Jonctiuni celulare

Jonctiuni celulare.

Jonctiunile celulare sunt structuri ce asigura adeziunea intercelulara, adeziunea celula matrice sau comunicarea intercelulara.

Tipuri de jonctiuni:

• De adeziune sau strins
• De gap sau de communicare

Jonctiuni inpermeabile sau strinse.

Jonctiunile strinse sau adezive se realizeaza intre 2 celule epiteliale si au rolul de a inchide spatiul intercelular si de a nu permite traversarea acestui spatiu de catre molecule.

Jonctiunile stinse prezinta in structura lor proteine cum ar fii duadina si aduadina.

O astfel de jonctiune se intilneste la celulele epiteliale din mucoasa intestinului subtire care se afla la polul apical al celulei in apropierea microvililor si care nu permit trecerea glucozei din lumenul intestinal, in capilarul sanguin si astfel glucoza este "fortata" si patrunde in celula interstitiala.

Jonctiuni de ancorare:

• Jonctiuni de aderenta
• Desmozmi, hemidesmozomi

Au rolul de a ancora sau stabiliza celulele prin aderente intercelulare si aderenta celula-matrice.

Jonctiuni de aderenta: sunt jonctiuni intercelulare ce se gasesc in apropierea polului apical al celulelor formate din caderine (?) si care asigura aderenta intercelulara in special la celulele epiteliale. In structura jonctiunileor de aderenta intra doua categorii de proteine:

• Glicoproteine- transmembranare ce asigura aderenta extracelulara a doua jonctiuni opuse sunt reprezentate de caderine si integrine.
• Proteine intracelulare de atasare - realizeaza legaturi dintre proteine transmembranare si filamentele citoscheletului

Sunt reprezentate de:

• Alfa, beta caderine
• vinculina
• placoglobuline
• Alfa actinina
• Talina

Jonctiunile de aderenta se pot continua cu centurile de aderenta, un strat de celule epiteliale poate prezenta la polul apical o centura care sa ii asigure atit pozitia cit si stabilitatea celulelor epiteliale, dar prin contractia cu centurile de aderenta aceste celule pot sa formeze structuri concentrice sau tuburi epiteliale.

Desmozomii: sunt jonctiuni intercelulare care prezinta ca si proteine transmembranare dezmogleina si desmocolina care fac parte din familia caderinelor si dezmozomii prezinta cite o placa citoplasmatica intracelulara formata din placoglobina si desmoplachine, acestea din urma realizeaza legatura dintre caderine si filamente intermediare.

Principalele tipuri de caderine.

Caderina E: prezent la embrion, celulele epiteliale (benzile de aderenta)

Caderina P: trofoblast, inima, plamin, intestin

Caderina N: sistemul nervos, plamin, inima, cristalin

Caderina R:    nervi, celule gliale

Caderina M: mioblasti, celule musculare striate

Hemidesmozomii:

Sunt similari desmozomilor ei asigura aderenta celulei matrice si sunt formati din proteine transmembranare cu domenii extracelulare reprezentate de integrine care se leaga o data cu domeniile extracelulare cu fibrele prezente in domeniul intracelular se leaga cu----- ----- ----------- ce asigura aderenta cu placa citoplasmatica.

La interiorul placii citoplasmatice se leaga de filamentele intermediare.

Proteine de

1. atasare pentru ----- ----- ----
2. caderine, vinculina, alfa actinia, plakoglobulina
3. desmoplakine, placoglobina
4. talina, virculina, alfa actinina
5. proteine asemanatoare plakinei

jonctiuni comunicante

jonctiuni permeabile (Gap jonctions) sinapsele (electrica, chimica)

sunt jonctiuni care asigura comunicarea intercelulara formata din structuri din conexoni, fiecare jonctiune gap putind avea intre 8-10 conexoni, iar conexoni sunt alcatuiti din proteine transmembranare denumite conexine.

Jonctiunile gap permit travesarea dintr-o celula in alta a unor molecule cu greutatea moleculara sub 1000 daltoni si nu permit travesarea moleculelor de peste 5000 de daltoni.

Un exemplu de conexiune gap este la celule musculara cardiaca, unde jonctiunile gap asigura transportul semnalelor chimici si electrici, trecerea impulsului electric de la nodulul sinoatrial in intreg miocardul.

O modificare sau alterare a celulelor gap conduce la o travesare haotica a impulsului electric prin miocard. O astfel de alterare care se produc in boala fallot tetralogia care are 4 simptome:

• defect septal interventricular
• stenoza valvulei arterei pulmonare
• dextrapozitia aortei
• hipertrofie ventriculara dreapta

boala Charot-Marie Tooth

neuropatie motorie si senzoriala ereditara cu o frecventa de 1:2500 nn autosomal dominant sau recesiv x linkat. Debut in copilarie lent progresiv. Atrofia progresiva a muschilor membrelor superioare si inferioare prin degenerarea mielinei nervilor periferici, cu pierderea sensibilitatii cutanate, atrofie optica (a muschiului optic), cauza e necunoscuta (mutatia genei Cx32 de pe xq13).