Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


CUM SE ZICE -dupa Roberto Mazzuco- Piesa intr-un act

Carti

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
CONCURENTUL AMERICAN
Apa vie, apa moarta
Sven Hassel - LICHIDATI PARISUL
VIATA CA O VIZITA - Erast Calinescu
SUPER-PUMA INVIZIBILE
VETERANUL
Jules Verne - COLIBA UNCHIULUI TOM
MESAGERII
DENNIS – CANTECELE DE VOLAN ALE ADOLESCENTEI
MICHEL ZÉVACO - FAUSTA

TERMENI importanti pentru acest document

: : piesa intr-un act :

CUM SE ZICE

-dupa Roberto Mazzuco-

Piesa intr-un act

 

 

 

 

Personaje:           REGIZORUL

                             EL

                             EA

                             CELALALT

FATA IN CASA

SCENOGRAFUL

TEHNICIANUL (de dorit sa fie unul autentic!!!)

REGIZORUL: Buna seara si bine ati venit la teatru…

Ma bucur foarte mult ca va aflati aici, in aceasta seara, deoarece aici, in aceasta seara, veti fi martorii unui eveniment aparte. Si asta, deoarece nu veti urmari un simplu spectacol, asa cum va asteptati, ci veti urmari ceva cu totul special. Veti urmari o … repetitie! Va aflati, probabil, pentru prima oara in aceasta situatie; la fel si pentru noi – este prima data cand avem o repetitie deschisa; o repetitie cu public. Nu veti urmari un produs finit, ci o faza de lucru, sau, cum ar spune un prieten de-al meu – “work in progress”. Ne intereseaza procesul, ci nu succesul… Am fost de acord cu aceasta formula de vizionare, pentru ca si dvs., stimati spectatori, sa puteti patrunde cate ceva din tainele acestei  frumoase meserii…; plina de mister si de surprize; plina de un parfum special, de pasiune, de incantare, de… de una, de alta. De altfel, totul ar fi minunat daca n-ar trebui sa avem de-a face cu ei; daca n-ar trebui sa lucram cu ei…; cu actorasii astia de mana a doua, plini de ifose, de capricii, de nesupunere, de… de… de tot felul de probleme. Plini de toane, ce sa mai…! Iar noi, regizorii?! Niste biete victime. Martiri pe altarul Thaliei, cum se zice… Bietii de noi. Plangeti-ne de mila, dragi spectatori. Compatimiti-ne. Va, rog, nu, nu – chiar insist : plangeti-ne de mila, fie numai si pentru cateva minute; un minut… Macar 2-3 secunde! Haideti, va rog - incercati! Ganditi-va doar la asta : ei sunt atat de multi, iar noi suntem atat de… singuri! Si - ATENTIE!!!!!! Unde mai pui ca trebuie sa luptam cu aroganta, cu o multime de clisee, cu presa, cu lenea, cu nesupunerea, si, nu neaparat in ordine asta: cu indiferenta!!! Da, cu INDIFERENTA - acest monstru oribil care sfasie viscerele Teatrului! (Plange). Bun. Ok. Sa nu devenim lacrimogeni. Un regizor nu renunta niciodata. Sau, cum ar zice un prieten de-al meu : “A Director Never Cries”! El indura, indura, indura, indura, indura si… iarasi indura. Cu demnitate. Cu fruntea sus. Senin. Puternic. Victorios. Aprig. Dezlantuit. Eroic. Sublim. El este un supravietuitor! Sa-l respectam! Sa-l iubim! Sa intre decorul!

(Intra SCENOGRAFUL care sopteste la urechea REGIZORULUI. Vorbesc ceva, foarte incet, REGIZORUL ii face semn sa iasa, SCENOGRAFUL iese).

REGIZORUL: Stimati spectatori, ne pare rau sa va anuntam, dar, in acest moment, decorul nu este gata inca. Se lucreaza, e la ateliere. Dar asta nu va fi o problema; vom continua doar cu un simplu marcaj. (Striga spre cabina tehnica) : Muzica de inceput, te rog…

TEHNICIANUL (striga din cabina, scotand capul) : Sefu’, ai zis ca la inceput nu bagi muzica…

REGIZORUL: Bine, bine… Asa am zis?! OK. Lumina de inceput, atunci!

TEHNICIANUL : Sefu, mata iti bati joc da mine? Pai care lumina? Am stabilit noi fo lumina? N-ai zis mata ca pana nu vine decoru’ nu faci nici o lumina, ca pa ce sa pui lumina, daca n-a venit decoru’, adica…

REGIZORUL:  Bine, gata, suficient… Discutam dupa. Stimati spectatori, nimic nu ne poate opri in demersul nostru artistic. Asa ca vom juca fara décor, fara muzica, fara lumini. Sa intre actorii!!! (Pauza). Sa intre actorii!!! (Pauza). Am spus : Actorii la scena ! ACUM!!! (Pauza. REGIZROUL isi pierde cumpatul): Ati surzit cu totii in teatru’ asta??? (Rage) : Actorii in scena!!!!

 (Intra bulucindu-se cei trei Protagonisti; EA inca mananca un sandwich pe care si-l indeasa tot in gura, EL isi trage pantalonii si se incheie la sireturi, iar CELALALT isi pune cu disperare ordine in foi.)
REGIZORUL : Va rog. Poftiti. Dati-i drumu’.

EL (inaintand) : E un barbat frumos, in jur de…

REGIZORUL : Stop! Concentreaza-te. De unde vii?

EL : De la cabine…

REGIZORUL (racnet) : De undeee viiii???

EL : Ma scuzati - de la spital.

REGIZORUL (calm desavarsit) : Intra.

EL : E un barbat frumos, in jur de treizeci si cinci de ani, student in medicina. Cam flasc, dar vital.

REGIZORUL : Nu vad.

EL da se se apropie de REGIZOR.

REGIZORUL : Nu vad ca esti vital. Fii mai vital, te rog… Poti sa fii putin mai vital?

EL da din cap afirmativ.

REGIZORUL : Multumesc. Continua.

EL : Vorbeste rar, precis; sau repede si aproximativ.

REGIZORUL : Cat de aproximativ?

EL face un gest de ‘nici-nici’.

REGIZORUL : Bine; dezvolta.

EL : Ochii sai stralucesc de o luciditate asemanatoare starilor febrile. In orbitele adanci…

REGIZORUL : Stai! Stai, te rog, stai!… Asculta, tinere, dumneata ai avut vreodata febra?

EL aproba din cap.

REGIZORUL : Si?!

EL (neintelegand) : Pai…

REGIZORUL : Pai - ce? Asta-i febra!? Ce-mi joci dumneata mie aici? Te rog foarte mult sa-mi interpretezi febra. Ai inteles?! Vreau sa simt FEBRA! E clar? Sunt nelamuriri? Sa chemam un specialist?

EL da din cap ca nu.

REGIZORUL : Bun. Baga febra. Convinge-ma. Arata-mi. Fa-ma sa te cred. Vreau adevar. Vreau subtilitate pe scena! E limpede?! Continua. Text!

EL : In orbitele adanci licareste reverberatia multipla a patimilor launtrice care se ciocnesc intre ele.

REGIZORUL : Bun. Vreau sa le aud cum se ciocnesc. Deocamdata n-aud nimic… N-ai inocenta, baiatule… N-ai conflict; n-ai miza, n-ai sarcina, n-ai stare, n-ai nimic. OK. Trecem mai departe. Te gandesti acasa. Intra EA.

EA (inaintand) : Sotia lui. Treizeci de ani in luna decembrie.

REGIZORL : De ce?

EA face un gest intrebator cu mainile, ca si cand ar zice “nu pricep”.

REGIZORUL : Am pus o intrebare : de ce. De ce in luna decembrie?

EA (ridica speriata din umeri): O fi Sagetatoare, ce stiu eu…

REGIZORUL : E clar. Nu te-ai gandit la rol, nu te-ai gandit la piesa, nu te-ai gandit la relatie. In general te gandesti numai la parfumuri si la cacaturi. De cate ori sa-ti spun, fetito, ca teatrul se face cu umori, cu nopti de nesomn, cu sange?!… Pacat de talentul tau. Pacat ca esti draguta, o sa duci tava toata viata. Da-i inainte, sa nu te prind ca te smiorcai, vreau sa vad feminitate, pasiune, disperare si sex. Daca nu esti in stare, pleaca acasa. Hai, ca n-am timp de pierdut, da odata replica aia si sa mergem mai departe.

EA : Sotia lui. Treizeci de ani…

REGIZORUL : Asculta, tu razi de mine? Crezi ca sunt idiot? Am spus clar : mai-de-par-te!

EA : Tip de femeie din burghezia mijlocie, cu totul dedicata bucatariei si debaralei. Eleganta fara sofisticari, tulburatoare fara s-o stie inca. E credincioasa? O vom afla pe parcursul actiunii dramatice.

(In scena da buzna FATA IN CASA. In timp ce se imbraca in costumul de sufrageta, turuie):

FATA IN CASA : Va rog sa ma iertati ca am intarziat, am avut o proba, si a trebuit s-ajung la teatru tocmai din cealalta parte a orasului, si am vrut sa iau un taxi, numai ca toate erau ocupate, asa ca am luat-o pe jos, dar, sa vedeti, pe drum m-am intalnit cu o fosta colega, si a trebuit sa…

REGIZORUL : Intra, ia loc, taci si sa nu se mai repete.

FATA : Da, nu se mai repeta, da io ce fac daca iau proba? Adica, sa vedeti, e vorba despre o reclama la prezervative, si io joc un personaj care…

REGIYORUL : Deci – intra, taci, ia loc si… TACI!

FATA : Da. Ma scuzati.

REGIZORUL : Intra amantul.

CELALALT (inaintand) : Tanar sportiv, conte de Castelferretto, spre douazeci si cinci de ani, elev de liceu. Cuceritor in mod ipocrit, cam increzut, desi fundamental serios. Are cusurul de-a azvarli chistoace de tigara pe fereastra, fara sa-i pese de eventualii trecatori. Acum nu se afla in scena.

REGIZORUL : De aceea, pana una, alta - iese.

CELALALT : De aceea, pana una, alta - iese.

REGIZORUL : Nu, nu  -  chiar iese.

CELALAT : Chiar iese.

REGIZORUL : Nu ne-ntelegem : iese-iese!

CELALAT : A! Iese-iese?

REGIZORUL (furibund) : Da, domnule : iese!

CELALALT (calm) : Am iesit.

REGIZORUL (FETEI) : Zi acuma.

FATA : (Inaintand) : Menajera, 18 ani, provine dintr-o familie modesta. Are o aventura secreta cu stapanul casei. In momentul actiunii are o vaga banuiala ca este insarcinata cu acesta… A, io chiar vroiam sa va intreb – pana la sfarsitul piesei se lamureste, sau ramane tot c-o banuiala?

REGIZORUL : Poftim?

FATA : Zic : se lamureste daca e gravida sau… ramine in coada de peste? Ca io tre’ sa stiu cand imi gandesc personajul. Stiti, io ma gandesc acasa, nu ca altii…Deci?

REGIZORUL : Deci te afli in décor la prima scena?

FATA : Da, io sterg praful. Atat.

REGIZORUL : Pai atunci sterge praful si TACI.

FATA : A, bine. Ok. Sigur…

REGIZORUL : Prin usa de sticla…

FATA : Auziti, nu va suparati, io la ce sa ma gandesc cand sterg praful?

REGIZORUL : Ce sa fie!?

FATA : Praful!!! Cand sterg praful, io – la CE sa ma gandesc?

REGIZORUL : Cum adica?

FATA : Pai… am actiunea asta cu praful….

REGIZORUL : Asa.

FATA : Si la ce sa ma gandesc io cand fac asta?

REGIZORUL : Aaa! Deci asta nu ti-e clar… Mda… Uite, gandeste-te ca… ca e praf, ma-ntelegi? Adica… - tu stergi praful, da?, si, in timp ce-l stergi te gandesti : “Doamne, ce de praf este”! Intelegi ce zic?

FATA : Da.Va multumesc.

REGIZORUL : Acum pot sa continui?!

FATA : Da. Ma scuzati.

REGIZORUL : Asadar - decorul : prin usa de sticla din fundul spatiului scenic se intrezareste peisajul intunecat al unui fiord invaluit intr-o ploaie insistenta. (Protagonistii susotesc intre ei, audibil). Plictiseala somnolenta de dupa-amiaza duminicala. In dreapta, usa toaletei si a livingului. In stanga… (raget) Liniste-n scenaaa! (Toti tac brusc) In stanga - debaraua, imparatie a protagonistei. Precum si intrarea. Acum eu o sa ies, deoarece incepem snurul. Usa e falsa, fireste. Raman in culise, pentru a va supraveghea. (EA si EL se pregatesc de repetitie). Va rog sa va pregatiti; intrati in stare, asumati-va situatia, concentrati-va. Gong.

EL (aflat deja in “spatiu”) : Ar vrea s-o acuze, evident, dar nu se incumeta. Ba chiar ii e frica, poate, de consecintele gestului sau. – Si Ce ai facut astazi ?

EA : Se pregateste de aparare.  – Am stat in pat.

EL : Deocamdata se margineste s-o fixeze cu asprime. – Serios ?

EA : Sclifosita. – Am avut o migrena.

FATA : Sterge praful. – Doamne ce de praf este !!!

EL : Hotarandu-se, face cativa pasi spre femeie, si. – Esti sigura ? Si la hotel ce cautai ?

EA : Batand in retragere. – La hotel ?

FATA : Sterge praful. – Doamne cat praf !.

EL : Intrebator. -- La hotel. La hotel.

EA : Prudenta. – Ce hote ?!

EL : Infruntand-o cu hotarare. – La hotelul unde ai fost vayuta astazi !

EA : Fata in fata. – Ea : Onomatopee de catel.  – El : Onomatopee de caine fioros.

EL : Cu vocea sugrumata. – Ai un amant ?

EA : Tremurand. – Eu ???

EL : Brusc. – Da ! Tu !

EA : Incet. – Defineste amant !

EL : Vanat. – Poftim ?!

EA : Amuteste. – ( actiune)

FATA : Sterge praful. – Doamne cat praf !!!

EL : Sfasietor. – Deci e adevarat ?

EA : Raspunzand pe acelasi ton. – Cum poti sa crezi asa ceva ?

EL : Insista necrutator; nici un zid de beton nu l-ar putea opri. – Stiu !!! Stiu tot, tot, tot, tot.

EA : Implora. – Termina, calmeazate, linisteste-te, ma lesi ? !

EL : Agresiv. – Am avut incredere in tine !

EA : Reprosand. – Tu vorbesti de incredere ?

EL : Descurajat, si de aceea - mieros. – Da, eu ! Ce ?

EA : Continuandu-si periculoasa incrucisare de spade. – Pai da, tu !!! Tu care

EL : Dulceag. La urma urmei - fals. – Nu ti+am fost niciodata necredincios(infidel).

EA : Negad. – Nuuuuuu !!! (ironic)

EL : Barbateste. – Sunt BARBAT!!!

EA : Dulce-materna; debara si bucatarie. – Mi-ai mancat cei mai frumosi ani din viata!

EL : Posesiv-salbatic; salon si dormitor. – Aseara nu pareai nefericita!!!



FATA : Sterge praful, sterge praful. – Mamaaaa, ce de prrrraf!!!

EA : Eterna. – A fost la fel de prost ca de fiecare data!

EL : Incapatanat. – Cine? Tu?

EA : Se clatina. – Divortam.

EL : Se enerveaza in fata rezistentei neprevazute- a femeii care care, la urma urmei, e sotia lui. – Iti iau copilul.

EA : Simte ca se poate salva. – N-avem copii.

EL : Siret. – Pentru ca nu ai vrut tu.

EA : Agatandu-se disperat de propria ei linie de aparare. – Eu am vrut, dar n-ai putut !!!

FATA : Sterge praful … ! – Ce ??? Moama ce da praf !!!

EA : Se clatina mai tare. – Ma urasti ?

EL : Isi ofera sprijinul, instinctiv. – Nu, nu te urasc.

EA : Evitandu-l. – Atunci de ce n-ai incredere in mine ?

EL : Insista. – Am, dar sunt gelos .

EA : Rezista. – Esti nebun.

EL : Insista. – Da, dupa tine.

EA : Rezista stoic. – Ti-ai gasit pe altcineva?

EL : Insista brutal. – Eu?! Tu ti-ai gasit pe altcineva.

EA : Rezista admirabil. – Deci s-a terminat.

EL : Ataca direct. – Te iubesc.

EA : Crezand ea insasi in propriile minciuni. – Nu cred.

EL : Inexorabil. – Sa pleci din viata mea ! Nu vreau sa te mai vad.

EA : Visatoare. – Iti mai aduci aminte cum era la inceput ?

EL : Muscator. – Nu.

EA : Concesiva. – As vrea sa o luam de la capat.

EL : Parsiv. – Relatie in cati ???

EA : Perversa. – Accept variante, variatii.

EL : Dezgustat. – Stiu ca ti-ar surade ideea !

EA : Glumeata. – Da. Oricum in relatia asta eu am fost barbatul.

EL : Se plimba privind-o pe sub sprancene. – Nu pot sa cred.

EA : La inceput, nemiscata. – Ei da, am adus relatiei un plus de culoare.

EL : Studiind efectele acuzelor, insurubat in vartejul propriei sale vorbarii. – Aha ! Deci ma acuzi ca nu am fost destul de bun pentru tine !

FATA : Sterge praful. – Mama ce te sterg de praf. (printre dinti). Sterge praful, sterge praful. (tare)

EA : Cabotina. – Asta e o supozitie.

EL : Tot mai insurubat. – Pai da, ca mai nou astea iti plac : supozitiile.

REGIZORUL :  Si  mai insurubat. Cat se poate de insurubat.

EA : Controlandu-se. – Bati campii cu gratie.

EL : Plimbadu-se si mai nervos. – Iar tu bati hotelurile.

REGIZORUL : E prea nervos. Relaxeaza.

EL : Relaxand. Cel putin eu ti-am spus-o pe fata.

EA: Plimbandu-se ea, acum. – Cel putin ai putea incerca macar sa nu impartasesti lumii intregi preferintele tale !

EL : Ridicand vocea. – Nu fi vulgara.

REGIZORUL : E prea sus.

EL : Ridicand vocea mai jos. – Nu fi vulgara.

REGIZORUL : E prea jos.

EL : Ridicand vocea pe un ton normal. – Nu fi vulgara : pe un ton normal !

EA : Il imita. – *Nu fi vulgara ! *

EL : O uraste. – Si, cat mai costa o camera de hotel in ziua de azi ?

EA: Il incita. – Nu stiu, depinde de hotel, si oricum nu am platit eu !

EL : Cat se poate de nervos. – Matur cu tine pe jos nemernico !

FATA : Sterge praful, sterge praful, sterge praful, sterge praful.(fericita)

EA (Regizorului) : Da’ sa mai termine, domne, cu prafu’ asta, ca deja nu ne mai vedem de-atata praf!

FATA : Io fac ce mi-a dat domnu’ regizor!

REGIZORUL : Va rog nu intrerupeti! Continuati!

EA : Agatandu-se. – Nu vreau sa ne despartim.

EL : Langa culisa din stanga. – Degajeaza si tu putin ! Nu vezi ca ma acoperi ?!

REGIZORUL : Din dreapta.

EL : In dreapta. – Eu ti-am spus!!!

EA : La rampa. – Pai sigur numai tu sa te vezi ! TU trebuie sa te vezi tot timpul !

EL : Aruncand o privire in afara scenei. – Ce sa fac draga ?! Nu e vina mea ca ma cere publicul.

EA : Ce aveam eu aici? Privind spre fundul partenerului. Exact de unde ii vine talentul (ca pentru sine)

REGIZORUL (urla) : Parterului!!!

EL : Isi reia plimbarea. Asta si cu teatrul sunt  cele mai grele meserii.

EA : Idem. – Exact asta voiam sa zic si eu !

EL : Ca mai inainte. – Pe vremuri, actorul era actor si teatrul teatru.

EA : Ca mai inainte. – In sfarsit ai realizat si tu ca trebuie sa te reprofilezi.

REGIZORUL : Ca mai inainte, dar frenetic.

EA : Ca mai inainte, dar frenetic. -- In sfarsit ai realizat si tu ca trebuie sa te reprofilezi.

REGIZORUL : Frenetic, dar sensibil.

EL : Frenetic si sensibil. -- Pe vremuri, actorul era actor si teatrul teatru.

REGIZORUL : Sensibil, dar cu multa forta.

EA : Sensibil, frenetic, cu forta, ca mai inainte si idem. -- In sfarsit ai realizat si tu ca trebuie sa te reprofilezi.

REGIZORUL : Asa! – Ramane !

EL : Ridicand bratul de parca ar zice ‘niciodata’, dar de fapt, zicand. – Bine mai veriga lipsa ! Molecula-molie !

EA : Plecandu-si privirea murmura cu un firicel de voce. – Mars ma !

EL : Ca pentru sine. – Zat !

EA : Aparte. –Masculul franii !

EL : Continua ca pentru sine. – Bine moartea pasiunii !

EA : Aproape ca pentru sine, aparte. –Daca as putea divorta de salariul lui ! trebuie sa fac un efort !

FATA : Sterge praful. – De cand astept sa o vad si pe asta !

EL : Terminandu-si cuvantarea, ca pentru sine. --  Ca tine gasesc pe toate drumurile, la toate colturile.

EA : Ciulindu-si urechile, pentru a prinde din zbor vocea constiintei celui care ii e sat.

REGIZORUL : Sot! Greseala de tipar. Continuati!

EL : Inainteaza amenintator si… -- Te-am inselat !

EA : Nemiscata. – Cu cine ?

EL : Pe un ton de groaznica batjocura. – Cu o femeie!

EA : Pamantie. – Eu nu sunt femeie?

EL : Aerat. – Ba da! Teoretic vorbind!

EA: Livada de visini. – La varsta dumitale e timpul sa fii barbat, sa-i intelegi pe cei ce iubesc si sa iubesti la randul dumitale Sa te indragostesti si dumneata. Si nu-mi mai vorbi de curatia ta sufleteasca, ca nu esti decat un bleg, un biet caraghios, o pocitanie.

EL : Ogor pustiu. – Cand foamea ma va rascula, cand nu voi mai putea rabda, Hristos sa fii nu vei scapa nici in mormant ! Eu vreau pamant.

EA : Ofeliana. – O Doamne Sfinte ajuta-l ! El pilda tuturor s-a prabusit.

EL : Hamletian : -- Sa mori, sa dormi, nimic mai mult ! Sa stii ca printr-un somn poti pune o data capat durerii sufletesti si atator chinuri, ce-s partea carnii, ia-ta o incheiere spre care nazuim. Sa mori, sa dormi, sa dormi poate visand ! Aici sta totul !

EA : Desdemonica. – Mi-e martor a cerului lumina ; jur in genunchi. De mi-a gresit vointa vreodata fata de iubirea ta, cu gandul sau cu vorba sau cu fapta ; de-am fost cumva de un altul ispitita sa fiu lipsita de orice bucurie.

EL : Faustian. – Nepuse Dumnezeu ca sub un verde pom ; pe tine insa te impresoara mucegaiuri schelete doar de dobitoace si de om.

EA : Cehoviana. – De ce credem toti in miracole ? De ce crede omul in miracol ? Fericirea nu exista pentru noi si nu o vom atinge niciodata, o dorim numai.

El: Shakespearian : -- Capriciile si vicleniile unei femei fac parte din farmecul acesteia.

EA : Violeta, Carmen, Isolda, Laura, Beatrice, Medeea, Julieta. – Iubirea poate tot,nadajduieste tot, iarta tot.

EL : Don Juan. – Eu nu am cautat gloria ca amant, eu nu cuceresc, eu ma supun ; singurul lucru pe care l-am cautat a fost acea clipa de fericire care sa dureze vesnic !

EA : Derutata. – Iar te-ai uitat la telenovele ?

FATA : Sterge praful. – E mucho prafo !!!

EL : Isi scotoceste buzunarele de la piept. – Trebuie sa ma sinucid.

EA : Urmarindu-l cu neliniste. – O nu, te rog nu. (Fara vlaga)

EL : Scotand un bilet. – Am schema aici. Trebuie doar sa o pun in aplicare. (papirus)

EA : Paleste. – Doamne ce lunga e !

EL : Transpira.  – Actorie.

EA : Asteapta. – Actorie.

EL : Parcurge ochii cu hartia.

REGIZORUL : Balba! Parcurge hartia cu ochii.

EL : Parcurge hichii cu ortia.

REGIZORUL : Ei, comedia naibii! Cabotinule! (Isi smulge parul din cap)

EA: Ingrijorata. – Hai soro, sau cum zicea un prieten de-al meu: just do it!

EL : Terminand de citit cu o bucurie inspaimantatoare. – A murit soacra-mea.

EA : Retragandu-se. – Mama???

EL : Pierzandu-si mintile. – E ziua mea mamico, si in dar mi-ai adus moartea ta, si crede-ma mamico un dar mai frumos nu se putea.

EA: Suspinand. – Orfana numai la 19 amisori?

EL : Cuprins de flacari. – Cat ma????????????

EA : Convulsiv. – Imi strang bagajele si plec la mama.

EL : Implozand. – Faci tu asta pentru mine?

EA : Explodand. – Mi-ai mancat cei mai frumosi ani din viata!

EL : Subminand. La 19 anisori poti oricand sa o iei. de la capat !

EA: Pasand discret. – Eu stiu ca tu nu meriti dragostea mea, da’ imi place totusi sa ti-o daruiesc ! Dar parca bolta merita vreo stea ?! Si totusi cate intr-ansa se oglindesc.

EL : Atroce. – M-ai tusat rau, sau cum zicea un prieten de-al meu, un clasic in viata : fuck off and get lost !

EA : Fricoasa. – Si ratele ?

EL : Detasat. – Ratele sunt pe numele maica-tii.

EA: Spectrala. – Mama. (plangand).

EL : Imprevizibil.—Eu oricum plec.

EA: Trucheaza. – Tu chiar ai fi in stare sa faci asta?

EL : Epateaza. – Binenteles.

EA : Abandoneaza. – Sunt insarcinata !

FATA : Scutura carpa de praf si iese, cu ochii in lacrimi.

EA: De la praf!

FATA : Sa stii ca io nu fac decat ce scrie-n text si ce mi-a dat…

EA : Sterge-o!

FATA : Menajera iese lacrimand.

REGIZORUL : Hai, lacrimeaza si iesi.

(FATA IN CASA iese mimand un plans de telenovela).

EL : Nota bene. Actorul trebuie sa aibe in vedere subtilele treceri psihologice care au loc in nefericitul sot si sa le gradeze cu multa stiinta… Nu-nteleg!

EA : Nota bene. La ora aceasta, publicul a intuit ca ea e adulterina. Actrita trebuie sa-si adecveze, in consecinta, detaliile de mimica… Nu-nteleg.

REGIZORUL : Nu ma mir… Este vorba, dragii mei, despre prag, intuitie, miza, simt scenic si gand. Esti in personaj - e simplu. Nu esti in personaj - nu e simplu!… Intrati, va rog, in personaje.

EL : Intrand in personaj.

EA : Intrand in personaj.

REGIZORUL : Mai adanc!

EA : Mai adanc.

EL : Mai adanc.

EL : Stergandu-si sudoarea.

EA : Gesticuland.

EL : Venind la rampa.

EA: Fugind spre stanga.

EL : Inapoi.

EA : Auzind pasi in culise, tipa spre a acoperi zgomotele denuntatoare.

EL : De marmura.

EA : Implorand.

EL : Infuriindu-se.

EA : Dintr-o suflare.

EL : Rece.

REGIZORUL : Mai rece. Glacial. Iceberg! Fiord inghetat in ierni seculare! Siberia, Polul Nord, Antarctica!

EA : Respira adanc; se indreapta spre living.

EL : Rece.

EA: Intorcand spatele, nestiutoare.

EL : Rece.

EA : Inocenta.

EL : Ridicand piciorul.

EA : Nebanuind, sublim de naiva.

REGIZORUL : Vreau sa vad sublimul! Unde-i sublimul? N-am remarcat sublimul!

EA : Sublima, sublima, sublima…

REGIZORUL : Si profund naiva!

EA: Naiva, sublima, naiva, sublima, naiva si sublima…

REGIZORUL : Prea naiva!

EA : Sublima si putin naiva.

REGIZORUL : Exagerezi cu sublimul.

EA : Naiva cat sa devina sublima.

REGIZORUL: Asta e! Perfect! Tine-o!

EL : In sfarsit, o ia in suturi.

EA : Se pravaleste gemand.

EL : Mainie necontrolata.

EA: Victima.

EL : Lovitura dupa lovitura.

EA : Neputincioasa sub furia lui.

EL : Indepartandu-se potolit.

EA : Tipand si gemand.

EL : Se opreste.

EA : Se ridica.

EL : Umil.




EA: Sfidatoare.

EL : Vinovat.

EA : A invins?

EL : Zambitor.

EA : Intinzand bratele.

EL : Inaintand.

EA : Cu bratele intinse. Sau incordate.

REGIZORUL : Intins-incordate.

EL : Refugiindu-se ca intr-un port sigur.

EA : Dominatoare.

EL : Sopteste si.

EA si EL : Se imbratiseaza.

Intra o muzica siropoasa…

REGIZORUL : Pauza. Ma lasa nervii, ma lasa ficatul, ma lasa organismul. Innebunesc. Ma las de meserie! Asta e ultimul spectacol pe care-l mai fac, am zis! Asa nu se poate! E inadmisibil! Lipsa de profesionalism; lipsa de constiinta. Simt ca fac o criza. Acum am sa fac o criza.

Regizorul chiar face o CRIZA. Apare SCENOGRAFUL.

REGIZORUL : Gata criza! Continuam, urmeaza actul al doilea. Gata pauza! Cortina se da la o parte, lasandu-ne sa vedem acelasi decor…

SCENOGRAFUL : Aaaa…, scuze, dar trebuie sa vorbim de asta.

REGIZORUL : Acuma?

SCENOGRAFUL : Da, acuma, pentru ca trebuie sa dau comanda.

REGIZORUL : Bine, zi.

SCENOGRAFUL : A fost vorba ca la actul 2 nu mai folosim acelsi décor. Am discutat asta, da!?

REGIZORUL : Cum sa nu folosim acelasi décor!? Pai si actul 2 e tot la ei acasa, in living.

SCENOGRAFUL : Bun, au schimbat mobila.

REGIZORUL : Se intampla in aceeasi zi. CAND sa schimbe mobila?!

SCENOGRAFUL: Nu stiu, o schimba. O schimba dupa masa.

REGIZORUL: E absurd. Personajele-astea traiesc o mare drama conjugala, nu cred ca le arde de schimbat mobila.

SCENOGRAFUL : Nu e relevant, dar in fine…Ok, atunci, nu schimba mobila in plan real, o schimba in plan imaginar. In loc de canapea, fotolii, masuta, servanta, etc, o sa facem niste sfere multicolore si niste cuburi albe. Neaparat facem mai multe cuburi, albe, de varii marimi. Doua cam asa…

REGIZORUL : Stai un pic. De ce sa schimbam mobila in plan imaginar? Actiunea se petrece tot in real! In cel mai concret real.

SCENOGRAFUL : Stiu, domne, am citit piesa! Dar nu conteaza.

REGIZORUL : Cum nu conteaza?!

SCENOGRAFUL : Bai, ce ma enervati, voi, regizorii, cu concretu’ vostru! Uite, faza e asa – ca nu vroiam sa ma lungesc, da’ daca nu-ntelegi…! Deci – in concretul asta al lor, exista si un plan doi, corect?

REGIZORUL : Care plan doi?

SCENOGRAFUL : Planul ideilor, al sentimentelor, al iubirilor neimplinite care plutesc in aceasta locuinta, fie ca e vorba de EA, fie ca e vorba de EL. M-ai urmarit?

REGIZORUL : Da.

SCENOGRAFUL : Bun. Acest plan; planul secundar, planul metafizic – CUM il arati?

REGIZORL : Ei, cum il arat?

SCENOGRAFUL : Pai iti spun eu cum il arati! Il sugerezi! Il realizezi la nivel vizual – costume, décor, lumini: in actul 2, totul se transforma. Ei joaca la fel ca in actul 1, numai ca… obiectele de care sunt inconjurati vor sugera o lume din planul doi, care o contine pe cea din planul intai, numai ca a transgresat deasupra ei. Adica – acum ne situam in lumea lor interioara. Costumele vor fi negre pe deasupra si albe pe dedesubt; la un moment dat – vei gasi tu cel mai BUN moment dat, toti se vor dezbraca…

REGIZORUL : De tot!?!

SCENOGRAFUL : Absolut.

REGIZORUL : Nu se poate.

SCENOGRAFUL : De ce ?

REGIZORUL : NU se poate!

SCENOGRAFUL : Pacat. Puteai sa alcatuiesti niste imagini-arhetip din trupurile lor nude; adica faceai ceva poetic, ceva sublim; ma rog, daca respingi sublimul, asta e - nu se dezbraca. Tu pierzi, sa stii; insa, la un moment dat, pot intoarce aceste costume de pe o fata pe alta, si, tot ce a fost negru devine alb, sau tot ce a fost alb devine negru…si iata cum punem sub semnul relativitatii tot ce tine de radicalism in dragoste… si in moarte… Frumos, nu!?

REGIZORUL : Da, da. Nu suna rau… Asta cu relativismu’… Sa stii ca ma gandisem si eu…

SCENOGRAFUL : Perfect. Atunci ramanem la sfere, cuburi si spirale. (Scoate o foaie) : Ia, semneaza aici, repede, ca fug la director!

REGIZORUL (semnand): Si spirale ?!? P-astea unde le mai pui?!

SCENOGRAFUL : Langa sfere. Am fugit. Ma-ntorc!

(Iese ciocnindu-se de FATA IN CASA).

FATA : Domnu’ regizor, vreau sa va vorbesc si io 5 minute, inainte sa dati drumu’ la actu’ doi. Sa stiti ca io nu fac chestii d’astea, adica sa-mi mananc colegii de cur pe la spate, pardon, sau sa umblu cu barfe si cu intrigi, niciodata, sa stiti, n-am folosit astfel de tertipuri pentru ca sa ma ajung in meseria mea, pentru ca nici nu am nevoie de asa ceva, io stiu ce pot pe talent si m-am lansat numai pe munca mea cinstita, dar sa stiti, domnu’ regizor, ca ati facut o alegere nepotrivita, nu va suparati ca indraznesc sa va atrag atentia, adica in ceea ce priveste distributia principala, ati comis o mare greseala, deoarece actrita care joaca personajul principal feminin in aceasta piesa nu este potrivita sub nici o forma, nici fizic si nici psihologic, si ca sa nu mai zic ca nici macar nu stie inca textul si miscarea, si de aceea as dori sa va propun sa ma lasati sa dau o auditie pentru rolul EI, sa vedeti dumneavoastra singur care e mai potrivita si pe urma decideti daca va convine sa ramana tot ea, sau ma preferati pe mine, pentru ca sa stiti ca io nu ma gandesc decat la binele SPECTACOLULUI, ca nu ma intereseaza pe mine sa joc nu stiu ce rol, pentru ca e mai lung sau e mai misto, ca si MENAJERA asta este foooooarte misto, adica mie imi place de mor, insa, credeti-ma, toanta asta va strica spectacolu’, domnu’ regizor! Da’ cred ca v-ati si dat seama deja, numai ca dumneavoastra sunteti un om cumsecade si nu doriti sa jigniti actorii, chiar atunci cand sunt prosti, numai ca, domnu’ regizor, nu va ganditi la ea, ganditi-va la piesa, ca o sa iasa premiera si ne facem toti de ras, si e si munca noastra pana la urma! Pai credeti ca mie mi-e egal daca sterg praful intr-o scena care iese prost!? Pai io sunt prima care vreau sa iasa bine, ca sa pot si io sa sterg praful cu… cu .. cu mai mult adevar! Cu mai multa pasiune! Sa-mi gasesc nuante! Evolutie. Sa-mi slefuiesc dominanta personajului. Ca nu-i simplu. Deloc! Ce ziceti, ma programati la auditie?

REGIZORUL : Ai terminat?

FATA : Da.

REGIZORUL : Acuma esti in scena?

FATA : Nu.

REGIZORUL : Dispari.

FATA : Va sun maine pe mobil sa trec pe la dumneavoastra! (Ii face cu ochiul, iese).

REGIZORUL : Intra CELALALT. (Regizorul se retrage)

CELALALT : Vine salutand.

EA: Intra. Are o rochie verde cu garnituri negre, care o face mai frumoasa si mai doamna. Pe cap, o palarioara destul de vioaie. Pe brat, un mantou gratios, totul de buna seama pus in relatie cu psihologia sa si cu mediul in care supravietuieste vesteda ei tinerete.

CELALALT : Poarta pantaloni gri, o palarie de paie, de vara, o bluza alba, de yaht-man. Botine de piele fina, cronometru de aur la mana, si-a taiat mustatile. Fumeaza, aruncand chistoace pe fereastra, care este inchisa, fara sa-i pese de cei care ar putea sa se afle dedesubt… (catre REGIZOR) : E o inadvertenta in text.

REGIZORUL : E o inadvertenta in capul dumitale! Omul azvarle chistoacele nepasator, crezand ca geamul este deschis, dar geamul se afla inchis, numai ca asta o remarcam doar noi, cei din public. De unde efectul comic. Limpede?! Continuati.

CELALALT : INTRA PE CAL IN ARMURA : Dulcineea del Toboso vin sa te salvez !

EA : Il pune la curent cu banuielile sotului. – Lasa asta. Stie tot tot tot tot.

CELALALT: Ascultand impasibil. – Non te preocupare mi amore !

EA: Povesteste. (pantomima)

CELALALT : Tace.

EA : Povesteste povesteste.

CELALALT : Incepand s-o doreasca. (scoate cheia de la centura de castitate, ruginita, care se rupe in lacas)

REGIZORUL : Stop. E prost. E execrabil. N-aveti nerv; n-aveti pasiune. Nu se citeste intentia. Nu se intelege situatia. Nu exista relatie! Reluati, va rog. Cu credinta; cu suflet.

EA: Povesteste.

CELALALT : Tace.

EA : Povesteste povesteste.

CELALALT : Incepand s-o doreasca. (cu copita)

REGIZORUL : STOOOP! Ce n-ati inteles?! Vreau pasiune, patima, fior. Nu fiti de paie, va implor. Sunteti oameni vii, nu mobile. Reluati.

EA : Povesteste povesteste.

CELALALT : Incepand s-o doreasca. (cu lancea)

REGIZORUL: Stop. Reluati.

EA : Povesteste.

CELALALT : Tace.

EA : Povesteste povesteste.

CELALALT : Tace.

EA : Povesteste povesteste povesteste.

CELALALT : Tace.

EA : Povesteste povesteste povesteste povesteste.

CELALALT : Incepand s-o doreasca mai intai discret, apoi aprig, ajungand sa fiarba de dorinta.

REGIZORUL : Stop. E bine. Reluati, sa se fixeze.

EA : Povesteste. Delireaza; povesteste, povesteste fara pauza.

CELALALT : Se aprinde ca un foc bengal de dorinte launtrice, nestapanite.

REGIZORUL : Rugam actrita sa fie deosebit de atragatoare in aceasta scena de seductie. Se poate? Multumim. Nu ma intereseaza cum, excitamentul trebuie sa fie maxim.

CELALALT : Ochi de expert. (cu lupa) Esti perfecta ca un ceas elvetian.

EA : Continuand. -- Serios

CELALALT : Hotarat indragostit. – Da esti absolut perfecta.

EA : Constienta de puterea pe care o exercita asupra barbatului. – Ia-ma cu tine.

REGIZORUL : Care la urma urmei e iubitul ei. –

CELALALT : Marsav. -- Ia cardurile si plecam !

EA : Sovaielnica. – Care carduri ?

CELALALT : Nelegiuit, apropiindu-se. – Cele pe care le-am folosit pana acum !

EA : Ofensata. – Ma vrei pe mine sau banii mei ?!

CELALALT : E pe ea. – Pe tine iubito !

REGIZORUL : Metaforic!

CELALALT : Metaforic - e pa ea!

REGIZORUL : Nu ceda!!!
CELALALT : A cedat.

EA : Am cedat. Care femeie nu cedeaza in fata unei metafore ? (publicului).

EL : Irumpe, cu privirea pierduta in gol. – (citeste replica cu glas tare, apoi intreaba regizorul) Ce inseamna « irumpe » ?

Regizorul : Pai nu stiu dl actor. Ai 3 variante de raspuns: intreaba publicul, suna un prieten sau 50-50.

Ea : Nu va suparati dl regizor dar e incomoda rau pozitia asta. Spunetii lui incultu asta ce inseamna irumpe si haideti sa mergem mai departe.

Regizorul : A izbucni. Continuati.

EL : Irumpe, cu privirea pierduta in gol. – Actorie.

EA : Desprinzandu-se, in extaz. – Stai nu e ceea ce pare.

EL : Vazandu-i pe cei doi, rascolit.—Actorie.

EA: Isi strange capul intre maini. – Me duele mucho la cabesa.

CELALALT : Isi strange mainile intre genunchi. – Voi un piramidon, ma duc pana acasa sa-ti aduc.

EL : Se strange din spate. – Cine misca, misca mort.

EA : Se strange langa iubit. – O sa ma loveasca.

CELALALT : Strange iubita. – O sa te loveasca.

EL : Distrus. – Mi amor, amor amor. Ti omor omor omor, m-ai ranit in corason.

EA : Ascunzandu-si fata, sopteste. – Dehame bruta.

CELALALT : Aranjandu-si palaria de paie. – Actorie.

EL : Intr-un delir care-i demonstreaza starea de ebrietate. – Actorie.

REGIZORUL (urla) : Ce faci? Ce faci? Nu opri, continuati!

EL : Sufocat si totodata pleznind de ura. – Macar de m-ai fi inselat si tu cu un macho adevarat nu cu  Alfonsico de la discoteca.

CELALALT : Infuriindu-se. – Pe cine faci tu senior, Alfonsico ! Hai sa ne duelam ca intre hombres.

EL : Amenintator. – Hai.

CELALALT : Se aseaza ostentativ. – Io mestoi perdiendo il control.

EA : Sunteti loca, ma duc la madre.

EL : Se aseaza. – Loca esti tu, dar  dute oricum.

EA : se aseaza. – Mi amore.

EL : CELALALT : In cor : -- Da.

EA: Se ridica si iese strabatand intreaga scena.

EL : Sezand.

CELALALT : Se ridica.

EA: Intorcandu-se.

EL : Fata contorsionata.

EA : Gura contractata.

EL : Mandibula deplasata.

CELALALT : Ca sa-si dea o linie de conduita, azvarle chistocul, etcetera.

EL : O pauza.

CELALALT : Iese pe neasteptate.

EA : Se aseaza.

EL : Se ridica.

EA: Se ridica. – Me stoi muriendo del dolor.

EL : Pierdut, scoate pistolul calibru 67.

EA : Cade in genunchi. – Inger ingerasul meu

EL : Priveste imprejur, cu indarjire, si… -- caii se impusca nu-i asa ?

REGIZORUL : SUSPENCE…(Se aude o muzica de suspence).

TEHNICIANUL : Sefu’, ramane muzica asta, sau mai caut?

REGIZORUL : Da… Aici, fireste, cortina. Pauza. Reluam. Nu, nu reluam, continuam. Pardon, nu continuam, pauzam. E pauza. Celalalt a iesit din scena - dispari, te rog; du-te, fumeaza o tigara, da un telefon, fa ceva- ii regasim pe cei doi soti, in acelasi decor. El sta in fotoliu, recitind scrisoarea. Ea… Ea se afla in dormitor. Ce cauti aici? Dute-n culise!

EA : Pai ai zis ca si…

REGIZORUL : Nu va mai contraziceti, copii! Sau, cum ar spune un prieten de-al meu : “No woman, no cry”! Deci – afara! (EA iese). Asadar - scrisoarea i-a fost adusa de un calugar tanar. Acest calugar e baiat de tarani saraci, vrea sa se dedice stiintelor. Vrea sa afle cum se dobandeste stiinta. Vrea sa afle, sa cunoasca. Provine dintr-o famile cu multi copii; el este cel mai mare. La 14 ani a avut revelatia. A umblat mult, a colindat, a descoperit lumea cu ochii unui adolescent singuratic. Acum, ajuns in fine la o manastire izolata, il gasim cufundat in carti si tratate. Este palid, subtire, cu o privire incandescenta. Are vocea calda, cu un usor tremurat misterios. Te rog noteaza biografia lui, e foarte importanta… Sau, cum ar zice un prieten de-al meu : “The rest is silance!”… Deci, acest calugar, pe care nimeni nu-l vede, de fapt, pentru ca el ii va strecura scrisoarea noaptea, sub un pod, la o intalnire la care va veni mascat; acest calugar, zic, este un personaj-cheie. Revenim in decor. Sotul se afla cufundat in lectura scrisorii. Este invaluit de ganduri, stari, incertitudini, sau, cum ar zice un prieten de-al meu : “whatever”. EA il surprinde. (Spre culise) : Surprinde-l, te rog!



Intra SCENOGRAFUL pe o parte si FATA pe alta.

REGIZORUL (urla) : Ce vreti???

SCENOGRAFUL : S-au aprobat numai spiralele, cica nu e buget.

REGIYRUL : Si?

SCENOGRAFUL : Si m-am gandit ca de banii astia sa fac o spirala, o bila si un cub! Te-ai prins?

REGIZORUL : NU!

SCENOGRAFUL : Doamne, e si greu! EL e cubul – obtuz, categoric, limitat; EA e sfera – perfectiune rotunda a iubirii, iar CELALALT e spirala – condamnat la o vesnica pedeapsa a repetarii unei neimplinirii ancestrale.

FATA : Io m-am prins!

SCENOGRAFUL : Bravo. Si mergem pe culorile arhetipal-dramatice : alb, negru, rosu. Genial. Azi sunt genial.

REGIZORUL : Atat?

SCENOGRAFUL : Da. Fug la ateliere! Ma-ntorc.

REGIZORUL : Si tu?

FATA : Io… sterg prafu’!

REGIZORUL (rage) : Pai sterge-l odata!

FATA (rage si ea) : Stergand praful!

REGIZORUL (rage) : EA-l surprinde!

EA (baga capul din culise, rage) : Inca nu!

EL (rage) : EL citeste scrisoarea. – Actorie.

EL : Isi drege vocea.

EL : Reia lectura scrisorii. – Stimata doamna, Dumnezeu a fost bun si a trimis la manastire parintii spirituali, cred eu niste oameni deosebiti, care doresc sa va adopte copilul. Nutrind speranta ca nu va e indiferenta soarta fiului dumneavoastra va rog sa veniti sa-i cunoasteti. Dumnezeu sa fie cu noi toti. Semnat Staretul Manastirii Sfanta Treime.

EL : Explodand, se ridica. – Nu pot sa cred.

EA : aparand pe usa din fundul scenei. – Ce ai?

EL : Surprins, agita scrisoarea ca pe o batista. – Actorie.

EA : Demna. – Da.

EL : Grosolan. – De ce nu  mi-ai zis ?

EA : Duioasa. – Mi-a fost teama.

EL : Josnic. – Tie teama???

EA: Egala. – Da. Sunt totusi femeie.

EL : Abuziv. – Asadar cele 4 luni de specializare in strainatate, au fost de fapt 4 luni in care te-ai dus la manastire sa nasti.

EA : Tresare. Sau tresalta.

REGIZORUL : Tresare si tresalta.

EA : Simpla. – Da.

EL : Aluziv. – De ce nu mi-ai spus?

EA : Hotarata. – Nu mi-am putut asuma riscul.

EL : Scos din minti. – Nu ti-ai putut asuma riscul???

EA : Scoasa din balamale. – Da. Nu mai stiam al cui e!

EL : Porc. – Poftim? Ce ai zis ?

EA : Flegmatica. – Exact ce ai auzit !

EL : Palind. – Esti o .

FATA : Stergand praful, compulsiv (Spre REGIZOR): Nu va suparati, da’ ce fac astia aici ?

REGIZPRUL : Daca mai intrerupi o singura data, te dau afara!

FATA : Iertati-ma!

REGIZORUL : Continua, te rog!

FATA : Sterge praful.

REGIZORUL : IESI!

EA : Izbucneste in ras. – Actorie.

EL : O scutura violent. – Termina!

EA : Lasandu-se scuturata. – (continua sa rada)

EL : Continuand sa o scuture. – Inceteaza am spus.

EA : Prada panicii. – Si acum ce facem?

EL : Prada pathosului. – Nu ma intereseaza. Descurca-te.

EA : Incearca sa reactioneze. – Singura ?

EL : O taraste. – Tu si cu cine l-ai facut !

EA : Zadarnic rezistand. – Poate totusi e al tau !

EL : Unde o taraste? Nota bene in josul paginii: regizorul sa nu lase sa se inteleaga cum va sfarsi femeia.

REGIZORUL : Continuati, continuati!

EA : Se agata de perdele. – Si eu de ce ma agat ? Ca perdele nu avem !

REGIZORUL : In lipsa perdelelor se agata de ce va vrea scenograful.

FATA : De spirale!

REGIZORUL : TACI!

EL : O va lua in brate in cursul replicii urmatoare, de rostit fara emfaza. – Te omor !

EA : Tot agatata de perdele, sau de spirale, sau de etcetera. – Te iubesc !

EL : Spre fundul scenei. – Prea tarziu pentru dulcegarii.

EA : Lasandu-se usor in voia soartei. – Stiu ca nu e drept sa-ti cer asta dar te rog ai grija de copil.

EL : Cu dulcea povara. – Iarta-ma. Te iubesc. O sa luam copilul acasa. O sa traim toti trei fericiti impreuna ca o adevarata familie.

EA : Da drumul perdelelor, sau… spiralelor, si… -- E tot ce mi-am dorit. Te iubesc.

EL : … O ia spre living. – (in brate cu ea).

REGIZORUL : Publicul va intui, printr-o subtila schimbare de lumina, ca in culise se implineste actul de dragoste dintre sotii impacati.

EA : Dar adevarata invingatoare este ea. Peste umerii celui care, la urma urmei, e propriul ei sot, zambeste triumfator. – Actorie.

FATA : Se lasa in voia lacrimilor. Isi duce, incet, mana la burta. Se ridica pe varful picioarelor, inchide ochii, si, slabita, se taraste spre…??? – Auziti domnu reg dar eu unde ma tarasc ???

REGIZORUL : Bucatarie.

FATA : Bucatarie. (Iese).

CELALALT : Irumpe dupa o clipa. Vede scena goala. Ciuleste urechile. – Ce noapte groaznica. Nu e nimeni. O-i fi scapat ?

REGIZORUL : Latrat de caine.

CELALALT : Ramane scufundat in ganduri profunde, in timp ce fumul tigarii din care trage cu nesat il invaluie ca pe un idol - tamaia. – O-i fi singur?

REGIZORUL : Tipat de pescarus.

CELALALT : Asculta. Tacere penibila. Azvarle chistocul potrivit gestului sau binecunoscut. – Au plecat cu totii ? E timpul s-o sterg.

REGIZORUL : Geamat infundat.

CELALAT : Tresarire vizibila. Incruntare razboinica. Se repede spre living. – Ce s-a auzit? Am sters-o.

EA (de afara) : Din culise : AAH! – Actorie.

EL (de afara) : Din culise: idem! – Actorie.

CELALALT (de afara) : Din culise: ibidem! – (ies spre ei, dau nas in nas cu ei)

EA : Irumpe cu parul valvoi, scarmanata, si pe jumatate goala. – Actorie.

EL : O urmareste gafaind. – Actorie.

CELALALT : Ii urmareste cu o piesa de imbracaminte femeiasca in mana. –Actorie.

REGIZORUL : In cazul cand siguranta si pudoarea publica - cinste, mandrie si bastion ale institutiilor si poporului nostru - permit, ar putea avea in mana chiar o pereche de chiloti.

CEI TREI (deodata) : Pauza destul de lunga.

CELALALT : Catre ea, afectuos – iubita mea. Catre el, dispretuitor – Las-o in pace bestie. Catre ea – Te-a atins ?. Catre el – E vai de tine daca ai facut asta. Catre ea – Te-a atins ?. Catre el – Te omor.. Catre ea I-l omor ?

EA : Rusinoasa, dar ca dupa o noua si neastptata hotarare. – Daca vrei tu ?!

EL : Indreptandu-si spinarea. – Poftim ??? Parca spuneai ca vrei sa fim o familie fericita !

EA : Indreptandu-si tinuta. – Pai da, fericita !

CELALALT : Nemiscat, impotrivindu-se milei care-l copleseste. – O familie ?!?! E tot ce mi-am dorit si eu. Nu pot sa stric asa ceva.

EL : Cu mania subita a celor slabi. – Va omor pe amandoi.

EA : Intorcandu-si capul, palida de tot. – Poti sa incepi cu el te rog ?

EL : Catre CELALALT… -- Fie si asa.

CELALALT : Care nu e convins. – Nu inteleg ?! Catre ea – De ce sa ma omoare pe mine ?. Catre el. – Doar ea e cea care te-a inselat ! Catre ea. – Nu-i asa ?

EA : Negand cu naturalete. – Eu ? (si in timpul asta isi injunghie sotul)

EL : Muribund, langa femeie. – Tocmai tu ?

CELALALT : Se interpune. – Ai o ultima dorinta ?

EL : Evitandu-l, isi insfaca nevasta, ii da capul pe spate, si o musca de buze. – N-am sa plec singur. (se repede la ea)

REGIZORUL : De gat.

REGIZORUL : De umar.

REGIZORUL : Ureche.

REGIZORUL: Nu e bine. Musc-o de nas.

REGIZORUL : Pe-aproape. Musc-o de par, de frunte, de ceva, sa inteleg ca esti carnal; ca esti dezlantuit!

REGIZORUL : Improvizeaza, fa ceva;  musc-o de buze!

EA : Desfacandu-se, fuge spre fundul scenei.

EL : Turbat.

EA: Speriata.

CELALALT : Scotand pistolul. –Te omor !

EA : Intuieste. – Nu aici. Am mobila noua.

CELALALT : O clipa de sovaiala, apoi. -- Nu te misca!

EA : Alearga intre El si Celalalt.

EL : Facandu-si trupul scut femeii. – Daca tragi o omori pe ea!

CELALALT : Simtind femeia scut trupului. -- Actiune

EA : Martira. – Trage.

EL : Martir. – Trage.

CELALALT : In sfarsit, tragand. – Trag.

EL : Prabusindu-se in fotoliu. – Actorie.

EA: In genunchi, implorandu-l pe sot. – Nu pe fotoliu, nu pe fotoliu.

EL : Murind. – Ah , Ah,

EA : Delirand. – Doamne cat iubeam fotoliul asta.

EL : Mort. – IH.

CELALALT : Nebun, tintind din nou. –Are u talking with me?

EA: Oferindu-se mistic ; mielul pacii. – Ia-ma.

CELALALT : Tragand. -- Are u talking with me?

EA : Dandu-si sufletul, nu mai spune nimic. – Moare, evitand fotiliul.

CELALALT : Aruncand pistolul, cu acelasi gest pe care-l foloseste cu chistoacele. Face cativa pasi, poate nesigur, mai curand insa - miscat; mai mult ca sigur : ca sa-si dezmorteasca picioarele, sau, din cauza ca ar dori sa plece cat mai repede de la locul faptei… (Regizorului): Pentru care sa optez? (REGIZORUL il priveste lung, zambindu-i complice si da din cap de cateva ori, admirativ). Multumesc… Isi aprinde o tigara. Arunca o privire circulara cadrului. Se opreste in dreptul cadavrelor gingas imbratisate in suprema imperechere. Surade in coltul stang al buzelor. Isi scarpina fruntea. Isi trece palma peste fata. Da capul pe spate si se indreapta spre iesire in timp ce… (iese). Ce am facut ce am facut ????!!!!

FATA : Intra FATA, vede cele doua cadavre, scoate un suspin scurt, dupa care…

REGIZORUL : Lesina.

FATA : Lesina. Da. E bine daca lesin aici?

REGIZORUL : E perfect. Cortina cade. Final. (Se aude o muzica dramatica).

(Protagonistii se ridica si se aliniaza in fata publicului)

TOTI : Multumind. (pauza) Multumind. (pauza) Multumind.

REGIZORUL : Repetitia a luat sfarsit…

Actorii fac reverenta, ies. REGIZORUL strange recuzita, o pune intr-un colt, se aseaza. Actorii pleaca din teatru, pe rand.

SCENOGRAFUL : Gata? Am vorbit la ateliere. Nu poa’ sa ne faca spirale. O s-avem insa un dreptunghi… Auriu. Mare. Misto, o sa fie cool, ai sa vezi. Un dreptunghi ca o rama – simbolul unei rame imense – rama tabloului invizibil si schimbator al casniciei. Marfa. Cea mai tare idee! O sa spargem, luam UNITERU’! Am fugit, mai am treaba. Ne vedem joi. Ceao.

REGIZORUL da absent din cap.

EL (notand) : Multumesc. Buna seara.

REGIZORUL da absent din cap.

EA : Sa stii ca mie nu-mi place deloc cum iese personajul asta. Ma chinuie; pur si simplu ma chinuie…! O sa-l incerc altfel data viitoare. Iti propun altceva. Eu nu cred ca femeia asta e adulterina…; eu cred ca ea are un amant spiritual; eu cred ca ei fac sex intelectual, nu carnal… Ea este o faptura speciala, nu e o femeie comuna… Lasa ca-ti arat, maine. M-am gandit la ceva. A, nu, de fapt – vezi ca maine nu pot sa vin, ca am o treaba. Poimaine… A, stai ca poimaine e liber… Ma rog – cand ne vedem, data viitoare. Hai, nu fi amarat, ca iese, o sa vezi! Te-am pupat, pa!

REGIZORUL da absent din cap.

CELALALT : Da-mi si mie 500 pan’ la leafa. Te rog, nu fi nasol, ca am o obligatie si-s pe zero. (REGIZORUL ii intinde mecanic, fara sa-l priveasca, o bancnota). Mersi… A, si daca te suna careva, zi c-am avut repetitie pana tarziu, bine? (REGIZORUL da absent din cap). Sa traiesti, esti un boier. Hai pa.

REGIZORUL face un gest anemic de salut.

FATA : Dom’ regizor, sa nu uitati, va sun maine pe mobilul personal, ca sa trec pe la dumneavoastra! Mai pe seara… (Il pupa apasat pe gura si iese).

REGIZORUL da absent din cap.

TEHNICIANUL (striga, scotand capul din cabina) : Azi mai facem ceva?

REGIZORUL neaga absent din cap.

TEHNICIANUL : Pot sa sting? Las serviciile!

REGIZORUL da absent din cap.

Luminile mari se sting, in scena ramane o lumina foarte discreta.

REGIZORUL : Ramane un mare gol sau, cum ar zice un prieten de-al meu… 'Don’t worry – be happy'…

SFARSIT


loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1014
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2018 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site