SCHEME GRAFICE DE REPREZENTARE A CULORII

SCHEME GRAFICE DE REPREZENTARE A CULORII

Astfel de scheme au tentat, in timpurile moderne, atat pe practicantii picturii, cat si pe cei din alte domenii din nevoia de a-si explica, in mod concret, relatiile dintre culori, felul cum ele intra in dialog, se cheama sau se resping uenle pe altele, felul in care interactioneaza.

Aceste scheme grafice sunt de doua feluri:

a) plane (nu contin alb si negru)

b) in spatiu (mai complexe, continand alb si negru)

a) plane

- Johann Wolfgang von Goethe (1807) pleaca de la o schema simpla, dupa care stabileste raporturile cantitative ale perechilor de complementare (vezi contrastul de cantitate)

- Phillip Otto Rnge (1810)

- Eugùne Delacroix (jumatatea sec. XIX)

- Albert Munsell (pictor american - Banda lui Munsell, 1913)

- Caracterele fizice ale culoriin viziunea lui Munsell (tridimensionalitatea culorii)

b) in spatiu

- Paul Klee - Sfera culorilor (din "Ecrits sur l'art, la panse cratrice)

meridianul polar

cercul periferi

axa diametrala

- N. Rood (fizician american - "Figura spatiala biconica" ,1881)

- J. Itten - "Inelul si sfera culorilor"

o       Inelul contine:

3 culori principale/de gradul I

3 culori secundare/binare/de gradul II

6 culori tertiare/binare de gradul II/de gradul III

o       Sfera contine:

2 poli (alb si negru)

gri absolut (in mijloc)

cele 12 culori pe ecuator

Din dreptul fiecarei culori pleaca (pe meridian) cate o banda care traverseaza sfera de la alb la negru, sectionata de paralele care degradeaza culoarea spre alb pana la alb pur si spre negru, pana la negru pur.

Exista sase moduri posibile de reprezentare a sferei:

emisfera nordica

emisfera sudica

emisfera vestica

emisfera estica

sectiune latitudinala (ecuatoriala)

sectiune longitudinala (sunt posibile 12 sectiuni pentru fiecare culoare in parte)

Din sfera desfasurata in plan rezulta o stea a culorilor:

Reprezentarea intentioneaza sa exemplifice principalele tonuri si nuante posibil de

identificat pe paleta unui pictor