa afle ultimele noutati. Televizorul devine astfel un puternic factor de stres. […]

In fine, preotul vine cu o alternativa la informarea prin intermediul televiziunii cel putin ciudata daca ne gandim numai doua secunde: ”Asa cum spune un parinte de la Manastirea Frasinei, Psaltirea si Ceaslovul sunt televizorul crestinului. Cei care vor un adevarat 'divertisment', il pot afla curat, folositor si ziditor in 'Rugaciuni de dimineata', si 'de seara', in 'Paraclisul Maicii Domnului', in 'Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos'. Cei care vor mai mult decat aceste 'emisiuni' sa deschida Psaltirea intre orele 0-5 noaptea. Vor cunoaste 'senzatii tari' duhovnicesti si vor avea negresit trairi ceresti, vor intelege si experimenta cat este de adevarat cuvantul celui supranumit 'Alauta pocaintei', marele dascal al lumii si ierarh, Sfantul Ioan Gura de Aur, care spune: 'Dulce este somnul, dar mai dulce este rugaciunea'. Sincer sa fiu, nu am pus mana pe aceste lucrari, dar am mari indoieli ca in ele voi afla stirile zile

'Slava indelung rabdarii Tale, Doamne, slava iubirii Tale de oameni, Stapane, slava bunatatii Tale, Sfinte'. Amin”. (Parintele Toma - TELEVIZORUL - o noua cetate a Sodomei ?, http://216.239.33.100/search?q=cache:838RE3ENiycC:www.mycgiserver.com/~razboiulnevazut/articole/TELEVIZORUL---o-noua-cetate-a-.html+violenta+media&hl=en&lr=lang_ro&ie=UTF-8)

Consiliul National al Audiovizualului si violenta in mass-media romaneasca

CNA isi bazeaza activitatea pe un cadru legislativ destul de sarac. Acesta a devenit mai consistent si restrictiv incepand cu anul 2000.

a) Reglementari internationale

·        Conventia ONU privind Drepturile Copilului (art.3, 13 si 17);

·        Conventia Europeana a Drepturilor Omului;

·        Conventia Europeana 'Televiziunea fara Frontiera' (art.7);

·        Directiva 'Televiziunea fara Frontiera' (varianta consolidata),(art.22);

·        Recomandarea Consiliului Uniunii Europene privind protectia minorilor si a demnitatii umane in audiovizual si serviciile informationale din 24 septembrie 1998, elaborata pe baza 'Cartii verzi' privind protectia minorilor.

b) Reglementari nationale

·        Legea Audiovizualului nr.48/1992;

·        Decizia nr.65/23.05.2000 - norme obligatorii privind publicitatea, tele-shopping-ul si sponsorizarea in domeniul audiovizualului;




·        Decizia nr.47/20.04.2000 - privind restrictii si avertizari in scopul protectiei minorilor;

·        Propunerea legislativa pentru modificarea si completarea Legii Audiovizualului nr.48/1992.

            In continuarea reglementarilor privind protectia minorilor, Comisia Europeana a elaborat, adoptat si comunicat Consiliului Parlamentului European 'Principiile si liniile directoare ale politicii audiovizuale pentru era numerica (2000-2005)'. Capitolul 4(4) este consacrat protectiei minorilor in conditiile receptiei numerice a mesajelor media. „Tehnologia numerica poate face inoperanta strategia traditionala (difuzarea la ore tarzii a emisiunilor considerate nocive), cu atat mai mult cu cat un numar din ce in ce mai mare de copii dispun de un televizor sau un calculator in camera lor, iar Internetul permite accesul la un continut media extrem de bogat si diversificat.

In viitor, tehnologiile de filtrare si blocare vor fi chemate sa joace un rol tot mai important in protejarea minorilor de continutul audiovizual considerat daunator sanatatii lor mentale si fizice, ceea ce nu implica deloc diminuarea responsabilitatii radiodifuzorilor. Documentul prevede introducerea unei mai mari transparente si coerente in clasificarea continutului audiovizual in functie de varsta publicului tinta. Problema criteriilor explicite si clare de clasificare in functie de varsta este departe de a fi insa rezolvata, experienta comunitara demonstrand ca aceste criterii se remarca mai ales prin absenta. Este remarcata importanta sensibilizarii si educatiei: adultii trebuie sa fie informati asupra consecintelor daunatoare ale unor continuturi media asupra copiilor si asupra mijloacelor de care dispun pentru a-i proteja. Copiii, la randul lor, pot invata sa exploateze mai bine media, fie pentru a dobandi capacitatea de a alege continutul care le este profitabil, fie pentru a invata sa se protejeze singuri de continuturile considerate daunatoare”, se arata in acest document.

In anumite privinte, reglementarea nu este considerata intotdeauna solutia eficace pentru atingerea acestor obiective. Mult mai utile sunt considerate Codurile deontologice, de conduita si alte masuri similare de autoreglementare. Experienta a demonstrat ca autoreglementarea functioneaza mai bine in prezenta unui cadru legal general.

Recomandarea Consiliului National al Audiovizualului din 24.07.1998 privind promovarea cadrelor nationale pentru asigurarea comparabila si eficace a protectiei minorilor si a demnitatii umane ilustreaza complementaritatea reglementarii si autoreglementarii si furnizeaza cadrul normativ pentru experimentarea, aplicarea acestei duble abordari in practica. Aceasta Recomandare, care acopera radiodifuziunea precum si serviciile audiovizuale si de informare, mai ales cele disponibile pe Internet (serviciile on-line), invita Statele membre, industria si alte organisme interesate sa stabileasca un cadru national de autoreglementare care sa completeze reglementarile existente.

Alarmat de situatia existenta in presa Romaniei post-revolutionare , Consiliul National al Audiovizualului a inceput lupta impotriva violentei TV, recomandand posturilor de radio si televiziune „respectarea prevederilor Deciziei nr.12/1997 referitoare la unele masuri obligatorii de protectie a minorilor”. Aceasta interzice, la art. 2, difuzarea programelor care, prin caracterul lor de violenta fizica, psihologica sau de limbaj pot afecta dezvoltarea fizica, morala sau mentala a minorilor“. Constatand mediatizarea excesiva, sub semnul senzationalului, a actelor de violenta, CNA a monitorizat emisiunile informative difuzate de posturile centrale de televiziune, ajungand la concluzia ca asistam la o „nedorita competitie in acest domeniu“. Reprezentantii Consiliului au amintit ca „reprezentarile de violenta patologica si cruzime excesiva in audiovizual aduc o grava ofensa demnitatii umane si pot fi sanctionate civil, administrativ sau penal” si propun Comisiilor de Cultura ale Parlamentului, Ministerului Culturii si Cultelor, Ministerului Educatiei Nationale, Ministerului Justitiei si Ministerului Integrarii Europene o dezbatere despre amplificarea maladiva a violentei pe ecranele televizoarelor, cu scopul de a identifica solutii menite sa contribuie la igienizarea morala a societatii romanesti. In acest context, CNA s-a aliniat Recomandarii Comitetului de Ministri al Consiliului Europei privind «reprezentarea violentei in media electronica», cat si prevederilor Conventiei Europene a Televiziunii Transfrontiere, care stipuleaza expres ca „serviciile de programe, in special, nu trebuie sa puna in valoare violenta“.

Cu toate acestea, efectele recomandarii s-au lasat asteptate destul de mult. In general organele de presa au ignorat un document care recomanda si nu impune ca un act normativ. In lipsa constrangerii legale, violenta in media prolifereaza si devine o metoda simpla si sigura de atragere a audientei. Si nu putem sti cat va dura pana cand telespectatorii, suprasaturati de cantitatea de violenta din media, vor reactiona respingand astfel de emisiuni.

„Ca urmare a primirii unei sesizari de la un telespectator, in data de 12 ianuarie 2007, si pornind de la raportul de monitorizare a emisiunii “Brigada mobila” difuzata in data de 11.01.2007, precum si a unui raport de monitorizare din perioada 8-11 ianuarie a.c., membrii Consiliului au hotarat, in sedinta din data de 18.01.2007, ca violenta in emisiunile de stiri si in emisiunile ce au ca specific astfel de subiecte trebuie tratata si discutata ca fenomen.” 

In sedinta urmatoare, din data de 23.01.2007, s-a hotarat redactarea unei recomandari pe aceasta tema, adresata tuturor posturilor de televiziune.

Constatand cu ingrijorare mediatizarea excesiva, sub semnul senzationalului, a actelor de violenta, Consiliul National al Audiovizualului a monitorizat de-a lungul anilor 2007 si 2008 emisiunile informative difuzate de posturile centrale de televiziune, ajungand la concluzia ca s-a ajuns la o nedorita competitie in acest domeniu.

De aceea, C.N.A. a recomandat operatorilor respectarea prevederilor Deciziei nr.12/1997, revizuita nesemnificativ, dar impusa cu masuri pecuniare din 2007, referitoare la unele masuri obligatorii de protectie a minorilor. Aceasta interzice, la art. 2, difuzarea programelor care, prin caracterul lor de violenta fizica, psihologica sau de limbaj pot afecta dezvoltarea fizica, morala sau mentala a minorilor.

„Fara sa facem abstractie de faptul ca in realitate violenta atinge in ultimul timp cote de trista performanta, decizia sus-mentionata se intemeiaza pe prevederile art. 31 al. 3 din Constitutie, potrivit caruia dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a minorilor. C.N.A. aminteste totodata ca reprezentarile de patologica violenta si excesiva cruzime in audiovizual aduc o grava ofensa demnitatii umane si pot fi sanctionate civil, administrativ sau penal. In acest context, C.N.A. se aliniaza Recomandarii nr. (97)19 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei privind “reprezentarea violentei in media electronica”, cat si prevederilor Conventiei Europene a Televiziunii Transfrontiere, care, la art. 7, stipuleaza expres ca serviciile de programe, in special, nu trebuie sa puna in valoare violenta. Consiliul National al Audiovizualului propune Comisiilor de Cultura ale Parlamentului, Ministerului Culturii si Cultelor, Ministerului Educatiei Nationale, Ministerului Justitiei, cat si Ministerului Integrarii Europene o dezbatere despre amplificarea maladiva a violentei pe ecranele televizoarelor, cu scopul de a identifica solutii menite sa contribuie la igienizarea morala a societatii romanesti.” (Recomandarea CNA 2/2001 si Caliopia, Radu – „Mesajele media negative - efecte, strategii de prevenire, evaluare” – informatii obtinute de pe website-ul CNA – www.cna.ro si de la reprezentatntul CNA pentru zona Brasov si Covasna, Dan Ghita


Studiu de caz

Impactul violentei din televiune asupra copiilor

Pe baza studiului „Reprezentarea violentei televizuale si protectia copilului” UNICEF Romania, Consiliul National al Audiovizualului si Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare din cadrul Universitatii din Bucuresti, efectuat in ianuarie 2009, au tras concluzii relevante in ceea ce priveste impactul violentei televizuale asupra copiilor. Am ales acest studiu deoarece este cea mai recenta analiza facuta in Romania pe tema violentei.

Conform unei serii de indicatori, precum: frecventa, durata si intensitatea scenelor de violenta pe diferite canele TV s-a incercat sa se aduca in atentia publicului problema impactului violentei mediatice asupra copiilor, evidentiind complexitatea fenomenului si a responsabilitatilor ce revin familiei, scolii si mass-media pentru protejarea micului telespectator.

Pentru a se efectua aceasta analiza s-au urmarit timp de o saptamana (5-11 ianuarie) 11 posturi de televiziune, dintre care 3 pentru copii (desene animate) pe 6 genuri si categorii de programe, analizandu-se continuturile violente. Printre posturile vizate au fost TVR1, ProTV, Acasa, Antena 1, Antena 3, Realitatea TV, Prima TV, OTV, Cartoon Network, Jetix si Minimax.



In fruntea clasamentului, cu un numar de 23,4 acte de violenta pe ora, este ProTV-ul, iar la finele acestuia TVR1, cu 9 acte de violenta pe ora. Pentru canalele de desene animate, aceste valori sunt si mai mari si ele variaza de la 20 de acte de violenta pentru postul Minimax, la 37 pentru Jetix.

Durata medie a unui act de violenta este de 60 secunde la OTV (valoarea maxima inregistrata) si de 20 secunde la Prima TV (valoarea minima inregistrata), potrivit studiului. In cazul canalelor de desene animate, durata medie a unui act violent este de 15 secunde la Cartoon Network, 11 secunde la Jetix si 10 secunde la Minimax.

„CNA va fi intolerant cu eventualele abateri ale posturilor de TV /radio, aparute pe fondul crizei economice, cand unele dintre acestea ar putea creste ponderea violentei in emisiuni, pentru a „stoarce” cat mai multa audienta”, a declarat Rasvan Popescu, Presedintele CNA.

Datorita faptului ca violenta poate fi de mai mutle tipuri, este de remarcat ca cea verbala reprezinta 44% din actele de violenta, iar cea fizica se situeaza pe locul al doilea, cu 33,6% din totalul actelor prezentate.

'In societatea ecranelor si a generatiei catodice, copiii se formeaza, in principal, intr-un univers al realitatii televizuale si al comunicarii virtuale care devin adevarata lor realitate. O consecinta a acestei schimbari istorice de paradigma consta in riscul pierderii constiintei diferentei dintre bine si rau', a declarat Prof. Dr. Ioan Dragan, Director al Centrului de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare al Universitatii din Bucuresti, coordonatorul acestui studiu.

Studiul este urmarea primei cercetari pe aceasta tema realizata in 2004 si arata o crestere a numarului de acte de violenta prezentate in programele de televiziune din Romania.

Pentru o intelegere cat mai eficienta a acestui fenomen, mai ales a impactului violentei televizuale, s-au luat in considerare cativa factori esentiali:

1. Continutul, caracteristicile si „contextele de semnificare”, adica de producere a semnificatiilor si intelesurilor actelor / scenelor de violenta;

2. Duratele expunerii copiilor, adolescentilor, tinerilor la programele tv;

3. Contextul si mediul socio-cultural al producerii si receptarii mesajelor;

4. Caracteristicile psihologice ale individului receptor – de la copil la tanar – pornind de la premisa ca cei mici, chiar daca privesc aceleasi programe ca si adultii, vad „altceva” si „altfel” in continuturile emisiunilor TV.

Fundatia „Salvati copii” a dorit sa efectueze o cercetare si in randul celor mici pentru a analiza si punctul lor de vedere. Au fost chestionati 327 de elevi in clasele a III –a si a IV –a din Municipiile Bucuresti si Galati.

Majoritatea copiilor, aproximativ 60 %, considera ca gradul de percepere al violentei televizate este ridicat.

In cazul desenelor animate, se constata o crestere in timp a numarului scenelor de violenta. In ceea ce priveste eficienta bulinei de infomare din coltul ecranului se constata ca nu i se acorda o mare atentie.

Un alt factor important este influenta parintilor asupra educatiei copilului, deoarece de cele mai multe ori cel din urma vizioneaza programele TV, fara supraveghere.

„Toate emisiunile si programele violente si de prost gust ar trebui interzise! Aceste masuri pot fi luate chiar de noi. Oamenii trebuie sa fie impotriva lor!”


CONCLUZII

Epoca industrializarii rapide si intense a impus o accelerare a transmiterii si expunerii informatiei, la inceput din motive comercial-publicitare ca mai apoi sa extinda aria de la evenimentul senzational, care socheaza prin noutatea lui si stimuleaza nevoia de informatie, dar in acelasi timp deschide drumul agresiunii informatiei in viata psihica.

De un secol incoace, dar mai ales in ultimii 50 de ani, milioane de minute au gazduit : crime, violuri, jafuri, violente, descriind o lume a groazei aflata in comunitatea in care traim. Descrierea actelor violente cu detaliile lor de cruzime si groaza, produce un traumatism sensibilitatii afective a omului prin efectul sau socant, dar si prin instalarea fricii pentru propria existenta, care exacerbeaza nevoia de aparare si conduce spre manifestarea agresivitatii latente.

Descriindu-se violenta si fiind inconjurat de ea, omul este intotdeauna pregatit sa replice prin violenta. Un reportaj cu un subiect captivant care descrie o nume forma de violenta reprezinta un mod de informare dar si de instruire si invatare a comportamentelor agresive.

Cand descrierile crude ale violentei imbraca straie care sa impresioneze un auditor, ele isi pierd forma informativa si sunt evenimentele care-l atrag pe om sa se uite la diverse emisiuni, desene animate sau chiar stiri. Aici nu se are in vedere pretul afectiv, atat de pretiosul capital uman.

Un om obisnuit si normal nu are o dorinta speciala de receptionare a evenimentelor tragice. S-a constatat ca 50% din oameni nu pot sa reziste la perceperea directa a unei crime sau a unui accident mortal, acesta depasind capacitatea emotionala normala.

Este falsa ideea ca oamenii doresc sa primeasca informatia despre crime oribile cu liniste, la o cafea, pentru ca ea este insotita de groaza, dezgust si frica. De multe ori ziarele sunt propagatoare ale fricii, cand titlurile cu litere mari apar pe prima pagina, insotite de poze senzationale, prezentand cruzimea fara ocolisuri.

Cititorul deschide televizorul zilnic pe temeiul senzationalului si formelor inimaginabile ale crimei, astfel ii creste nivelul agresivitatii. Prezentarea amanuntita a detaliilor unor actiuni violente, provoaca tehnologii mintale, pentru multi potentiali ucigasi sau agresori prin forta sugestiei informatiei.

Atunci cand prezentarea unui act de violenta depaseste sfera informationala, iar un reportaj se ingroasa cu buna stiinta si intentii precise, detaliile, in scopuri comerciale, televizorul este un instrument de inoculare a agresivitatii.

Din cauza goanei dupa audienta constatam astfel ca violenta in mass-media capata chiar o amploare mai mare decat faptele din realitate. In loc sa aibe loc o diminuare a prezentarii acestori intamplari nefaste si protejarea publicului in prezentarea lor, are loc o crestere tot mai mare a prezentarii scenelor de violenta datorita acestei cautari pentru senzational din partea telespectatorului si castigarea unei rate de audienta in detrimentul calitatii actului jurnalistic.









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 548
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site